Călăuza rubrica Sursa Realității - partea a doua
Contactul cu marea realitate

Publicat la 03.10.2017 Comentarii

Bogdan Grigoraș

A fost un moment de cotitură în viața mea, în copilăria mare, când am ales să închid o poartă, am ales atunci să zic nu magiei. Am ales să îmi pun un fel de peliculă pe ochi, care ascunde adevărul despre realitatea mai vastă. Privirea mi s-a încețoșat, s-a obturat în fața realităților plate ale dimensiunii liniare. Am început să teoretizez despre viață, am început să gândesc că anumite lucruri sunt acceptabile, iar altele nu. Am început să analizez și să iau decizii pe baza concluziilor parțiale pe care le trăgeam cu mintea mea de atunci.

O mare parte din acest fel de a mă raporta la lume, prin gândirea mea analitică, mi-a conturat realitatea următorilor ani, mi-a însoțit adolescența și mai apoi anii în care am devenit adult, sau cel puțin așa credeam... Până la 33 de ani am fost tributar unei gândiri materialiste, care avea în centrul său gândirea despre lume, despre viață, despre tot, și mai puțin trăirea în mijlocul lumii, a întregului. Am reușit, ca toți oamenii aflați în identificare, performanța de a crea acea închisoare de jur împrejurul meu, făcută din convingeri, judecăți, idei. Până la urmă sunt doar niște gânduri, însă au o forță creatoare uriașă. Toată această forță era pusă în slujba întăririi zidurilor acestei închisori. Cumva am uitat că această realitate nu este ultima, că în spatele formei, în interiorul ei, este adevărata, marea, imensa realitate.

Ceva în mine însă mă împingea către o căutare a semnificației vieții. Chiar dacă a fost nevoie să mă ancorez în dimensiunea liniară, practică a realității, și am întemeiat o companie împreună cu doi prieteni din facultate, mă simțeam atras către acea realitate de dincolo de formă. Orice amănunt, oricât de nesemnificativ, care făcea referire la lumea imaterială, îmi atrăgea atenția. Tot ce era încadrat la categoria scince-fiction – l-am citit pe Frank Herbert pe nerăsuflate – totul era atractiv, și nu era vorba doar de imaginație, trezea în mine o lume interioară pe care o percepeam ca fiind la fel de reală ca lumea pe care o vedeam cu ochii. Lumea din interior, întunecată, care nu beneficia de atenția mea decât arareori, continua să existe ... în stand-by, așteptând cel mai mic impuls pentru a se activa și a scoate la suprafață o sumedenie de trăiri bogate, care îmi deschideau inima. Dintr-o dată acel mai mult devenea posibil, dintr-o dată puteam să văd și înafara mea acea frumusețe aparte, care iradia din obiecte, din copaci, din flori, din animale și mai ales din oameni. Erau momente spontane, deschideri spontane, rare, în care puteam percepe mai mult, însă nu știam cum să păstrez această percepție.

Am înțeles mai multe mai târziu, grație Școlii. Școala Maestrului Interior, generația 2012-2013, care au fost și anii primelor revelații, primelor experiențe majore de conștiință extinsă, într-un cadru special conceput pentru a deschide poarta către dimensiunile mai largi ale ființei, către acele tărâmuri invizibile de care ne este teamă, căci par străine și periculoase și se supun altor principii ordonatoare, scapă de tot logicii liniare, deterministe. Am descoperit în acei ani că DA, este mult mai mult decât această realitate liniară, și mai ales că POT să simt aceste spații ale conștiinței, să le trăiesc pe viu și în același timp să fiu aici, cu voi.

Da, acum nu mai am niciun dubiu, aceste realități sensibile sunt la fel de reale ca un pahar plin cu apă. Și da, sursa acestei realități este în spațiile mai puțin dense, acele spații numite spirituale, termen cu care eu nu sunt de acord, și asta deoarece consider că toate dimensiunile sunt spirituale, inclusiv corpurile noastre reprezintă expresia sufletului în această lume densă, tare ca piatra. Și da, acele realități transpersonale sau cele arhetipale, aspecte uriașe ale propriei noastre ființe, au ieșit la iveală în trăirile noastre, în cadrul Școlii și mai apoi am învățat să le recunosc în viața mea.

Toate aceste revelații, precum și accesul la universul ascuns – ascuns ochilor mei, de către mine însumi – nu ar fi fost posibile dacă nu exista acea căutare inițială, acel dor de mai mult. Am descoperit ulterior că acel mai mult eram de fapt eu, ființa mai largă, iar dorul era dorul de mine însumi, de care mă rupsesem atunci, în copilărie. În această căutare am descoperit la un moment dat o scriere, care mi-a arătat calea. În cele ce urmează împărtășesc cu voi această mărturie care m-a făcut să întrezăresc realitatea mai largă.

Inițial, a fost o senzație de ușoară indispoziție, amețeală și de greață. Apoi, aceste simptome au dispărut și au fost înlocuite de o succesiune fantastică de viziuni abstracte și geometrice incredibil de colorate, care se derulau în secvențe caleidoscopice rapide. Unele dintre ele semănau cu superbele vitralii din catedralele gotice medievale, altele cu arabescurile din moscheile musulmane...

Pe măsură ce ședința a continuat, experiența mea a trecut dincolo de acest tărâm al unui extaz estetic sublim și s-a transformat într-o întâlnire și o confruntare cu psihicul meu inconștient. Este dificil să găsesc cuvinte pentru fuga intoxicantă de emoții, viziuni și de înțelegeri revelatoare din viața mea și din existență, în general, care mi-au devenit accesibile la acest nivel al psihicului meu. A fost ceva atât de profund și de zguduitor, încât a eclipsat instantaneu interesul meu anterior pentru psihanaliza freudiană. Nu îmi venea să cred cât de mult am învățat pe parcursul câtorva ore...

A mai existat un aspect al ședinței mele, care a depășit tot ce se întâmplase până atunci... Am fost izbit de viziunea unei lumini de o strălucire incredibilă și de o frumusețe supranaturală. M-a făcut să mă gândesc la relatările despre experiențele mistice, pe care le citisem în literatura spirituală, unde viziunile luminii divine erau comparate cu incandescența a „milioane de sori”. Mi-a trecut prin minte că așa trebuie să fi fost în epicentrul exploziilor atomice de la Hiroșima sau Nagasaki. Astăzi, cred că a fost mai degrabă Dharmakaya sau Lumina Clară Primordială, luminozitatea de o indescriptibilă strălucire, care, conform Cărții Tibetane a Morților (Bardo Thodol), ne apare în momentul morții. Am simțit că un fulger divin mi-a catapultat sinele conștient din corp. Am pierdut conștiența asistentei, a laboratorului, a clinicii psihiatrice, a Pragăi și apoi a planetei. Conștiința mea s-a extins cu o viteză inimaginabilă și a atins dimensiuni cosmice. Nu mai existau granițe sau diferențe între mine și Univers.

Asistenta de cercetare a urmat cu grijă protocolul experimental. A schimbat gradat frecvența luminii stroboscopice de la 2 la 60 Hz pe secundă și înapoi, după aceea a lăsat-o pentru puțin timp la mijlocul benzii de frecvență alfa, a benzii theta și, în cele din urmă, a benzii delta. În timp ce se petrecea acest lucru, m-am regăsit în centrul unei drame cosmice de dimensiuni inimaginabile. În literatura astronomică, pe care am descoperit-o mai târziu și am citit-o de-a lungul anilor, am găsit nume pentru fantasticele experiențe prin care am trecut pe durata acelor extraordinare zece minute de stimulare — Big-Bang, trecerea prin găuri negre și albe, identificarea cu explozia unor supernove și colapsul gravitațional al stelelor și alte fenomene stranii.

Cu toate că nu aveam cuvinte adecvate pentru ceea ce mi se întâmplase, nu a existat în mintea mea nicio îndoială că experiența mea era foarte asemănătoare cu cele pe care le știam din marile scrieri mistice ale lumii. Divinul s-a manifestat și a preluat controlul în timpul unui experiment științific serios cu o substanță produsă în eprubeta unui chimist din secolul al XX-lea, desfășurat într-o clinică psihiatrică dintr-o țară cu regim marxist, dominată de fosta Uniune Sovietică.

Această zi a marcat începutul îndepărtării mele radicale de gândirea tradițională în psihiatrie și de materialismul monist al științei occidentale. Am ieșit din această experiență profund marcat și extrem de impresionat de forța sa. La momentul respectiv nu aveam convingerea, așa cum cred astăzi, că potențialul pentru o experiență mistică este un drept natural, cu care se nasc toate ființele omenești. Am simțit pregnant că studiul stărilor de conștiință extinsă, era de departe cel mai interesant domeniu din psihiatrie pe care mi-l puteam imagina. Am înțeles că, în circumstanțe potrivite, experiențele holotropice – într-o măsură mult mai mare decât visele, care joacă un rol crucial în psihanaliză – sunt cu adevărat ceea ce Freud numea „calea regală către inconștient”. În acel moment și în acele împrejurări, am decis să-mi dedic viața studiului stărilor neobișnuite ale conștiinței.

Stanislav Grof

(va urma)




"Maestrul este acela care alege experiența încarnării, păstrează în adâncuri amintirea inefabilului, pentru ca în cele din urmă, după o lungă căutare, să se retrăiască pe Sine. De data aceasta în Corp. Maestrul Interior este starea de conștiință a Umanității iluminate."

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Deplina Conștiență Deplina Conștiență

Starea de Conștiență integrală ne este accesibilă în orice moment. Singurul lucru care ne desparte de această Conștiență deplină este neîncrederea profundă în noi înșine. Această ...

Tao Te Ching Tao Te Ching

Tao Te Ching, celebra scriere al lui Lao Tzu, face parte din patrimoniul umanităţii. Unii cred că este o scriere mistică, alţii o consideră o capodoperă ermetică, alţii expresia înţelepciunii ultime ...

Spirala vieții Spirala vieții

Psihologia şi psihoterapia secolului XXI nu mai pot ignora ideea reîncarnării şi a vieţilor anterioare, care şi-a făcut loc în ultimii 50 de ani în modelul extins pe care îl avem ...

Respirația Holotropică Respirația Holotropică

Această carte se constituie într-un omagiu adus lui Stanislav Grof și Christinei Grof și lucrului lor de peste 40 de ani pe tărâmurile explorării Conștiinței. Respirația Holotropică a contribuit ...

Cântările Vieţii Cântările Vieţii

Krishna Das povesteşte precum cântă. Cu graţie, cu subţirime. Istoriile adevărate ale vieţii sale dansează precum spuma valurilor în bătaia vântului, desenând fascinaţia anilor ...

Workshopuri relevante

Practica Puterii Feminine Practica Puterii Feminine
Dacă ai nevoie de susținere, de conținere, de un loc în care să te simți auzită și ascultată, un spațiu în care să-ți dai voie să devii femeia care ești menită să fii, te invit să-ți ...

Programul educațional Briza Programul educațional Briza
  Este o abordare integrală a ceea ce numim educație, care are în vedere nu numai acumularea de informație și dezvoltarea structurilor mentale, ci Ființa umană în integrum. Vizează conștientizarea, ...

Meditație activă și Shaking Meditație activă și Shaking
Respirația Conștientă și Practica Stării de Prezență sunt fundamentul tuturor abordărilor Călătoriei Inimii și a ceea ce noi, în Călătoria Inimii, numim Calea Maestrului Interior. Reprezintă ...

Practica Prezenței Practica Prezenței
Practica Prezenței Experiența Prezenței este fundamentul întregii Școli a Maestrului Interior și baza întregului lucru cu stările extinse ale Conștiinței în scopuri de cunoaștere, vindecare ...

Dansul Inimii

Articole pe aceeași temă

Dincolo de materialism – către Întregire Dincolo de materialism – către Întregire

La Praga, în orașul său natal, Stanislav Grof a fost cel care a deschis zilele trecute porțile Conferinței Internaționale Transpersonale. „În ziua de azi, situația lumii în care trăim ...

Revoluția conștiinței este individuală Revoluția conștiinței este individuală

Psihologia Viitorului a fost una dintre primele Cărți ale Maestrului Interior cu care am intrat în contact. O carte vastă, o enciclopedie, esența operei lui Stanislav Grof. O hartă a psihicului uman și ...

Stările de conștiință extinsă Stările de conștiință extinsă

Stările extinse ale Conștiinței sunt stările în care devenim conștienți de natura noastră mai largă: suntem mult mai mult decât corpul nostru, decât dorințele noastre, decât emoțiile ...

O Călătorie a Inimii  împreună cu Stanislav Grof O Călătorie a Inimii împreună cu Stanislav Grof

Marea Călătorie a Inimii în care la centru, alături de noi, a fost Stanislav Grof, s-a terminat. E un fel de a spune, căci, așa cum știu bine aceia care practică stările de expansiune ale Conștiinței, ...

Singuri în Paradis Singuri în Paradis

Nu o să uit niciodată gustul, mirosul otrăvitor al bolii. Puteam simți suferința tuturor femeilor care, vreodată, se îmbolnăviseră de cancer de uter, de ovare, de sân, și puteam vedea cu claritate ...

Naștem Noua Lume. Împreună Naștem Noua Lume. Împreună

Trăirile foarte intense din ultimele săptămâni ne-au lăsat pe mulți dintre noi cu senzații și dureri în corp de parcă am fi fost la război. Și, într-un fel sau altul, chiar am fost. Toți. ...

ARC 2017: Sfera de foc (III) ARC 2017: Sfera de foc (III)
Respirație Holotropică

O Sferă de foc s-a concretizat în prima chakră. Densă. M-a surprins, n-am mai simțit asta până acum. Sfera a început a se agita o perioadă în partea inferioară a corpului ...

Consacrarea ultimă: Conștiența Consacrarea ultimă: Conștiența

Timp de milenii umanitatea a confundat Conștiența cu rațiunea. A fi conștient nu înseamnă a raționaliza, ci a percepe, a simți existența. Identificarea ființei aflate în experiența umană cu ...

Teatrul Interior și parcursul redobândirii Conștienței Teatrul Interior și parcursul redobândirii Conștienței

”Mă caut pe mine însumi”, asta spun aceia care au depășit faza primară a căutării divinității în exterior. ”Mă caut pe mine însumi”. Este expresia evidentă a dualității, ...

2015 - Conștiență și Compasiune 2015 - Conștiență și Compasiune

Capcana negării dimensiunii liniare a realității. Experiența (umană) nu este o iluzie. A fi conștient înseamnă a percepe/a simți. Frica de durere și confuzia între Compasiune și milă. Vindecarea ...

x