Punct rubrica Creația colectivă de realitate
Prima parte: Dependența de un sistem

Publicat la 04.10.2017 Comentarii

Bogdan Grigoraș

V-ați întrebat vreodată de ce este lumea în care trăim așa cum este ea, acum? V-ați întrebat care sunt forțele ce guvernează distribuția avuției, care sunt pârghiile ce determină cine se îmbogățește și cine sărăcește? Care sunt adevăratele motive din spatele crizelor financiare, de ce această lume încă are nevoie de conflicte, de războaie?

Realitățile colective pe care le experimentăm cu toții nu sunt de cele mai multe ori cele pe care ni le dorim în adâncul sufletului. Nu cunosc niciun român care să fie deplin mulțumit de mediul social, politic, economic, de sistemul de sănătate sau de justiție. De sistem, în general. Ne plângem că statul este de vină, responsabil pentru mizeria în care ne trezim dimineața, de corupția pe care o vedem pe toate drumurile, de aerul toxic pe care îl respirăm zi de zi, de aglomerația de pe străzi, ne revoltăm în legătură cu felul în care se cheltuiesc banii publici, ne plângem în legătură cu autostrăzile patriei, de gunoaiele din păduri, de starea sportului românesc, iar exemplele pot curge încă mult de aici înainte.

Discuții interminabile, dezbateri mass-media, dosare de corupție, păduri care dispar peste noapte, politicieni corupți, omoruri, tâlhării – acestea sunt subiectele care fac știrile. Televizorul și internetul au devenit companionii omniprezenți ai românilor. Ne transformăm fără să ne dăm seama în actori pasivi, masa suntem noi cei care stăm pe margine și comentăm ceea ce se petrece în țară, așteptând mereu să se întâmple ceva diferit ca până ieri. Grosul suntem noi cei care aruncăm cu coji de semințe în sistem fără să bănuim nici măcar o zecime din adevăr. Iar această realitate este una colectivă, mondială, nu se oprește la granița cu ungurii sau cu bulgarii.

Ce este acest sistem hulit de toți? Cine sunt artizanii săi? De ce îl percepem ca fiind opresiv? Ce reprezintă pentru fiecare din noi autoritatea și cum ne raportăm acum, ca adulți, la această autoritate? Cine sunt creatorii sistemului și cine sunt cei care perpetuează de fapt o realitate colectivă?

Mai întâi trebuie să înțelegem faptul că fiecare om de pe planetă contribuie la creația de realitate, sub toate aspectele sale: social, politic, cultural, financiar, etc. Iar parametrul care contează în orice creație este conștiența. Un sistem este o creație, iar bazele actualului sistem mondial au fost puse cu sute de ani în urmă. La baza acestuia stau banii, însă banii, ca realitate ultimă, nu au valoare în sine. Valoarea i-o atribuie marea masă de oameni, majoritatea inconștienți, cei care cred în bani, cei care adoptă întregul set de convingeri legate de bani.

Cu alte cuvinte avem o mână de artizani, sunt cu mult mai puțin de 1% din populația planetei, care sunt creatorii acestui sistem. Și mai avem peste 99% din oameni care alimentează sistemul cu energia lor. Chiar și atunci când criticăm sistemul, de fapt, îl hrănim, îi dăm viață, îi conferim putere. Raportându-ne permanent la sistem îl re-creăm automat în conștiință, în fiecare moment când atenția noastră fuge într-acolo. În adâncul nostru suntem convinși că nu am putea trăi altfel, într-o realitate total diferită de cea pe care o cunoaștem, presupunem automat că lumea, așa cum o cunoaștem, este bătută în cuie și așteptăm un salvator, o figură mesianică care să ne scoată din mocirlă. Noi nu putem face nimic, suntem legați la mâini și la picioare.

În spatele acestei atitudini există o teamă teribilă de libertate, de asumare a responsabilității. Este mai ușor așa: chiar dacă realitatea asta nu e tocmai cea pe care mi-o doresc de fapt, este o realitate cât de cât confortabilă. Am pe cine să dau vina, nu trebuie să mă preocup prea tare în legătură cu inițiativa personală, am un șef care îmi spune mereu ce să fac. E mai simplu așa, căci serile, după ce mă întorc mulțumit de la corporație am alternativa de a mai uita, din nou, de tot ce nu-mi place de fapt, pot să îmi văd mai departe de meciurile mele, pot merge să-mi strig furia pe stadioane, mă pot delecta în continuare cu spartul semințelor, poate o bere cu băieții, pot continua să-mi vărs otrava în lume, la adăpostul unor costume.

Cei care dau viață sistemului sunt cei mai aprigi contestatari. Cei care strigă împotriva băncilor sunt cei care se îngroapă în credite, cei care au multe carduri de cumpărături, cei care iau cu asalt hipermarket-urile. Îmi aduc aminte de inițiativa unui fost fotbalist francez, un personaj non-conformist și pitoresc, pe nume Cantona, care a ieșit în față și a propus oamenilor ceva concret: este nevoie de douăzeci de milioane de oameni care să-și retragă banii din bănci și sistemul se va prăbuși. Ne plângem de puterea pe care băncile o au asupra noastră. Însă noi suntem de fapt cei care ne dăm puterea. Putem face altfel. Putem acționa, însă continuăm să n-o facem... din frică. Credem, în adâncul nostru, că nu vom putea trăi fără bani, că nu ne vom descurca. Iar această iluzie este întreținută de sistemul pe care noi îl recreăm inconștient în fiecare dimineață.

În fiecare dimineață ne trezim cu o minte proaspătă. Această prospețime ține însă doar câteva secunde, apoi reușim, printr-un miracol, să reactualizăm întregul set de convingeri despre realitate. Acest mecanism este perfect inconștient și este fundamentat pe frică. Dacă am putea accepta că ne trezim într-o realitate nouă, pe care nu o cunoaștem, și am ieși în lume cu acea curiozitate a nou-născutului am începe să schimbăm deja lumea. Am începe să vedem și am putea înțelege că în fiecare clipă noi modelăm lumea din jurul nostru, o creăm din nimic. Dar ce s-ar petrece în acest caz cu realitatea consensuală? Ar continua să mai existe lumea, așa cum o știam? Fără să ne dăm seama, punându-ne această întrebare, re-creăm instantaneu lumea așa cum o știam...

Întreabă-te, pentru câteva clipe, care este valoarea banilor. Ce valoare au banii și care este valoarea pe care o pui pe munca ta, pe contribuția ta la edificiul acestei lumi? Știai că autovehiculele sau telefoanele mobile, în general toate produsele high-tech, sunt supraevaluate? Adică ele de fapt costă mult mai puțin decât plătim pentru a ne cumpără o mașină, o tabletă, un robot de bucătărie. De asemenea, la polul opus, trăiești cu senzația clară că primești mult mai puțin pentru munca pe care o depui, mult sub valoarea ta. Cum este posibilă această situație? Din punctul meu de vedere acesta este un aspect care dezvăluie hidoșenia acestui sistem, ce nu pune preț pe individ, pe ecologie, pe natură, totul este văzut ca o resursă, un mijloc pentru a-și împlini menirea. Iar menirea sistemului, scopul acestei mașinării economice globale este... puterea. Iar banii au devenit treptat un instrument al puterii, mai ales în ziua de azi când valoarea banului este relativă și incertă.

Mai puțin de 1% din populația lumii este în posesia a mai mult de 99% din averea lumii. Sau este doar o iluzie. Această avuție a lumii, în forma în care este ea astăzi, nu mai are demult rădăcini reale, sunt bani scripturali care nu-și mai găsesc corespondent în lumea fizică. În numele acestor bani virtuali, ireali, se tranzacționează resursele naturale ale țărilor din lumea a treia, se vânează ultimele specii de animale libere și se extermină pădurile lumii. Exploatând o distorsiune de percepție, sistemul – o iluzie – devine mai real decât pământul de sub picioarele noastre; am ajuns în punctul în care știm mult mai multe despre variația cursului valutar decât despre mama Pământ, cea care în realitate ne hrănește, cea care face posibilă însăși viața.

De ce pare această realitate atât de dificil de schimbat? Pe de o parte pentru că suntem mulți care o întreținem, o recreăm în fiecare dimineață. Pe de altă parte pentru că toată educația pe care o primim de mici este gândită pentru a cimenta sistemul. Iar pe de altă parte pentru că ne este frică să părăsim zona de confort: ne temem să facem altfel, credem că vom muri sau vom fi pedepsiți de o autoritate invizibilă dacă ieșim din turmă. O putere colosală, care are capacitatea de a ne strivi – un fel de Big Brother care veghează 24 de ore din 24 – ne respiră în ceafă și ne urmărește fiecare pas. Acesta este mecanismul inconștient, care ne ține în turmă.

Haideți să ne imaginăm ce s-ar întâmpla dacă am alege un mod diferit de a ne crea realitatea. Să presupunem că într-o dimineață mă trezesc altfel, cu o minte limpede și lejeră, elastică, proaspătă. Primele clipe le dedic realității mele interioare, mă interesează cum simt în corp această nouă zi, cum simt pe piele aerul rece al dimineții, senzațiile de sub pleoape, din mușchi și din oase. Mai întâi creez acest univers interior, îl populez cu senzații corporale, mă delectez cu priveliștea de pe cerul inimii mele, sorb primele raze ale răsăritului soarelui din plexul solar, mă las spălat mai întâi de apele interioare, cele din pântec. Îmi simt pentru câteva clipe puterea, capacitatea infinită de creație, mai precis puterea de a crea exact acea realitate pe care mi-o doresc. Fără grabă mă las inundat de viziunea cea mai largă, cea mai cuprinzătoare, presimt acea realitate – cea mai dragă sufletului meu – și tot fără grabă o las să se răspândească în întreaga corporalitate. Mă centrez mai degrabă pe cum se simte în corp viziunea mea, o perspectivă complexă ce conține atât aspecte personale – ce-mi doresc cu adevărat pentru mine, ce vreau să creez în viața mea, cum vreau să arate relațiile mele – dar și colective: cum este lumea în care vreau să trăiesc. Zăbovesc câteva minute cu atenția aici, pe viziunea mea, o trăiesc în interior, este la fel de reală ca orice altă realitate. Atenția este creatoare, iar orice realitate, înainte să se manifeste în exterior, se coagulează în mine. Apoi  ideea prinde viață aprinsă de focul emoției mele, de entuziasmul creator, alimentată cu gestul meu, cu energia mea vitală.

Mâine vei fi tu cel sau cea care te desprinzi din turmă. Vei fi tu cel sau cea care respiri aerul proaspăt al eliberării de obligația auto-asumată “trebuie să mă conformez societății”. Cu siguranță vei deveni o sursă de inspirație și pentru cei de lângă tine, cei mai apropiați. Valul schimbării tale se va întinde, îi va ridica pe mulți de pe scaune. Vei face gestul? Te vei ridica în picioare pentru a acționa, pentru a declanșa schimbarea de care ai nevoie, schimbarea de care are nevoie umanitatea și mama Pământ?




"Călătoria Inimii este o călătorie spre trăirea propriei Divinități. O Călătorie spre Conștiență și percepție. Nimic nu rămâne ascuns. Totul este revelat din Inconștient"

HEFT

Workshop / Eveniment

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

CIUPERCILE SACRE ALE VIZIUNII CIUPERCILE SACRE ALE VIZIUNII

Istoria spirituală a Umanităţii este una cu cea a plantelor sacre care au fost folosite ritualic în toate timpurile, pe toate continentele. În ultimul secol, psihologia transpersonală a explorat ...

Minte Nemuritoare Minte Nemuritoare

Oare conștiința noastră – mintea, sufletul sau spiritul – ia sfârșit odată cu moartea corpului? Sau continuă să existe undeva, poate pe alte tărâmuri sau în alte dimensiuni ...

CEZARIANA CEZARIANA

În secolul ştiinţei şi al tehnologiei, femeile au fost învăţate să abordeze sarcina şi naşterea ca pe nişte chestiuni pur medicale, ca un soi de boală ce trebuie tratată la medic – ...

GRAŢIE ŞI FORŢĂ GRAŢIE ŞI FORŢĂ

Graţie şi forţă este una dintre cele mai tulburătoare cărţi pe care le-am citit vreodată, povestea adevărată a unei iubiri care transcende viaţa şi moartea, lumina şi întunericul, binele şi ...

ATRAGE ZEII DE PARTEA TA ATRAGE ZEII DE PARTEA TA

Dacă vi s-a întâmplat vreodată să vă ridicaţi privirea spre stele şi să vă întrebaţi care e locul vostru în această lume, dacă asterele v-au fascinat mereu  şi aţi intuit ...

Workshopuri relevante

Dansul Inimii

Programul educațional Briza Programul educațional Briza
Este o abordare integrală a ceea ce numim educație, care are în vedere nu numai acumularea de informație și dezvoltarea structurilor mentale, ci Ființa umană în integrum. Vizează conștientizarea, ...

Practica Puterii Feminine Practica Puterii Feminine
Dacă ai nevoie de susținere, de conținere, de un loc în care să te simți auzită și ascultată, un spațiu în care să-ți dai voie să devii femeia care ești menită să fii, te invit să-ți ...

ShamaniA ShamaniA
Cum ar fi, dacă tot vorbim de Noul Pământ, să începem a crede, precum popoarele indigene, că oamenii aparțin pământului și nu invers. Acesta ar fi primul și, cu siguranță, cel mai important ...

Astrologie Arhetipală Astrologie Arhetipală
Ştiinţă şi artă, cunoaştere raţională si simbolism deopotrivă, Astrologia poate fi de multe ori ascunsă raţionamentului logic, dar rămane mereu transparentă intuitiei şi percepţiilor survenite prin ...

Articole pe aceeași temă

Miza cea mare Miza cea mare
Pacea cu mine însămi

Nu există un preț al păcii, pentru că singura pace posibilă este aceea cu Sine, și tot așa, nu există un preț al iubirii, pentru că singura Iubire posibilă este aceea cu Sine. De aceea, mă desemnez emisar ...

Adevăruri Simple despre Schimbări Mărețe Adevăruri Simple despre Schimbări Mărețe

Să ne aduce amine că energia este doar informație. Și misiunea noastră este să învățăm să interpretăm semnele pe care ni le oferă curgerea energiei în realitatea vieții pe care o trăim. ...

Setea Setea

Un fel de tânjire interioară după ceva nedeslușit, un fel de dor arzător, de gol care se cere umplut, o memorie care-și caută amintirile și nu le găsește. Sentimentul că mai e ceva dincolo de platitudinea ...

Consacrarea ultimă: Conștiența Consacrarea ultimă: Conștiența

Timp de milenii umanitatea a confundat Conștiența cu rațiunea. A fi conștient nu înseamnă a raționaliza, ci a percepe, a simți existența. Identificarea ființei aflate în experiența umană cu ...

Colinele Revelației Colinele Revelației

Prima dată când am pășit pe dealurile Luncanilor în această viață a fost acum mulți ani. Jos ploua. Am urcat prin noroaie din care colții de stâncă ieșeau ca niște relicve de dinozauri. ...

Creatorul și mirabila creație Creatorul și mirabila creație

Cine este sau ce este creatorul din spatele creației? Este cu adevărat în spate? Cine trage linia de demarcație între creator și creație sa? Este într-adevăr a sa creația sau este pur și ...

Paradoxul alegerii și Maestrul Paradoxul alegerii și Maestrul

Nimeni nu este profet în țara lui, se spune. Este desigur vorba despre cineva autentic, care chiar are ceva de spus! Esență, nu formă goală împachetată în ambalaj corporatist. Cineva care ...

De vrei să schimbi, Visează! De vrei să schimbi, Visează!
(Elio D’Anna - TEHNOLOGIA VISĂTORULUI)

Singura cale prin care poți schimba realitatea în care trăiești este de a Visa o lume nouă, de a proiecta o Viziune nouă. (...) A Visa este arta supremă a Zeilor. (...) A Visa este acea ...

E timpul să aleg Prezența E timpul să aleg Prezența

Mă trezeam uitându-mă în jur și minunându-mă cât de frumoasă este viața. (...) În momentele acelea mi-am dat seama că tot ce îmi stătuse în cale până atunci, ...

Darul Călătoriei Inimii Darul Călătoriei Inimii

Oprește-te un moment din alergarea gândirii chiar acum, în vreme ce citești aceste cuvinte, stai pe loc, adună-ți Atenția în piept și simte ce se petrece acolo, senzațiile, căldura, formele ...