Punct rubrica Creația colectivă de realitate I
Dependența de un sistem

Publicat la 04.10.2017 Comentarii

Bogdan Grigoraș

V-ați întrebat vreodată de ce este lumea în care trăim așa cum este ea, acum? V-ați întrebat care sunt forțele ce guvernează distribuția avuției, care sunt pârghiile ce determină cine se îmbogățește și cine sărăcește? Care sunt adevăratele motive din spatele crizelor financiare, de ce această lume încă are nevoie de conflicte, de războaie?

Realitățile colective pe care le experimentăm cu toții nu sunt de cele mai multe ori cele pe care ni le dorim în adâncul sufletului. Nu cunosc niciun român care să fie deplin mulțumit de mediul social, politic, economic, de sistemul de sănătate sau de justiție. De sistem, în general. Ne plângem că statul este de vină, responsabil pentru mizeria în care ne trezim dimineața, de corupția pe care o vedem pe toate drumurile, de aerul toxic pe care îl respirăm zi de zi, de aglomerația de pe străzi, ne revoltăm în legătură cu felul în care se cheltuiesc banii publici, ne plângem în legătură cu autostrăzile patriei, de gunoaiele din păduri, de starea sportului românesc, iar exemplele pot curge încă mult de aici înainte.

Discuții interminabile, dezbateri mass-media, dosare de corupție, păduri care dispar peste noapte, politicieni corupți, omoruri, tâlhării – acestea sunt subiectele care fac știrile. Televizorul și internetul au devenit companionii omniprezenți ai românilor. Ne transformăm fără să ne dăm seama în actori pasivi, masa suntem noi cei care stăm pe margine și comentăm ceea ce se petrece în țară, așteptând mereu să se întâmple ceva diferit ca până ieri. Grosul suntem noi cei care aruncăm cu coji de semințe în sistem fără să bănuim nici măcar o zecime din adevăr. Iar această realitate este una colectivă, mondială, nu se oprește la granița cu ungurii sau cu bulgarii.

Ce este acest sistem hulit de toți? Cine sunt artizanii săi? De ce îl percepem ca fiind opresiv? Ce reprezintă pentru fiecare din noi autoritatea și cum ne raportăm acum, ca adulți, la această autoritate? Cine sunt creatorii sistemului și cine sunt cei care perpetuează de fapt o realitate colectivă?

Mai întâi trebuie să înțelegem faptul că fiecare om de pe planetă contribuie la creația de realitate, sub toate aspectele sale: social, politic, cultural, financiar, etc. Iar parametrul care contează în orice creație este conștiența. Un sistem este o creație, iar bazele actualului sistem mondial au fost puse cu sute de ani în urmă. La baza acestuia stau banii, însă banii, ca realitate ultimă, nu au valoare în sine. Valoarea i-o atribuie marea masă de oameni, majoritatea inconștienți, cei care cred în bani, cei care adoptă întregul set de convingeri legate de bani.

Cu alte cuvinte avem o mână de artizani, sunt cu mult mai puțin de 1% din populația planetei, care sunt creatorii acestui sistem. Și mai avem peste 99% din oameni care alimentează sistemul cu energia lor. Chiar și atunci când criticăm sistemul, de fapt, îl hrănim, îi dăm viață, îi conferim putere. Raportându-ne permanent la sistem îl re-creăm automat în conștiință, în fiecare moment când atenția noastră fuge într-acolo. În adâncul nostru suntem convinși că nu am putea trăi altfel, într-o realitate total diferită de cea pe care o cunoaștem, presupunem automat că lumea, așa cum o cunoaștem, este bătută în cuie și așteptăm un salvator, o figură mesianică care să ne scoată din mocirlă. Noi nu putem face nimic, suntem legați la mâini și la picioare.

În spatele acestei atitudini există o teamă teribilă de libertate, de asumare a responsabilității. Este mai ușor așa: chiar dacă realitatea asta nu e tocmai cea pe care mi-o doresc de fapt, este o realitate cât de cât confortabilă. Am pe cine să dau vina, nu trebuie să mă preocup prea tare în legătură cu inițiativa personală, am un șef care îmi spune mereu ce să fac. E mai simplu așa, căci serile, după ce mă întorc mulțumit de la corporație am alternativa de a mai uita, din nou, de tot ce nu-mi place de fapt, pot să îmi văd mai departe de meciurile mele, pot merge să-mi strig furia pe stadioane, mă pot delecta în continuare cu spartul semințelor, poate o bere cu băieții, pot continua să-mi vărs otrava în lume, la adăpostul unor costume.

Cei care dau viață sistemului sunt cei mai aprigi contestatari. Cei care strigă împotriva băncilor sunt cei care se îngroapă în credite, cei care au multe carduri de cumpărături, cei care iau cu asalt hipermarket-urile. Îmi aduc aminte de inițiativa unui fost fotbalist francez, un personaj non-conformist și pitoresc, pe nume Cantona, care a ieșit în față și a propus oamenilor ceva concret: este nevoie de douăzeci de milioane de oameni care să-și retragă banii din bănci și sistemul se va prăbuși. Ne plângem de puterea pe care băncile o au asupra noastră. Însă noi suntem de fapt cei care ne dăm puterea. Putem face altfel. Putem acționa, însă continuăm să n-o facem... din frică. Credem, în adâncul nostru, că nu vom putea trăi fără bani, că nu ne vom descurca. Iar această iluzie este întreținută de sistemul pe care noi îl recreăm inconștient în fiecare dimineață.

În fiecare dimineață ne trezim cu o minte proaspătă. Această prospețime ține însă doar câteva secunde, apoi reușim, printr-un miracol, să reactualizăm întregul set de convingeri despre realitate. Acest mecanism este perfect inconștient și este fundamentat pe frică. Dacă am putea accepta că ne trezim într-o realitate nouă, pe care nu o cunoaștem, și am ieși în lume cu acea curiozitate a nou-născutului am începe să schimbăm deja lumea. Am începe să vedem și am putea înțelege că în fiecare clipă noi modelăm lumea din jurul nostru, o creăm din nimic. Dar ce s-ar petrece în acest caz cu realitatea consensuală? Ar continua să mai existe lumea, așa cum o știam? Fără să ne dăm seama, punându-ne această întrebare, re-creăm instantaneu lumea așa cum o știam...

Întreabă-te, pentru câteva clipe, care este valoarea banilor. Ce valoare au banii și care este valoarea pe care o pui pe munca ta, pe contribuția ta la edificiul acestei lumi? Știai că autovehiculele sau telefoanele mobile, în general toate produsele high-tech, sunt supraevaluate? Adică ele de fapt costă mult mai puțin decât plătim pentru a ne cumpără o mașină, o tabletă, un robot de bucătărie. De asemenea, la polul opus, trăiești cu senzația clară că primești mult mai puțin pentru munca pe care o depui, mult sub valoarea ta. Cum este posibilă această situație? Din punctul meu de vedere acesta este un aspect care dezvăluie hidoșenia acestui sistem, ce nu pune preț pe individ, pe ecologie, pe natură, totul este văzut ca o resursă, un mijloc pentru a-și împlini menirea. Iar menirea sistemului, scopul acestei mașinării economice globale este... puterea. Iar banii au devenit treptat un instrument al puterii, mai ales în ziua de azi când valoarea banului este relativă și incertă.

Mai puțin de 1% din populația lumii este în posesia a mai mult de 99% din averea lumii. Sau este doar o iluzie. Această avuție a lumii, în forma în care este ea astăzi, nu mai are demult rădăcini reale, sunt bani scripturali care nu-și mai găsesc corespondent în lumea fizică. În numele acestor bani virtuali, ireali, se tranzacționează resursele naturale ale țărilor din lumea a treia, se vânează ultimele specii de animale libere și se extermină pădurile lumii. Exploatând o distorsiune de percepție, sistemul – o iluzie – devine mai real decât pământul de sub picioarele noastre; am ajuns în punctul în care știm mult mai multe despre variația cursului valutar decât despre mama Pământ, cea care în realitate ne hrănește, cea care face posibilă însăși viața.

De ce pare această realitate atât de dificil de schimbat? Pe de o parte pentru că suntem mulți care o întreținem, o recreăm în fiecare dimineață. Pe de altă parte pentru că toată educația pe care o primim de mici este gândită pentru a cimenta sistemul. Iar pe de altă parte pentru că ne este frică să părăsim zona de confort: ne temem să facem altfel, credem că vom muri sau vom fi pedepsiți de o autoritate invizibilă dacă ieșim din turmă. O putere colosală, care are capacitatea de a ne strivi – un fel de Big Brother care veghează 24 de ore din 24 – ne respiră în ceafă și ne urmărește fiecare pas. Acesta este mecanismul inconștient, care ne ține în turmă.

Haideți să ne imaginăm ce s-ar întâmpla dacă am alege un mod diferit de a ne crea realitatea. Să presupunem că într-o dimineață mă trezesc altfel, cu o minte limpede și lejeră, elastică, proaspătă. Primele clipe le dedic realității mele interioare, mă interesează cum simt în corp această nouă zi, cum simt pe piele aerul rece al dimineții, senzațiile de sub pleoape, din mușchi și din oase. Mai întâi creez acest univers interior, îl populez cu senzații corporale, mă delectez cu priveliștea de pe cerul inimii mele, sorb primele raze ale răsăritului soarelui din plexul solar, mă las spălat mai întâi de apele interioare, cele din pântec. Îmi simt pentru câteva clipe puterea, capacitatea infinită de creație, mai precis puterea de a crea exact acea realitate pe care mi-o doresc. Fără grabă mă las inundat de viziunea cea mai largă, cea mai cuprinzătoare, presimt acea realitate – cea mai dragă sufletului meu – și tot fără grabă o las să se răspândească în întreaga corporalitate. Mă centrez mai degrabă pe cum se simte în corp viziunea mea, o perspectivă complexă ce conține atât aspecte personale – ce-mi doresc cu adevărat pentru mine, ce vreau să creez în viața mea, cum vreau să arate relațiile mele – dar și colective: cum este lumea în care vreau să trăiesc. Zăbovesc câteva minute cu atenția aici, pe viziunea mea, o trăiesc în interior, este la fel de reală ca orice altă realitate. Atenția este creatoare, iar orice realitate, înainte să se manifeste în exterior, se coagulează în mine. Apoi  ideea prinde viață aprinsă de focul emoției mele, de entuziasmul creator, alimentată cu gestul meu, cu energia mea vitală.

Mâine vei fi tu cel sau cea care te desprinzi din turmă. Vei fi tu cel sau cea care respiri aerul proaspăt al eliberării de obligația auto-asumată “trebuie să mă conformez societății”. Cu siguranță vei deveni o sursă de inspirație și pentru cei de lângă tine, cei mai apropiați. Valul schimbării tale se va întinde, îi va ridica pe mulți de pe scaune. Vei face gestul? Te vei ridica în picioare pentru a acționa, pentru a declanșa schimbarea de care ai nevoie, schimbarea de care are nevoie umanitatea și mama Pământ?




"Vindecarea și Cunoașterea sunt urmări ale Conștienței. Nu există altă vindecare decât de Iluzie și altă Cunoaștere decât a Adevărului. Călătoria Inimii este experiența directă a acestora."

HEFT

Workshop / Eveniment

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Am nevoie de iubirea ta Am nevoie de iubirea ta

Viaţa este relaţie. Ne definim pe noi înşine în funcţie de felul în care ceilalţi ne oglindesc. Apoi, o enormă maşinărie a gîndirii este pusă în funcţiune, iar imaginea ...

Zâmbește fricii Zâmbește fricii

Nenumărate sunt formele fricii care stăpânesc existența umană în aceste timpuri. Frica de viitor, frica de schimbare, de asumare a propriei străluciri, frica de judecățile celorlalți, frica de ...

Trupul meu, Pământul meu Trupul meu, Pământul meu

Mii de ani de spiritualitate descarnată, de căutare a Spiritului în afara Corpului au făcut umanitatea să ignore complet uriaşul potenţial terapeutic şi ontologic al corporalităţii. Ca şi cum ...

AYAHUASCA AYAHUASCA

Ayahuasca, planta sacră a spiritului, mama tuturor plantelor rituale de pe continentul sud-american, este o poartă către straturile cele mai profunde ale propriei noastre conştiinţe. Întâlnirea ...

Deplina Conștiență Deplina Conștiență

Starea de Conștiență integrală ne este accesibilă în orice moment. Singurul lucru care ne desparte de această Conștiență deplină este neîncrederea profundă în noi înșine. Această ...

Workshopuri relevante

Respirația Inimii Respirația Inimii
Procesul de Conștiință și de Conștiență prin care noi am străbătut meandrele iluziei până la completa readucere aminte a adevăratei noastre identități se numește Calea Maestrului Interior. ...

Meditație activă și Shaking Meditație activă și Shaking
Respirația Conștientă și Practica Stării de Prezență sunt fundamentul tuturor abordărilor Călătoriei Inimii și a ceea ce noi, în Călătoria Inimii, numim Calea Maestrului Interior. Reprezintă ...

Practica Stării de Prezență Practica Stării de Prezență
Creatorul conștient percepe dinamica permanentă a creației sale. Cu fiecare respirație creează, cu fiecare alegere își aduce contribuția la marea Creație - cea colectivă, iar cu fiecare acțiune concretă ...

Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente
Cea mai profundă dar și cea mai provocatoare dintre abordările Școlii Maestrului Interior, desprinsă din Practica Prezenței, precisă, rafinată, revelatoare – Maestrul Interior ARC, erupe într-un ...

Teatrul Vieții Teatrul Vieții
Marele Actor din interiorul nostru este Acela care joacă toate rolurile vieții noastre, care poartă toate  măștile, este Acela care creează toate dramele și toate poveștile noastre, pe marea scenă ...

Articole pe aceeași temă

E timpul să aleg Prezența E timpul să aleg Prezența

Mă trezeam uitându-mă în jur și minunându-mă cât de frumoasă este viața. (...) În momentele acelea mi-am dat seama că tot ce îmi stătuse în cale până atunci, ...

Mintea rațională și mintea vastă Mintea rațională și mintea vastă

Suntem ființe complexe, multidimensionale, de o frumusețe indescriptibilă. Avem la dispoziție toate mijloacele pentru a trăi Măreția și a ne exprima pe deplin potențialul nostru fabulos de Creatori liberi ...

2016 – Timpul Maestrului Interior 2016 – Timpul Maestrului Interior

Conștientizează un moment realitatea sferică dimprejurul tău, obiectele, formele, oamenii, sunetele, și felul în care te afli în mijlocul realității tale, în mijlocul experienței tale de ...

Aur Aur
A crede vs a avea Încredere

Poți citi oricâte cărți despre natura profundă a propriei tale ființe și a existenței. Este doar o informație pe care o primești din exterior. Altcineva a trăit experiența. Tu doar afli despre ea. ...

Creația colectivă de realitate III Creația colectivă de realitate III
Libertatea, Provocările și Conștiența

De ce este atât de greu să nu depinzi de ceva din exterior? De un sistem de pildă. Sunt sigur că și tu îți dorești să fii independent, să nu depinzi de nimic, și totuși... În primul rând ...

Prezenţa este o stare care se află în pericol Prezenţa este o stare care se află în pericol

Prezenţa nu atrage atenţia; este simplă, obişnuită şi nepretenţioasă. Adesea pierdută în tumultul vieții moderne, prezenţa este ceva cu mult mai subtil decât drama sau exagerarea şi nu poate ...

Setea Setea

Un fel de tânjire interioară după ceva nedeslușit, un fel de dor arzător, de gol care se cere umplut, o memorie care-și caută amintirile și nu le găsește. Sentimentul că mai e ceva dincolo de platitudinea ...

A fi bărbat A fi bărbat
O perspectivă paradoxală

Ce ne lipsește nouă bărbaților pentru a ne afirma masculinitatea autentică? De ce ne este frică de fapt? Ce înseamnă cu adevărat să fii bărbat? Nimeni nu ne-a învățat ce înseamnă cu ...

Adevăruri Simple despre Schimbări Mărețe Adevăruri Simple despre Schimbări Mărețe

Să ne aduce amine că energia este doar informație. Și misiunea noastră este să învățăm să interpretăm semnele pe care ni le oferă curgerea energiei în realitatea vieții pe care o trăim. ...

Curge-ți peste tine darul vindecării Curge-ți peste tine darul vindecării
O scrisoare pentru tine, Femeie, pe care o poți citi și tu, Bărbate!

Ce vreau, de fapt, de la viața mea? Ce vreau să trăiesc, cu adevărat? Ce îmi doresc și după ce tânjesc? Aleg, în acest spațiu sacru pe care-l creez pentru mine, să rămân cu atenția ...