Călăuza rubrica Onorată Instanță

Publicat la 11.10.2017 Comentarii

Claudia Constantin

Onorată Instanță,

Nu a fost corect cum a pus problema. A fost total nedrept față de mine. Nu a înțeles nimic, de fapt nimeni nu mă înțelege. Am fost o proastă că am tăcut. Sigur asta crede și el, că sunt o proastă dacă nu am zis nimic. Trebuia să îi fi zis tot ce aveam de zis…De fapt, mai bine că am tăcut, nu sunt obligată să dau explicații. Și oricum cel mai deștept cedează. Dar așa o să creadă că are dreptate. Și NU are. Eu am dreptate. Trebuie să îl sun azi să îi arăt că am dreptate. Și că nu sunt proastă. Asta nu poate rămăne așa. Sau mai bine o las baltă, să rămână în ignoranța lui, eu am alte lucruri mai bune de făcut...

La naiba, cât e de târziu. Nu mai am timp nici să fac sport, nici să mănânc micul dejun, asta ar însemna să întârzii iar la serviciu. Nu-i nimic, o să alerg mâine. Bine, bine, am zis asta de atâtea ori, că am ajuns ca nici eu să nu mai cred asta. Pur și simplu cred că e timpul să recunosc că nu sunt în stare să fac ce îmi propun. Și nu o să pot niciodată. Offf, am atâtea lucruri de făcut la serviciu, pe care le-am tot amânat, azi trebuie, neapărat trebuie să le termin...O nu, azi mi-am promis că o sun pe soră-mea, de o săptămână mă tot sună și nu îi răspund. Mă simt vinovată, nu sunt o soră bună. Dar dacă o sun mă ține cu orele la telefon, iar eu am atâtea de terminat. Întotdeauna își găsește cele mai proaste momente să mă sune și oricum nu face decât să se plângă de tot și de toate atunci când vorbim. Mai bine nu o sun azi, o să o sun mâine, ce mai contează o zi.

Mă simt obosită. Poate că am nevoie de o pauză. Mi-ar prinde bine să dau o fugă până la munte. Daaaa, ce idee bună, exact asta am să fac, merit asta. Dar... nu pot, am atâtea de făcut, și la serviciu și acasă. Și nici zile de concediu nu mai am. O să imi iau o pauză, dar doar după ce termin toată treaba pe care o am de făcut. Avea dreptate mama când spunea: în viață nu faci ceea ce-ți place, faci ceea ce trebuie. Am ajuns la vorba ei. Asta e. Bine că am un serviciu, un salariu, o casă unde să stau. Alții nu au nimic din toate astea. Și până la urmă, mersul la munte e un moft. Treaba trebuie făcută. Deci, la treabă!

Dar, de fapt, mie îmi place să fac ceea ce fac? Mi-ar plăcea să stau să mă gândesc la asta. Chiar mi-ar plăcea să aflu ce mă bucură și apoi chiar să  îndrăznesc să fac ceea ce mă bucură. Ba nu, ar fi o mare prostie. Și dacă aș ști ceea ce mă bucură, tot nu aș putea să fac asta, căci nu așa funcționează lucrurile, societatea, sistemul. Toată lumea știe asta, și mama, și tata, și colegii și prietenii mei. Iar dacă aș ști ce mă bucură cu adevărat, sigur aș fi și mai tristă și mai frustrată, pentru că nu pot să mă apuc pur și simplu să fac altceva. Pentru că nu știu să fac altceva, știu să fac doar ceea ce fac acum. Și totuși, am citit despre atâția oameni care și-au schimbat total viața. Care au reușit să facă asta. Poate că e cu adevărat posibil. De fapt, cred că e o naivitate să cred asta. Sigur acești oameni nu au fost în situația mea, sigur au avut mai mulți bani decât mine, mai multe relații decât mine și sigur sunt muuuult mai deștepți și mai buni decât mine.  E clar, eu nu pot face asta, e un vis destinat altora.

Așa arătau, până nu demult, diminețile mele, imediat după trezire. Inerția care mă făcea să mai stau puțin sub plapumă, să mai amân puțin momentul datului jos din pat, era ușa pe care năvălea această avalanșă de voci stridente și haotice, dintre care niciuna nu îmi spunea ceva bun sau frumos despre mine. Voci care mă amețeau, mă bulversau, mă îndurerau, mă oboseau încă înainte de a-mi începe ziua, dar care reprezentau un fel de a doua mea natură, de aceea atât de greu de conștientizat a lor existență. Și care mă conduceau încet și sigur către a mai trăi încă o zi la fel ca toate celelalte dinainte. Voci. Voci. Voci. Zgomot, gălăgie, haos mental.

Primul pas spre eliberarea din acest context interior zgomotos și regăsirea liniștii lăuntrice, a fost pentru mine auto-observarea, a deveni conștientă de prezența acestor voci și a le auzi cu claritate. Sigur și în tine trăiesc astfel de voci, însă pentru a te putea elibera de sub tirania lor, este necesar mai întâi să fii dispus/ă să le asculți, pentru a le indentifica.

Îndrăznește să faci acest simplu exercițiu. Oferă-ți câteva minute imediat ce deschizi ochii dimineața și observă  care sunt vocile cele mai familiare și mai puternice care trăiesc în tine.

Cu toții ne dorim să fim fericiți și liberi. Mulți dintre noi credem că putem obține aceste calități prin succes exterior, astfel că ni se pare că obstacolele sunt înafara noastră, în oameni și situații. În momentul în care înțelegem că promisiunea împlinirii, precum și ceea ce stă în calea ei sunt amândouă în interiorul nostru, începem Călătoria interioară” (Byron Brown).

Și da, acest mic exercițiu la care te-am invitat poate fi începutul palpitantei Călătorii Interioare. Poate fi primul pas către eliberarea de vocile judecătorului interior care trăiește în fiecare dintre noi și către regăsirea liniștii și odihnei interioare.   




"Calea Maestrului Interior începe prin recunoașterea Divinului în propria experiență umană. Dacă ceva e inconfortabil în viața mea, este pentru că m-am separat de Întreg și am creat de la nivelul limitat al ego-ului."

HEFT

Workshop / Eveniment

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Ne putem lua rămas-bun de mai multe ori Ne putem lua rămas-bun de mai multe ori

Ultima carte a lui David Servan-Schreiber. După 19 ani în care a reprezentat speranţa tuturor acelora care se confruntă cu cancerul, autorul celebrelor „Vindecă” şi „Anticancer”, ...

Mandala Ființei Mandala Ființei

Doctorul Richard Moss este un om care a trăit Revelaţia. Este un om care a experimentat starea de conştiinţă supremă a fiinţei omeneşti în care aceasta trăieşte deplin. Este acea stare de conştiinţă ...

Călătoria ultimă Călătoria ultimă

Nu există moarte, căci viaţa este un atribut a tot ceea ce există în Univers, nu există un sfârşit al Fiinţei, pentru că Fiinţa este eternă iar moartea nu este decât o Transformare ...

Cartea Maestrului Interior Cartea Maestrului Interior

Aceasta Carte este născută din experiența Maestrului Interior și conduce către Creatorul Conștient ca mod de a trăi în această lume. S-a născut din Călătoriile inițiatice ale Școlii Maestrului ...

Meandrele Minții Meandrele Minții

Orice criză de transformare interioară are în centrul său modul în care gândim realitatea, și nu este altceva decât o destructurare, o rezolvare a unor structuri de gândire. Pacea ...

Workshopuri relevante

Dansul Inimii

Respirația Inimii Respirația Inimii
Respiraţia Inimii s-a născut din experienţele noastre de conştiinţă extinsă, în Călătoria Inimii. Este emanația experienței noastre, Horia & Elena Francisc - Țurcanu, contribuția ...

Programul educațional Briza Programul educațional Briza
  Este o abordare integrală a ceea ce numim educație, care are în vedere nu numai acumularea de informație și dezvoltarea structurilor mentale, ci Ființa umană în integrum. Vizează conștientizarea, ...

Practica Stării de Prezență Practica Stării de Prezență
Practica Stării de Prezență este menită să te conducă dincolo de agitația minții. Darul ei este de a-ți reaminti ce ești mult mai mult decât identitatea cu care te-ai obișnuit, decât ...

ShamaniA ShamaniA
Cum ar fi, dacă tot vorbim de Noul Pământ, să începem a crede, precum popoarele indigene, că oamenii aparțin pământului și nu invers. Acesta ar fi primul și, cu siguranță, cel mai important ...

x