Călăuza rubrica Onorată Instanță

Publicat la 11.10.2017 Comentarii

Claudia Constantin

Onorată Instanță,

Nu a fost corect cum a pus problema. A fost total nedrept față de mine. Nu a înțeles nimic, de fapt nimeni nu mă înțelege. Am fost o proastă că am tăcut. Sigur asta crede și el, că sunt o proastă dacă nu am zis nimic. Trebuia să îi fi zis tot ce aveam de zis…De fapt, mai bine că am tăcut, nu sunt obligată să dau explicații. Și oricum cel mai deștept cedează. Dar așa o să creadă că are dreptate. Și NU are. Eu am dreptate. Trebuie să îl sun azi să îi arăt că am dreptate. Și că nu sunt proastă. Asta nu poate rămăne așa. Sau mai bine o las baltă, să rămână în ignoranța lui, eu am alte lucruri mai bune de făcut...

La naiba, cât e de târziu. Nu mai am timp nici să fac sport, nici să mănânc micul dejun, asta ar însemna să întârzii iar la serviciu. Nu-i nimic, o să alerg mâine. Bine, bine, am zis asta de atâtea ori, că am ajuns ca nici eu să nu mai cred asta. Pur și simplu cred că e timpul să recunosc că nu sunt în stare să fac ce îmi propun. Și nu o să pot niciodată. Offf, am atâtea lucruri de făcut la serviciu, pe care le-am tot amânat, azi trebuie, neapărat trebuie să le termin...O nu, azi mi-am promis că o sun pe soră-mea, de o săptămână mă tot sună și nu îi răspund. Mă simt vinovată, nu sunt o soră bună. Dar dacă o sun mă ține cu orele la telefon, iar eu am atâtea de terminat. Întotdeauna își găsește cele mai proaste momente să mă sune și oricum nu face decât să se plângă de tot și de toate atunci când vorbim. Mai bine nu o sun azi, o să o sun mâine, ce mai contează o zi.

Mă simt obosită. Poate că am nevoie de o pauză. Mi-ar prinde bine să dau o fugă până la munte. Daaaa, ce idee bună, exact asta am să fac, merit asta. Dar... nu pot, am atâtea de făcut, și la serviciu și acasă. Și nici zile de concediu nu mai am. O să imi iau o pauză, dar doar după ce termin toată treaba pe care o am de făcut. Avea dreptate mama când spunea: în viață nu faci ceea ce-ți place, faci ceea ce trebuie. Am ajuns la vorba ei. Asta e. Bine că am un serviciu, un salariu, o casă unde să stau. Alții nu au nimic din toate astea. Și până la urmă, mersul la munte e un moft. Treaba trebuie făcută. Deci, la treabă!

Dar, de fapt, mie îmi place să fac ceea ce fac? Mi-ar plăcea să stau să mă gândesc la asta. Chiar mi-ar plăcea să aflu ce mă bucură și apoi chiar să  îndrăznesc să fac ceea ce mă bucură. Ba nu, ar fi o mare prostie. Și dacă aș ști ceea ce mă bucură, tot nu aș putea să fac asta, căci nu așa funcționează lucrurile, societatea, sistemul. Toată lumea știe asta, și mama, și tata, și colegii și prietenii mei. Iar dacă aș ști ce mă bucură cu adevărat, sigur aș fi și mai tristă și mai frustrată, pentru că nu pot să mă apuc pur și simplu să fac altceva. Pentru că nu știu să fac altceva, știu să fac doar ceea ce fac acum. Și totuși, am citit despre atâția oameni care și-au schimbat total viața. Care au reușit să facă asta. Poate că e cu adevărat posibil. De fapt, cred că e o naivitate să cred asta. Sigur acești oameni nu au fost în situația mea, sigur au avut mai mulți bani decât mine, mai multe relații decât mine și sigur sunt muuuult mai deștepți și mai buni decât mine.  E clar, eu nu pot face asta, e un vis destinat altora.

Așa arătau, până nu demult, diminețile mele, imediat după trezire. Inerția care mă făcea să mai stau puțin sub plapumă, să mai amân puțin momentul datului jos din pat, era ușa pe care năvălea această avalanșă de voci stridente și haotice, dintre care niciuna nu îmi spunea ceva bun sau frumos despre mine. Voci care mă amețeau, mă bulversau, mă îndurerau, mă oboseau încă înainte de a-mi începe ziua, dar care reprezentau un fel de a doua mea natură, de aceea atât de greu de conștientizat a lor existență. Și care mă conduceau încet și sigur către a mai trăi încă o zi la fel ca toate celelalte dinainte. Voci. Voci. Voci. Zgomot, gălăgie, haos mental.

Primul pas spre eliberarea din acest context interior zgomotos și regăsirea liniștii lăuntrice, a fost pentru mine auto-observarea, a deveni conștientă de prezența acestor voci și a le auzi cu claritate. Sigur și în tine trăiesc astfel de voci, însă pentru a te putea elibera de sub tirania lor, este necesar mai întâi să fii dispus/ă să le asculți, pentru a le indentifica.

Îndrăznește să faci acest simplu exercițiu. Oferă-ți câteva minute imediat ce deschizi ochii dimineața și observă  care sunt vocile cele mai familiare și mai puternice care trăiesc în tine.

Cu toții ne dorim să fim fericiți și liberi. Mulți dintre noi credem că putem obține aceste calități prin succes exterior, astfel că ni se pare că obstacolele sunt înafara noastră, în oameni și situații. În momentul în care înțelegem că promisiunea împlinirii, precum și ceea ce stă în calea ei sunt amândouă în interiorul nostru, începem Călătoria interioară” (Byron Brown).

Și da, acest mic exercițiu la care te-am invitat poate fi începutul palpitantei Călătorii Interioare. Poate fi primul pas către eliberarea de vocile judecătorului interior care trăiește în fiecare dintre noi și către regăsirea liniștii și odihnei interioare.   




"Ne trăim viața în mii de roluri și aspecte aparent contradictorii. Maestrul le recunoaște și le cuprinde în sine. Ele se liniștesc precum copiii în brațele mamei. Un nou mod de a crea devine posibil."

HEFT

Workshop / Eveniment

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

REVOLUTIA CONSTIINTEI REVOLUTIA CONSTIINTEI

Suntem martorii unor timpuri istorice. Planeta trece prin schimbări fundamentale, noi toţi simţim puternic aceste transformări dar orice schimbare – şi cu atât mai mult una de conştiinţă ...

CERCUL VIEŢII CERCUL VIEŢII

De cam treizeci de ani încoace se pune în mod regulat problema întoarcerii la şamanism, sursa primordială a umanităţii, a tuturor religiilor, filosofiilor şi ştiinţelor lumii. Omul ...

Călătoria Eroinei Călătoria Eroinei

Călătoria Inimii este un spațiu de experiență, de transformare a percepției și a modului în care trăim. În acest punct, Călătoria Inimii se intersectează cu cartea autoarei Maureen Murdock– ...

CIUPERCILE SACRE ALE VIZIUNII CIUPERCILE SACRE ALE VIZIUNII

Istoria spirituală a Umanităţii este una cu cea a plantelor sacre care au fost folosite ritualic în toate timpurile, pe toate continentele. În ultimul secol, psihologia transpersonală a explorat ...

VINDECAREA ÎNCEPE ÎN INTERIOR VINDECAREA ÎNCEPE ÎN INTERIOR

Nu există decât un singur fel de vindecare: aceea care vine din interior şi care presupune o transformare a conştiinţei. Un alt cuvânt pentru „vindecare” ar putea fi „intregire”. ...

Workshopuri relevante

Practica Stării de Prezență Practica Stării de Prezență
Creatorul conștient percepe dinamica permanentă a creației sale. Cu fiecare respirație creează, cu fiecare alegere își aduce contribuția la marea Creație - cea colectivă, iar cu fiecare acțiune concretă ...

Arta Ascultării Atente Arta Ascultării Atente
următoarea călătorieîncepe în 18 decembrie 2017 A asculta nu este doar despre sunete. Este despre atitudinea noastră față de realitate. Față de experiența vieții. A asculta este un instrument ...

Astrologie Arhetipală Astrologie Arhetipală
Ştiinţă şi artă, cunoaştere raţională si simbolism deopotrivă, Astrologia poate fi de multe ori ascunsă raţionamentului logic, dar rămane mereu transparentă intuitiei şi percepţiilor survenite prin ...

Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente
Cea mai profundă dar și cea mai provocatoare dintre abordările Școlii Maestrului Interior, desprinsă din Practica Prezenței, precisă, rafinată, revelatoare – Maestrul Interior ARC, erupe într-un ...

Meditație activă și Shaking Meditație activă și Shaking
Respirația Conștientă și Practica Stării de Prezență sunt fundamentul tuturor abordărilor Călătoriei Inimii și a ceea ce noi, în Călătoria Inimii, numim Calea Maestrului Interior. Reprezintă ...