Călăuza rubrica Onorată Instanță

Publicat la 11.10.2017 Comentarii

Claudia Constantin

Onorată Instanță,

Nu a fost corect cum a pus problema. A fost total nedrept față de mine. Nu a înțeles nimic, de fapt nimeni nu mă înțelege. Am fost o proastă că am tăcut. Sigur asta crede și el, că sunt o proastă dacă nu am zis nimic. Trebuia să îi fi zis tot ce aveam de zis…De fapt, mai bine că am tăcut, nu sunt obligată să dau explicații. Și oricum cel mai deștept cedează. Dar așa o să creadă că are dreptate. Și NU are. Eu am dreptate. Trebuie să îl sun azi să îi arăt că am dreptate. Și că nu sunt proastă. Asta nu poate rămăne așa. Sau mai bine o las baltă, să rămână în ignoranța lui, eu am alte lucruri mai bune de făcut...

La naiba, cât e de târziu. Nu mai am timp nici să fac sport, nici să mănânc micul dejun, asta ar însemna să întârzii iar la serviciu. Nu-i nimic, o să alerg mâine. Bine, bine, am zis asta de atâtea ori, că am ajuns ca nici eu să nu mai cred asta. Pur și simplu cred că e timpul să recunosc că nu sunt în stare să fac ce îmi propun. Și nu o să pot niciodată. Offf, am atâtea lucruri de făcut la serviciu, pe care le-am tot amânat, azi trebuie, neapărat trebuie să le termin...O nu, azi mi-am promis că o sun pe soră-mea, de o săptămână mă tot sună și nu îi răspund. Mă simt vinovată, nu sunt o soră bună. Dar dacă o sun mă ține cu orele la telefon, iar eu am atâtea de terminat. Întotdeauna își găsește cele mai proaste momente să mă sune și oricum nu face decât să se plângă de tot și de toate atunci când vorbim. Mai bine nu o sun azi, o să o sun mâine, ce mai contează o zi.

Mă simt obosită. Poate că am nevoie de o pauză. Mi-ar prinde bine să dau o fugă până la munte. Daaaa, ce idee bună, exact asta am să fac, merit asta. Dar... nu pot, am atâtea de făcut, și la serviciu și acasă. Și nici zile de concediu nu mai am. O să imi iau o pauză, dar doar după ce termin toată treaba pe care o am de făcut. Avea dreptate mama când spunea: în viață nu faci ceea ce-ți place, faci ceea ce trebuie. Am ajuns la vorba ei. Asta e. Bine că am un serviciu, un salariu, o casă unde să stau. Alții nu au nimic din toate astea. Și până la urmă, mersul la munte e un moft. Treaba trebuie făcută. Deci, la treabă!

Dar, de fapt, mie îmi place să fac ceea ce fac? Mi-ar plăcea să stau să mă gândesc la asta. Chiar mi-ar plăcea să aflu ce mă bucură și apoi chiar să  îndrăznesc să fac ceea ce mă bucură. Ba nu, ar fi o mare prostie. Și dacă aș ști ceea ce mă bucură, tot nu aș putea să fac asta, căci nu așa funcționează lucrurile, societatea, sistemul. Toată lumea știe asta, și mama, și tata, și colegii și prietenii mei. Iar dacă aș ști ce mă bucură cu adevărat, sigur aș fi și mai tristă și mai frustrată, pentru că nu pot să mă apuc pur și simplu să fac altceva. Pentru că nu știu să fac altceva, știu să fac doar ceea ce fac acum. Și totuși, am citit despre atâția oameni care și-au schimbat total viața. Care au reușit să facă asta. Poate că e cu adevărat posibil. De fapt, cred că e o naivitate să cred asta. Sigur acești oameni nu au fost în situația mea, sigur au avut mai mulți bani decât mine, mai multe relații decât mine și sigur sunt muuuult mai deștepți și mai buni decât mine.  E clar, eu nu pot face asta, e un vis destinat altora.

Așa arătau, până nu demult, diminețile mele, imediat după trezire. Inerția care mă făcea să mai stau puțin sub plapumă, să mai amân puțin momentul datului jos din pat, era ușa pe care năvălea această avalanșă de voci stridente și haotice, dintre care niciuna nu îmi spunea ceva bun sau frumos despre mine. Voci care mă amețeau, mă bulversau, mă îndurerau, mă oboseau încă înainte de a-mi începe ziua, dar care reprezentau un fel de a doua mea natură, de aceea atât de greu de conștientizat a lor existență. Și care mă conduceau încet și sigur către a mai trăi încă o zi la fel ca toate celelalte dinainte. Voci. Voci. Voci. Zgomot, gălăgie, haos mental.

Primul pas spre eliberarea din acest context interior zgomotos și regăsirea liniștii lăuntrice, a fost pentru mine auto-observarea, a deveni conștientă de prezența acestor voci și a le auzi cu claritate. Sigur și în tine trăiesc astfel de voci, însă pentru a te putea elibera de sub tirania lor, este necesar mai întâi să fii dispus/ă să le asculți, pentru a le indentifica.

Îndrăznește să faci acest simplu exercițiu. Oferă-ți câteva minute imediat ce deschizi ochii dimineața și observă  care sunt vocile cele mai familiare și mai puternice care trăiesc în tine.

Cu toții ne dorim să fim fericiți și liberi. Mulți dintre noi credem că putem obține aceste calități prin succes exterior, astfel că ni se pare că obstacolele sunt înafara noastră, în oameni și situații. În momentul în care înțelegem că promisiunea împlinirii, precum și ceea ce stă în calea ei sunt amândouă în interiorul nostru, începem Călătoria interioară” (Byron Brown).

Și da, acest mic exercițiu la care te-am invitat poate fi începutul palpitantei Călătorii Interioare. Poate fi primul pas către eliberarea de vocile judecătorului interior care trăiește în fiecare dintre noi și către regăsirea liniștii și odihnei interioare.   




"Vindecarea și Cunoașterea sunt urmări ale Conștienței. Nu există altă vindecare decât de Iluzie și altă Cunoaștere decât a Adevărului. Călătoria Inimii este experiența directă a acestora."

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Fără Granițe Fără Granițe

Este una dintre cele mai strălucite cărți apărute vreodată sub semnul Maestrului Interior. Ken Wilber este cel mai important gânditor și teoretician al conștiinței american, dar rădăcinile cunoașterii ...

Dragoste şi trezire Dragoste şi trezire

Transformarea profundă de conştiinţă prin care trece omenirea ajunge la punctul său cel mai dureros. Crize de toate felurile izbucnesc la nivel planetar, dar toate sunt expresia crizei interioare de transformare ...

Tehnologia Visătorului Tehnologia Visătorului

Întoarce-te către tine însuți, uită-te la tine însuți, caută în tine, concentrează-ți întreaga atenție și dedică-ți tot efortul pentru a ridica limitele visului tău, îndrăznește ...

Pășunile Minunăției Pășunile Minunăției

  Marile teme ale lui John O’ Donohue sunt miracolul, imaginația și ceea ce este posibil, teme pe care le-a ars în jerbe literare orbitoare. Cuvintele sale sunt portaluri către dimensiunile ...

Fluturele Negru Fluturele Negru

Prin această carte, doctorul Richard Moss ne lansează, pentru fiecare dintre noi, o invitație către SCHIMBARE, consacrându-ne viața Vitalității Radicale prin Întregirea Ființei care suntem.Transformarea ...

Workshopuri relevante

Dansul Inimii

Practica Puterii Feminine Practica Puterii Feminine
Dacă ai nevoie de susținere, de conținere, de un loc în care să te simți auzită și ascultată, un spațiu în care să-ți dai voie să devii femeia care ești menită să fii, te invit să-ți ...

Atingere Terapeutică Integrală Atingere Terapeutică Integrală
”Orice vindecare este o vindecare a trecutului, a închiderii, a separării, a singurătății dureroase pe care am trăit-o cândva. Corpul este trecut condensat. Dar Prezența este sfârșitul ...

Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente
Lucrul cu stările extinse ale Conștiinței este pentru viața de fiecare zi. A fi conștient este a percepe mai profund și mai rafinat realitatea vieții. Un nou grad de Conștiență permite o noi moduri de ...

Respirația Inimii Respirația Inimii
Respiraţia Inimii s-a născut din experienţele noastre de conştiinţă extinsă, în Călătoria Inimii. Este emanația experienței noastre, Horia & Elena Francisc - Țurcanu, contribuția ...

x