Călăuza rubrica Judecata de sine
Otrava noastră cea de toate zilele

Publicat la 16.10.2017 Comentarii

Claudia Constantin

Dialoguri interioare nesfârșite, explicații, justificări, păreri care mai de care despre toți și despre toate, îndoieli, griji, bârfe, dorința de cere socoteală pentru nedreptățile vieții. 

Rușine și vinovăție pentru ceva ce ai spus sau nu ai spus, pentru ceva ce ai făcut sau nu ai făcut. Regrete, păreri de rău.

Te simți neauzit, neînțeles, neiubit, chiar și de cei mai apropiați ție.  Mic, slab, neputincios.  Judecat de cei din jur la fiecare pas.

Ai impresia că ești condamnat să faci ceea ce trebuie – să muncești din greu, să lupți să te afirmi, să dovedești cine ești, să fii permanent în control și în alertă, pregătit pentru orice lucru rău care s-ar putea întâmpla. Doar pentru că toată lumea din jurul tău face la fel și la fel au făcut și părinții tăi.

Te simți insuficient, niciodată destul de deștept, de frumos, de slab, de bun, de blând. Îți dorești din toată inima să nu mai simți asta, căci este atât de dureros. Și crezi că singura soluție este să înveți mai mult, să mergi la mai multe cursuri/ workshopuri, să îți propui să faci mai mult, să îți asumi mai multe proiecte, să îi ajuți mai mulți pe ceilalți, să muncești până la epuizare, toate acestea în speranța că sentimentul de insuficiență va dispărea. Și, totuși, el reapare mereu.

Ești nemulțumit de job-ul tău, te compari mereu cu ceilalți colegi, te simți inferior sau superior șefului ierarhic, ești frustrat deorece consideri că salariul tău nu reflectă potențialul tău, vrei să câștigi mai mulți bani, să muncești mai putin, vrei să schimbi job-ul, dar nu ai încredere în tine că poți face asta și nici curaj să faci pasul.

Poate că și tu te regăsesti în una, câteva sau poate chiar toate ipostazele de mai sus. Toate și oricare dintre ele conturează un peisaj interior dominat de durere, lipsă de bucurie, nemulțumire, oboseală. De luptă NU cu lumea, sistemul sau societatea, așa cum te-ai obișnuit a crede, ci chiar cu tine însuți/ însăți. Cu un personaj interior atât de familiar, interiorizat atât de iscusit, astfel încât arareori îi mai percepi prezența. Un personaj pe care Byron Brown – în cartea Suflet Nemărginit - îl numește  judecătorul interior.

Ce crezi tu despre tine? Despre corpul tău, despre jobul tău, despre cum îți faci treaba, despre cum relaționezi cu ceilalți?

Cum îți vorbești TU ție, cu ce cuvinte? Sunt aceleași cuvinte pe care le rostesc cei apropiați despre tine sau diferite?

Ce crezi că gândesc ceilalți despre tine? Și ce simți când crezi că ei gândesc în acest fel despre tine?

Te invit să reflectezi la aceste întrebări. Iar când vei simți cum se naște răspunsul, te asigur că vei vedea mai clar felul în care judecătorul interior trăiește în tine, în mintea ta, hrănindu-se din energia ta, din viața ta, păcălindu-te să privești mereu fie înspre trecut sau viitor, fie in afara ta - către ceilalți sau către situatii, contexte...împiedicându-te să trăiești în prezent, în AICI și ACUM, adică în singurul loc și timp în care dispui de întregul tău potențial creator și unde poți mereu alege cum vrei să trăiești.

Viața este cu adevărat un dar, o binecuvântare, o experiență a minunării, a bucuriei și curiozității atunci când renuntăm la a crea peisaje interioare ca cele de mai sus, atunci când ne eliberăm de judecătorul interior. Astfel că demersul interior la care această fabuloasă carte ne invită merită întreaga noastră atenție, prezență, implicare. A descoperi cum am creat acest personaj interior, de ce am avut nevoie să îl creăm și care este modul în care ne conduce viața din umbră, este o cheie ce deschide ușa către o nouă viața, cea la care fiecare dintre noi visează.
Suflet nemărginit este o carte-instrument magistală, care îl scoate în lumina puternică a reflectoarelor pe al tău necruțător judecător interior, nu pentru a-l pedepsi, ci pentru a-l ține în brațe cu compasiune, a-i mulțumi pentru tot ceea ce a adus în viața ta și a-i da drumul, a-l lăsa să se odihnească, în timp ce tu preiei cârma propriei tale Vieți.

Ești pregătit să îți asumi responsabilitatea propriei vieți? Sau vrei să îți petreci restul vieții în bezna inconștienței, a autocriticii și a judecății de sine? 

Felul în care îți câștigi existența este un alt domeniu al vieții expus constant autocriticii. Meseria, locul în care muncești, șeful și colegii, succesul înregistrat pot deveni elemente ale evaluării de sine. Ca și în cazul trupului, critica legată de serviciu se bazează deseori pe comparația cu ceilalți, fie că îți sunt prieteni, colegi, vecini, personaje de film sau serial ori părinți. Pe mulți, munca îi face să se simtă adulți. Astfel, a avea un serviciu cu normă întreagă (oricare ar fi el), păstrarea serviciului, câștigarea existenței și plata facturilor sunt toate sinonime cu a fi responsabil și matur. Orice îndepărtare de la normă în acest domeniu (concedierea, serviciu cu jumătate de normă cu care de-abia îți plătește facturile sau serviciu cu normă întreagă, dar care nu îți aduce prea mulți bani) te expune atacurilor pe tema lipsei de maturitate, independență și incapacitatea de a te întreține.

Oricum ai fi ajuns să faci munca pe care o faci (ai ales-o, te-ai pomenit făcând-o sau ai fost forțat s-o faci), ești vulnerabil la atacuri pe această temă. ”Cum ai ales așa o slujbă? Numai un cretin e atât de pasiv când vine vorba de munca pe care o face. Ți-am zis să te informezi mai bine înainte să accepți oferta. Din cauza lipsei de minte a trebuit să accepți slujba asta. Ai obținut slujba asta printr-un noroc, acum să vedem dacă ești în stare s-o și păstrezi.”

Și mai e și tipul de muncă pe care îl faci. Pentru mulți, meseria lor este o măsură a stimei de sine, a statutului, a percepției propriei capacități și împliniri. Altora le afectează viziunea asupra sensului vieții: Îmi place ce fac? Spune ceva special despre mine? Mă simt creativ? Le servește altora? Astfel, e normal să ai standarde conștiente și inconștiente pe baza cărora evaluezi munca pe care o faci. Până și întrebarea dacă o consideri doar o slujbă, o carieră, o meserie sau o vocație, reflectă cât investești în muncă și, deseori, standardele după care te evaluezi.

Este important să nu uiți că de câte ori creezi un standard te compari, poate nu cu alții, ci cu un ideal, iar asta înseamnă că judecătorul e activ. Munca pe care o faci constituie ținta unui atac atunci când ți se pare nedemnă de tine, când nu îți place, deși este respectabilă și dorită, când nu te pricepi la munca pe care o faci, când îți prevezi eșecul, când ți se pare prea ușoară sau prea frumoasă ca să fie adevărat.

Chiar dacă îți place munca pe care o faci, judecătorul tot te poate tortura, impunându-ți standarde de succes imposibile. Cei mai mulți oameni nici nu știu ce îi satisface cu adevărat, așa că se bazează pe standardele puse la dispoziție de judecător. Ca să fie și mai rău, judecătorul poate oricând schimba standardul, găsind astfel un nou motiv de insatisfacție și atac. Cireașa de pe tort- judecătorii multor oameni stabilesc propriile standarde de succes mult mai sus decât pentru alții sau decât o cere situația, dezvăluind astfel cât de ruptă de realitate este autoevaluarea respectivă. E clar acum că judecătorul face din împlinirea profesională o țintă aproape imposibil de atins.

Cum îți măsori împlinirea profesională? Înseamnă să reziști până la sfârșitul zilei și să aduci salariul acasă? Sau înseamnă mai degrabă să treci de angoasă și teama de eșec ca să te simți împlinit prin ceea ce faci? Contează rezultatele muncii tale, serviciile pe care le oferi sau evenimentul ori obiectul pe care îl produci? Cât de rar coincid cele trei? Când simți că nu reușești, ce spune asta despre tine? Judecătorul îți va spune multe: „Înseamnă că nu ești bun de nimic. Nu te poți întreține singur. Acum se văd rezultatele neseriozității din timpul anilor de școală. Acum nimeni nu o să fie mândru de tine. Ar trebuie să-ți fie rușine să te arăți în lume. Tatăl tău a spus mereu că nu o să se aleagă nimic de tine.

Serviciul tău înseamnă și un loc, un context, o relație implicită cu ceilalți. Când judecătorul are nevoie de muniție să te critice, poate folosi oricare dintre aceste elemente: dacă mergi la serviciu – vremea, naveta, transportul în comun; dacă lucrezi de acasă – lucrurile legate de casă care te distrag, izolarea, faptul că nu ieși. Judecătorul poate să găsească standarde, comparații sau dezavantaje în fiecare aspect al muncii tale: tipul de birou sau spațiul de lucru, programul regulat sau neregulat, cantitatea de zgomot de fond, personalitatea șefului, faptul că lucrezi singur sau cu alții, contactul cu publicul, nivelul de intimitate, disciplina, motivația și odihna. Și, bineînțeles, unele dintre cele mai evidente atacuri sunt legate de colegi. „Nu lucrezi la fel de mult ca ei. Ce vor crede dacă termini înaintea lor? Se vede că șeful o place pe ea mai mult. Nu o să mai vorbească niciodată cu tine, din cauză că nu l-ai salutat. Mereu vorbești prea mult la ședințe. O să afle că de fapt habar nu ai ce faci.” Și, la fel de firesc, judecătorul tău interior poate îndrepta atacurile către ceilalți, în capul tău sau cu voce tare. (fragment din Suflet nemărginit, Byron Brown)         




"Expansiunea percepției și a Conștienței este instrumentul fundamental al Noii Paradigme. Percepția poate fi extinsă cu instrumente. Dar instrumentul ultim este capacitatea infinită de a percepe, a Ființei. Aceasta este Calea Maestrului Interior."

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

CĂLĂU ŞI VICTIMĂ CĂLĂU ŞI VICTIMĂ

Cine a cercetat mai adânc profunzimile sufletului ştie că nu ura ci teama este opusul iubirii. Teama, ca închidere în sine, ca zid ridicat în jurul unui eu mic, limitat, neputincios, ...

Şcoala Zeilor Şcoala Zeilor

Această carte este o hartă şi un plan de evadare. Scopul său este de a vă arăta parcursul urmat de un om oarecare pentru a evada din povestea hipnotică a lumii, din interpretarea jalnică a existenţei, pentru ...

ATRAGE ZEII DE PARTEA TA ATRAGE ZEII DE PARTEA TA

Dacă vi s-a întâmplat vreodată să vă ridicaţi privirea spre stele şi să vă întrebaţi care e locul vostru în această lume, dacă asterele v-au fascinat mereu  şi aţi intuit ...

Tao Te Ching Tao Te Ching

Tao Te Ching, celebra scriere al lui Lao Tzu, face parte din patrimoniul umanităţii. Unii cred că este o scriere mistică, alţii o consideră o capodoperă ermetică, alţii expresia înţelepciunii ultime ...

Moroccan Mint Moroccan Mint

A alege organic, adică așa cum se găsește ceva în mod natural, este extrem de important, mai ales când este vorba despre ceaiuri, întrucât frunzele de ceai ajung direct în pungi ...

Workshopuri relevante

Meditație activă și Shaking Meditație activă și Shaking
Respirația Conștientă și Practica Stării de Prezență sunt fundamentul tuturor abordărilor Călătoriei Inimii și a ceea ce noi, în Călătoria Inimii, numim Calea Maestrului Interior. Reprezintă ...

Dansul Inimii

Astrologie Arhetipală Astrologie Arhetipală
Ştiinţă şi artă, cunoaştere raţională si simbolism deopotrivă, Astrologia poate fi de multe ori ascunsă raţionamentului logic, dar rămane mereu transparentă intuitiei şi percepţiilor survenite prin ...

Practica Stării de Prezență Practica Stării de Prezență
Practica Stării de Prezență este menită să te conducă dincolo de agitația minții. Darul ei este de a-ți reaminti ce ești mult mai mult decât identitatea cu care te-ai obișnuit, decât ...

Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente
Lucrul cu stările extinse ale Conștiinței este pentru viața de fiecare zi. A fi conștient este a percepe mai profund și mai rafinat realitatea vieții. Un nou grad de Conștiență permite o noi moduri de ...

x