Călăuza rubrica Intersecții

Publicat la 19.10.2017 Comentarii

Claudia Constantin

 

 

 19 octombrie 2017 - Arcul de triumf, București, România 

Mă aflu pe trotuar, așteptând culoarea verde la unul dintre semafoarele acestei intersecții a cinci mari bulevarde.

Scenariul nr. 1  = Scenariul rău

Inspir. Zgomot, claxoane, voci cu diverse tonalități și niveluri de volum răspândindu-se mai întâi în aer și abia apoi în telefoanele mobile, miros de benzină, praf, noxe, furnicar de oameni pe străzi și în autobuze, mașini bară la bară, forfotă, agitație, nervozitate, tensiune, grabă, șoferi care nu opresc la culoare roșie a semaforului și pietoni încruntați care traversează alergând, și unii și alții doar pentru a câștiga un minut de supraviețuire. Inspir toate astea. Este suficient pentru a mă lăsa pradă gândurilor, judecăților și criticilor în care este codată nemulțumirea, dezgustul, furia împotriva primăriei, a guvernului, a sistemului în general, toți vinovați pentru aglomerație, poluare, nepedespirea soferilor care trec pe roșu, infrastructura slab dezvoltată, pistele de biciclete care seamănă a glumă proastă. Autocritică pentru că iar mă simt nervoasă, tensionată, nemulțumită. Pot continua la nesfârșit cu astfel de gânduri, însă nu pot inspira la nesfârșit. Am nevoie să expir. Și expir către lume toate aceste gânduri, stări și emoții.

Chiar ea, intersecția

În același timp, în același moment, pe același trotuar, în aceeași intersecție, pe aceeași inspirație. Tot eu.

Scenariul nr. 2 = Scenariul bun

Dacă aleg însă să decupez din Realitate doar scenariul nr. 1, aleg ca acesta să devină singura mea realitate. Scenariul 2 continuă să existe în Realitatea mare, însă încetează să existe pentru mine. Viceversa este la fel de valabilă. Dacă aleg să decupez din Realitate doar scenariul nr. 2, aleg ca acesta să devină singura mea realitate. Scenariul 1 continuă să existe în Realitatea mare, însă încetează să existe pentru mine.   Simt soarele cald care îmi încălzește mai întâi fața, palmele și apoi, trecând prin haine, întreaga piele. Aud păsări ciripind și două tinere râzând plin, cu mare poftă, în timp ce își fac încălzirea de dinainte de alergare. Văd albastrul senin al cerului, fâșii subțiri de nori care animă cerul, frunze galbene, verzi și roșii – în copaci, în zbor, pe jos pe trotuare - , raze ce împrăștie în văzduh pulbere fină de aur, oameni zâmbitori și relaxați intrând pe aleile parcului, veverițe domesticite și atât de obișnuite cu acest peisaj urban încât mișună nestingherite prin copacii de pe marginea bulevardelor. Simt toate astea, ascult, nici urmă de gând. Inspir toate astea. Este suficient pentru a simți bucurie și relaxare. Și expir către lume ceea ce simt.

Pot să aleg între cele două scenarii? Și dacă da, ce aleg? Dar tu, ce alegi tu în mod obișnuit, în care dintre scenarii trăiești cel mai mult în viața de zi cu zi?

Clipa prezentă, momentul ACUM conține în el toată Realitatea, potențial infinit de experiență și trăire.  Realitatea îmi servește pe tavă absolut tot ce pot să experimentez în această viață, căci nimic din ceea ce ește omenește nu îmi este și nu mi-a fost vreaodată străin. Durerea și bucuria coexistă. Dacă aleg să fac din durere o virtute, radarul meu interior va adulmeca frenetic durerea, o va urmări și o va crea peste tot unde voi păși – chiar și în mijlocul unei intersecții într-o zi obișnuită - căci cu durere se hrănește. O va inspira cu nesaț și o va expira în lume, contribuind astfel la amplificarea durerii deja imense pe care umanitatea o experimentează. Dacă aleg însă să fac din bucurie si placere o virtute, radarul meu interior va porni în căutarea acestor atribute fundamentale ale Ființei și le va crea peste tot în jurul meu - chiar și în mijlocul unei intersecții într-o zi obișnuită. Le va inspira cu nesaț și le va expira în lume, contribuind la amplificarea câmpului de bucurie de care umanitatea are acum atâta nevoie.

Pot să aleg între durere și bucurie? Și dacă da, ce aleg? Dar tu, ce alegi tu în mod obișnuit să trăiești, durere sau bucurie?

Cele două scenarii sunt concomitente, nu alternative. Un paradox al minții și, totodată, o  realitate a inimii. Cele două scenarii nu sunt unul bun și altul rău, ele sunt parte din Realitate. Doar judecătorul meu interior, această instanță interioară mereu în stare de alertă, este cel care are nevoie să împartă Realitatea în bună și rea, pentru a-și justifica existența. Însă Realitatea nu este bună sau rea, ea ESTE pur și simplu.

Cerul de deasupra intersecției

Adevărata alegere, cea care influențează calitatea vieții mele, este una de atitudine, de a mă închide sau a mă deschide spre tot ceea ce Realitatea îmi oferă, fără nicio etichetă sau judecată. Minunăția existenței se relevă când judecătorul interior amuțește și Maestrul Interior se așază în Centrul ființei mele. Acela este momentul în care eu privesc cu privire clară și îmi dau voie să simt că Realitatea îmi oferă TOT ce pot să experimentez în această viață. Adevărata schimbare se naște când încep să acționez conștient pentru a crea înlăuntrul și înafara mea ceea ce îmi doresc să experimentez și să creez în viața mea. În acest punct creez pacea înlăuntrul și înafara mea. Din acest punct încep cu adevărat să trăiesc.

Vă invit să schimbați ceva mic, mic în activitatea voastră zilnică. O singură dată pe zi - din multele dăți când doriți să tastați pe telefonul mobil – alegeți altfel. O singură dată pe zi, în loc să butonați pe telefonul mobil, citiți un scurt paragraf din Suflet nemărginit - o carte magistrală în care Byron Brown împărtășește despre renunțarea la judecătorul interior în favoarea Maestrului Interior – pasul care l-a condus pe el, și pe foarte mulți dintre cei cu care a lucrat de-a lungul timpului, către regăsirea liniștii și a bucuriei interioare.

Sute de modele de telefoane mobile din care oricând putem alege. Puține cărți precum Suflet nemărginit.

Pacea interioară este un sentiment de nemişcare totală, fără activitate, fără mişcare, fără sunet. Mai mult decât atât, nu există dorinţa sau nevoia de activitate, mişcare sau sunet. Nemişcarea e asemănătoare unei pături groase de linişte totală. Ţi s-a întâmplat vreodată să fii absorbit într-o activitatea şi să fii brusc întrerupt din ea de un zgomot puternic? Sau într-o zi noroasă, în timpul unei conversaţii, să vezi cum soarele bate brusc pe masa din faţa ta? În fiecare dintre cele două cazuri, întreruperea provocată de sunet sau de lumină a spart aglomeraţia din mintea ta şi a creat un spaţiu, o pauză, un moment de timp suspendat. S-a oprit totul şi ai devenit brusc conştient de sunete subtile: respiraţie, ticăitul ceasului, bâzâituri electrice, cântece de păsărele sau bătăile propriei inimi.

De obicei, în astfel de momente te opreşti scurt înainte de a te lăsa din nou prins de conversaţie sau de activitatea respectivă. Dacă ai fi putut sta în acel moment suspendat, ai fi putut observa o nemişcare profundă care învăluie totul. E ca şi cum concentrarea şi angajarea s-au evaporat şi a rămas doar conştientizarea asupra locului în care te afli şi asupra a ceea ce se întâmplă. Devii conştient că nu gândeşti, nu plănuieşti, nu îţi aminteşti, nu îţi faci griji, nu îţi imaginezi: nu mai rămâne nicio urmă din activitatea ta mentală familiară. Deoarece simţul recunoaşterii de sine depinde de dialogul interior familiar, în momentul în care acesta se opreşte, pare că dispari. Lumea continuă să fie acolo, însă, fără a face ceea ce faci, tu vei continua să mai fii? Totul pare foarte liniştit, deşi observi că sunetele sunt tot acolo, ca de obicei. Auzul pare chiar să-ţi fie mai ascuţit, iar sunetele sunt distincte şi pătrund nemişcarea înconjurătoare.

De obicei, în acest punct mintea îşi reia activitatea în momentul în care tu îţi scuturi, metaforic, capul, pentru a pune din nou în mişcare motorul familiar. Te simţi constrâns să restabileşti cine eşti şi unde te afli, ce faci şi ce trebuie făcut, în efortul de a relua treaba de unde ai lăsat-o. Nemişcarea a dispărut şi te-ai reîntors la „normal”.

Nemişcarea este o rudă apropiată a calităţii numită nemărginire. Ele sunt cele două părţi ale monedei minţii naturale. Mintea se simte liberă, şi vie, şi trează atunci când este plină de spaţiu; când apare pacea, mintea devine nemişcată, părând aproape că dispare. Nemărginirea este uşoară, aerată, deschisă şi goală. Pacea este deschisă, nemişcată, liniştită şi plină de o prezenţă palpabilă. Spaţiul se simte ca şi cum totul ar fi dispărut, barierele au fost sparte şi poţi vedea infinitul. Pacea se simte ca un întuneric dens şi neted care se lasă şi dizolvă fiecare lucru, lăsând în urmă doar serenitatea unei întunecimi totale. Nemărginirea este lumina din minte şi pacea din noapte.
(Suflet nemărginit - Byron Brown, una dintre Cărțile Maestrului Interior 
acum din nou disponibilă )




"Calea Maestrului Interior este calea regală a percepției integrale a Realității. Este calea Conștienței, care schimbă complet raportul cu noi înșine și cu întreaga experiență numită Realitate."

HEFT

Workshop / Eveniment

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

AYAHUASCA AYAHUASCA

Ayahuasca, planta sacră a spiritului, mama tuturor plantelor rituale de pe continentul sud-american, este o poartă către straturile cele mai profunde ale propriei noastre conştiinţe. Întâlnirea ...

Emperors Pu-erh Emperors Pu-erh

Un ceai nobil, puternic, cu aromă de malț. Este revigorant și energizant, te conectează profund cu pământul. Poate fi un excelent înlocuitor pentru cafea. Ceaiul Pu-erh este un ceai antic ...

Zâmbește fricii Zâmbește fricii

Nenumărate sunt formele fricii care stăpânesc existența umană în aceste timpuri. Frica de viitor, frica de schimbare, de asumare a propriei străluciri, frica de judecățile celorlalți, frica de ...

Mandala Ființei Mandala Ființei

Doctorul Richard Moss este un om care a trăit Revelaţia. Este un om care a experimentat starea de conştiinţă supremă a fiinţei omeneşti în care aceasta trăieşte deplin. Este acea stare de conştiinţă ...

Fără Granițe Fără Granițe

Este una dintre cele mai strălucite cărți apărute vreodată sub semnul Maestrului Interior. Ken Wilber este cel mai important gânditor și teoretician al conștiinței american, dar rădăcinile cunoașterii ...

Workshopuri relevante

Respirație Holotropică Respirație Holotropică
Respiraţia Holotropică este un instrument simplu şi puternic de  cunoaştere, prin experienţă directă, a adevăratei naturi a propriei noastre Fiinţe şi a Realităţii. Cuvântul ”holotropic” ...

Respirația Inimii Respirația Inimii
Respiraţia Inimii s-a născut din experienţele noastre de conştiinţă extinsă, în Călătoria Inimii. Este emanația experienței noastre, Horia & Elena Francisc - Țurcanu, contribuția ...

Atingerea Vindecătoare a Ființei Atingerea Vindecătoare a Ființei
Mulți au auzit despre dimensiunea vindecătoare a atingerii, dar puțini cred că aceasta face parte din natura adâncă a Ființei fiecăruia. Vindecarea prin atingere este, de fapt, o vindecare prin Conștiență, ...

Astrologie Arhetipală Astrologie Arhetipală
Ştiinţă şi artă, cunoaştere raţională si simbolism deopotrivă, Astrologia poate fi de multe ori ascunsă raţionamentului logic, dar rămane mereu transparentă intuitiei şi percepţiilor survenite prin ...

ShamaniA ShamaniA
Cum ar fi, dacă tot vorbim de Noul Pământ, să începem a crede, precum popoarele indigene, că oamenii aparțin pământului și nu invers. Acesta ar fi primul și, cu siguranță, cel mai important ...

x