AmmaRa rubrica Aripi de Înger

Publicat la 01.11.2017 Comentarii

Aripi de înger

O priveam dansând în mijlocul camerei – templul feminității noastre unde ne petrecem în Cercul Sacru Anam Cara la fiecare Lună Nouă – când, deodată, chiar din mijlocul spatelui, dintre omoplații ei, am văzut cum îi creșteau aripi aurii de înger. Au crescut și au crescut și, încet, încet, s-au desprins chiar în clipa în care ea a rostit cu voce tare: mătușa mea se pregătește să treacă vălul. Vorbele ei au însoțit însăși desprinderea aripilor pe care eu mă minunam privindu-le crescând din ea. Și am înțeles, în acea clipă magică, cum sufletul care se pregătea să treacă vălul avea nevoie de însoțirea celei pe care eu, de dincolo de lacrimile recunoștinței ce-mi curgeau acum pe chip, o priveam dansând.

A doua zi am îndemnat-o să se ducă să-și vadă mătușa. Este în comă, în spital, dar mă duc. Da. Când s-a întors, mi-a povestit ce a trăit în cele 24 de ore cât a stat cu ea în spital. Un film extraordinar ar ieși, de aș putea reda tot ce mi-a împărtășit. Nu pot reda aici împărtășirea ei. Poate că, într-o zi, va alege chiar ea să scrie despre propriile ei trăiri în acea ultimă vizită. Îngerul a mai însoțit-o, în această dimensiune, încă 7 zile pe mătușa intrată acum în comă, apoi a condus-o dincolo.

Oare de ce ne ferim atât de mult să vorbim despre moarte și a muri, hrănind în continuare tabu-ul morții?

Povestirea ei despre acea zi în spital m-a aruncat pe mine în amintiri din perioada când o însoțeam pe mama. Fără să știu tot ce știu acum, purtând-o din spital în spital, am chinuit-o în medii sterile ce o separau de noi, de familie, de mediul ei cunoscut, de pisica ei. Un mod extrem de barbar de a ne ispăși frica și vina în fața morții, imaginându-ne că, folosind tehnologia și mecanica sterilă a timpurilor moderne, „facem tot ce putem pentru a-i salva”. Aș da orice acum să fiu cu mama, chiar și doar o zi. Ultima ei zi din viață. În care, în loc s-o duc din nou la spital, s-o țin în brațe și s-o mângâi și să-i spun: Te iubesc și-ți mulțumesc pentru tot ce ai făcut pentru mine. Te iubesc și-ți mulțumesc pentru tot ce-ai fost pentru mine. Te iubesc și-ți mulțumesc pentru tot ce m-ai învățat. Te iubesc și-ți mulțumesc și te însoțesc acum, cu profundă recunoștință. Du-te liniștită. Te voi onora și celebra mereu. Trăindu-mi deplin viața, vei continua să trăiești prin mine. Acceptându-mi feminitatea, vei putea simți și tu, prin mine, ceea ce nu ți-ai dat voie să simți. Te iubesc și-ți mulțumesc.

Dar eu am dus-o la spital de frică și din neputința de a accepta realitatea. Nerespectându-mi intuiția, nu am putut trece de îndoiala care o despuia de toată puterea ei. Nu-i puteam permite intuiției mele – oricât de mult ea încerca -  să-mi arate că dincolo de acel corp al mamei mele care ceda exista și o altă parte, mai adâncă, mai profundă, a ființei sale cu care mă puteam conecta. De aș fi știut ce știu și simt acum.... Însă... Nu regret. Nu mă judec. Nu mă învinovățesc. Atât am știut. Atât am putut. Atunci. Acum, știu mai bine. Moartea ta, mamă, nu a fost o înfrângere, sau o nefericită eroare a lui Dumnezeu. A fost o transformare de care tu aveai nevoie atunci. Iar această transformare, a ta, m-a condus la o renaștere. Mulțumesc și te iubesc.

Majoritatea oamenilor experimentează doar „sclipiri” intuitive sau scurte momente de claritate în ceea ce privește natura mai adâncă a sinelui, urmate aproape imediat de reafirmarea modurilor noastre obișnuite de gândire. Aș fi putut, foarte simplu, să-mi spun că îngerii nu există așa... la vedere, că e doar rezultatul unei bogate imaginații. Dar, spunându-mi asta, ea nu s-ar mai fi dus să-și vadă mătușa și să-i ofere alinare în ziua în care a ieșit din comă. Pentru ca, apoi, să intre-n comă din nou, dar ținută-n brațe chiar de înger. Pentru ca noi să fim capabili de a profita de bogata noastră înțelepciune intuitivă, trebuie să cultivăm acest mod mai profund de cunoaștere. Facem asta învățând să ascultăm: să ascultăm vocea lăuntrică, să ascultăm tiparele de gândire, să ascultăm legile și armoniile Cosmosului din care suntem parte, cum spune Ram Das. Să învățăm să ascultăm păstrând un echilibru delicat între mintea liniștită, meditativă – de care toți avem atâta nevoie în aceste vremuri pe care le trăim acum – și inima deschisă, plină de compasiune și iubire. Această disciplină a ascultării atente este responsabilitatea noastră, a fiecăruia, în viață sau pe moarte.

În loc să urlăm la cei aflați în pragul morții: promite-mi că te faci bine și că ieșim în oraș să mâncăm o prăjitură ca pe vremuri – cum i-a spus o prietenă acelei mătuși aflate pe patul de spital – mai bine am sta în liniște și-n ascultare, mângâind trupul obosit și gata să treacă dincolo. Nu-i putem însă sluji pe ceilalți, adică nu-i putem asculta, dacă nu avem rădăcinile adânc înfipte în munca cu noi înșine, în recunoașterea intuiției noastre, în acceptarea dimensiunii profunde a sufletului nostru, dincolo de corp. Habar nu am cum arată lumina care ne cuprinde când ușa morții se deschide, dar acum – după toate experiențele de conștiință extinsă în acești 15 ani de când a murit mama - știu sigur că întunericul, de care atât de mult mă temeam, are în el cea mai strălucitoare lumină. Lumina transformării.

Pentru că ne pomenim morții, azi, 1 noiembrie, am ales să împărtășesc aceste câteva rânduri cu tine. Te invit să aprinzi o lumânare azi și să-ți pomenești toți morții, părinți, bunici, străbuni, copii... Fără vinovăție, fără judecată, fără suferință, conținându-ne durerea și emanând recunoștință pentru tot ce ne-au adus.

Cu siguranță și tu ai fost pus față în față cu suferința pierderii cuiva drag. Poate că ai fost pus în situația teribilă de a privi în ochi, o ființă iubită, pe cale de a pleca și nu ai știut ce să spui, ce să faci, fiind încremenit de propria-ți frică de moarte. Tocmai atunci când celălalt avea cea mai mare nevoie de mângâiere, de deschidere, de conținere, de ascultare, de iubire, de compasiune, de adevăr. Dar n-ai știut să faci altfel, nimeni nu ne-a învățat decât să ne îmbrăcăm cu umbrele care continuă să acopere subiectul morții.

Fie să învățăm să ne deschidem, cu sinceritate, porțile inimilor și să învățăm să spulberăm marele tabu al morții. A face asta înseamnă, de fapt, a ne recupera adevărata calitate și bucuria Vieții. Suntem mult mai mult decât corpurile noastre, mult mai mult decât am crezut. De ce nu ne-am da voie să vedem că și moartea este altceva decât am fost învățați. Acceptând moartea, vom învăța să trăim deplin.

 

 




"Numai un Maestru poate recunoaște un alt Maestru. Dacă nu Te trăiești, nu Mă poți vedea, căci suntem una. Pe cine cauți de fapt, căutând un Maestru? Privește înăuntru, cu Încredere."

HEFT

Workshop / Eveniment

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Şcoala Zeilor Şcoala Zeilor

Această carte este o hartă şi un plan de evadare. Scopul său este de a vă arăta parcursul urmat de un om oarecare pentru a evada din povestea hipnotică a lumii, din interpretarea jalnică a existenţei, pentru ...

Deplina Conștiență Deplina Conștiență

Starea de Conștiență integrală ne este accesibilă în orice moment. Singurul lucru care ne desparte de această Conștiență deplină este neîncrederea profundă în noi înșine. Această ...

Iubiri perfecte, relaţii imperfecte Iubiri perfecte, relaţii imperfecte

Totul în viaţa noastră este relaţie, iar calitatea relaţiilor pe care le avem dă în cele din urmă culoarea întregii noastre vieţi. Măsura în care relaţiile noastre sunt pline de ...

Zâmbește fricii Zâmbește fricii

Nenumărate sunt formele fricii care stăpânesc existența umană în aceste timpuri. Frica de viitor, frica de schimbare, de asumare a propriei străluciri, frica de judecățile celorlalți, frica de ...

Respirația Holotropică Respirația Holotropică

Această carte se constituie într-un omagiu adus lui Stanislav Grof și Christinei Grof și lucrului lor de peste 40 de ani pe tărâmurile explorării Conștiinței. Respirația Holotropică a contribuit ...

Workshopuri relevante

Programul educațional Briza Programul educațional Briza
Este o abordare integrală a ceea ce numim educație, care are în vedere nu numai acumularea de informație și dezvoltarea structurilor mentale, ci Ființa umană în integrum. Vizează conștientizarea, ...

Articole pe aceeași temă

Construim. Restructurăm. Manifestăm Construim. Restructurăm. Manifestăm

Despre noi începuturi și despre transformare a tot fost în ultimii ani și indiferent la ce am tot visat dar încă nu s-a îndeplinit, sau ce am început în viețile noastre și ...

Amintește-ți, Amintește-ți,
când te vei rătăci din nou

Totul se petrece în propria ta Inimă, întreaga realitate, întreaga experiență a vieții. Este un adevăr care nu poate fi gândit, ci doar simțit, oricât de riscant pare acest lucru. ...

Sub imperiul dependențelor Sub imperiul dependențelor
Setea de Întregire și Eliberarea

Respir. Mă așez în centrul meu și inspir pe nas și expir pe gură. Îmi formez un centru de senzații în piept, ce îmi conectează atenția în corp. Îmi duc atenția în ...

Zâmbește. Iubește. Trăiește. Zâmbește. Iubește. Trăiește.

Zâmbește, nu costă nimic, e gratis! Zâmbește nu doar cu ochii, zâmbește cu Inima, cu întreaga ta Ființă, cu fiecare celulă din corp. Zâmbește oamenilor care trec grăbiți pe ...

200 200
Colivia, acvila și Cerul

E seara Călătoriei cu Mirabai Ceiba. Oamenii se adună din dimensiunea liniară a existenței lor, din viețile lor, din rolurile pe care le joacă, un spectacol al măștilor,  al rigidităților, al zâmbetului ...

Ce hartă folosesc pe teritoriul necunoscut al relației de cuplu? Ce hartă folosesc pe teritoriul necunoscut al relației de cuplu?

A început cu multă tandrețe și atracție și dorință de a fi împreună, ca și alte relații în trecut. Cum de se face că, și această relație, pare că se termină tot cu gesturi agresive ...

Iubește-ți mintea așa cum e ea. Apoi îmblânzește-o Iubește-ți mintea așa cum e ea. Apoi îmblânzește-o

Cuvântul apa scris pe hârtie nu va potoli iluzia setei mistuitoare. Mintea mea neîmblânzită poate așterne  romane raționale despre apă, amplificându-mi angoasele până ...

Acele vechi obiceiuri ale Copilului din mine Acele vechi obiceiuri ale Copilului din mine
Și transformarea lor în Autenticitate

Suntem adulți, de multe ori când ne privim în oglindă asta ne spunem. Suntem adulți. Și asta deoarece suntem foarte atașați de forme, nu ne-am antrenat acea privire ageră care pătrunde dincolo ...

Oamenii nu se întâlnesc întâmplător Oamenii nu se întâlnesc întâmplător

Pe parcursul magicei călătorii care este viața, dăm peste tot soiul de oameni, din diferite culturi, medii de proveniență și de diverse tipologii. Toți oamenii pe care îi întâlnim are un ...

Formele transformarii interioare  - Adevar, Iubire, Libertate Formele transformarii interioare - Adevar, Iubire, Libertate

Realitatea noastră este creată în funcţie de cine credem că suntem. De identitatea pe care ne-o asumăm. Trăim adevărul, iubirea şi libertatea acelei identităţi. Transformarea interioară este lărgirea ...