Maestrul Interior rubrica Evident

Publicat la 22.01.2018 Comentarii

  foto by Hengki Koentjoro

Evident

 

Este evident că cei din preajma noastră, oameni, animale, plante și în general această lume cu sistemele ei corupte, este vinovată pentru stările noastre dificile. Am fi mai puțin furioși, înfricoșați, depresivi, mai puțin prudenți și mai deschiși, mai îndrăgostiți de miracolul existenței și mai plini de bucurie, dacă această realitate umană ar fi mai drăguță. Dar nu este. Și atunci orice stare, oricât de dureroasă, este justificată. Mai mult decât atât, nu putem face nimic pentru a o schimba. Suntem condamnați să trăim în acest spațiu aglomerat, poluat, nedrept, așa cum putem. Să facem față. Evident, reușim. Am învățat să rezistăm presiunii. Ba chiar, în rarele momente în care presiunea dispare din motive bizare, cum ar fi o vacanță, ne lipsește. O recreăm rapid, ca și cum nu am putea să trăim fără ea. Labirintul trebuie menținut. Ce-am mai fi fără el?

Evident, o lume luminoasă, deschisă, cu structuri alcătuite după inima noastră, este imposibilă. O utopie. Adică un lucru imposibil de realizat, un vis frumos, dar de neatins. Nu noi creăm această lume, ci alții. Cum cine? Ei, ceilalți, oamenii puternici, cei care contează, care țin furculița și cuțitul și cărora nu le pasă de restul lumii. Și de fapt, până la urmă, nimeni nu este vinovat, suntem oameni, această lume e făcută de dumnezeu, de natură, de forțele necunoscute ale universului.

Noi suntem buni, dar nu avem încotro. Chiar și la scala mai măruntă a propriei vieți, nu poți să nu constați ceea ce este evident. Toate necazurile vin din exterior. În primul rând de la oameni și mai ales de la aceia care contează cel mai mult pentru noi. Inevitabil, cele mai dureroase emoții sunt legate de faptele, cuvintele și atitudinile lor, de felul în care ne tratează și de ecoul pe care aceste lucruri le au în interiorul nostru. În al doilea rând este lipsa. Lipsa de libertate, de bani, de iubire, de sens, de informație, lipsa de corectitudine, de dreptate, de adevăr, de frumusețe, de perspective. N-ai ce să faci, și dacă ai ce, n-ai cu cine. Evident.

Nu-ți mai rămâne mare lucru de făcut, decât să-ți găsești bucuria în lucrurile mărunte ale vieții. O ieșire în oraș, un shopping reușit, un proiect nou la serviciu, o cafea, un șpriț, o vacanță. Dacă sunt bine copiii... Deși, noi știm cum stau lucrurile. Lasă, să aibă ei vise mari acum, cât mai pot. Pe urmă or vedea ei cum este viața. Evident.

 

Acest evident vine din trecut, din ceea ce a fost, și mai ales din poziționările noastre față de realitate. Fără greș, tot ceea ce știm se referă la trecut și este o poziționare. Prezentul este necunoscut minții. A gândi despre realitate este a rămâne în afara ei. Toate părerile noastre despre experiența vieții ne țin în afara ... vieții. Și toate concluziile pe care le-am tras vreodată despre realitate sunt, în prezent, în această clipă, expirate. Și totuși o facem necontenit.

Sentimentul că nu putem schimba nimic vine din dezlipirea față de moment. Considerăm că lucrurile sunt așa cum sunt și noi nu putem face nimic, pentru că ne privim ca fiind în afara lucrurilor, situațiilor, chiar dacă acestea ne implică. Este un mod de a fi întemeiat în gândirea despre.

Putem schimba totul, atunci când suntem în prezență, în moment, aici, acum, atenți, eliberați de orice lucru am crede despre situații. Stările noastre nu depind de ceilalți sau de diferitele configurații de realitate, ci de felul în care ne poziționăm față de ele – sau nu. Ceea ce gândim naște frica, furia, frustrarea, rușinea, vinovăția, depresia. Din fericire, ceea ce gândim depinde exclusiv de noi înșine. Sau nu?

Te poți opri din gândire un minut? Poți să nu ai nici o părere față de o situație, și doar să o asculți, să o adulmeci, să o privești? Asta ar însemna să ignori pentru un moment uriașul bagaj de concluzii pe care le-ai tras deja despre realitate, să încetezi să compari această situație cu altele din trecut. Asta te-ar plasa într-o perspectivă nouă, proaspătă și vie, și ar fi începutul unei noi ere în viața ta. Aceea în care trecutul ar înceta să se repete la nesfârșit.

A simți mai degrabă decât a judeca situațiile din viețile noastre constituie un avantaj imens. Labirintul de pre-judecată se topește și putem răspunde vieții acum, în acest moment, într-un fel nou.

Dar asta ar însemna o asumare a responsabilității pentru propriile noastre stări și, mai ales, dizolvarea credinței străvechi că nu putem face nimic. Există în noi toți un fel de dependență de exterior, care ne face să credem, în mod confortabil, că nu avem încotro, că gândirea, emoțiile, atitudinile și stările noastre depind de ceilalți. Este un mod infantil de a privi lucrurile și este pe cale de a se schimba. A simți este un act de curaj, de care tot mai mulți oameni sunt capabili, este un act de maturitate, de asumare a responsabilității pentru propria viață.

Inconfortabil, nu? Nu mai putem plasa responsabilitatea pe ceilalți, nici pe sistemele acestei lumi, nici pe dumnezeu. Devenim unicii creatori ai stărilor noastre interioare și ai acestei lumi. Modurile noastre obișnuite de a fi se prăbușesc, rolurile vechi în care suntem se dizolvă. Devine inutil să mai jucăm salvatorul sau victima. Nu mai avem pe cine să salvăm, căci victima este doar o alegere a celuilalt. Relații străvechi, întemeiate în jocul proiectiv al rolurilor, se transformă. Unele dispar, altele se întemeiază pe un nou adevăr și devin mai vii. Întregul teatru al lumii se schimbă atunci când începem să percepem mai mult din adevărul realității. Nu mai trebuie să credem nimic. Este mai degrabă despre a avea încredere în ceea ce simțim. 

Capacitatea de a simți situațiile în moment schimbă nu numai felul în care relaționăm cu oamenii din viețile noastre, ci și cu întreaga realitate. Nimic nu mai este evident, pentru că totul devine neașteptat. Nu mai contează că ceva nu se poate, și atunci devine posibil. Nu pot – întemeiat pe experiența trecutului, este spulberat. Nu numai viețile personale se transformă, ci întreaga lume. Neștiind că unele lucruri nu pot fi schimbate niciodată, schimbăm totul și o nouă lume se naște prin noi.

Evident, este o utopie.

Desigur. Dar credem asta în baza a ceea ce gândim că este posibil sau nu, pe baza trecutului.

Ești printre aceia care caută adevărul, un adevăr în mod evident ascuns, de vreme ce nu-l poți percepe în întregime. Dar asta este încă odată, o evidență născută dintr-o experiență veche. E mai ușor să crezi că a ascuns cineva adevărul despre natura realității și a experienței umane, decât să te oprești un moment și să explorezi singurul lucru cu adevărat evident: momentul acum, fără nici o prejudecată, fără să crezi că știi ceva, fără să raportezi la nimic. Asta ar deschide niște enorme porți pentru tine, în cazul în care, cu adevărat, ai vrea să schimbi ceva în viața ta.

Există dintotdeauna oameni care nu au avut nevoie să creadă nimic, din simplul motiv că pot percepe un adevăr mai larg despre realitate, acum. Sigur că e nevoie de curaj pentru a renunța la hard-disk-ul cu informație despre trecut. Dar merită. Eliberarea este deplină. Cea mai mare magie se află zăvorâtă în clipă și devine evidentă, atunci când nimic nu mai considerăm a fi evident. Poate crezi că nu ești dintre aceia care pot să deschidă aceste porți. Dar aceasta este din nou vocea trecutului. Nu mai ești cel sau cea care ai fost, nici măcar acum 5 minute, la începutul acestui articol. Experiența vieții te-a schimbat. Ești altcineva. Din nou, îți trebuie curaj pentru a valida acest adevăr evident, și elementar. Încercarea noastră de a ne osifica în forme fixe este sortită eșecului și creează doar suferință. Viața este curgere, momentul și noi înșine, și aceasta este natura realității. Nimeni nu o ascunde, doar noi ne ascundem de ea, în spatele gândirii despre ea.

Aceste rânduri sunt menite să-ți reamintească  un adevăr elementar. În fiecare moment, trecutul s-a terminat, și un nou început este posibil, dacă alegi acest lucru. Mijloacele simple de a plonja în profunzimea clipei sunt aici. Dintotdeauna. Dar acum nu mai sunt obiectul unor inițieri. Nu este nimic secret. A simți este cel mai simplu mod de a te raporta la realitatea vieții, oricât de sofisticată este aceasta. Este simplu pentru că face parte din natura profundă a ființei tale. N-ai nevoie să înveți nimic pentru a trăi întregul adevăr și a privi prin zidurile labirintului, așa cum o pasăre nu are nevoie de o școală de zbor. Dimpotrivă, ai nevoie să lași deoparte pentru moment tot ceea ce crezi că știi și să urmezi pașii elementari ai ființei. Sunt despre a fi, mai degrabă decât despre a face ceva.

Lucrurile evidente cu adevărat, sunt cel mai greu de observat. Este ca atunci când cauți ceva și e chiar sub nasul tău, dar nu vezi. Așa este natura realității, a experienței tale de viață, evidentă, dar nu o poți vedea pentru că tu cauți similitudinile cu trecutul, iar viața este mereu în schimbare. Toate răspunsurile, tot ceea ce ai căutat vreodată este evident, doar că poate fi observat doar oprindu-te din alergarea minții, a poziționărilor, a ceea ce crezi că știi. Și ascultând, simțind, conectându-te cu viața pe care ai crezut-o exterioară.

A gândi despre, este a construi granițe. A simți este a unifica și a desființa granițe, este a aduce în interior. Nu putem schimba nimic ce considerăm exterior.

Dar acum, o eră se sfârșește, pentru ca o alta să înceapă. Tot mai mulți oameni deschid porțile interioare ale percepției și decoperă că realitatea și ei înșiși sunt mult mai mult decât au crezut. Cea mai importantă consecință a acestei transformări, este reversul percepției, care este creația. A percepe și a crea sunt ca inspirația și expirația, secvențe diferite ale unui singur proces numit Viață. Nu poți crea nimic în spațiile pe care nu le poți percepe. Dar atunci când începi să simți mai mult din realitate, descoperi și că poți crea orice în spațiile pe care le simți. Aceasta este transformarea care schimbă complet lumea în care trăim, prin fiecare dintre noi, cei care alegem să deschidem porțile. Nu numai că este posibilă pentru fiecare, dar este inevitabilă, mai devreme sau mai târziu.

Realitatea umană nu este o iluzie, așa cum se amăgeau cândva oamenii, în fața neputinței de a o schimba. În orice caz, nu una mai mare decât tot ceea ce există. Este o experiență  în care percepem limitat. Un nou început este posibil odată cu desființarea limitării percepției asupra realității, oricare ar fi aceast realitate. Este în puterile tale. A percepe adevărul este în natura profundă a fiecăruia dintre noi. Și a ta.

Abia apoi vei putea spune wow, este evident, totul era aici, clar, dintotdeauna, doar că nu am putut vedea.

Poți deveni unul dintre oamenii care nu au nevoie să creadă ceva, pentru că pot simți în mod direct adevărul. De fapt, ești deja unul, de vreme ce citești aceste cuvinte. Mai lipsește să și ai încredere în ceea ce simți.

Personal, am deschis toate porțile care le-am putut deschide în clipă, în moment și am scormonit pretutindeni în spațiile Conștiinței. Dar în mod paradoxal, odată deschise, nimic nu mai este personal. Dimensiunea personală aparține labirintului. Ea continuă să existe, simultan cu grade mai largi de adevăr. Am împărtășit cu ceilalți această tehnologie simplă a clipei și toți au putut deschide porțile. Pentru că nimic nu este ascuns cu adevărat. Suntem doar orbi, un timp. Redescoperirea adevărului despre noi înșine este inevitabilă și este mereu o experiență directă a acestuia. De aceea, am turnat întreagă această experiență într-o școală a adevărului mai larg, care poate fi trăit de oricine, și în cele din urmă într-o carte.

Este Cartea Maestrului Interior. Se numește așa pentru că deschide porțile percepției pentru oricine este dispus să o facă. Este rezultatul unei experiențe imense, a foarte multor oameni care deschid porțile. Nu folosesc aici timpul trecut, pentru că în orice timp liniar s-a petrecut acest lucru, poarta conduce către acum, timpul universal al Conștiinței.

Nu vei mai putea niciodată să proiectezi responsabilitatea stărilor tale și a experienței tale de viață asupra celorlalți, nici asupra sistemelor acestei lumi, și nici asupra lui dumnezeu. Vei descoperi că ești dintotdeauna creatorul pe care l-ai căutat pretutindeni, dar evident, nu în propriul tău spațiu lăuntric. Cartea conține mijloacele fundamentale ale trăirii acestei experiențe și modurile în care poate fi folosită pentru a-ți schimba viața. Adică modul în care relaționezi cu tine însuți, cu ceilalți și cu lumea, cu corpul, emoția și gândirea ta, cu trecutul și cu viitorul, cu cerul și cu pământul. Ți se pare enorm?

Este enorm, evident!

Cele mai enorme grade de Adevăr se află întotdeauna sub nasul nostru. Nu le  vedem, pentru că suntem prea ocupați să gândim despre viață, ca să mai avem și timpul s-o trăim. Evident !

Horia Francisc- Țurcanu

PS. Până pe 31 ianuarie, când se petrece lansarea Cărții, mai este o săptămână în care o poți avea cu o reducere substanțială, AICI.

Apoi va urma o lună de conferințe și workshop-uri în care vom explora tehnologiile simple ale adevărului despre noi înșine. Poate ne vedem chiar în orașul tău. Aruncă o privire AICI.

PPS. Am ales să ilustrez acest articol cu fotografiile lui Hengki Koentjoro. Vede dincolo de ceea ce este evident pentru toată lumea. Fotografia este un moment.




"Calea Maestrului Interior este calea regală a percepției integrale a Realității. Este calea Conștienței, care schimbă complet raportul cu noi înșine și cu întreaga experiență numită Realitate."

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

CÂND IMPOSIBILUL DEVINE POSIBIL CÂND IMPOSIBILUL DEVINE POSIBIL

Trecând peste teama de a fi ridiculizat de colegii de breaslă, peste teama inerentă oricărui cercetător care îndărzneşte să iasă din tiparele rigide ale paradigmei materialiste, cu o superbă ...

Fără Granițe Fără Granițe

Este una dintre cele mai strălucite cărți apărute vreodată sub semnul Maestrului Interior. Ken Wilber este cel mai important gânditor și teoretician al conștiinței american, dar rădăcinile cunoașterii ...

Cele o mie de nume ale bucuriei Cele o mie de nume ale bucuriei

O carte de o superbă şi adâncă profunzime, de o înţelepciune iluminată, care nu are nimic teoretic. Este o înţelepciune intrinsecă, nestudiată, care irumpe din poveştile simple de viaţă. ...

Iubește ceea ce este Iubește ceea ce este

De-a lungul crizei de transformare Byron Katie a căzut adânc în întunericul depresiei, străbătând calea amară a disperării, pentru ca Revelația să survină brusc, într-o dimineață ...

Grație și Forță Grație și Forță

Grație și forță este una dintre cele mai tulburătoare cărți pe care le-am citit vreodată, povestea adevărată a unei iubiri care transcende viața și moartea, lumina și întunericul, binele și răul, ...

Workshopuri relevante

Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente
Lucrul cu stările extinse ale Conștiinței este pentru viața de fiecare zi. A fi conștient este a percepe mai profund și mai rafinat realitatea vieții. Un nou grad de Conștiență permite o noi moduri de ...

Articole pe aceeași temă

În Adevăr și Autenticitate În Adevăr și Autenticitate

Vremurile pe care acum le trăim toți, peste tot în lume, sunt intense. Intense din punct de vedere economic, religios, cultural și, mai ales, politic. Intense sunt trăirile și la nivel strict personal. ...

Criza de transformare psiho-spirituală. <br>Personală, Colectivă, Globală Criza de transformare psiho-spirituală.
Personală, Colectivă, Globală

Vineri 13 noiembrie seara, la exact două săptămâni de la tragedia din București, atentatele de la Paris emană un nou val de durere, furie și frică în conștiința Colectivă. Din nou, ne privește ...

2017 – Creație Conștientă de Realitate 2017 – Creație Conștientă de Realitate

Este momentul unui uriaș salt de calitate a Conștienței și vieții. Criza se sfârșește în momentul alegerii unei perspective noi și, mai ales a întrupării acesteia. Noile alegeri devin ...

Instrumentele transformării interioare: Criteriul Bucuriei Instrumentele transformării interioare: Criteriul Bucuriei

Transformarea interioară a conștiinței umanității capătă viteza și forța unei cascade care curge dinlăuntru înspre înafară. Căile de a funcționa în această lume se schimbă. Există ...

Amintește-ți, Amintește-ți,
când te vei rătăci din nou

Totul se petrece în propria ta Inimă, întreaga realitate, întreaga experiență a vieții. Este un adevăr care nu poate fi gândit, ci doar simțit, oricât de riscant pare acest lucru. ...

Colinele Revelației Colinele Revelației

Prima dată când am pășit pe dealurile Luncanilor în această viață a fost acum mulți ani. Jos ploua. Am urcat prin noroaie din care colții de stâncă ieșeau ca niște relicve de dinozauri. ...

Totul este aici Totul este aici
A deveni centrul și sursa propriei vieți

Trăim într-o piscină de energii în mișcare, în transformare, în curgere. Fiecare din noi este un izvor de realitate și realitatea curge din noi necontenit, fie că suntem conștienți ...

Dezghețarea Dezghețarea
Un moment potrivit pentru eliberarea din Labirint

Disconfortul mental sau emoțional, relațiile cu ceilalți care devin dureroase, aplatizarea iubirii și sentimentul lipsei de sens, absența bucuriei de a trăi și impresia că nu putem face nimic - toate acestea ...

Respirație. RITM. Renaștere Respirație. RITM. Renaștere
Să ne trăim Viața cu mai multă Bucurie în ACUM

Dansând cu valurile, dansând cu stelele, dansând cu nisipul și cu norii, dansând cu ploaia, dansând cu păsările cerului, dansând cu Luna Plină și apoi cu Soarele ce se pregătea ...

Ascultă Ascultă
Puterea Creatoare a propriei Inimi

Dă-ți voie să simți chiar în aceste zile vortexul uriaș care ne-a smuls pe toți – pe fiecare în felul său – din percepții învechite, din obiceiuri prăfuite, din gândire ...

x