Călăuza rubrica mama și MAMA

Publicat la 09.04.2018 Comentarii

„Unde începe și unde se termină rolul de mama ?”

O întrebare cu care m-am chinuit multă vreme. Și poate nu doar eu am făcut-o, ci și multe alte femei. Cum să fiu o mama bună fără să mă enervez, fără să mă înfurii  atunci când copilul refuză să mănânce sănătos, când nu vrea să doarmă la ora stabilită, când nu vrea să meargă la școală,  nu vrea să-și strânga jucăriile aruncate prin casă, când nu vrea să facă ceea ce eu consider că e spre binele lui? Recunosc, mă aștept ca el să se comporte într-un anume fel, conform educației pe care o primește, așa cum l-am învățat, așa cum am crezut că e bine. Vreau să aibă o viață frumoasă, să aibă experințe plăcute și să se bucure. Și cred că deprinderile de comportament, cele emoționale, pe care le consider sănătoase îl vor ajuta  mult...

E doar o mostră, o părticică din vocea mamei care-și iubește copilul și îi dorește tot binele din lume. E o voce care vine din propria educație, din cărțile citite, din filme, din cursuri, întâlniri cu psihologul, dar și din spate. De la mama, bunica, străbunica, femei care, și ele la rândul lor au crezut de cuviință să-și crească copiii conform vremurilor și educației în vigoare pe atunci. E vocea Egoului matern, care reprezintă o suma de credințe, idei, păreri împrumutate și ridicate la rang de autoritate,  grupate în tipare psiho emoționale și comportamentale, cristalizate sub această formă.

Mi-a fost greu să privesc rolul de mama din perspectiva acesta, și a fost și mai greu să-l accept, fără să mă judec. Judecata de sine a fost zidul de care mă izbeam de fiecare dată: „Nu, nu trebuie să simți furie, enervare, dezamăgire, tristețe în relația cu copiii.” „Nu, nu e ok să simți uneori că nu ești disponibilă sută la sută pentru ei.” „Nu, nu e ok să vrei și să-ți oferi timpul tău cu tine, asta înseamnă că nu ești o mama bună.”

Mă întorc la mine, mă inițiez într-o călătorie interioară de recunoaștere a tiparelor generatoare de reactivitate, de simțire în corp a emoțiilor uneori mistuitoare, de sondare în teritorii peste care s-a așternut praful uitării, dar, care în mod aparent paradoxal nu sunt altceva decât niște răni active.

Susținută și conținută fiind de Cercul Sacru de Femei tresar la auzul unei voci lăuntrice. Firavă la început, lasă o amprentă de uimire și mirare, scutură fin conglomeratele  mentale. Pe măsură ce îmi dau voie s-o ascult mai mult, se conturează ca un val care irumpe cu forța blândeții și a acceptării, zguduie și dărâmă, reașează și reconstruiește, cu un firesc nebănuit, calm și așezat,  și fără (melo)drama. Îmi dau seama că trăiesc un travaliu demarat  inconștient, o dată cu aducerea pe lume a primului copil, și lăsat nefinalizat până acum, ca o rană deschisă. La sfârșitul acestui tulburător travaliu interior nasc în mod conștient rolul de MAMĂ, mă nasc ca MAMA. Ușurarea se așterne în mine  și o mare dorință de a mă lua în brațe, de a mă privi și accepta așa cu sunt, fără nici un cuvânt. Într-o tăcere hrănitoare și profund vindecătoare. Atotcuprinzătoare. Înrădăcinată în Centru.

Îmi redau libertatea de a (re)crea rolul de mamă așa cum îl visez, eliberată fiind din chingile condiționării și ale imitației. Privesc cu sinceritate înlăuntrul meu înainte de a-mi răspunde cum anume vreau să-l manifest. Cu privirea clară, animată de ape ce curg liniștit, mă întorc către a mea mama biologică, într-o îmbrățișare sinceră și caldă, plină de recunoștință. Și către ai mei copii veseli și zglobii. Îmi consolidez alegerea de a manifesta mama care mai degrabă conține decât înțelege, care mai degrabă ghidează decât educă, care îmbrățișează și atinge blând „no matter what”, care dăruiește fără a depinde de rezultate. Cu încredere în alegerea făcută de a ne experimenta în acest mod:  mama – fiu/ mama – fiica.

Constat cu surprindere că femeia și mama nu (mai)sunt voci antagonice și nici în competiție. Devin energii clar conturate în a mea simțire, care uneori decurg una din alta, alterori se delimitează clar prin setarea de limite ferme dar blânde, prin recunoașterea și respectarea nevoilor specifice, sau se potențează reciproc în solitudine sau în manifestare. Două aspecte care se împletesc armonios într-un DANS interior a cărui muzică decurge din Centru.

Adriana Laura Stogrea 




"Expansiunea percepției și a Conștienței este instrumentul fundamental al Noii Paradigme. Percepția poate fi extinsă cu instrumente. Dar instrumentul ultim este capacitatea infinită de a percepe, a Ființei. Aceasta este Calea Maestrului Interior."

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Iubește ceea ce este Iubește ceea ce este

De-a lungul crizei de transformare Byron Katie a căzut adânc în întunericul depresiei, străbătând calea amară a disperării, pentru ca Revelația să survină brusc, într-o dimineață ...

Despre moarte şi a muri Despre moarte şi a muri

Moartea, iată ultimul mare subiect tabu al timpurilor noastre. Se poate vorbi deschis despre orice trăire, dar nu şi despre moarte. Este un subiect tratat cu reticenţă conveţională, despre care se vorbeşte ...

Shambhala Shambhala

Ții în mână o carte destinată acelora care au ales transformarea interioară și care cred că aceasta stă în puterile lor. O carte pentru aceia care aleg eliberarea interioară de frică și ...

Decaf Ginger Lemon Decaf Ginger Lemon

Ceaiul Verde este preparat din combinația de muguri și frunzele din vârful plantei. După culegere își începe propria călătorie la baza muntelui unde este răsfirat într-un strat ...

Ne putem lua rămas-bun de mai multe ori Ne putem lua rămas-bun de mai multe ori

Ultima carte a lui David Servan-Schreiber. După 19 ani în care a reprezentat speranţa tuturor acelora care se confruntă cu cancerul, autorul celebrelor „Vindecă” şi „Anticancer”, ...

Workshopuri relevante

Practica Stării de Prezență Practica Stării de Prezență
Practica Stării de Prezență este menită să te conducă dincolo de agitația minții. Darul ei este de a-ți reaminti ce ești mult mai mult decât identitatea cu care te-ai obișnuit, decât ...

Dansul Inimii

Atingerea Vindecătoare a Ființei Atingerea Vindecătoare a Ființei
Mulți au auzit despre dimensiunea vindecătoare a atingerii, dar puțini cred că aceasta face parte din natura adâncă a Ființei fiecăruia. Vindecarea prin atingere este, de fapt, o vindecare prin Conștiență, ...

Respirația Inimii Respirația Inimii
Respiraţia Inimii s-a născut din experienţele noastre de conştiinţă extinsă, în Călătoria Inimii. Este emanația experienței noastre, Horia & Elena Francisc - Țurcanu, contribuția ...

ShamaniA ShamaniA
Cum ar fi, dacă tot vorbim de Noul Pământ, să începem a crede, precum popoarele indigene, că oamenii aparțin pământului și nu invers. Acesta ar fi primul și, cu siguranță, cel mai important ...

x