Maria Lupu

Trăim într-o lume în care recunoaşterea a ceea ce crezi că eşti sau vrei să devii are la bază un sistem complex şi infinit de comparaţii. Dacă nu te compari cu cineva sau cu ceva nu ai cum şi nici nu poţi şti cine eşti. În acest mega sistem de evaluări şi statusuri, startul se dă în familie. Prima privire asupra noului venit pe lume este o simplă şi banală comparaţie. -Are faţa rotundă semăna cu mama, sau cu bunica, are ochii mari ca a lui tata, bărbia, nasul, sunt ca ale lui x sau y. Prima etichetă. Mai târziu vocea, mersul, constituţia, gândirea, judecata, personalitatea, toate vor fi evaluate conform unor repere şi standarde familiale și sociale. La fel parcursul tău în viață începând cu mersul la grădiniță, școală, universitate, job, parteneriate, relații de orice fel, totul va fi filtrat prin acest sistem comparativ.

Din când în când vei auzi pe câte cineva spunând, eu nu vreau să fiu ca alții și totuși orice acțiune, orice lucru pe care dorești să îl realizezi va avea un reper standard exterior. Urmăm modele de viață personale, modele de sisteme educaționale, politice, comparăm regiuni geografice, timpuri istorice, cum este acum, cum era înainte, cum e lumea de astăzi, cum au fost cei de altădată.

Întreaga noastră experiență umană, gândirea noastră este impregnată şi dirijată de energia acestor sisteme de comparații. Până la un punct nimic rău în asta. Compararea anumitor situații ne poate ajuta să nu mai repetăm aceleași tip de experiență spre exemplu. Însă identificaţi total în acest câmp, pe toate palierele rămânem departe de originalitatea și unicitatea noastră ca Ființe.

Ne rotim mereu în acelaşi sens, schimbând uneori doar nuanțele. Suntem la fel ca acele unui ceasornic care se învârt la nesfârșit pe același cerc măsurând un timp liniar. Trăind asfel putem număra în fond doar trecerea anilor şi pentru mulţi e suficient doar atât. În acest context e puţin probabil că te mai întrebi despre cine Eşti tu cu adevărat?

Comparația naște competiție, o altă atitudine cultivată și pusă la rang de mare cinste în toate ariile vieții noastre. La fel ca și comparația, competiția apare de la cea mai fragedă vârstă. Sunt jocuri de rol în pereche, care se potenţează și se hrănesc reciproc - competiția dintre frați, dintre soți, colegii de școală, de muncă; competiția între vecini, între instituții, partide politice, competiții între țări și chiar între continente.

Ne comparăm și ne punem mereu în competiție cu noi înșine și cu ceilalți. Asta pare a fi fundamental în viața noastră de zi cu zi. Suntem prinși într-o mașinărie imensă care aparent ne dirijează viața. Gândirea noastră hrănește continu această mașinărie. Dacă ne-am opri chiar și o clipă din a gândi am putea să medităm la ce suntem dincolo de comparație, dincolo de competiție.

Educația în şcoli e bazată pe acest macro sistem creat pe competiție și comparație. Copii care se nasc astăzi nu rezonează nicidecum cu acest model gol de conţinut şi lipsit de conexiune. Ştim cu toţii cât de multă tensiune există în şcoli, în relaţiile dintre profesori şi elevi şi cel mai dureros pentru acelaşi motiv, în relaţiile dintre părinţi şi copii. Presiunea pusă pe copii pentru a accepta acest model de educaţie este uriaşă. Totul pleacă de la nebunia de a şti şi demonstra că trebuie să fii cel mai bun, cel mai grozav, cel mai sus. A Fi tu însuţi, a Fi unic, a Fi aşa cum eşti e pură teorie e vorbă goală.

Explorăm în exclusivitate un singur palier al propriei noastre existențe. Filtrăm totul prin spațiul gândirii care dă naștere la emoții tumultoase și incoerente. Mulţi încă mai cred că, a ști îți oferă siguranță iar a simți incertitudine. Iar noi vrem să trăim în siguranță chiar dacă aceasta ne aduce mai multă durere și suferință. Ne hrănim cu bucurii pasagere obținute în urma rezultatelor comparațiilor și competițiilor fără a conştientiza cât de mult continuăm să ne păcălim să ne minţim pe noi înşine.

Adevărata Bucurie se naște din conexiunea cu dimensiunea Inimii. Cu energia care îzvorăște din a fi spontani, relaxați, naturali, autentici. A Fi noi înșine așa cum suntem, conștienți de darurile noastre unice. Am uitat demult cum este să trăim astfel. A sosit momentul să ne dezvățăm și să ne reconectăm la ceea ce suntem cu adevărat. Doar așa putem schimba și crea relații armonioase între noi.

A ieşi din acest model labirintic înseamnă să devenim conștienți de dimensiunile noastre la nivel macro. Putem face acest lucru trezind dorința de schimbare a percepţiei asupra realităţii în care trăim. Un pas important către o schimbarea autentică este întoarcerea atenţiei la spaţiul lăuntric unde curg râuri de senzaţii de emoţii. O conexiune vie cu această dimensiunea emoţională te deschide către un nou palier de experienţă. Realitatea ta capătă alte culori în alte nuanţe.

Vara este tot mai aproape și eu mă simt din ce în ce mai conectată cu Tabăra de Vară Briza. Înlăuntrul meu simt Bucuria revederii, a reîntâlnirii cu părinții, copii și cu acel loc de poveste. Cu Dealul Zmeului, Colina Lunii, Vatra Focului Sacru, Tâmpla, râul cristalin, animalele vecinilor și magia naturii.

Ca în fiecare an acolo sus în Podișul Luncanilor recerem, spațiu de experiență și conținere pentru a ne reconecta la Esența Ființei noastre. Petrecem Împreună timp prețios de calitate cu noi înșine așa cum suntem. Gustăm prin joacă și momentele de liniște și tăcere Bucuria de viață și de noi înșine.Fără comparație, fără competiție. Viața simplă, curată așa cum e ea.

Vă dau întâlnire la sfărșit de luna iulie pe Platoul Luncanilor la doi paşi de Sarmisegetuza. Orice părinte și copil este binevenit. Și cum în orice tabără locurile sunt limitate vă invit să întrați pe site și să vă ocupați locul. Oferiți-vă o vacanța unică, specială într-un decor mirific, de poveste.