Punct rubrica Evadare din Flatland

Publicat la 04.06.2018 Comentarii

 

 

Horia Francisc-Turcanu

 

Evadare din Flatland

Adevărul, Iubirea, Frumusețea și Libertatea sunt la distanță de o răsuflare

Gândirea aleargă de la un obiect la altul, face tumbe haotice printre situații, evaluări, scenarii – de cele mai multe ori negative, se plasându-se mereu în afara obiectelor, oamenilor, și a oricărei configurații de realitate. Gândirea liniară este întotdeauna în exteriorul lucrurilor. Gândim despre realitate, despre suprafețe, despre aparențe. A pătrunde in interiorul formelor, a realității, a situațiilor, a oamenilor, a diferitelor aspecte ale realității, ar însemna să simțim mai degrabă, decât să gândim despre ele. Dar a simți este periculos. Am marcat cu stegulețe roșii, în momentele de durere ale experienței noastre de viață, nenumărate tipuri de situație în care este mai prudent să ne plasăm în afara realității, la o distanță prudentă, să evaluăm logic, mental, liniar realitatea. Încercăm să calculăm la nesfârșit probabilități menite să ne protejeze de durere. Acest plasament în exteriorul lucrurilor, al oamenilor, al situațiilor, la adăpostul gândirii, s-a transformat cu încetul în singurul mod în care ne pricepem să fim. Am ajuns să credem că nu putem simți, că aceia care simt mai adânc și mai profund realitatea au daruri speciale, au har, au ceva... Am ajuns să credem că lumea în care trăim este o lume a suprafețelor dincolo de care nu putem pătrunde. Ne-am separat de cea mai mare parte din realitate, inclusiv de dimensiunile interioare ale acesteia. Ne-am separat inclusiv de corpul nostru fizic de care ne amintim doar atunci când simțim disconfort. Am ajuns să fim una cu propria noastră gândire și să uităm că ceea ce suntem este cu mult mai vast decât firul nesfârșit al acesteia.

Acest mod de a trăi este Flatland. Platitudine. Identificarea exclusivă cu gândirea liniară a transformat viața celei mai mari părți dintre oameni în labirint, căci totul pare exterior, separat, străin. Cea mai dureroasă parte a acestui mod de a trăi este relaționarea cu ceilalți oameni. Plasamentul în exterior și gândirea despre celălalt este una cu neputința de a realiza conexiunea. Cele mai frumoase relații se aplatizează sub puterea identificării cu gândirea, sub puterea criticii, a poziționării de tip mental. Credem că știm, că îl cunoaștem pe celălalt pentru că gândim despre el în virtutea trecutului, credem că știm cine suntem unii față de ceilalți și asta ne înstrăinează. Uneori, relații care păreau o mare iubire se prăbușesc erodate de valurile de gândire și devin platitudine. Este o platitudine a privirii, a rostirii, a gestului, o platitudine a relației care se naște din spatele măștilor pe care le purtăm. Iubirea devine rol, mască, suntem sudați aparent pentru totdeauna în identități fixe pe care le jucăm din ce în ce mai obosiți față de celălalt.

Dar relațiile noastre cu ceilalți sunt doar unul dintre aspectele vieții care devin Flatland. Acest mod de a privi, închis, prudent, înfricoșat, uneori agresiv, alteori depresiv, se întemeiază pe separare și pe identificarea cu gândirea liniară despre realitate. Gândim despre corpul nostru, despre relațiile noastre, despre emoții, gândim despre propria noastră inimă fără să o putem simți, gândim despre oameni, dumnezeu și realitate, gândim despre natură în vreme ce ne înstrăinăm de ea, gândim despre tot ceea ce există în vreme ce acest întreg ne este tot mai străin. Încercăm să compensăm cu informație. Citim totul pe net, e mai repede, mai scurt și mai mult, numai că a ști totul despre ceva nu înseamnă a cunoaște acel ceva. A cunoaște este a trăi o experiență.

Astfel experiența realității devine tot mai îngustă și mai plată, în vreme ce gândirea despre realitate devine tot mai mare, mai complexă, iar noi tot mai însingurați în mijlocul ideilor noastre despre realitate. Căutăm cu disperare uneori adevărul, avem impresia că cineva sau ceva îl ascunde, că forțe oculte ne țin departe de adevărata semnificație a existenței. Credem că avem un efort de făcut, cel mai probabil de înțelegere, pentru a rupe vălul ce pare să ne acopere ochii. Totul împrejur pare să confirme că suntem orbi și condamnați la orbire. Concluzia cea mai ușoară este aceea că așa e lumea, așa sunt oamenii, așa stau lucrurile și asta nu poate fi schimbat. Platitudinea ajunge la un moment dat să fie prezentă pretutindeni. Job-ul, relația de iubire, acțiunile noastre, drumurile noastre repetitive, aceleași cuvinte, aceleași măști... Uneori creăm cauze nobile ce par să dea un sens în deșertul percepției. Ne dedicăm creșterii copiilor și proiectelor, salvării cuiva sau unei cauze, devenim militanți pentru ceva sau consolidăm perspective din ce în ce mai critice despre realitate. Dar asta nu este decât o nouă nuanță a măștii pe care o purtăm, un nou rid, o nouă încruntare, pentru că sentimentul de gol interior nu poate fi umplut cu nimic. Întreaga noastră energie fundamentală este investită în gândire despre realitate, iar ruptura este din ce în ce mai adâncă.

În profunzimea ființei se adună nemulțumire, emoții distructive, furie, frică, frustrare care devin cvasi-permanente. Atitudinile noastre față de realitate devin tot mai închise, relațiile tot mai dificile, mai uscate, mai nesemnificative, cuvintele tot mai goale. În cele din urmă corpul nostru fizic începe să dea semne de oboseală și de boală. Uscăciune.

În acest punct, unii oameni încep să caute adevărul ascuns al realității. Un adevăr de bună seamă ”spiritual” și cu atât mai greu de găsit cu cât este mai greu de perceput. Alții ajung la popă sau la terapeut, caută maeștri și tehnici menite să rupă iluzia platitudinii. Uneori căutarea devine o nouă nuanță a măștii. Sau vindecarea. Alții continuă să se afunde în labirint hrănind convingerea că nu se poate face nimic – aceasta este natura realității.

Evadarea din Flatland nu numai că este posibilă, ci este singura noastră destinație, singura cale, singurul motiv pentru care suntem aici, în această dimensiune densă a existenței. Totul este despre percepție, despre recuperarea capacității de a simți pe care am îngropat-o adânc, de frica durerii uneori inevitabile a experienței noastre de viață. Flatland sau labirintul este un mod de a privi, de a ne raporta la realitate. El face parte din noi, din propria noastră ființă. Noi suntem aceia care au creat această perspectivă, la niveluri personale și colective și tot noi o vom dizolva în ziua în care vom găsi curajul imens de a înceta să ne raportăm la experiența vieții exclusiv prin gândirea liniară, separatoare. Întreaga realitate care pare exterioară este o reflexie a ființei noastre. A ne reaminti adevărul despre noi înșine nu este posibil la nivel liniar. Reamintirea este întotdeauna o experiență, o percepție, o trăire. Tot ceea ce credem că știm despre natura adâncă a realității are nevoie să devină experiență pentru a schimba ceva cu adevărat. Altfel, întreaga cunoaștere liniară nu face decât să îngroașe zidurile separării.

Din fericire, aceasta este natura profundă a fiecăruia dintre noi, acest Adevăr, această experiență, această trăire. Aceasta este natura profundă a vieții și toate căile duc inevitabil către descoperirea acesteia. Adevărul este mai inevitabil decât moartea. El ne înconjoară din toate părțile în orice clipă, respirăm acest Adevăr, îl mâncăm, îl atingem, pășim pe el și prin el, este pretutindeni. Nimic și nimeni nu a ascuns vreodată adevărul. Cei care au făcut-o, nu l-au avut niciodată. Adevărul nu poate fi posedat și nici nu poate fi folosit în nici un scop. Este o chestiune de percepție, iar a simți este unul dintre atributele fundamentale ale ființei, ale fiecărui om. Și al tău, cel care citești aceste cuvinte. Flatland este o îngustare temporară a percepției, o identificare cu o parte din noi înșine, dar nu este o eroare, nu este o greșeală. Este mai degrabă o școală de creație de realitate. Învățăm din consecințele propriilor noastre alegeri, conștiente sau nu. Ne confruntăm cu urmările propriilor noastre moduri de gândire, ale propriilor noastre frici și poziționări, care devin realitate, devin context de viață.

Cel mai mult învățăm din această experiență a labirintului despre separare, despre atitudinile noastre, despre identitățile pe care ni le asumăm, despre granițele autoimpuse și care devin experiență. Am deslușit foarte mult în Cartea Maestrului Interior atributele fundamentale ale ființei și felul în care noi creăm realitatea propriilor noastre vieți. Dacă nu ar exista această capacitate a conștiinței de a se identifica cu propria experiență, de a deveni gândire, emoție, atitudine, gest și în cele din urmă materie, lumea noastră, așa  cum o cunoaștem, nu ar exista. Noi înșine creăm necontenit existență, la fiecare pas și fiecare răsuflare. Doar că nu ne dăm seama de asta. Astfel, realitatea pare străină și separată de noi. Altcineva sau altceva pare să creeze existența, necontenit.

Descoperirea adevărului este în cele din urmă inevitabilă. Marele pas se petrece atunci când încetăm să căutăm în exterior și ne apropiem de sursa interioară a realității. Este acel moment în care începem să realizăm că ceva din noi înșine creează situațiile repetitive ale vieților noastre, diferitele contexte, situații și relații. În cele din urmă descoperim că noi înșine creăm realitatea, interioară și exterioară corpului fizic, și această descoperire este o experiență. Ea survine întotdeauna în urma unui proces de maturizare interioară, uneori dureros, care are aparențele unei crize. Dar crizele sunt nu numai primejdie, cum spun asiaticii, ci și oportunitate. Mai precis oportunitatea de a privi într-un fel nou.

Semnele maturității interioare cele mai importante sunt asumarea responsabilității pentru propria experiență de viață și realizarea foarte profundă că suntem surse de realitate, că gândirea, emoțiile și atitudinile noastre sunt creații, că relațiile noastre sunt spații în care noi scriem cu Viață adevărul despre noi înșine. Nu există erori în viețile noastre, oricât de dur pare acest adevăr, nu există întâmplări altfel decât semnificative pentru ceea ce suntem la un moment dat.

Evadarea din Flatland este de fapt o dizolvare a unui mod de a privi, o depășire a fricii, o redescoperire a capacității noastre de a simți, este o deschidere a spațiului nostru interior ca urmare a unei alegeri conștiente. Descoperim că tot ceea ce am căutat vreodată, tot ceea ce am vrut, tot ceea ce am visat este aici dintotdeauna. Realitatea curge din noi la fiecare respirație și putem alege ceea ce creăm în viețile noastre. Acest mod de a privi, de a simți, nu poate fi învățat pentru că nu are de-a face cu gândirea noastră, ci mai degrabă cu percepția. A gândi și a simți sunt moduri complementare de a ne raporta la realitate. Cu cât gândim mai mult despre realitate, cu atât simțim mai puțin din ea. Și invers. Evadarea din Flatland este o experiență a maturității interioare. Ea survine atunci și doar atunci când suntem pregătiți pentru ea. Acest stadiu al propriei noastre conștiințe nu poate fi falsificat. Nu folosește la nimic să pretindem că putem percepe mai adânc realitatea, în vreme ce, de fapt, vorbim despre lucruri citite în cărți. 

Școala de Vară Călătoria Inimii
Maestrul Interior
7 retreaturi magistrale în mijlocul naturii neatinse

Singura cale este redescoperirea sursei de realitate care suntem.Nu folosește la nimic de-asemeni să fugim din fața realității, nici să ne refugiem în mânăstiri sau deșerturi, nu folosește la nimic să plecăm în locuri în care să uităm despre relațiile noastre dureroase sau despre neputințele noastre. Ele nu sunt ghinioane, cu creații. Modurile în care creăm realitate le luăm cu noi oriunde am pleca și refacem aceleași relații și situații care reprezintă ceea ce suntem la un moment dat. A pleca din propriile vieți nu este o soluție pentru că nu contextul vieții noastre este problema, ci sursa, adică noi înșine, propria noastră gândire, atitudine și frică.

După mulți ani de experiențe de expansiune a capacității de a percepe realitatea, împreună cu nenumărați oameni, am descoperit lucruri – pentru mine – tulburătoare. Această capacitate de întoarcere la sursă, de schimbare a percepției, nu depinde de nimic altceva decât de puterea imensă de a ... lăsa, măcar pentru un moment, deoparte, ceea ce credem că suntem, ceea ce credem că știm despre realitatea propriei ființe și a existenței. Curajul imens de a abandona lupta, de a lăsa, de a asculta Viața în care suntem permanent imersați, pe care o respirăm, care ne hrănește pe fiecare inspirație și în care noi creăm pe fiecare expirație. Este, cu adevărat, nevoie de curaj pentru a renunța la identitate.

Am creat de foarte multe ori spațiul de Conștiință necesar pentru ca oamenii să poată trăi singuri, descoperi singuri un adevăr mai larg despre ei înșiși și despre realitate. Adică de a arunca o privire dincolo de Flatland, de a percepe mai adânc și mai vast adevărul. Am descoperit că acest curaj de a se deschide în fața adevărului și a unei dimensiuni mai largi a realității nu este atributul uneia sau alteia dintre categoriile de oameni care participă la experiență. Nu contează vârsta, experiența, cultura, nu contează în ce crezi sau nu, nu contează ideologiile, doctrinele sau filosofia care crezi că te reprezintă, ci doar acest curaj nebun de a simți, fie chiar și un singur moment, adevărul. De a te deschide, de a primi, de a desființa suprafața de separare alcătuită din gândire, emoție și atitudine. Ego nu poate primi nimic de la existență, pentru că este închis. A primi este totuna cu a deschide și asta este sfârșitul iluziei, al identității și al perspectivei numite Flatland, este sfârșitul separării și începutul unei noi perspective.

Am însoțit sute, poate mii de oameni în acest proces. Pentru a crea spațiul în care fiecare să poată arunca o privire dincolo de platitudine este nevoie ca eu, cel care-și asumă centrul unei astfel de călătorii, să am eu însumi curajul de a lăsa, de a intra în starea de Prezență, de a abandona separarea, de a ieși din gândire, din închidere. Pot să spun după toată această experiență că și acum mă tem uneori să las. Este ca și cum aș muri, ca și cum aș pierde ceva enorm de important. Această formă de moarte interioară se petrece la fiecare călătorie, la fiecare meditație pe care o conduc, la fiecare sesiune de terapie sau de explorare a conștiinței, la fiecare conferință în mijlocul căreia mă aflu, și de fiecare dată este la fel. Identificarea și frica de a ieși din ea sunt ale noastre, sunt umane, fa  parte din noi și din natura experienței de a fi ceea ce suntem. Afirm aici toate acestea pentru ca tu să nu te critici, să nu crezi că e greșit să te temi, să știi că frica este normală și că ceea de ne diferențiază este capacitatea noastră nu de a evita frica, ci de a intra direct în ea și a o dizolva.

De curând am lansat cel mai profund și mai complex program de meditație ghidată de până acum. Inițiere în Practica Prezenței. Starea de Prezență este ieșirea din Flatland, este poarta e eliberare a percepției, de ieșire din compulsia minții. Am primit deja feedback-ul unor oameni care parcurg acest retreat online și mulți dintre ei au împărtășit despre acest moment în care apare frica de a lăsa controlul, frica de ieși din identitatea liniară, din ego, frica de a percepe mai adânc realitatea vieții. Este ca și cum pământul, obiectele și cerul devin transparente, ca și cum reperele obișnuite par să se dizolve. Meditațiile ghidate ale acestui program sunt create exact pentru asta, pentru a deschide percepția, mai întâi un moment, o oră, apoi din ce în ce mai des, pentru a integra în experiența liniară a vieții acest mod de percepe și de a ne raporta la realitate. Ieșirea din Flatland este ieșirea din obișnuință, din platitudine, este percepția mai adâncă și mai vastă a realității. Afirm aici: e normal să te temi, dar maturitatea interioară te va face să mergi dincolo de frică, pentru a percepe tot ceea e ai dorit vreodată să percepi. Eu nu te pot învăța nimic, pentru că adevărata cunoaștere se naște din propria ta experiență. Dar mă pricep să deschid spațiul de conștiință în care tu însuți să poți descoperi ceea ce ai nevoie despre propria ta viață, propriul tău corp, propriile tale relații. Dincolo de platitudine este, pur și simplu, eliberarea, bucuria de a trăi, puterea de a crea ceea vrei în viața ta, puterea de a schimba ceea ce ai de schimbat.

Starea de Prezență este numele generic al stării interioare de deschidere față de realitate, din care pleacă întregul demers terapeutic și ontologic al Școlii Maestrului Interior. Acum, energia acestei stări este imensă. Foarte mulți oameni pot intra foarte ușor în această stare. Cu cât mai mulți oameni au trăit revelația, cu atât mai mulți au acces la ea. A trece prin frică este din ce în ce mai ușor. În vremurile din urmă, marea provocare nu mai este a trăi o stare de conștiință extinsă, ci a integra cunoașterea care se naște din aceste stări, în propria viață. Adică a trăi la înălțimea propriei revelații despre sine.

Ieșirea din Flatland nu este un privilegiu, ci destinul tău. Percepția unor grade de Adevăr din ce în ce mai adânci nu este un har, ci face parte din natura Conștiinței, a ceea ce suntem în adâncurile noastre. Acest Adevăr iese la suprafață, în mod inevitabil. Poți să-l ignori, și să încerci să trăiești ca și înainte. Dar durerea de a nu fi tu însuți este inevitabilă.

Fiecare moment în care ne temem să deschidem porțile adaugă un nou strat la Flatland, un nou strat de durere, de frică, de singurătate, de emoții distructive. În vreme ce deschiderea și Prezența în propria ta viață schimbă complet relația cu oamenii importanți din viața ta, schimbă felul în care te raportezi la jobul tău sau la creația ta, schimbă relația cu oamenii și cu dumnezeu printr-o nouă percepție. A simți mai mult din realitate nu este un dar sau un har, ci este calea noastră, a ființei umane care nu este altceva decât divinitate universală aflată în experiența de a fi în trup din carne și sânge.

Privește un moment în viața ta, oricum ar fi ea. Privește la felul în care platitudinea se naște rapid în relațiile cele mai fierbinți, în proiectele cele mai pasionante, la felul în care blazarea, închiderea și absența bucuriei le justifici prin ceea ce fac sau sunt ceilalți, prin absența unuia sau altuia dintre elementele despre care crezi că te-ar face mai fericit/ă. Privește la jocul pe care îl joci cu ceilalți, un joc al convenției, al măștilor, al închiderii, al aparențelor, la felul în care lumea ta interioară o ascunzi, o izolezi, chiar și față de oamenii pe care îi iubești cel mai mult. Privește la felul în care cele mai importante dimensiuni ale vieții tale devin plate, inclusiv acelea pentru care ai luptat foarte mult, pentru împlinirea cărora a trebuit să fii foarte bun, să faci eforturi și compromisuri, sacrificii, și cu toate acestea sunt cotropite de platitudine. Cunoști foarte bine sentimentul care survine uneori, și pe care îl alungi rapid, pentru că îl consideri o dovadă de slăbiciune, cum că nimic din toarte acestea nu are rost, că este praf în vânt, acel sentiment al rătăcirii în propria viață, în propriile relații, acel sentiment de înstrăinare.... Acesta este Flatland. Și este normal pentru că tu îl creezi prin propria identificare cu moduri vechi de a privi, de a te raporta la realitate. Are legătură cu ceea ce crezi că știi despre tine însuți și despre lume, cu gândirea despre realitate și cu neputința de a simți.

Calea este aici și nu este o cale în afara ta, ci înlăuntrul tău. Ai încercat deja foarte mult să schimbi realitățile vieții începând din exterior. A venit poate timpul să schimbi totul pornind de la spațiul interior, de la percepție, de la a simți mai mult din realitate, de la creația conștientă a stărilor tale interioare. Gândirea, emoția, atitudinea, relațiile tale cu oamenii și cu tot ceea ce există, corpul tău fizic, toate sunt creații, toate sunt în puterile tale, toate depind de Conștiența ta și de capacitatea ta de a trece dincolo de frica de schimbare, dincolo de nevoia de control, în Încredere. Realitatea te servește. Așa a fost întotdeauna și așa va fi mereu, chiar dacă nu pare. Ea te conduce către descoperirea adevărului despre tine însuți.

Dizolvarea labirintului pe care îl numesc aici Flatland este calea naturală a ființei. Bucuria de a trăi, capacitatea de a crea ceea ce dorim să creăm în viețile noastre, relațiile armonioase și pline, iubirea, adevărul și frumusețea, toate acestea sunt exprimări ale Adevărului omniprezent. Ceea ce ne desparte de perceperea lui este această închidere, această separare care se naște din judecata realității, cum ar zice un mare Maestrul al umanității.

În ceea ce mă privește, consacrarea mea în această viață este crearea acestui spațiu de Conștiință în care tot mai mulți oameni să trăiască Adevărul și să-l deschidă în propriile lor vieți. Acest lucru se petrece deja, la o scală uriașă. Simți deja asta, iar faptul că citești aceste cuvinte este semnul că ești gata pentru face saltul pe un nou nivel al experienței tale de viață, oricum ar fi viața ta în acest moment. Conștiența schimbă radical totul pentru că implică o nouă percepție.

Iar starea de Prezență este începutul acestui salt radical de calitate a propriei vieți.

Flatland este o alegere, nu o condamnare. Dacă vrei să ieși, poți. Fă un gest.  Agnis




"Revelația este accesibilă oricui este dispus să renunțe pentru o clipă la identitate. Călătoria Inimii este un parcurs al Revelației despre natura umană și a întregii Creații."

HEFT

Workshop / Eveniment

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Fără Granițe Fără Granițe

Este una dintre cele mai strălucite cărți apărute vreodată sub semnul Maestrului Interior. Ken Wilber este cel mai important gânditor și teoretician al conștiinței american, dar rădăcinile cunoașterii ...

Stima de sine Stima de sine

Pentru copiii noştri suntem un fel de oglinzi. Felul în care noi reacţionăm influenţează imaginea pe care copii şi-o formează despre sine. Suntem reperele cu ajutorul cărora ei se construiesc pe ei ...

Iubiri perfecte, relaţii imperfecte Iubiri perfecte, relaţii imperfecte

Totul în viaţa noastră este relaţie, iar calitatea relaţiilor pe care le avem dă în cele din urmă culoarea întregii noastre vieţi. Măsura în care relaţiile noastre sunt pline de ...

GRAŢIE ŞI FORŢĂ GRAŢIE ŞI FORŢĂ

Graţie şi forţă este una dintre cele mai tulburătoare cărţi pe care le-am citit vreodată, povestea adevărată a unei iubiri care transcende viaţa şi moartea, lumina şi întunericul, binele şi ...

Shambhala Shambhala

Ții în mână o carte destinată acelora care au ales transformarea interioară și care cred că aceasta stă în puterile lor. O carte pentru aceia care aleg eliberarea interioară de frică și ...

Workshopuri relevante

Respirația Inimii Respirația Inimii
Respiraţia Inimii s-a născut din experienţele noastre de conştiinţă extinsă, în Călătoria Inimii. Este emanația experienței noastre, Horia & Elena Francisc - Țurcanu, contribuția ...

Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente
Lucrul cu stările extinse ale Conștiinței este pentru viața de fiecare zi. A fi conștient este a percepe mai profund și mai rafinat realitatea vieții. Un nou grad de Conștiență permite o noi moduri de ...

Articole pe aceeași temă

Dezghețarea Dezghețarea
Un moment potrivit pentru eliberarea din Labirint

Disconfortul mental sau emoțional, relațiile cu ceilalți care devin dureroase, aplatizarea iubirii și sentimentul lipsei de sens, absența bucuriei de a trăi și impresia că nu putem face nimic - toate acestea ...

Rănile noastre – repere vechi Rănile noastre – repere vechi

Ne-ndrăgostim, spunem că iubim... Sperăm, visăm, facem proiecții, planuri. Și, dintr-o dată, totul se năruie. Măștile cad și vedem în culise. Vedem în culisele sufletului nostru, când ...

Ridică-TE în picioare! Ridică-TE în picioare!

Ce s-ar întâmpla dacă oamenii s-ar trezi, dacă ar înțelege într-o bună zi că ei sunt creatorii acestei lumi și creația începe în interiorul lor. Ce s-ar întâmpla ...

Un Nou Vis. O Lume Nouă. Un Nou Vis. O Lume Nouă.
(Elio D’Anna - TEHNOLOGIA VISĂTORULUI)

Visătorul are un vis: o revoluție individuală, o lume fără religie, fără politică. Un Nou Vis care înlătură orice formă de instituționalizare, orice formă de divizare, spre neutralizarea oricărei ...

Iubirea există! Iubirea există!
Doar frica ne desparte

Există nenumărate momente în trecutul nostru în care ne-am simțit răniți, abandonați, nevăzuți, ignorați, nedreptățiți, agresați, tocmai de aceia de la care așteptam totul. Poate părinții ...

2015 - Conștiență și Compasiune 2015 - Conștiență și Compasiune

Capcana negării dimensiunii liniare a realității. Experiența (umană) nu este o iluzie. A fi conștient înseamnă a percepe/a simți. Frica de durere și confuzia între Compasiune și milă. Vindecarea ...

Dl. Ego și transcendența Dl. Ego și transcendența

Pentru a fi un bun cetățean, în rândul lumii, pentru a avea conexiune sub forma aprecierii, pentru a dezvolta relații, e nevoie să păstrăm măștile pe care le-am pus în copilărie. Le vom ...

AmmaRa: De la Alegere la Acțiune Conștientă AmmaRa: De la Alegere la Acțiune Conștientă

De curând, într-o Călătorie a Inimii, o ființă foarte dragă inimii mele, mi-a împărtășit înțelesuri despre lucruri care o tot împiedicau să treacă de la conștientizare la ...

E timpul să aleg Prezența E timpul să aleg Prezența

Mă trezeam uitându-mă în jur și minunându-mă cât de frumoasă este viața. (...) În momentele acelea mi-am dat seama că tot ce îmi stătuse în cale până atunci, ...

Setea Setea

Un fel de tânjire interioară după ceva nedeslușit, un fel de dor arzător, de gol care se cere umplut, o memorie care-și caută amintirile și nu le găsește. Sentimentul că mai e ceva dincolo de platitudinea ...

x