AmmaRa rubrica În durere nu există ascunziș

Publicat la 06.06.2018 Comentarii

Elena Francisc - Țurcanu

Respiră. Respiră. Închide ochii și întoarce-ți atenția înlăuntrul tău.

Simte-ți inima extinzându-se în spațiul tău lăuntric și cuprinzând durerea.

Sensibilitate. Durere. Disconfort. Tensiune. Vulnerabilitate.

Respiră și doar simte toate acestea care sunt în tine. În mine. În noi toți.

Dă-i voie Conștiinței tale să pătrundă adânc în centrul ființei care ești.

Nici ascunziș, dar nici control și nici alegere. Căci...când doare, doare! În durere există doar adevărul viu. Dincolo de toate straturile sub care am tot încercat să-l îngropăm. Există întunericul în care stă ascuns adevărul luminos. Există conștiența asupra judecăților, credințelor, poziționărilor, îndoielilor, amânărilor, sentimentelor noastre. Există o mare sursă creatoare, în durere. Însă cum să-i pot spune asta cuiva care mă întreabă uimită: „dar cum de ești tristă? Credeam că ești foarte spirituală!” Ce mare păcăleală. De parcă a fi spiritual înseamnă a nu mai simți durerea, a nu mai fi tristă, a nu mai fi furioasă sau mâhnită. Pentru mine, o parte din bucuria unei vieți spirituale nu constă în a nu mai fi tristă, ci în a învăța să-mi ascult tristețea și durerea - când sunt prezente. Trăirea unei vieți spirituale nu mă conduce să-mi neg lacrimile, ci să descopăr bucuria manifestării darurilor mele unice chiar și atunci când doare. Înseamnă să-mi ascult vocea lăuntrică, vocea care este în inima vieții mele. Acea voce care este mai puternică decât vocea dezamăgirii, a îndoielii, a tristeții, a victimizării. Această voce este întotdeauna prezentă. Cu cât învățăm să ne ascultăm pe noi înșine mai mult, cu atât mai minunate sunt surprizele pe care le descoperim dincolo de durere, de tristețe, de îndoială, de neîncredere, de autocritică.

Moartea mamei a dat cel mai mare sens vieții mele. Dar chiar și acum, după atâția ani de când a murit, încă îmi dau lacrimile doar când îmi reamintesc acele ultime ore ale ei pe care le-a petrecut mai mult în brațele mele. Dacă aș fi știut atunci ceea ce știu acum despre durere, despre moarte, altfel aș fi însoțit-o. Și, deși încă îmi este foarte dor de mama, simt că moartea ei a fost un fel de inițiere pentru mine. Durerea pe care am simțit-o atunci, când și-a dat ultima suflare, a deschis ceva foarte profund în mine, făcându-mă să înțeleg și să simt că iubirea nu moare niciodată.

Am trăit, de multe ori în viață, momente de durere insuportabilă. Și, de asemenea, am însoțit mulți oameni – nu doar când lucram ca și infirmieră în case de bătrâni, ci și în anii recenți ca și terapeut, ghid, vindecător – a căror durere fizică, emoțională, a fost de multe ori greu de suportat. Durerea era, în unele cazuri, dincolo de limitele suportabilului. Și în cazul meu și în cazul lor, oricât de mult m-am opus durerii, am conștientizat până la urmă că era ceea ce trebuia să se întâmple în acel moment. În cazul meu, chiar am simțit că era cel mai bun lucru pe care-l puteam trăi, căci doar așa am putut coborî foarte adânc înlăuntrul meu și am putut să-mi descopăr frici și închideri și poziționări care-mi făceau rău.

De curând, am însoțit o tânără femeie care și-a pierdut soțul. A murit subit lăsând multă tristețe în urma lui. Durere. Disperare. Dor. Scufundare în prăpastia sentimentului vinovăției care a condus-o, pe tânăra femeie, aproape de nebunie. Ce își face omul cu mintea lui pierdută de sub control, e nebunie curată. Am simțit foarte multă tristețe că n-am putut continua s-o însoțesc, căci foarte dragă mi-a fost tânăra. A trebuit să mă retrag din această însoțire, lăsând-o însă cu totală încredere în brațele familiei care, în mod evident, o iubea și care s-a implicat în susținerea ei într-un mod demn și nobil. Și am ales să continuu a avea încredere în puterea ei de a intra total în durere, depășindu-și sentimentul de vinovăție - cum că nu l-a putut salva - și cel de nedreptate - cum c-a fost părăsită. Păstrez vie încrederea, conținând-o în spațiul sacru al inimii mele.

Durerea, uneori, ne spulberă mintea. Unii reușim să trecem dincolo de noi înșine, și de scenariile care brusc iau naștere, și ne putem atinge esența, miezul ființei. Altora le este mai dificil și se pierd în labirinturile minții hrănite cu sentimentul vinovăției și al nedreptății, rupându-se, în mod și mai dureros, de ei înșiși. De copii, de familie. Nu este nimic de făcut uneori, oricât de mult ne-am dori „să facem ceva”, ci doar de a fi în conținere, încredere și în iubire.

Forța unor dureri pe care le-am trăit în viața mea a fost atât de intensă, încât nu am putut decât să mă abandonez. Să renunț la a mai opune rezistență. Doar abandonul m-a condus la dizolvarea durerii, prin deschidere în fața acesteia. Uneori durerea emoțională este chiar mai mare decât cea fizică, mai ales atunci când conștientizăm că lucrurile, relațiile, nu sunt așa cum par sau cum credem noi că trebuie să fie. Iar durerea separării de cineva în care ai investit atenție, energie, prietenie, încredere, iubire, respect, este printre cele mai mari dureri din viață. Cel puțin, pentru mine, așa a fost până acum. Și, totuși, doar cu ajutorul inimii deschise, cu ajutorul iubirii de dincolo de orice separare, am putut trece peste sau, mai degrabă, prin acest fel de dureri. Existența, într-adevăr, ne servește întotdeauna. Chiar și când credem că este nedreaptă. Cum să avem încredere să ne deschidem în fața durerii? Cum să-i permitem durerii să pătrundă adânc sau noi să pătrundem adânc în ea? Cum să mai credem că Universul este perfect când cineva drag ne moare subit?

Trâmbițe urlătoare ale furiei împotriva durerii, a pierderii cuiva drag, a morții nedrepte. Groază. Mâhnire. Tristețe. Murim fiecare în felul nostru atunci când traversăm dureri insuportabile. Uneori putem rămâne centrați, puternici. Alteori este cumplit de dificil. Și, totuși, ne transformăm de fiecare dată câte puțin. Niciun cuvânt, în miezul durerii aflați, nu poate alina, domoli, durerea. Doar vocea lăuntrică, de ne așezăm s-o ascultăm, o poate face. Și, din nou, asta am ales să fiu. Vocea ta lăuntrică. În cele 3 meditații pentru dizolvarea durerii + una bonus devin vocea ta. Și de ești pregătit să vezi ce are să-ți arate durerea pe care o simți acum, așază-te în ascultarea propriei tale voci. Primește aceste  meditații precum un DAR pe care ți-l faci ție însuți. Sau pe care ți-l trimite Dumnezeu care te învăță, și în acest fel, să te iubești. Lasă-ți durerea să-și găsească în tine propria ei exprimare. Tu doar ascult-o. Creează spațiu în jurul ei. Relaxează-te și intră în ea. Renunță la a mai încerca să înțelegi cu mintea rațională de ce s-a întâmplat ce s-a întâmplat. Doar deschide-ți inima, așază-te, ascultă-te și ai încredere că poți dizolva.

Durerea separării de mama mea era în mintea mea. În ceea ce gândeam despre cât de nedrept a fost să plece la vârsta ei. Amintiri. Regrete. Lucruri nespuse. Cream, în permanență, scenarii. Durea, de fapt, în mintea mea. Sentimentul vinovăției cum că n-am putut să o salvez era foarte prezent. Cunosc atât de bine gustul acestui sentiment. Și cunosc foarte bine și ravagiile pe care vinovăția le face în corp. Criminal în serie = sentimentul de vinovăție.

Am decis, de multă vreme, să renunț la a mai hrăni acest sentiment. Și, mai degrabă, să accept că lucrurile, relațiile, separările, durerile se petrec toate în ritmurile lor. Și am ajuns să recunosc că există și o anumită durere cu care chiar ne naștem...o purtăm în noi. O durere care, uneori, ne face să ne întrebăm „pentru ce suntem în această lume?”. Această durere adâncă, dacă n-o recunoaștem, dacă nu ne conectăm cu ea, ascultând-o și integrând-o, ajunge să creeze în noi frica de viața însăși. Creează neîncredere în puterea noastră de creatori. Creează îndoială, închidere, separare. Creează teama de schimbare.

Fie să recunoaștem că schimbarea este singura constantă în viața noastră și să ne dăm voie să ne ascultăm durerile, oricare ar fi natura lor, învățând de la ele și nelăsându-ne controlați de acestea.

Lasă-te, abandonează-te, deschide-te întru cea mai adâncă durere ascunsă acum în tine, așezându-te în ascultarea vocii tale lăuntrice. Și ai încredere în Sursa care ești. Sursă din care poți dizolva orice durere. Sau ieși afară și mergi pe carnea mamei pământ, ascultând-o. Ascultă vântul. Ascultă pădurea. Ascultă păsările. Toate, cu blândețe, te ghidează către al tău adevăr, către vocea inimii tale, dincolo de orice suferință. Dincolo de orice durere. Așază-te și ascultă și dă-ți voie să vezi adânc în tine dincolo de vălurile iluziei pe care le-ai luat drept realitate. Nu mai ai nevoie de suferințe inutile care să te sleiască de puteri. Ascultă adevăratul mesaj al durerilor tale și, apoi, cu recunoștință pentru ce ți-au adus, dizolvă-le în vibrația vocii inimii tale. Aventura vocii tale coborâte în tăcere și tăcerea intrată în vocea inimii tale este un adevărat privilegiu pe care merită să-l trăiești.

Cu iubirea născută din adevărul inimii mele, 




"Umanitatea este o experiență. Divinitatea este o experiență. Călătoria Inimii este experiența trecerii de la identitatea Umanității la cea Divină, prin Conștiență. Și invers"

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Şcoala Zeilor Şcoala Zeilor

Această carte este o hartă şi un plan de evadare. Scopul său este de a vă arăta parcursul urmat de un om oarecare pentru a evada din povestea hipnotică a lumii, din interpretarea jalnică a existenţei, pentru ...

Grație și Forță Grație și Forță

Grație și forță este una dintre cele mai tulburătoare cărți pe care le-am citit vreodată, povestea adevărată a unei iubiri care transcende viața și moartea, lumina și întunericul, binele și răul, ...

Călătoria Eroinei Călătoria Eroinei

Călătoria Inimii este un spațiu de experiență, de transformare a percepției și a modului în care trăim. În acest punct, Călătoria Inimii se intersectează cu cartea autoarei Maureen Murdock– ...

Zâmbește fricii Zâmbește fricii

Nenumărate sunt formele fricii care stăpânesc existența umană în aceste timpuri. Frica de viitor, frica de schimbare, de asumare a propriei străluciri, frica de judecățile celorlalți, frica de ...

Tarotul Mitologic Tarotul Mitologic

Mai mult decât o carte și mai mult decât un set de cărți de joc, Tarotul Mitologic este un instrument de sondare a adâncurilor Conștiinței umane, este o cheie magică a marilor porți către ...

Workshopuri relevante

Astrologie Arhetipală Astrologie Arhetipală
Ştiinţă şi artă, cunoaştere raţională si simbolism deopotrivă, Astrologia poate fi de multe ori ascunsă raţionamentului logic, dar rămane mereu transparentă intuitiei şi percepţiilor survenite prin ...

Meditație activă și Shaking Meditație activă și Shaking
Respirația Conștientă și Practica Stării de Prezență sunt fundamentul tuturor abordărilor Călătoriei Inimii și a ceea ce noi, în Călătoria Inimii, numim Calea Maestrului Interior. Reprezintă ...

Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente
Lucrul cu stările extinse ale Conștiinței este pentru viața de fiecare zi. A fi conștient este a percepe mai profund și mai rafinat realitatea vieții. Un nou grad de Conștiență permite o noi moduri de ...

Respirația Inimii Respirația Inimii
Respirația Inimii este o aplicație dinamică a lucrului cu starea de Prezență, o meditație în mișcare care conduce foarte rapid la expansiunea conștienței și permite conectarea voluntară cu orice ...

Dansul Inimii

x