rubrica Maestrul Interior si jocul aspectelor

Publicat la 14.07.2011 Comentarii

Cine este Maestrul Interior? Răspunsul, ca de multe ori în experienţele de conştiinţă extinsă, este paradoxal. Maestrul Interior este un nivel al Fiinţei noastre atât de larg, atât de cuprinzător, încât cuprinde toate aspectele noastre, dar nu se identifică cu nici unul. Într-un anume sens, el este Nimeni, pentru a putea fi Totul. Maestrul Interior este Sufletul, este Sinele sau, l-aţi putea numi, aşa cum a făcut-o omenirea un timp foarte îndelungat, Dumnezeu. Este acea instanţă lăuntrică despre care nu se poate spune nimic, pentru că orice ar fi spus, ar fi prea puţin, este Cel al cărui Nume nu poate fi rostit, nu pentru că ar fi prea sacru, ci pentru că orice nume este o limitare, iar El nu cunoaşte limitările. Maestrul Interior suntem noi înşine, în starea cea mai largă de conştiinţă, este Creatorul tuturor nivelurilor de experienţă, al tuturor jocurilor interioare pe care le jucăm, în toate dimensiunile. Este Tot ceea ce suntem, dincolo de orice definiţie şi de orice conceptualizare de care ar putea fi capabilă mintea aspectului uman. Maestrul Interior suntem noi înşine atunci  când experimentăm starea de Prezenţă.

Realitate şi Adevăr

Cine suntem noi atunci când Maestrul Interior este absent? Atunci când suntem în starea ordinară de conştiinţă, aceea pe care o practicăm de atât de mult timp? Ei bine, probabil că cea mai simplă formulare ar fi aceasta: suntem aspecte ale fiinţei noastre integrale.

 Suntem identificaţi complet cu aşchii din marele întreg. Jucăm roluri şi aceste roluri se reflectă în textura realităţii pe care o experimentăm. Ceea ce experimentăm este perfect real, dar este o realitate parţială, limitată, pe un singur nivel. În timpul în care suntem complet identificaţi cu aceste realităţi uităm anvergura formidabilei fiinţe spirituale care suntem în Adevăr. Iar această amnezie afectează experienţa noastră. Pierdem o parte substanţială din sensibilitatea noastră, din percepţiile noastre, din intuiţiile noastre, din acea cunoaştere intrinsecă a Fiinţei integrale şi, mai ales, pierdem echilibrul natural care este un atribut al acesteia. Stările parţiale de conştiinţă ar putea fi numite "stări ale dezechilibrului" de toate felurile, fizic, energetic, emoţional şi mental şi spiritual. Experimentăm deci anumite paliere ale propriei noastre fiinţe, anumite niveluri de realitate şi, întotdeauna aceste experienţe conduc în prima fază la o stare de dezechilibru interior.

Este aceasta o experienţă negativă? Este aceasta o soartă, un destin nefericit al îngerilor care se încarnează, de a fi condamnaţi la dezechilibru? Este această condamnare urmarea unei vinovăţii primordiale care atârnă greu deasupra umanităţii?

Explorarea propriei Creaţii

Nici vorbă. Nu am fost condamnaţi la dezechilibru şi nu există nici o vină primordială. Adevărul este mult mai spectaculos decât acest amărât scenariu demn de liniara minte omenescă aflată în căutarea unor explicaţii cauză-efect. Adevărul este superb. Nu numai că nimeni nu ne-a condamnat la această experienţă a încarnării şi a jocului aspectelor, dar noi suntem aceia care ne-am asumat intrarea într-o asemenea experienţă extraordinară. Fiinţa noastră supremă, acel faimos Sine, acel faimos Eu Sunt, acel faimos dumnezeu interior pe care îl mai numim şi Suflet, este cel care a ales să intre în acest uluitor proces ce presupune amnezia spirituală şi experimentarea adâncă a propriilor aspecte. El a ales cândva să se arunce, cu un curaj nebun, în această experienţă despre care nu ştia când sau cum avea să se sfârşească. El a ales să experimenteze cele mai dense niveluri ale propriei sale fiinţe, să se indentifice cu cele mai "întunecoase" cotloane, cu cel mai necunoscute adâncuri ale propriei sale conştiinţe şi ale propriei sale creaţii.

De ce ar face acest lucru o fiinţă "de lumină"? De ce ar coborâ un înger în adâncurile "tenebrelor" cu densitatea cea mai mare? Cu ale cuvinte, de ce ar alege o fiinţă diafană şi rarefiată o experienţă a încarnării ca om, într-un trup făcut din "pământ" şi din "piatră", prin venele căruia să curgă sânge, precum râurile curg în venele acestei planete alese? Pare absurd.... din punctul de vedere al unui uman ne-trezit la adevărata a conştiinţă. Din punctul de vedere al unui uman care, pur şi simplu, neagă starea încarnată în căutarea sa "spirituală".

Perspectiva Sufletului care a ales experienţa încarnării, a Sinelui, este total diferită de aceea a umanului. Umanul nu este decât un aspect, o aşchie a Sufletului. El încearcă să "înţeleagă" în cheia logică liniară motivaţiile Sufletului. Dar acestea nu ar încăpea niciodată în logica umană deoarece există pe un alt nivel, mult mai vast. Ceea ce din perspectivă umană pare o condamnare absurdă şi nedreaptă, sau urmarea unei vinovăţii inimaginabile, de la nivelul Sinelui integral este o experienţă magistrală, căci permite acestuia să trăiască la niveluri de o profunzime enormă propriile sale aspecte. Sinele cunoaşte perfect faptul că în Adevăr, el se scufundă în experimentarea unor niveluri care fac parte din el însuşi, care sunt propria sa Creaţie. El cunoaşte faptul că jocul încarnării este un joc interior, care se petrece în propria sa Conştiinţă şi singurul mod în care se poate explora pe Sine, în toate aspectele sale, este acela de a le trăi în mod direct, ca şi cum aceea ar fi singura realitate posibilă.

Coborârea în densitate sau încarnarea

Şi astfel, într-o bună "zi", Creatorul puternic şi rafinat care Sunt decide să se cunoască pe Sine. Cine sunt cu adevărat, cât de vast, cât de adânc, cât de nesfârşite sunt meandrele propriei mele Creaţii? Singura cale de a afla este aceea de a deveni una cu cu aceste meandre. Cu cele mai dense, cele mai puţin explorate teritorii ale propriei mele fiinţe. Care sunt acestea? Cele mai "materiale", desigur, cele în care "lumina" pare să fi dispărut cu desâvârşire. Întunericul. Materia. Pământul. Spaţii care par complet de nelocuit pentru o fiinţă inefabilă. Greutatea, limitarea în mişcare, limitarea în creaţie par inacceptabile pentru o fiinţă a cărei natură este inefabilă şi sensibilă. Dar tocmai aceasta este provocarea. Conştiinţa faptului că aceste teritorii, aceste tărâmuri dense fac parte din propria Creaţie, că sunt limitele cunoscute a tot ceea ce există, tocmai aceasta este provocarea pentru o asemenea fiinţă. Este, la nivelul Sufletului, o explorare de Sine. O coborâre în tenebrele Spiritului.

 

Dincolo de minte

Cele mai curajoase asemenea fiinţe, pe care le numim, într-un fel cam prozaic şi desuet "Îngeri", care au vocaţie de explorator, se aruncă astfel în experienţa încarnării ca om, pentru prima dată în lunga lor istorie care este una cu istoria Creaţiei. Aşa a început povestea acestei rase splendide pe care o numim Umanitate. Rasa îngerilor care au curajul încarnării. Odată cu prima încarnare, Îngerul sau cum vreţi să-l numiţi, se pomeneşte aruncat într-un fel de carusel al experienţelor cărora nu le mai poate scăpa uşor. Este o stare de identificare completă cu aspectele umane, dense ale Fiinţei. Suntem identificaţi complet cu corpul nostru, apoi cu diferitele noastre roluri în care ne turnăm energia creaţiei şi credem că suntem fiecare dintre aceste roluri. Nu mai ştim cine suntem cu adevărat, dar ne identificăm în mod succesiv cu o întreagă scală de experienţe. În ultimă instanţă devenim una cu emoţiile noastre şi cu gândurile noastre, şi, pe treptele cele mai rafinate ale experienţei umane, ne identificăm cu concepte, cu sisteme de gândire, cu idei, cu doctrine de orice fel, produsele ultime ale minţii.

 Parcurgem un drum imens în încarnare, pesărat cu iluzii din ce în ce mai rafinate, până când, într-o bună zi, ajungem la limitele acestei realităţi administrate de minte. Mintea nu este decât un aspect, un instrument fabulos destinat supravieţuirii fizice, capabil de evoluţie şi de auto-reflectare. Dar vine momentul acesta în care, Îngerul aflat în experienţa încarnării şi identificat complet cu aceste realităţi administrate de minte, ajunge singur la limitele butaforiei. Mintea îşi descoperă propriile graniţe şi înţelege faptul că dincolo trebuie să mai fie ceva care îi scapă. Este cazul celor mai luminate minţi omeneşti care ating pragul transcendenţei. Dincolo de minte.

Karma

Este un proces care durează mii de vieţi. Deobicei. Căci există şi fiinţe care au străpuns mai repede vălul iluziei. Mulţi cred că atunci când se sfârşeşte o experienţă ca uman, mergem într-o lume în care toate informaţiile şi tot eea ce vrem să ştim devine disponibil. Adevărul este că nu devenim mai înţelepţi odată cu traversarea pragului între o viaţă şi alta, căci acea parte din noi care se transformă păstrează identificările cu care a venit din toate vieţile precedente. Aceasta este celebra karma. Credinţa că suntem ceva anume, că suntem dintr-un neam anume, că aparţinem unei linii sau alteia, că suntem legaţi prin relaţii de orice fel de alte fiinţe asemenea nouă cu care am împărtăşit experienţa încarnării. Dar nu este decât un al văl al iluziei. Noi înşine decidem de ce anume suntem ataşaţi, ce anume experienţe trebuie să aibă vreo urmare, dacă suntem "vinovaţi" sau nu faţă de o altă fiinţă şi dacă avem ceva de plătit. Această credinţă ne urmăreşte dincolo de pragurile transformării pe care o numim moarte, şi atâta vreme cât ne identificăm cu vreunul dintre aspectele noastre, suntem în roata karmică. Ieşirea din această roată karmică survine numai atunci când, în sfârşit, trăim revelaţia că esenţa noastră nu este supusă nici unei condiţionări, că nu avem nimic de plătit sau reglat, că totul nu este decât o experienţă în adâncurile conştiinţei noastre. Este descoperirea că dansului nesfârşit al identităţilor parţiale pe care ni le asumăm cu toţii, descoperirea jocului cosmic al Fiinţei.Această descoperire nu poate veni niciodată din minte. O revelaţie este o experienţă, nu ceva ce poate fi descoperit logic.

Ascensiunea

După un parcurs al iluziei, cale de mai multe sau mai puţine vieţi încarnate, Îngerul începe să aibă intuiţia a ceea ce este cu adevărat. Începe să trăiască, în stare încarnată, experienţe ale Sufletului. Cu alte cuvinte, realităţile mai înalte ale propriei sale Fiinţe, care timp de mii de vieţi au fost scufundate în uitare, încep să-şi facă loc în realitatea umană. În corp. Începe să apară conştienţa asupra unităţii tuturor realităţilor parţiale, înclusiv asupra celei corporale, energetice, emoţionale şi mentale, care fac parte dintr-un singur Adevăr. Cel al Sinelui, al Sufletului. Este momentul marii împăcări cu sine, momentul în care Îngerul începe să-şi amintească cine este cu adevărat. Rasa umană ajunge la transformare, căci îşi descoperă esenţa divină. Ceea ce am crezut că este undeva, acolo, departe, ceea ce am numit dumnezeu sau Sufletul sau oricum altcumva şi am crezut că este o realitate îndepărtată, se dovedeşte a fi aici, acum, prezentă în orice moment. Orbirea dispare, amnezia devine translucidă, memoria acelei părţi din noi pe care am crezut-o străină se resuscită şi încetul cu încetul redobândim conştienţa Îngerului. Numai că nu suntem morţi, nu suntem în rai, nu suntem pe altă lume, nu suntem în ceruri, ci aici, pe pământ, în starea încarnată. Această trăire a fost numită Iluminare sau Ascensiune, iar aceia care au trăit-o au fost marii Maeştrii spirituali ai umanităţii, marii învăţători ai tuturor timpurilor şi ai tuturor tradiţiilor spirituale ale planetei.

Personal, sunt prudent cu termenul de Iluminare, căci exclude cumva tocmai starea încarnată care a fost şi este scopul acestei experienţe extraordinare a îngerilor umani. Mulţi continuă să creadă că această iluminare implică o ieşire din densitate, din "întunericul" încarnării, în vreme ce de fapt este vorba despre o integrare a celor două lumi, o redobândire a conştienţei unităţii Creaţiei. De aceea prefer termenul de "reunificare" sau de trăire a stării de integritate a Fiinţei.

Ei şi? Ce a câştigat Îngerul din această experienţă a scufundării în starea de identificare cu materia? De ce a fost nevoie de asta?

 

Expansiunea Creaţiei. Prin noi

Nu, nu a fost nevoie. Şi nici nu au făcut această experienţă decât un număr foarte, foarte mic din miriadele de fiinţe inefabile care alcătuiesc Creaţia. Dar aceia care au făcut-o s-au transformat în altceva. Rasa Umană, sau, dacă vreţi, a Îngerilor Umani au schimbat pentru totdeauna întreaga Creaţie. Conştienţa Îngerului, a Fiinţei, a coborât în cele mai profunde adâncimi ale sale şi astfel a condus la expansiunea a tot ceea ce există. Din această perspectivă, Umanitatea este, cu adevărat, vârful de expansiune al Creaţiei.

Cine este aşadar acela pe care-l numim noi, cei care suntem în Călătoria Inimii, Maestrul Interior?

Creatorul conştient

Este acel aspect divin al Conştiinţei noastre care, încetul cu încetul, îşi face loc în experienţa umană. Maestrul Interior este conexiunea noastră cu acea cunoaştere infinită şi intrinsecă a tot ce există. Este sursa oricărei intuiţii, a oricărei creaţii şu creativităţi care se manifestă în viaţa umană, este sursa oricărei inspiraţii şi a curajului de a fi noi înşine. Este sursa încrederii şi a acceptării. Şi mai ales este Acela care are puterea de a crea în mod conştient realitate. În punctul în care suntem conectaţi cu Maestrul Interior, devenim Maestrul Interior, căci experimentăm acel nivel de conştiinţă al unităţii a tot ceea ce suntem. Este starea lui Eu Sunt, starea de Prezenţă completă, trăirea completitudinii Fiinţei.

Starea de Prezenţă

Singura cale către trăirea Maestrului Interior este Prezenţa. A fi în Prezenţă înseamnă a fi conştient de toate aspectele şi de toate dimensiunile propriei fiinţe, simultan. Înseamnă a simţi totul, a lăsa totul să treacă prin sine şi a nu reţine nimic. Şi mai ales, a nu judeca nimic. A nu despărţi nimic în perechi de contrarii. A percepe unitatea fundamentală a tot ceea ce există. Mai înseamnă a accepta totul şi a avea percepţia diferitelor aspecte ale Adevărului ca fiind ceea ce sunt: aspecte parţiale ale Întregului. Înseamnă a nu fi indentificat cu diferitele roluri pe care un înger uman este atât de obişnuit să le joace. realitatea are darul de a ne atinge întodeauna, în cele mai sensibile zone, are darul de a ne arunca exact în rolurile noastre cele mai "dragi". Cu cât rolurile noastre sunt mai rafinate, mai subtile, cu atât perceperea Adevărului este mai dificilă. De pildă atunci când ne identificăm cu aspectul " intelectualului", "vindecătorului", cu cel al"căutătorului spiritual" sau al "celui care aduce lumina ăn această lume întunecată", perceperea Adevărului este foarte dificilă. "Binele" este o capcană foarte rafinată, căci implică dihotomia bine-rău (sau "întuneric-lumină" sau "materie-spirit" etc) ca bază de articulare a realităţii şi astfel exclude unitatea completă a acesteia. Cel aflat în această identificare trăieşte o realitate care are ca premiză jocul dinamic al contrariilor. Este o realitate a aspectelor şi a rolurilor în care Maestrul Interior nu poate să încapă.

Transcenderea durerii

Maestrul Interior percepe Adevărul şi pentru el realităţile duale nu sunt decât realităţi parţiale, ale unor aspecte ale Fiinţei şi nu ale Fiinţei Integrale. Maestrul Interior nu se teme de experimentarea durerii, fie ea fizice, emoţionale sau de alt tip, căci ştie faptul că, până la un punct, durerea este inerentă stării de încarnare. Dar refuză suferinţa, care este o prelungire mentală a durerii prin gândirea "despre" o anumită situaţie. Realitatea aspectelor are talentul de a ne atrage atenţia asupra identificărilor noastre cu diferitele noastre roluri. Tensiunea, adică durerea, de orice tip ar fi, este semnul unei identificări cu un aspect. Şi deci un instrument excepţional al evoluţiei interioare. Ce facem deci atunci când apare durerea? Ce facem atunci când apare un disconfort al trăirii?

De-obicei îl negăm şi încercăm să scăpăm de el. Dacă este o tensiune care apare într-o relaţie cu cineva, mai întâi aruncăm vina pe celălalt: el este acela care ne face să suferim. Ha! Iluzie! Niciodată celălalt nu este cel care ne provoacă durerea. El doar joacă un rol cu care este identificat, iar acest lucru presează în mod dureros propria noastră identificare. Ceea ce ne doare este propria noastră identificare cu rolul respectiv. Aspectele noastre pot fi "atacate" de celălalt, niciodată Maestrul Interior. Durerea este deci a spectelor, nu a Maestrului. Maestrul transcende identificarea cu aspectele parţiale, le include în Sine fără să le nege, le acceptă fără să le judece ca pe o parte a experienţei asumate.

Vindecarea

Orice vindecare are legătură cu trecutul şi cu identificarea cu aspectele noastre. Trecutul cuprinde poveştile pe care le spunem şi le credem despre noi înşine. Sunt poveştile aspectelor. Orice poveste despre noi înşine este parţială şi nu reflectă Adevărul întreg. Da, am fost copilul nefericit, soţul, iubitul, etc, în viaţa aceasta sau în oricare alta (poveste), dar în acelaşi timp eram cu mult mai mult decât atât. În acelaşi timp eram şi Fiiţa integrală, eram şi Maestrul conştient de faptul că trăieşte un joc al iluziei (Adevărul). Doar că nu îmi aminteam acest lucru şi astfel povestea pe care mi-o spuneam despre mine era singura mea realitate pe care o trăiam din plin.

Momentul vindecării este momentul trăirii complete a Adevărului. Momentul transcenderii tuturor poveştilor pe care ni le spunem despre noi înşine. Nu este vorba despre a nega aceste realităţi pe care le-am trăit ca fiind adevărate, ci despre a recunoaşte faptul că sunt doar parţiale şi a trăi Integralitatea Fiinţei. Este momentul în care, din hăţişurile identificărilor renaşte Maestrul Interior.


 

Toate bolile fizice, energetice, emoţionale şi psihice îşi au sursa în identificari cu roluri sau mecanisme de gândire şi conceptuale. Adevărata vindecare este întotdeauna spirituală şi presupune dez-identificarea de aceste roluri şi poveşti pe care ni le spunem nouă înşine şi în care credem ca fiind singura realitate. (de citit Richard MossFluturele negruMandala Fiinţei şi Vindecarea începe în Interior) Vindecătorul Interior despre care vorbeşte Stan Grof este un alt nume al Maestrului Interior care transcende orice rol, orice aspect, orice identificare. În acest punct, vindecarea integrală este o transformare spirituală. Singura vindecare posibilă, de fapt.

Relaţiile şi rolurile

Poveştile pe care ni le spunem despre noi sunt întotdeauna în conjuncţie cu poveştile celorlalţi, după cum aspectele cu care ne identificăm se sprijină pe aspectele cu care se identifică ceilalţi. Totul este relaţie. Joc rolul fiului şi cineva va juca rolul mamei, după cum altcineva va juca rolul fiului meu. Este un mare spectacol în care Sufletele îşi asumă roluri şi poveşti, uitând cine sunt cu adevărat şi faptul că nu este decât un joc. Multă suferinţă se naşte din aceste identificări. Pe de-o parte căutăm la ceilalţi ceea ce nu ne oferim singuri: iubire, respect etc. Pe de-altă parte îi judecăm pe ceilalţi aşa cum ne judecăm pe noi înşine. Vânăm în ei propriile noastre umbre. Aceasta naşte suferinţa, care este o durere prelungită cu ajutorul minţii. Ne dor nu atât situaţiile, cât gândurile noastre despre situaţii. (de citit Byron Katie, Iubeste ceea ce este) Dez-identificarea de procesele de gândire, descoperirea că noi nu suntem gândurile noastre ci mult mai mult decât atât, conduce la ieşirea din suferinţă.

Întreaga noastră viaţă încarnată este relaţie şi rol. Privită astfel, relaţionarea devine un instrument fabulos de evoluţie, căci ceilalţi nu fac decât să reflecte înapoi propriile noastre identificări şi mecanisme. Conştientizarea acestora şi alegerea conştientă a propriei realităţi este un act care face posibilă trecerea de la trăirea aspectelor la trăirea stării de conştiinţă a Maestrului Interior. Descoperim ceea ce voia să spună Isus cu "să nu judeci". A judeca aspectele celorlalţi înseamnă a judeca propriile tale identificări. A-i condamna este echivalent cu condamnarea de sine. Privirea Maestrului Interior este o privire de la nivelul Sufletului, care percepe jocul aspectelor şi ştie faptul cădincolo de aceste realităţi se află Adevărul Sufletului. Maestrul Interior nu numai că nu judecă nici o experienţă a nimănui, dar onorează această experienţă, oricare ar fi ea, recunoscând dreptul oricărui Suflet de a alege orice identificare i-ar fi necesară în evoluţia sa.

Transcenderea nivelurilor de identificare cu aspectele noastre şi trăirea stării Maestrului Interior nu înseamnă că ieşim complet din roluri. Câtă vreme suntem în starea încarnată, rolurile noastre, pe care le jucăm unii faţă de ceilalţi sunt inerente. Maestrul Interior nu uită nici o clipă însă de natura sa trascendentă, aflată dincolo de orice rol. El joacă rolul, dar nu se identifică cu acesta. Aceasta îl face conştient de rolurile celorlalţi, care devin transparenţi în faţa privirii sale.

Un fel de Epilog

Trăirea stării Maestrului este o chestiune interioară. Înseamnă întoarcerea privirii din exterior, către înlăuntru. Înseamnă a nu mai căuta repere şi confirmări în afară, ci a avea încredere absolută în propria experiență.




Comentarii mai vechi (28)

Felicitari pentru articol :) Andrei Talpos în 14.07.2011

eruditia nu e CUNOASTERE,ci acumulare de informatii,cunoasterea povestii despre CUNOASTERE,care,de fapt, nu poate fi povestita.mintea umana,care vrea mai mult si mai mult,e gadilata de aspectul "eruditul",dar in multe cazuri aglomerarea de informatii,sistematizarea lor,memorarea...o fac neputincioasa,o obosesc peste masura si clacheaza (de aceea se si spune:"astuia-i bubuie mintea !").imitarea (mimarea),datul cu parerea asupra cailor altora duce...prin vecinatatea altor maestri si nu catre cel Interior al imitatorului. cand singura preocupare a invatamantului pamantean va fi indrumarea elevilor catre CUNOASTEREA DE SINE,prin cei ce si-L cunosc,toata informatia,de orice natura devine accesibila,la alegere si atunci cand serveste la ceva,nemaifiind necesar atata noian de ...acumulari;ti-o iei cand ai nevoie ,asa cum iei apa de la chiuveta.ce usurare pentru minte... sa nu mai umble apucata dupa cele mai de neanteles informatii (impinsa de aspectul "eruditul"),vrand sa le inteleaga!!! in interiorul nostru este informatia ce nici nu poate fi cuprinsa de miliardele si miliardele de tomuri ingalbenite de vreme,mai ales ca relatarile nu apartin experimentatorului,ci povestitorului. ma bucur ca cele mai gustate carti actuale sunt scrise chiar de cei ce au experimentat si experimenteaza si,mai ales,sunt si contemporanii mei ,asta insemnand ca ...SE POATE AICI SI ACUM PRIN NOI !!! (acest mesaj nu-l semnez.de ce?pentru ca fiindca.) lucica în 14.07.2011

A mers la inima articolul :) eu în 14.07.2011

Multumesc Horia! Dupa WS-ul de la Arad, acest articol 'a venit la fix' sa-mi confirme si sa-mi intregeasca perceptiile avute atunci si de atunci incoace...cu Elena am apucat sa povestesc cit ceva...la cald, dupa 'Calatoria Inimii'de duminica. Va imbratisez cu drag, astept sa ne revedem si sa calatoresc din nou intr-o noua aventura alaturi de voi! Diana. Diana Iovanas în 14.07.2011

Am dreptate ca atunci cand spuneti maestru interior va referiti la cea ce indienii numesc ATMAN ? Adrian în 14.07.2011

conteaza? agnis în 15.07.2011

iti multumm diana. ma bucur daca articolul vine sa-ti aduca ceva confirmari pentru ceea ce traiesti. te imbratisez, h agnis în 15.07.2011

multumesc mr doggy! cu drag, h agnis în 15.07.2011

Avand in vedere ca termenul de suflet are o varietate mare de intelesuri in timp ce ATMAN are un sens clar, ca sa stiu despre ce e vorba conteaza. Nu vreau sa am dubi in legatura cu un articol extraordinar ca acesta, mintea inca nu imi da pace asa ca nu ma impotrivesc ei :) Adrian în 15.07.2011

SUPERB !!!!! maria în 15.07.2011

exista si alti ingeri, in afara de cei umani? :) saru în 15.07.2011

da. agnis în 15.07.2011

draga adrian, pentru tine nu are nici o importanta, pentru ca orice cuvant ai folosi, e doar un concept. o eticheta. daca tii neaparat, da, maestrul interior poate fi echivalat cu atman. ori ca-i spui atman, suflet, sine sau pur si simplu Intregul, e acelasi lucru. aceleasi niveluri au fost descrise si etichetate in diverse feluri, in diferite traditii esoterice ale planetei. dar realitatea descrisa este aceeasi. nu conteaza deloc numele, ci doar trairea starii. abia dupa traire poti compara trairea ta, cu cea descrisa de o traditie sau alta, pentru a vedea cat se potriveste, sau, si mai bine, sa ramai cu ea, asa cum ai trait-o. parerea mea este ca atunci cand o vei trai, vei avea atat de multe concepte si etichete in cap, cu care sa compari, incat nu vei mai putea sa validezi propria ta traire, caci nu se va potrivi nici una complet. asta pentru ca fiecare traire este diferita. a agnis în 15.07.2011

multumesc,dragii mei,pentru acest articol care si mie imi comfirma cele traite la ARAD.va imbratisez cu drag. liliana în 15.07.2011

Multumesc! Dragii mei sunteti Minunati si Divini, va iubesc si va multumesc! sophiacibele în 16.07.2011

Impreuna cu voi am dansat un fascinant dans al autocunoasterii si autodepasirii - iubire si recunostinta infinita - dar de fiecare cand va intalnesc, mirabila samanta mai naste un vrej, minunata expansiune, vis in vis ?!? Aira în 14.08.2011

poate sa vi se para ca ceea ce scriu aici nu are legatura cu tema in discutie,dar imi urmez impulsul si o fac. intr-un vis fulgerator,binecunoscut multora,eram intr-o aula inpresionant de mare si plina de persoane care,toate,scriau poezii,iar in dreapta mea,implicat in aceeasi activitate,era Horia.la iesire din vis,am intins mana spre coala de hartie de langa pat si spre pix si am inceput sa scriu ceea ce scrisesem pe hartia din vis.m-am surprins chiar tragand cu ochiul spre coala din vis,uitandu-ma din cand in cand spre perna.aceasta e copia versurilor scrise in vis: la baza craniului ce sunt si-n cer si pe pamant ma scarpina un cant razand cu orice gand nastrusnic,sau plapand si devenind, razand, la baza craniului,un vant arzand si racorind si bucurand cer si pamant ce sunt. (e adevarat ca la baza craniului meu,in ultimul timp e...santier.) lucica în 01.08.2011

Atunci spunetine cum sta treaba daca tot il contraziceti pe domnul Horia. Nu aveti nici un argument ca sa va sustineti ideea? Mai tata mai :)) Adrian în 01.10.2011

Din cate stiu eu inima este lumina sau iubirea absoluta iar constiinta este cunoasterea ei fata de ea insasi.(NOI) Adrian în 01.10.2011

CELUI CARE PROVOACA OFTICA in glodul cel de mal statut cand tu ca om te-ai renascut sa treci cu Viata-n viata, ai stiut ca dedesubt,sub ceata, sub norii plini de intuneric, exista un "ceva" feeric, dar te-ai lasat,ca fiecare, imbrobodit de "Coana Mare", pe numele-i de fapt,Uitare. (si zic ca-i mare fiindca e batrana de eoneni,cat n-ai deshte la o mana). si multii soptitori, prea grabnici saritori, ti-au tot turnat in sufletu-ti brasoave sa nu te-ncrezi in dedesubtul cetii ca tu n-ai cum sa afli rostul vietii, ca asta-i tot ce vezi cu ochi miopi, ca chiar de dai prin gropi, nu ai alta scapare, decat sa o asculti pe "Coana Mare", sa nu cumva sa indraznesti sa intri dedesubt,ca o patesti. si ai crezut ca nu exist-un dedesubt posibil a fi cunoscut si ti-ai facut din crezul tau un asternut pe care stai netulburat si desfatat de propria-ti intelepciune care iti spune ca cine indrazneste-a cerceta strafunduri negandite-n viata ta e...un copil si n-o conta pentru neandraznet, oricat ar fi copilul de istet, si-oricat de clara i-ar fi uitatura si cat de-n zambet i-ar fi trasa gura si cat de linistita umblatura... caci cei ce-s multumiti cu ceata deasa vad bazaconii-n cei ce vor sa iasa prin "locul" neumbat de multumiti si rad in barba pe-nfundate de ce-si inchipuie ca nu se poate. cand zici ca nu se poate,neputinta in tine isi gaseste resedinta si nepututul, priceputul isi da siesi cu sutul razand de cel potent care e chiar absent din oftica neputinciosului caci strapungand adancuri neumblate gasit-a elixirul-simplitate si nu-i mai este hrana ofticosului. -de unde vii?,intreaba un holtei -de la femei, raspunde iubaretul cu ochii scanteind -atunci stii ce?imi da prin gand sa te invat,desi inca n-am cunoscut femeia, care-i cheia iubirii, fericirii... ca mult am studiat dar deocamdat' nu m-am incumetat, dar sa-mi zici daca,vazand ca stiu prea multe, te oftici! si cand a terminat de perorat a constatat ca iubaretul cel neinformat tragea la aghioase cam prea neofticat. lucica în 26.09.2011

Imi puteti spune va rog cum se numeste noua emisiune a lui Oreste? Elena în 11.09.2011

Si-a gasit si ovidiu asta ce articol sa comenteze eu în 03.10.2011

cine scrie toate bazaconiile astea .. cine ? ovidiu în 21.09.2011

adancul inimii nu poate fi obiectul perceptiei constiintei ... mai copii mai .. hi hi hi .. na'.. sa va ofticati acum cu toate bazaconiile voastre.. ovidiu în 21.09.2011

Felicitari. Divin!!!!!!!! Prezentat admirabil. Stefana Blendea în 26.11.2011

va este familiar subiectul, domnule ovidiu? agnis în 28.09.2011

multumesc :) Catalina în 12.10.2011

daca tot suntem la cap. versuri, am scris si eu ceva intr-o dimineata, ca urmare a indemnului din cartea 'Vindecarea vine din interior' Mister etern clipa, respect-o; un val de vine spre tine Sa-l sprijini, e viata... Ne-am ascuns in moarte In nastere ne-am pierdut; Cantecul zorilor-senin, Culoare nesfarsita-inima... nanununa în 21.05.2013

"În starea Maestrului Interior percepem întreaga Realitate ca pe propria Experiență. Singurul lucru care ne separă de această Experiență este frica."

HEFT

2% pentru ATT

    Redirecționează 2% din impozitul pe venit pentru Asociația de Terapii Transpersonale.
  1. Descarcă Formularul 230 dacă în 2017 ai avut venituri din salarii / pensii sau Formularul 200 - pentru venituri (și) din activități independente (drepturi de autor, drepturi de proprietate intelectuală, profesii libere, chirii)
  2. Formularul este pre-completat cu datele Asociație. Completează formularul cu datele tale urmărind instrucțiunile de la final
  3. Trimite formularul completat la Administrația Financiară (ANAF) de care aparții până la 25 mai 2018, direct sau prin poștă cu scrisoare recomandată, sau trimte-l pe adresa noastră și-l vom depune noi pentru tine la ANAF. Adresa noastră este: Strada Mr. Aviator Ștefan Sănătescu nr. 53, sector 1, București.

Workshop / Eveniment

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Imaginile sufletului Imaginile sufletului

Imaginile sufletului este o carte care vorbeşte despre legăturile profunde dintre tehnicile șamanice străvechi și metoda „constelaţiilor familiale”, identificând principiile spirituale ...

Zâmbește fricii Zâmbește fricii

Nenumărate sunt formele fricii care stăpânesc existența umană în aceste timpuri. Frica de viitor, frica de schimbare, de asumare a propriei străluciri, frica de judecățile celorlalți, frica de ...

44 44

În mod straniu dar magic, această primă carte purtând semnul Călătoriei Inimii este o carte de poezie. Dar mult mai mult decât atât. Este o poveste de dragoste între oameni care-și ...

VINDECĂ VINDECĂ

Cartea de faţă este o strălucită colecţie a înţelegerilor pe care propria experienţă le-a revelat doctorului Servan-Schreiber, reunind perspective şi informaţii de o importanţă vitală pentru bunăstarea ...

Despre moarte şi a muri Despre moarte şi a muri

Moartea, iată ultimul mare subiect tabu al timpurilor noastre. Se poate vorbi deschis despre orice trăire, dar nu şi despre moarte. Este un subiect tratat cu reticenţă conveţională, despre care se vorbeşte ...

Workshopuri relevante

Meditație activă și Shaking Meditație activă și Shaking
Respirația Conștientă și Practica Stării de Prezență sunt fundamentul tuturor abordărilor Călătoriei Inimii și a ceea ce noi, în Călătoria Inimii, numim Calea Maestrului Interior. Reprezintă ...

Practica Stării de Prezență Practica Stării de Prezență
Practica Stării de Prezență este menită să te conducă dincolo de agitația minții. Darul ei este de a-ți reaminti ce ești mult mai mult decât identitatea cu care te-ai obișnuit, decât ...

Respirația Inimii Respirația Inimii
Respiraţia Inimii s-a născut din experienţele noastre de conştiinţă extinsă, în Călătoria Inimii. Este emanația experienței noastre, Horia & Elena Francisc - Țurcanu, contribuția ...

Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente
Calea Maestrului Interior este calea către Conștiența tuturor nivelurilor Ființei, este calea către claritatea interioară ce permite adevăratele alegeri. Instrumentele fundamentale ale acestei abordări ...

Programul educațional Briza Programul educațional Briza
  Este o abordare integrală a ceea ce numim educație, care are în vedere nu numai acumularea de informație și dezvoltarea structurilor mentale, ci Ființa umană în integrum. Vizează conștientizarea, ...

x