Călăuza rubrica Cei șapte ani de acasă

Publicat la 18.01.2019 Comentarii

Bogdan Grigoraș

Se fac patru luni de când am devenit tată pentru a doua oară. Mi-am dorit foarte mult ca acest copil să beneficieze de toată cunoașterea și experiența pe care am acumulat-o în comunitatea Călătoria Inimii, un spațiu de experiență vast și bogat în care am pășit acum șapte ani. Căci la ce folosesc toate workshopurile, toate călătoriile de conștiință, la ce folosesc propriile introspecții și marile revelații dacă nu le-aș putea integra în viața de fiecare zi? Demersul meu personal este unul al conștienței, este despre a implementa în toate detaliile vieții mele revelațiile prețioase apărute în stări de conștiință extinsă.

Primul lucru pe care l-am făcut în această direcție a fost alegerea unei nașteri naturale, într-un cadru intim și prietenos, care a fost cea mai extraordinară ceremonie pe care am trăit-o vreodată. Mai multe despre această experiență am scris într-o relatare recentă pe care am publicat-o aici în revista noastră online. Astăzi vreau însă să împărtășesc cu tine un detaliu pe care nu l-am atins până acum. Acest demers personal pe calea conștienței – calea maestrului – aduce cu sine un grad mai adânc de responsabilitate și în dimensiunea numită Parenting.

Am descoperit că mai am aspecte de curățat, credințe înfipte adânc în inconștient care mă ghidonează din adâncurile ființei, de acolo din umbră, din spații în care nu am pătruns cu lumina conștienței mele. Credințe și mecanisme pe care mi le-am însușit în primii mei ani de viață și care îmi doresc să nu ajungă și la copiii mei, îmi doresc să le curăț pentru a nu le da mai departe.

Psihologii știu deja că primii șapte ani din viața unui copil sunt esențiali, sunt anii care stabilesc direcția pentru toată viața. În primii șapte ani copiii trăiesc într-o stare de percepție rafinată, de recepție primară – starea theta – în care învață, deprind regulile lumii în care au ales să vină. Sunt anii în care își formează mecanismele de supraviețuire care le vor ghida mereu pașii, probabil până în acel moment în care chemarea sufletului va sparge cochilia cimentată a ego-ului, fie că este în această viață sau în alta. Sau până în momentul în care părintele alege să schimbe el toată această structură de realitate și astfel copilul beneficiază de o bază curată, nouă.

S-a crezut mult timp că cei mici învață din vorbele pe care le aud, exact ca la școală, ca și cum ar avea un caiet în care își notează ce spune mama sau tata. Adevărul este însă altul: copiii învață să se adapteze la felul în care văd lumea părinții lor și își configurează propriul lor univers interior ca reacție la această perspectivă a adulților din viața lor, pe care o percep drept... lumea absolută. Adică nu își pun niciodată problema că părinții filtrează marea realitate, iar filtrele sunt propriile lor mecanisme de apărare consolidate în copilăria lor, în cei șapte ani de acasă.

Copiii nu se raportează la realitate mental, ei percep ce se află în spatele cuvintelor părinților, ei simt adevărul chiar dacă cei mari încearcă să-l ascundă. Un copil simte atunci când tatăl său este nesincer, cu el, cu femeia din viața lui sau cu ceilalți oameni, iar în plus de asta învăță din această situație că și el trebuie să-și falsifice vorbele, să spună altceva decât ceea ce simte în adâncul său. Aceasta este o strategie foarte răspândită în societatea noastră, am întâlnit extrem de puțini oameni care pot rămâne autentici indiferent de situație sau context. În primii șapte – zece ani învățăm politețea, prefăcătoria, neasumarea, învățăm să ne falsificăm adevărul lăuntric, în primii ani de viață confecționăm măștile pe care apoi le purtăm o viață întreagă.

La fel ca și noi, copiii sunt imersați în aceeași mare de emoție, gândire, atitudini și gesturi. Ei preiau inconștient de la părinți toate credințele acestora care stau la baza paradigmei în care trăiesc. Așchia nu sare departe de trunchi pentru că copiii sunt îmbăiați în această paradigmă care pentru părinte este realitate absolută, și este inconștientă. Nu ne dăm seama că lumea este așa cum este pentru că noi o recreăm astfel, zi de zi, pentru că vederea noastră este obturată de propriile preconcepții, de propriile adevăruri absolute în care credem orbi, adevăruri pe care le-am preluat la rândul nostru de la părinții noștri și de la societate. Aceasta este moștenirea pe care o lăsăm copiilor: un morman de gândire prăfuită, veche, credințe care ne limitează experiența de viață, credințe care îi vor încorseta și pe ei, copiii noștri.

Iată și un exemplu. Bruce Lipton spune că majoritatea oamenilor sunt prizonierii educației inconștiente din primii ani de viață: dacă te-ai născut într-o familie săracă vei fi impregnat de sărăcie toată viața, oricât de mult ai studiat, oricât de mulți bani ai reușit să faci în viața ta. Și asta deoarece gândești precum un sărac, ai această filosofie a săracului care s-a instalat în mod inconștient în psihicul tău, în primii ani de viață când erai imersat în paradigma familiei tale. Pe de altă parte, dacă te-ai născut într-o familie cu bani, poți să ai chiar o inteligență sub medie, însă ai moștenit inconștient știința de a face bani. Și asta creezi fără să-ți dai seama cum o faci.

Meditează la asta: tu ce vrei să transmiți copilului tău? Și mai ales, cum vrei să-și amintească de tine, ca cel care i-a insuflat neputința și încrâncenarea, ca cea care i-a transmis atitudinea de victimă, plânsul și durerea... Vrei să perpetuezi propriile tale mecanisme de închidere în fața realității, propriile tale drame personale, vrei ca al tău copil să devină copia ta fidelă?

Într-una din zilele anului trecut mă plimbam pe aleile unui parc din București. Am văzut în acea zi un peisaj care mi-a dat fiori, am văzut nenumărați copii care erau replica în miniatură a părintelui, aveau aceleași gesturi, aceleași atitudini, se îmbrăcau la fel, același sentiment de desprindere de realitate se citea în ochii lor. Parcă prea curând, de la vârste foarte fragede, copiii devin precum adulții, mult prea preocupați, încruntați, cu priviri severe, prea serioși. Nu am văzut în ochii lor multă bucurie, nu am depistat acea înclinație naturală către lejeritate și joacă.

Mi-am dat seama atunci că acești oameni sunt o oglindă a ceea ce aș fi putut să devin, dacă acum mulți ani nu aș fi luat-o pe un alt drum. Mai exact sunt o oglindă fidelă a ceea ce eram cu șapte ani în urmă, însă atunci am făcut o alegere pe care o reînnoiesc mereu și mereu. Am simțit compasiune pentru acești oameni și recunoștință pentru că acum eu pot face lucrurile altfel. Din păcate mulți oameni nu știu că pot face altfel...

Acesta este unul din motivele pentru care am creat Briza, un program pentru copii și părinți. Împreună. Altfel nu se poate face schimbarea, marea transformare. Este nevoie ca și părintele să se angajeze în acest proces de transformare, nu este suficient ca doar copilul să fie înregimentat într-un sistem alternativ de educație. Copilul se racordează mult mai rapid la starea de prezență, este în natura sa, însă pentru părinte este mai dificil să recupereze acea stare de deschidere specifică primilor ani de viață, în care absorbea totul precum un burete.

Eu cred cu tărie că ne putem schimba, cu toții. Indiferent cât de greu pare sau indiferent cât de imposibil. Eu cred că putem transmite altceva către copiii noștri, și anume acele valori în care credem și în care vrem ca și ei să creadă la rândul lor. Nu este nevoie ca ei să trăiască aceeași realitate, aceeași experiență de viață, și nici măcar nu este nevoie ca noi să mai trăim tributari vechilor tendințe inconștiente. Putem schimba totul acum! Indiferent de vârsta biologică, a ta sau a copilului tău.

Vino la atelierele Briza însoțit de copilul tău și fă primul pas către realitatea pe care vrei să o trăiești. Briza înseamnă conexiune profundă cu copilul tău, autentică, înseamnă un nou mod de a-l privi și asculta pe copilul tău, dar în primul rând înseamnă curajul de a face schimbarea chiar tu, înseamnă curajul de a alege o cale diferită de cea pe care au ales-o părinții tăi. Și mai înseamnă bucurie și joacă și sentimentul profund de Împreună.




"Umanitatea este o experiență. Divinitatea este o experiență. Călătoria Inimii este experiența trecerii de la identitatea Umanității la cea Divină, prin Conștiență. Și invers"

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Tehnologia Visătorului Tehnologia Visătorului

Întoarce-te către tine însuți, uită-te la tine însuți, caută în tine, concentrează-ți întreaga atenție și dedică-ți tot efortul pentru a ridica limitele visului tău, îndrăznește ...

Inteligența Cosmosului Inteligența Cosmosului

Cine suntem și de ce suntem aici sunt întrebări care preocupă omenirea de mii de ani. Este oare întreg universul, incluzând micuța noastră planetă, un rezultat al întâmplării ...

Călătoria ultimă Călătoria ultimă

Nu există moarte, căci viaţa este un atribut a tot ceea ce există în Univers, nu există un sfârşit al Fiinţei, pentru că Fiinţa este eternă iar moartea nu este decât o Transformare ...

Anam Cara Anam Cara

Cuvintele sunt oglinzile fidele ce ne păstrează gândurile. Priveşti în aceste cuvinte-oglindă şi zăreşti frânturi de înţeles, apartenenţă şi refugiu. În spatele suprafeţei ...

Cântările Vieţii Cântările Vieţii

Krishna Das povesteşte precum cântă. Cu graţie, cu subţirime. Istoriile adevărate ale vieţii sale dansează precum spuma valurilor în bătaia vântului, desenând fascinaţia anilor ...

Workshopuri relevante

Dansul Inimii

Respirația Inimii Respirația Inimii
Respirația Inimii este o aplicație dinamică a lucrului cu starea de Prezență, o meditație în mișcare care conduce foarte rapid la expansiunea conștienței și permite conectarea voluntară cu orice ...

Programul educațional Briza Programul educațional Briza
  Este o abordare integrală a ceea ce numim educație, care are în vedere nu numai acumularea de informație și dezvoltarea structurilor mentale, ci Ființa umană în integrum. Vizează conștientizarea, ...

Atingere Terapeutică Integrală Atingere Terapeutică Integrală
”Orice vindecare este o vindecare a trecutului, a închiderii, a separării, a singurătății dureroase pe care am trăit-o cândva. Corpul este trecut condensat. Dar Prezența este sfârșitul ...

Practica Prezenței Practica Prezenței
Practica Prezenței Experiența Prezenței este fundamentul întregului parcurs în Școala Maestrului Interior și baza întregului lucru cu stările extinse ale Conștiinței în scopuri de ...

Articole pe aceeași temă

Relația părinte - copil: Furia Relația părinte - copil: Furia

Copiii din ziua de azi sunt expuși la toate formele de agresivitate: verbală, fizică, emoțională, pe diferite cai: familie, școală, mediu virtual și social în general. Statistici alarmante privind ...

Furia Furia
Poartă către transformarea relației părinte-copil

În anul școlar ce tocmai s-a încheiat, am fost pusă de multe ori în fața acceselor de furie ale copiilor, față de mine, față de colegii lor, față de părinții lor. Multe forme de manifestare ...

Ce aleg să evidențiez ce este corect sau ce este greșit? Ce aleg să evidențiez ce este corect sau ce este greșit?

Vă mai aduceți aminte dragi părinți cum ne erau corectate temele și lucrările la școală? Cu siguranță vă amintiți cum erau subliniate, încercuite, bifate, evidențiate greșelile: pentru a le observa, ...

Un aer proaspăt în relația cu copilul tău Un aer proaspăt în relația cu copilul tău

Dacă ești părinte, ce îți dorești de la relația cu copilul tău? Care este dorința ta cea mai profundă? Cum ai vrea să-și amintească de tine când va crește și va fi adult copilul tău? Spre ...

Puterea Cuvântului Puterea Cuvântului

CUVÂNTUL, mă înalță pe cele mai înalte culmi și mă însoțește spre cele mai mărețe vise, sau dimpotrivă mă coboară în infernul durerii și îmi înăbușă din ...

Doamnei profesoare, cu prețuire Doamnei profesoare, cu prețuire

Dimineață. Las soarele și vântul blând să mă acompanieze în timp ce îmi beau cafeaua pe o bancă, în centrul zgomotos, aglomerat și aparent extrem de haotic al Bucureștiului. Pe ...

Responsabilitate și Încredere pentru noi și pentru copiii noștri Responsabilitate și Încredere pentru noi și pentru copiii noștri

Cât de Responsabili suntem noi ca indivizi, ca societate? Prea puțin și prea puțini suntem cei care-și asumă cu adevărat responsabilitatea pentru tot ceea ce este în viața noastră; mai ales în ...

Ce aleg eu? Ce aleg eu?
Ce alege copilul meu?

A început școala și odată cu ea avalanșa de cursuri pentru copii: cursuri de balet, de karate, de înot, de pian, de engleză, de... Părinții caută cele mai bune, cele mai potrivite cursuri pentru ...

Ne grăbim mereu, vrem prea mult prea repede Ne grăbim mereu, vrem prea mult prea repede

Cu toţii suntem conştienţi că am ajuns să ne petrecem viaţa zi după zi într-un ritm extrem de alert. Acest fapt a devenit atât de normal că nici măcar nu mai realizezi că atitudinea ta interioară ...

Micii Maeştri de pe Dealul Zmeului Micii Maeştri de pe Dealul Zmeului
O scurtă radiografie şi o incursiune în mesajele codate în comportamentul copiilor pe parcursul Taberei Briza .

Final de Tabără Briza din acest an. Cercul s-a închis. Înăuntrul lui curg acum multitudini de trăiri, emoţii, sentimente şi conştientizări. La fel a fost şi pe durata Taberei. Fiecare participant ...