rubrica Brother David si Romania

Publicat la 12.10.2011 Comentarii

Marea Călătorie a Inimii împreună cu Brother David Steindl Rast în Conştiinţă, s-a încheiat. Cel puţin în dimensiunea liniară, a realităţii ordinare. Toţi aceia care au călătorit împreună cu noi sau aiurea, prin vastele teritorii ale experienţei interioare ştiu că, de fapt, orice adevărată experienţă se petrece într-un timp în care nu există început şi sfârşit. Din această perspectivă, această călătorie continuă. Întâlnirea cu Brother David este una astrală. Ca orice experienţă care-şi merită numele, ea ne schimbă profund pe toţi aceia care participăm la ea. Nu mai suntem aceiaşi de la începutul experienţei, pentru că experienţa în sine transformă ceva în interiorul nostru. Am convingerea că şi pentru Brother David, întâlnirea cu România a fost una transformatoare.

Acum vreun an, atunci când a încolţit ideea invitării lui Brother David în România, nu ştiam care va fi anvergura acestei întâlniri. Era mai curând o intuiţie. Mesajul lui Brother David, pur şi simplu se potrivea cu tot ceea noi, eu şi elena Francisc, făceam în România, se potrivea cu sesiunile noastre de conştiinţă extinsă, cu tot ceea ce comunicam prin intermediul Călătoriei Inimii, al conferinţelor noastre, cu ceea ce făceam la workshop-uri. Brother David vorbea despre momentul Acum, despre a trăi în Prezenţă şi, mai ales, punea semnul egal între experienţa spirituală şi ceea ce numim stări de conştiinţă extinsă. Era un mesaj care, deci, se potrivea perfect cu noi şi cu experienţa noastră. A-l invita în România părea o chestiune evidentă. Dar, până în clipa în care acest proiect nu a ajuns la sfârşitul său liniar, nu am avut perspectiva multidimensională a acestei extraordinare experienţe.

Conferinţele care s-au petrecut la Bucureşti, Iaşi, Cluj, Oradea şi Timişoara au fost punctele de întâlnire cu voi, exploratorii conştiinţei aflaţi în Călătoria Inimii. Ca nişte noduri de experienţă, aceste întâlniri au constituit chei, răscruci ale acestei călătorii, dar dincolo de ele, întregul periplu românesc al lui Brother David a constituit o întâlnire astrală a ceea ce suntem cu toţii, cu adevărat. Pe cât de importantă a fost întâlnirea noastră cu el, pe atât de importantă a fost şi întâlnirea sa cu spaţiul de conştiinţă românesc. La nivelul comunicării, mesajul lui Brother David a fost simplu şi clar. Scopul oricărei practici spirituale este ieşirea din dimensiunea mentală a realităţii, care ne proiectează în trecut, în viitor sau în speculaţie, şi revenirea la momentul Acum. Fie că practicăm rugăciunea creştină, meditaţia budistă sau yoga hindusă, destinaţia este aceeaşi, căci toate nu sunt decât căi de întoarcere la momentul prezent, nunc stans, prezentul fără sfârşit, în terminologia Sfântului Augustin. Acest moment prezent şi toate conştientizările care decurg din el este şi scopul Respiraţiei Inimii, astfel că toţi aceia care au participat vreodată la vreuna dintre sesiunile noastre experienţiale, au ştiut exact la ceea ce se referă Brother David. Apoi el a mers mai departe

în expunerile sale, deosebind diferitele etaje ale fiinţei. A arătat cum cea mai mare parte dintre oameni trăiesc la nivelul eu-lui, sau al rolurilor noastre cu care ne confundăm. Este nivelul iluziei, samsara, nivelul vălului şi al karmei. Dincolo de acest nivel există un nivel mai profund, pe care el l-a numit cel al Sinelui. Atunci când praticăm

Prezenţa în momentul Acum, devenim capabili să deosebim aceste niveluri ale experienţei umane şi putem alege să nu ne mai confundăm cu rolurile noastre. Nivelul Sinelui, arăta Brother David, este un nivel de conştiinţă colectivă la care cu toţii suntem unul. Este ceea ce ne uneşte, este sursa întregii realităţi şi a nenumăratelor expresii individualeale acestui Sine. Atunci când suntem identificaţi cu eu-l nostru, privim din perspectiva individualităţii noastre iluzorii, dar când revenim în Acum, începem să percepem adevărata noastră dimensiune transcendentă şi unitatea noastră cu această sursă universală a tot ceea ce există. Toată această expunere a fost primită într-un mod extraordinar de publicul prezent la conferinţe, poate în primul rând din pricină că a fost un public avizat. Foarte mulţi din cei prezenţi acolo avuseseră deja experienţa acestor trăiri, astfel că mesajul

oaspetelui nostru a căzut pe un teren fertil. Întrebarea care se impunea era cum facem să accesăm acest moment Acum? Calea pe care o propune călugărul benedictin este una simplă: Recunoştinţa. Nu putem fi recunoscători pentru ceea ce este, decât Acum, în acest moment. Astfel că Recunoştinţa este o cale de a trăi starea de Prezenţă. Şi dacă nu putem fi recunoscători pentru tot ceea ce trăim, spunea Brother David, căci e greu să simţi recunoştinţa pentru o boală, un război sau alte împrejurări dificile, putem în schimb fi recunoscători pentru oportunităţile pe care ni le deschid împrejurările dificile. De cele mai multe ori  este vorba despre oportunitatea de a învăţa ceva dintr-o experienţă dificilă, sau despre oportunitatea creşterii spirituale. Felul în care ne raportăm la o experienţă, fie ea şi dificilă, este expresia gradului nostru de conştienţă.

Nu voi intra mai mult în a povesti despre cele spuse de Brother David. Aceia care vor să ştie mai multe vor găsi lucruri excepţionale în cartea sa Adâncimile Cuvântului. Ceea ce mi se pare cu adevărat interesant s-a petrecut dincolo de cuvinte şi s-ar putea numi întâlnirea la nivelul Conştiinţei între el şi spaţiul românesc. Exploratorii conştiinţei, adică aceia care au experimentat stări de conştiinţă extinsă ştiu că orice experienţă are multe dimensiuni, iar aceea a interacţiunii fizice, a întâlnirii corporale între doi oameni este dublată uneori de interacţiunea la nivelul cuvintelor, al conceptelor şi al ideilor. Dar aceste niveluri sunt doar unele superficiale. Nu că ar fi neimportante, dar conţinuturile fundamentale se transferă încă şi mai adânc, la nivelurile sentimentelor. Adică la nivelul simţirii. Şi, de foarte multe ori, nu reuţim să transferăm în limbaj coerent ceea ce simţim, din simplul motiv că a simţi este un mod de a cunoaşte mult mai complex decât cel conceptual, iar conceptele se dovedesc astfel prea înguste pentru a primi întreaga încărcătură a unui sentiment. Cele mai profunde aspecte ale întâlnirii cu Brother David s-au petrecut astfel la niveluri care pot fi mai degrabă simţite, decât rostite sau gândite.

Ceea ce oaspetele nostru a comunicat, dincolo de cuvinte, este trăirea personală a acestor niveluri de conştiinţă, a experienţelor sale de uniune cu ceea ce el numeşte Sinele. Atunci când experimentăm personal asemenea niveluri ale conştiinţei, ceva profund se schimbă în interiorul nostru. Felul nostru de a privi sau a comunica, de a ne raporta la realitate, cumva, se încălzeşte. Realitatea noastră aparentă capătă un fel de zâmbet, un fel de îngăduinţă, un fel de transparenţă care începe să fie vizibilă şi pentru ceilalţi. Aceasta schimbă rapid felul în care relaţionăm cu lumea înconjurătoare şi ne schimbă, de fapt, întreaga realitate. Conştiinţa are darul de a fi inductivă. Când cineva trăieşte o stare de conştiinţă extinsă, aceasta devine accesibilă mai uşor celor din preajma sa. Şi acesta este darul pe care, de fapt, l-a adus Brother David spectatorilor săi: propria sa trăire pe care a făcut-o accesibilă celor care l-au ascultat.

Nu încercaţi, dragi prieteni ai Călătoriei Inimii care aţi fost acolo, să puneţi în cuvinte experienţa, aşa cum nu e nevoie să faceţi acest lucru după ce aţi trăit o experienţă holotropică. Poate că aţi simţit o căldură, poate că aţi avut sentimentul unei deschideri, sau poate că ceea ce aţi trăit ar putea fi exprimat ca o mare emoţie. Sau o stare de pace, de linişte sau de încredere. Sau poate aţi trăit sentimentul unei siguranţe. Starile de conştiinţă extinsă, sau stările spirituale au multe dimensiuni şi pot fi exprimate în multe feluri. De fapt, fiecare dintre cei care participă la o asemenea experienţă va găsi propria sa expresie, unică, de a trăi experienţa. Ceea ce uneşte experienţele noastre este părăsirea fie chiar şi pentru câteva momente, a identificării cu ego-ul, cum ar spune Brother David. Conştienţa de a fi mult mai mult decât am crezut că suntem.

Am avut privilegiul de a petrece mult timp cu Brother David, în acest periplu românesc. Am fost patru - o cifră sacră! Împreună cu Elena Francisc am fost ghidul lui Brother David şi al lui Anthony, asistentul său, într-un tur de peste 2000 de km prin întreaga Românie. Nu a fost doar un tur geografic sau turistic, pentru că fiecare zi a fost scufundare în istoria acestei ţări, în spiritualitatea ei, în energia ei, în mecanismele ei de gândire... O ţară este de fapt o fiinţă vie, şi, la fel ca o fiinţă umană, îşi are propriile sale trăiri, propria sa aventură spirituală la care contribuim cu toţii într-un fel sau altul. Am avut privilegiul de a fi ghidul interacţiunii de conştiinţă, la multe niveluri conştiente, între Brother David şi conştiinţa colectivă a acestei fiinţe numite România. Despre acest subiect ar putea fi scrisă o carte, căci este un subiect la fel de nesfârşit pe cât de nenumărate sunt aspectele unei astfel de întâlniri. Cert este un lucru: am rămas cu sentimentul că întâlnirea a fost la fel de revelatoare şi de vindecătoare de ambele părţi. Brother David părea că aştepta de mult o asemenea întâlnire şi a absorbit cu o viteză uluitoare nu doar informaţii de orice fel, ci s-a adâncit în spiritul locului.

Acest lucru s-a petrecut pretutindeni pe unde am umblat. Şi nu au fost puţine locuri. Cândva am bătut ţara în lung şi în lat ca reporter iar acum am reactivat vechile drumuri în care realitatea acestei ţări s-a întâlnit cu cărările inimii. Am foat martorul întâlnirii lui Brother David cu Moldova profundă şi cu Bucovina. Şi nu e vorba aici doar despre mânăstirile celebre, despre biserici sau locuri istorice, ci despre întâlnirea lui cu realitatea umană, imediată. Părea că simte totul, şi, mai ales, că totul îi stârnea uimirea, entuzismul şi curiozitatea. Am spus undeva, la începutul uneia dintre conferinţe, că dacă ar fi să spun un lucru care m-a marcat cel mai mult din întâlnirea cu BD, atunci acesta ar fi capacitatea sa infinită de a fi uimit, de se raporta cu inocenţă la spectacolul lumii în care trăim, fără nici o judecată, fără nici o preconcepţie, fără să lase vreo clipă mintea să se interpună între el şi simţirea directă a realităţii. În Bucovina, undeva, la Poiana Negri, am dormit o noapte într-o pensiune care se afla sus, departe de orice drum şi de la terasele căreia am văzut cu toţii un apus superb. În vreme ce soarele se scufunda în spatele dealurilor el a privit fără nici un cuvânt. Abia a doua zi de dimineaţă şi-a exprimat uimirea faţă de ceea ce trăise. Şi acelaşi lucru s-a petrecut permanent, oriunde am fost. Pentru el este la fel de importantă o frescă străveche, ca şi zborul uimitor al unei insecte imprejurul unei flori, istoria necunoscută a unuiloc, ca şi povestea unui om pe care-l întâlneşte întâmplător pe stradă. Este de fapt capacitatea de a transcende judecata despre realitate, şi de a se scufunda complet în experienţă. "Să fiţi precum copiii" este o formulare potrivită a acestui tip de raportare la realitate, dincolo de minte.

Elena şi eu însumi intuiam cumva că va fi o întâlnire importantă între BD şi România. Ştiam, din propriile noastre experienţe, că nici o întâlnire de o asemenea anvergură nu este întâmplătoare. Simţeam că BD este un canal deschis şi că energia sa, deschisă şi puternică, ar fi folositoare mediului de conştiinţă de-aici, de la noi. Ca şi cum lucruri foarte vechi, foarte rezistente la schimbare, ar fi putut fi cumva spălate, diluate, făcute mai transparente prin prezenţa lui BD. Dar, cel puţin mie, mi-a scăpat din vedere laturea cealaltă, reciproca acestei ecuaţii: ca orice relaţie, este bivalentă. Şi BD a beneficiat de energia acestor locuri în feluri neaşteptate. Dacă ar fi să exprim în câteva cuvinte acest beneficiu, aceste cuvinte s-ar referi în primul rând la puterea mistică şi magică a acestui tărâm şi la puterea formidabilă de interiorizare a fiinţei colective pe care o numim România. Ceea ce i-a unit în permanenţă pe BD şi această fiinţă colectivă, a fost esenţa fundamental creştină a experienţei. Deşi BD depăşeşte cu mult orice bariere dogmatice a ceea ce numim creştinism, dovedind o deschidere şi o clarviziune excepţionale, totuşi, fundamentul, baza sa experienţială este una profund creştină, şi acest lucru a constituit puntea cu spiritualitatea intrinsecă a României. Acest creştinism fundamental nu se referă neapărat la istoria spirituală a acestei ţări sau a acestui popor, pentru că esenţa creştină la care mă refer nu este una care se găseşte în vreo carte bisericească. Vorbesc aici despre Christos ca despre acea stare de conştiinţă, acel mod de a experimenta realitatea în care suntem capabili să ne simţim rădăcina fiinţei, în care apare acel sentiment de UNU care ne uneşte. Fără nici o îndoială pentru mine, BD a accesat acest nivel al conştiinţei colective şi a putut simţi realitatea interioară a acesteia, dincolo de orice cuvânt. Sincronicităţi remarcabile au adus aceste realităţi la suprafaţa conştienţei noastre.

Un singur exemplu: i-am povestit lui BD, pe timpul cât am stat în Bucureşti, despre unii dintre marii duhovnici ai României şi despre felul în care o întreagă generaţie a stat în puşcăriile comuniste, pentru ca apoi să se transforme în vizionarii spirituali ai acestui neam. I-am vorbit despre Steinhart, Papacioc, Cleopa, despre Arsenie Boca şi despre alţii. La scurt timp după aceste lucruri, cineva i-a dăruit lui BD o iconiţă în care principalul subiect erau aceşti martiri ortodocşi. Apoi, întâmplarea a făcut să mergem împreună într-o biserică din Dămăroaia, în care pictura fusese făcută de părintele Sofian, iar în camera de primire a preotului paroh, pe pereţi, erau înşirate portretele tuturor marilor duhovnici despre care îi povestisem înainte lui BD. Acesta e prea harşit în experienţele de expansiune spirituală ca să nu dea atenţie sincronicităţilor. A înţeles numaidecât faptul că toate acestea sunt semne pentru el. Şi atunci semnele au început să curgă, şi au curs pe întregul parcurs la marii noastre călătorii.

A fost ca şi cum mesajul rostit al lui BD s-ar fi oglindit în realitatea imediată a călătoriei. Şi, mai mult decât atât, ca şi cum propriul nostru mesaj, al meu şi al Elenei, pe care l-am rostit de o mie de ori la workshop-urile şi conferinţele noastre, şi-ar fi găsit în permanenţă oglindirea în fiecare moment al acestei extraordinare călătorii. Deasemeni, fiecare loc în care am păşit, a reprezentat aspecte ale acestei fiinţe colective care este România spirituală. La Iaşi de pildă, a fost un public uriaş, sute de oameni au venit să-l vadă şi să-l simtă pe BD, şi acest public a fost expresia acelei Moldove profund creştine pe care o intuiţi cu toţi. Un public aşezat şi conservator, cuminte şi profund, liniştit şi pătrunzător, aşezat în aula unei universităţi, pregătit să absoarbă. La Cluj au fost tineri şi frumoşi, sclipitori, inventivi, de o spiritualitate inovatoare şi halucinantă, într-o atmosferă de bucurie intrinsecă şi de luminozitate şi de joacă. Şi aşa mai departe, fiecare pas pe care l-am făcut a fost o oglidire a spiritului colectiv al acestei ţări. La Oradea am fost într-un spaţiu al bisericii Reformate, la Cluj am trăit un mic miracol în marea catedrală catolică din centrul oraşului, atunci când am

intrat şi orga a început să cânte ca pentru noi, la Timişoara am mâncat într-un restaurant care avea o extraordinară poveste despre un german care a umplut banatul de flori, iar BD, care este născut în Alpii austrieci a rezonat cu această poveste românească. Am fost împreună cu el sus, în podişul Luncanilor, printre fantomele fostelor sate fortificate dacice, dincolo de nori, unde cresc mestecenii şi marii corbi ai munţilor, am depănat poveşti pe sub copacii vechi de o mie de ani şi l-am condus pe BD la locul acela sacru pe care unii dintre voi îl cunoaşteţi, în care mergem pentru a plonja în experienţe interioare. BD s-a plimbat îndelung pe coamele dealurilor, a privit caii şi crucile pictate, a gustat din prunele locului şi a mângiat coaja mestecenilor pentru a simţi energia locului. A pus o mie de întrebări despre istoria locurilor pentru a-şi putea imagina oamenii acelor timpuri în mişcare. Au fost o mulţime de împrejurări în care călătoria sa în România a depăşit cu mult

conferinţelor publice şi în care BD s-a dezvăluit pe sine. La Voroneţ şi la străvechea biserică din Densuş, la rămăşiţele mânăstirii cisterciene de la Cârţa ca şi pe străzile istoriece ale Hermanstadt-ului, nu a făcut altceva decât să întindă punţi, între Sinele său, şi Sinele colectiv al acestei ţări. A fost o întâlnire magică ale cărei dimensiuni, sunt sigur, vor continua să se dezvăluie. Recunoştinţă, lui Brother David Steindl Rast pentru curajul de a se fi aruncat cu ochii închişi în această experienţă, acestei splendide entităţi multidimensionale pe care o chemăm cu numele de România, pentru felul generos în care s-a dezvăluit, şi nouă înşine, Horia Ţurcanu şi Elena Francisc, pentru nebunia de a fi adus încă un vis în această realitate de fiecare zi. Mulţumesc deasemeni tuturor acelora care au făcut posibilă această superbă Călătorie a Inimii, în toate locuriele pe unde am fost. Sfârşesc aici, reamintindu-vă tuturor, Călătoria Inimii este călătoria Sufletului aflat în experienţa umană.




Comentarii mai vechi (14)

Cristian,eu sunt la inceput de drum!Cu toate ca am inceput sa caut drumul de ceva timp, am mai facut popasuri destul de des. Din aceasta cauza,in ultimii ani viata m-a "impins" de la spate.A trebuit sa maresc pasul, chiar sa incep sa"alerg".Din nefericire, suferinta mea era atat de mare incat chiar a trebuit sa"o iau la fuga"pentru a gasi iar drumul!Asta pt.ca stiam ca Dumnezeu ma iubeste,mi-o dovedise de atatea ori.De fapt am fost si sunt unul dintre "copiii"rasfatati ai lui Dumnezeu!Asa ca sunt convinsa ca aceasta suferinta mi-a dat-o ca sa merg mai departe deoarece am fost cam lenesa! Tu Cristian ai dreptate:pe parintele David nu l-am putut "vedea",insa cuvintele lui au mers direct la sufletul meu.L-am putut "auzi" din fericire! Asa ca "m-am oprit,m-am asigurat si pe urma am trecut strada"! Pana acum tot amanam "sa trec strada", spuneam ca mai e timp!(asta pt.ca sunt o rasfatata)! Asa ca sper si eu din tot sufletul ca voi ajunge sa si il "vad" pe parintele David! Oricum sunt tare fericita ca am putut sa o "vad" pe Elena! Va multumesc tuturor si va iubesc! rodica în 18.10.2011

...parintele David...iluminatul David...invizibilul David... Rodica draga, oamenii cu adevarat vii sunt cei pe care nu-i vezi usor...decat deschizand larg ochii. Tu ai vazut doar ce poti vedea acum...ce este cuantificabil in lumea ta...tot e ceva...dar cand il vei vedea pe David...vei fi o cu totul alta persoana...sper sa se intample asta. cristian în 18.10.2011

Acest eveniment a fost prima mea intalnire cu voi! Citisem toate articolele lui Horia si rezonau cu ceea ce simteam eu.Asa ca m-am hotarat sa particip la acest eveniment.Sincer va spun ca pt. mine evenimentul in sine a fost de fapt intalnirea cu Elena! Cand am vazut-o am simtit vibratiile unui "inger". Este LUMINA!Elena esti ceea ce ar trebui sa fim toti-sau cum ar trebui sa fim toti!sau cum mi-ar pacea mie sa fiu! Am citit cartea lui BD si care credeti ca a a fost primul meu impuls? Sa mai cumpar un exemplar si sa i-l daruiesc unui preot. Ceea ce am si facut.Preotul a citit titlul cartii, mi-a multumit si mi-a spus ca astepta demult o asemenea carte!Sper ca el sa le impartaseasca si enoriasilor din adevarurile scrise acolo! nu de alta dar cand ma mai duc la biserca(destul de rar ce-i drept) si vad toti oamenii aceia paralizati de frica ma doare pe mine durerea lor! Tot la acest eveniment am cumparat si cartea lui Byron Katie-Iubeste ceea ce este. Este o carte care te "vindeca".Si vorbesc din experienta (cum ar zice Horia).Am mai luat cateva exemplare si le-am facut cadou unor persoane dragi mie. De la acea intalnire mi se intampla numai lucruri frumoase(cu toate ca povestea vietii mele nu e chiar comedie cum as vrea eu e un pic spre drama dar incepe sa se transforme incet,incet).Dovada este ca am invins timiditatea si scriu aceste randuri.Cred ca incep sa ma "trezesc"!Va multumesc si va iubesc! rodica în 17.10.2011

Parintele David este un om viu...am vazut un om viu intr-o masa mare de oameni...asta inseamna foarte mult. Era un baiat cu el, care cred ca si el era viu. Frumos... Cei cu care a venit puteau sa-l lase sa impartaseasca mai mult timp din experientele sale. Parintele dorea... cristian în 17.10.2011

"Nu încercaţi, dragi prieteni ai Călătoriei Inimii care aţi fost acolo, să puneţi în cuvinte experienţa"... si totusi cuvintele, rostirile, pot fi cel mai bun mesager al trairilor noastre...pentru ca dincolo de textul tau, se simte atat de bine incarcatura acestei calatorii; rezonam si in felul acesta suntem alaturi de voi cu bucurie. anca în 14.10.2011

"Nu încercaţi, dragi prieteni ai Călătoriei Inimii care aţi fost acolo, să puneţi în cuvinte experienţa"... si totusi cuvintele, rostirile, pot fi cel mai bun mesager al trairilor noastre...pentru ca dincolo de textul tau, se simte atat de bine incarcatura acestei calatorii; rezonam si in felul acesta si suntem alaturi de voi cu bucurie. anca în 14.10.2011

"Nu încercaţi, dragi prieteni ai Călătoriei Inimii care aţi fost acolo, să puneţi în cuvinte experienţa"... si totusi cuvintele, rostirile, pot fi cel mai bun mesager al trairilor noastre...pentru ca dincolo de textul tau, se simte atat de bine incarcatura acestei calatorii; rezonam si in felul acesta, suntem alaturi de voi cu bucurie. anca în 14.10.2011

"Cea mai simpla rugaciune este MULTUMESC"(Brother David, Cluj-Napoca, 4 octombrie 2011) Delia în 12.10.2011

Draga Rodica, in mine, ai vazut Lumina TA! Eu sunt doar o oglinda pt tine :) Ma bucur c-ai venit sa-l cunosti si sa-l simti pe Brother David si-ti multumesc ca faci cadou cartile de la editura noastra. Sunt, intr-adevar, carti care "vindeca". Te mai asteptam, mereu cu drag, la evenimentele noastre. Esti din Bucuresti? Cu iubire si recunostinta, te imbratisez. Elena Elena Francisc în 17.10.2011

Da Elena sunt din Bucuresti.Cu siguranta voi mai veni si la alte evenimente ale voastre!Va multumesc inca o data pentru ceea ce faceti pentru noi toti!Va iubesc! rodica în 17.10.2011

multumesc, rodica, pentru mesaj si pentru rabdarea de a fi citit atatea cuvinte. a rezona, acesta este un verb fundamental pentru mine, caci am credintza ca adevarul nu poate fi perceput altfel, decat prin simtire. astfel, sunt bucuros ca ai rezonat cu ceva din cele scrise de mine si cu ceva din toate cele pe care le facem noi. cu drag, h agnis în 17.10.2011

Filmarile de la conferinte vor putea fi disponibile ? Multumesc ! Nicsan în 19.10.2011

Din fericire si cuvintele au energia lor. Le-am simtit ascultand-ul pe Brother David si le-am simti citindu-le pe ale tale Horia. Iar cartea "Fratelui" David are energia de a deschide inimia. Trebuie sa va multumesc din suflet ca ne-ati adus in constiinta o astfel de experienta. Ovidiu în 19.10.2011

[…] Așadar, în ce formă aleg să-mi torn și să-mi trăiesc viața? Greu, dacă nu chiar imposibil, de descifrat, uneori, această dilemă, pentru mulți dintre noi, mai ales atunci când uităm complet că însuși faptul de a ne fi încarnat pe această frumoasă planetă e un imens dar. Viața însăși e un dar. Ce păcat că uităm de el. Unde este Brother David să ne aducă mereu aminte? […] Fii tu însăți! Fii tu însuți! Marea și înțeleapta lege a vieții. - Calatoria Inimii | Calatoria Inimii în 28.07.2014

"Vindecarea și Cunoașterea sunt urmări ale Conștienței. Nu există altă vindecare decât de Iluzie și altă Cunoaștere decât a Adevărului. Călătoria Inimii este experiența directă a acestora."

HEFT

Workshop / Eveniment

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

CÂND IMPOSIBILUL DEVINE POSIBIL CÂND IMPOSIBILUL DEVINE POSIBIL

Trecând peste teama de a fi ridiculizat de colegii de breaslă, peste teama inerentă oricărui cercetător care îndărzneşte să iasă din tiparele rigide ale paradigmei materialiste, cu o superbă ...

Shaman – Spiritul plantelor Shaman – Spiritul plantelor

Shaman – Spiritul plantelor este o carte fabuloasă, în care autorii explorează tehnicile şamanilor din Amazonia, Haiti şi Europa. Vindecările, clarviziunea, ceea ce şamanii numesc „recuperarea ...

Respirația Holotropică Respirația Holotropică

Această carte se constituie într-un omagiu adus lui Stanislav Grof și Christinei Grof și lucrului lor de peste 40 de ani pe tărâmurile explorării Conștiinței. Respirația Holotropică a contribuit ...

Şcoala Zeilor Şcoala Zeilor

Această carte este o hartă şi un plan de evadare. Scopul său este de a vă arăta parcursul urmat de un om oarecare pentru a evada din povestea hipnotică a lumii, din interpretarea jalnică a existenţei, pentru ...

Psihologia Trezirii Psihologia Trezirii

Prin acastă carte, John Welwood, alături de Stanislav Grof sau Ken Wilber, extinde harta tărâmurilor interioare ale fiinţei omeneşti şi crează conexiuni care vor constitui adevărate revelaţii nu numai ...

Workshopuri relevante

Teatru Arhetipal Teatru Arhetipal
O nouă abordare a Călătoriei Inimii devine accesibilă tuturor, după ce s-a copt în interiorul Școlii Maestrului Interior. Este un pas încă și mai adânc în marele proces ...

Programul educațional Briza Programul educațional Briza
Este o abordare integrală a ceea ce numim educație, care are în vedere nu numai acumularea de informație și dezvoltarea structurilor mentale, ci Ființa umană în integrum. Vizează conștientizarea, ...

Practica Puterii Feminine Practica Puterii Feminine
Dacă ai nevoie de susținere, de conținere, de un loc în care să te simți auzită și ascultată, un spațiu în care să-ți dai voie să devii femeia care ești menită să fii, te invit să-ți ...

Practica Stării de Prezență Practica Stării de Prezență
Această călătorie este menită să te conducă dincolo de agitația minții. Darul ei este de a-ți reaminti ce ești dincolo de identitatea cu care te-ai obișnuit, de ce ai crezut până acum despre tine, ...

Dansul Inimii