Bogdan Grigoraș Bogdan Grigoraș

Consacrarea mea este identică cu cea a Călătoriei Inimii, aceea de a aduce conștiență în toate aspectele vieții mele, a face alegeri bazate pe claritatea conferită de conștiență și a acționa în concordanță cu alegerile. Este vorba despre asumare și presupune în primul rând recunoașterea faptului că eu sunt unicul responsabil pentru sfera de creație de jur-împrejurul meu. Granița acestei sfere este arbitrară și doar eu sunt cel care o stabilesc.

Față în față cu tine

Publicat la 17.05.2017 Comentarii

Bogdan Grigoraș

Înainte de orice te invit să te privești pentru câteva minute în oglindă, observă  chipul din oglindă. Uită-te în proprii tăi ochi și fă-o altfel decât o faci de obicei. Uită-te în oglindă, dar privește dincolo de piele, simte-te pe dedesubt, dincolo de masca pe care o afișezi zi de zi. Privește dincolo de zâmbetul forțat, de rictusul  familiar din colțul buzelor, dincolo de ridurile pe care încerci din răsputeri să le ascunzi. Privește dincolo de impresia neclară întipărită pe chip a unei zile care s-a scurs în parametrii pe care îi știi prea bine: aceleași tabieturi dimineața, drumul spre job, conversațiile stereotipice cu colegii de muncă, suspiciunea șefului, convins că ceva îi scapă de sub control. Teama unui mărunt șef de departament de a nu fi remarcat la ședința de analiză strategică… cuvinte aruncate din politețe, prea multă politețe… cât din toate acestea sunt ale tale, te întrebi.

Poate că ai avut o zi mai specială totuși, ceva din aroma proaspătă a clipelor de prezență pură au rămas în amintire, ceva din acea plutire pe deasupra lumii, a fricțiunilor, a grijilor sau prejudecăților, încă persistă în amintire, precum aroma cafelei de dimineață, esență extrasă din boabele proaspăt prăjite. Dar îți amintești repede cum a zburat acel „nefiresc” sentiment de ușurătate a ființei, cum s-a stins la fel de repede precum a apărut, printr-un mister. Și meditezi la acel mister, intangibil acum, când grijile din nou te-au copleșit, copiii s-au întors de la after-school și te simți singură în mijlocul familiei. Ceva din tine tânjește către tărâmuri îndepărtate, parcă imagini din altă viață se perindă pe o pânză fictivă situată la câțiva centimetri în fața ochilor larg deschiși, dar absenți.

Privește-te preț de câteva respirații în oglindă, afundă-te în profunzimile apelor din ochiul tău stâng, gustă din imensitatea abisurilor interioare de care ai fugit de atâtea ori îngrozit. De câte ori ai avut cu adevărat curajul să te privești în ochiul tău cel stâng și să te oglindești lumii așa cum ești, exact așa cum ești? De câte ori ai recunoscut în fața ta că ai renunțat, ai renunțat de mult să mai visezi, să mai crezi în tine, în destinul tău măreț? Îți mai amintești măcar care era visul tău de la cinci ani, sau de la zece sau măcar de la cincisprezece ani?

Când ai început să te falsifici, când ai renunțat să mai crezi că autentic fiind vei putea împlini tot ceea ce îți dorești? Când? Când ai început să te prefaci fericită deși abia îți puteai ascunde lacrimile de durere? Când ai început să zâmbești fals și să pretinzi că ai o relație de cuplu model deși în adâncul tău, sub piele, adevărul urlă înăbușit sub gândirea ta magnifică. Sau când ai avut ultima oară curajul să te ridici în picioare și să îți iei iubita în brațe, să o strângi la piept și să-i șoptești că nu ți-e frică de nimic? Din noi, iubito, se naște timpul, în noi se răresc clipele, doar să le ascultăm, de atât este nevoie, doar să ne ascultăm bătăile inimilor îngemănate, tandemul inocentei chemări către simplitate. Și împreună să remodelăm această lume, să picure clipele noastre de visare blând, de jur împrejur și să spele neputința de secole o omului.

Privește lung în oglindă și îți vei aminti acel moment de înstrăinare, vei simți sudoarea rece pe șira spinării, vei retrăi acea clipă a scindării… momentul când ai ales să te separi de tine însuți. Vei simți din nou durerea falsității. Lasă lacrimile să se prelingă vindecător pe obraz, sunt lacrimi care spală. Răni vechi se închid unse de șiroaiele tămăduitoare, lacrimile păsării Pheonix.

Copilul din tine va redescoperi curând pofta de viață, ușurătatea deplină a existenței, bucuria. Privește în oglindă, sub straturi de moloz se zărește văpaia pasiunii tale, pe care o credeai pierdută în timpuri străvechi, acoperită de prea multe planuri și facturi de plătit, credite de rambursat, școli de absolvit, cărți de citit, răspunsuri de găsit… Prea multe idei proiectezi zi de zi pe ecranul transparent din fața ochilor tăi absenți, mereu aceleași gânduri, prea multă analiză și studii de caz, prea multă politică și prea mult fotbal. Undeva mult dedesubt, într-un loc prea îndepărtat de ecranul din fața ochilor tăi, inima ta continuă să bată fără încetare. Ea nu a avut niciodată nevoie de odihnă, ea nu a fost niciodată prea obosită, ea nu s-a temut niciodată.

Privește în oglindă, ea îți va spune când au murit pentru tine oamenii dragi din viața ta, cei apropiați. Cei care contează cu adevărat. Oglinda îți va arăta cum te-ai îndepărtat de tot ce te înconjoară, poate preocupat să ai dreptate, să arăți lumii cine ești tu, un nume, o somitate. Te-ai gândit vreodată că cel pe care îl numești copilul tău are nevoie de tine cel adevărat? Cel de dincolo de nume, de identitate, cel care poate simți, cel care are încredere în el însuși și îi inspiră pe ceilalți, cei apropiați… mai ales copilul tău are nevoie să fie inspirat de emanația ta încrezătoare.

Continuă să privești în oglindă, vei descoperi ușor adevărul. Vei începe să pricepi că nu contează ce anume s-a petrecut atunci demult, undeva în trecutul tău, în copilăria timpurie sau poate mai târziu. Impresii vagi, nostalgii sau dureri nerostite, sunt toate aici, chiar în acest moment. Nu contează CE a fost atunci. Contează doar cum se simte acum, asta e tot ce ai nevoie azi, e suficient și nu este deloc puțin.

Intră sub piele și privește de acolo. Ascultă! Trupul își dezvăluie secretele, o spirală de senzații și emoție deschide poarta către locul acela pe care l-ai căutat dintotdeauna. Îți amintești vag despre el, copil fiind îl vizitai mereu, te întorceai mereu acasă, în propria ta inimă. Apoi ai uitat calea către inima ta și ai căutat-o afară. Ai numit-o fericire și ai încercat să o identifici în obiectele cu care te-ai înconjurat: relații, bani, carieră, o soție iubitoare sau un prieten de nădejde, în bucuria unui răsărit de soare sau în surâsul copiilor tăi. Și te-ai ascuns în cotloanele tale întunecate de fiecare dată când ai crezut că ai pierdut-o.

Privește în oglindă și simte acel moment când, copil fiind sau poate adolescent, ai descoperit că e mai ușor să obții ceea ce îți dorești dacă te prefaci, dacă pretinzi ceva diferit decât adevărul. Când a devenit adevărul tău atât de incomod? Când ai început să minți și când ai început să crezi tu însăți propriile minciuni și prefăcătoria? Privește și cuprinde acele momente cu blândețea fără de seamăn a inimii tale. A te ascunde ți-a folosit cu siguranță, copilul care ai fost a obținut numeroase fărâme de conexiune cu cei mari, cu părinții, cu educatorii, cu frații mai mari… cu siguranță ai primit o îmbrățișare, o strângere de mână, o mângâiere, un cuvânt frumos de apreciere sau un bravo condescendent.

Continuă să te oglindești și vei redescoperi acea înțelepciune profundă a inimii tale, care nu îți vorbește prin cuvinte seci. Vei pricepe că această conexiune este tot ceea ce ți-ai dorit vreodată. În toate momentele de bucurie dar și în noaptea neagră a sufletului, în nesfârșitele încleștări cu proprii demoni sau în încercările disperate de a-i controla pe ceilalți, în măruntele tale vanități sau în frivolitatea dimineților de vacanță, în toate acestea și în fiecare moment al vieții tale ai căutat marea Conexiune.

Descoperă acum felul în care copilul tău este cea mai limpede oglindă a ta. Ceea ce ești tu pe dinăuntru se întoarce către tine, în formă nefalsificată, amplificată de inocența primilor ani de viață. Privește-ți copilul în ochi și vei descoperi momentele tale de înstrăinare, vei regăsi acolo însă și toată bucuria simplă a jocului cu viața. Vei descoperi ezitările tale și lipsa de încredere, dar vei afla și curajul nebun de a trece peste teama de întuneric, vei redescoperi fascinația poveștilor și încântarea în fața unei minuni a naturii. Privește-l în ochiul său stâng și vei înțelege că tot acest parcurs pe care tu l-ai făcut nu mai este necesar pentru el sau pentru ea… nu mai este nevoie de toată căutarea, de toată suferința, de toate nevoile neîmplinite și de toată această ruptură, deconectare. Pentru că acum știi. Privește-l în ochi și lasă lumina din spatele globilor oculari să inunde spațiul dintre voi doi... iar în această vară te aștept la tabăra Briza, în podișul Luncanilor, acolo unde natura este la fel ca în primii săi ani de viață. Acolo vom învăța să clădim conștient această conexiune cu copiii noștri. Vino la tabăra de vară Briza pentru copii și părinți și îți promit că relația ta cu copilul tău se va schimba ireversibil.




Bogdan Grigoraș a mai scris și

Paradoxul alegerii și Maestrul Publicat la 26.04.2017

Paradoxul alegerii și MaestrulNimeni nu este profet în țara lui, se spune. Este desigur vorba despre cineva autentic, care chiar are ceva de spus! Esență, nu formă goală împachetată în ambalaj corporatist. Cineva care nu vrea să convingă pe nimeni de nimic, totuși are ceva important de spus. Important în primul rând pentru el însuși, și cum suntem toți umani, cu toții navigăm în aceeași barca, acele cuvinte pot avea greutate și pentru altcineva. Acele cuvinte pot mișca și inimile ...

Citește mai mult

Acele vechi obiceiuri ale Copilului din mine Publicat la 22.02.2017

Acele vechi obiceiuri ale Copilului din mineSuntem adulți, de multe ori când ne privim în oglindă asta ne spunem. Suntem adulți. Și asta deoarece suntem foarte atașați de forme, nu ne-am antrenat acea privire ageră care pătrunde dincolo de suprafața pielii, în profunzime, pentru a vedea ce se află în spatele oricărui gest, oricărei acțiuni. Ce ne motivează de fapt? Este nevoia de siguranță, conexiune cu ceilalți, conservarea zonei de confort? Ce ne face să alegem de fiecare dată o mască, un rol, ce ne face ...

Citește mai mult

Timpul transformării Publicat la 01.02.2017

Timpul transformăriiRichard Moss este american, trăiește în țara care reprezintă pentru mulți oameni lumea nouă, spațiul în care ai libertatea de a crea orice, de a-ți îndeplini orice vis, oricât de nebunesc ar fi acesta… the American dream. Nu o dată și-a exprimat dezamăgirea pentru alegerea americanilor de a-l pune pe Trump în fruntea țării  – casa albă este mai mult decât reședința președintelui, este un spațiu încărcat de semnificație, acolo trăiesc ...

Citește mai mult

A fi bărbat Publicat la 18.01.2017

A fi bărbat Ce ne lipsește nouă bărbaților pentru a ne afirma masculinitatea autentică? De ce ne este frică de fapt? Ce înseamnă cu adevărat să fii bărbat? Nimeni nu ne-a învățat ce înseamnă cu adevărat bărbăția, nu am avut parte de rituri de trecere din copilărie în adolescență sau din adolescență în viața adultă. Profesorii noștri din școli nu au împărtășit cu noi secretele bărbăției pentru că habar nu aveau cu ce se mănâncă, tații noștri ...

Citește mai mult

Nu există nimic în-afara ta Publicat la 06.12.2016

Nu există nimic în-afara taTraversăm cu toții o perioadă importantă pentru vindecarea trecutului, o etapă la fel de necesară precum aerul. De mai bine de două luni se simt la nivel colectiv și personal convulsiile acestei lumi aflate în pragul transcenderii propriilor bariere. Mintea compulsivă, câmpul colectiv al gândirii se comportă din ce mai haotic, precum un fugar hăituit. Toate semnele anunță o criză colectivă care pare să se manifeste deocamdată mocnit, de dragul aparențelor este acoperită ...

Citește mai mult

Arsura Publicat la 16.11.2016

ArsuraAi simțit cu siguranță, și nu doar o dată, arsura. Este acea dorință nestăvilită, acea chemare către satisfacerea unei nevoi despre care nu știi mare lucru, nu-i cunoști sursa. Știi doar că această nevoie există, o simți cum ia naștere la un semnal, oricât de insignifiant. Ești apoi martor neputincios la metamorfoză: simți cum se deschide în tine o prăpastie, o falie uriașă care își cere dreptul, să fie umplută, satisfăcută. Este un fel de foame uriașă care ...

Citește mai mult

Eliberarea de Dependențe Publicat la 11.10.2016

Eliberarea de DependențeFiecare om de pe planetă dezvoltă o formă de dependență, mai ușoară sau mai agresivă. Este o reflexie a gradului de compulsiune mentală. Cu cât mintea mea este mai dezordonată, mai rătăcitoare cu atât ea va crea forme de dependență mai puternice. Cu cât este mai liniștită, mai împăcată cu tot ceea ce este prezent în viața mea, cu atât aceste forme de dependență vor fi mai relaxate, până la disoluția lor. Topirea dependențelor este un proces ...

Citește mai mult

Cât putem de fapt? Publicat la 04.10.2016

Cât putem de fapt?Credem despre noi că suntem neputincioși în prea multe aspecte ale vieții noastre. Credem că nu putem avea o slujbă care să ne placă la nebunie și să ne aducă suficienți bani pentru a ne împlini visele - pentru a câștiga bani e nevoie de efort mare, nu-i așa? - credem că relația de iubire mult dorită nu există în realitate, prea multe au fost eșecurile, prea mulți oameni pe care i-am iubit au dispărut din viața noastră, credem că nu putem avea mașina pe care ...

Citește mai mult

Calea Conștienței Publicat la 08.08.2016

Calea ConștiențeiUltima redută a Umanității este propria gândire.Este temelia tuturor formelor,dar și sursa emoțiilor dificile.Ne amăgim atunci când ne încredem exclusiv în propria rațiune,ne limităm perspectivele și ne închidem în colivii aurite.Descoperim într-o zi că trăim într-o bulă de realitateși comunicăm prea puțin cu Lumea...Respirația ne este scurtă și modestă.Respirăm cât să nu murim... ...

Citește mai mult

Mintea rațională și mintea vastă Publicat la 18.07.2016

Mintea rațională și mintea vastăSuntem ființe complexe, multidimensionale, de o frumusețe indescriptibilă. Avem la dispoziție toate mijloacele pentru a trăi Măreția și a ne exprima pe deplin potențialul nostru fabulos de Creatori liberi de orice constrângere, dincolo de orice limitare. Nu ne lipsește nimic, totul este în puterea noastră. Am trăit nenumărate momente de grație, în explorările noastre, în cadrul comunității Călătoria Inimii. Am atins acele niveluri de relaționare autentică, ...

Citește mai mult

"În fiecare om trăiește Maestrul, așteptând să fie trăit. Maestrul Interior este o stare de conștiință a Umanității care-și recunoaște propria Divinitate."

HEFT

Workshop / Eveniment

2% pentru
Asociația de Terapii Transpersonale

O viață trăită conștient, în acord cu Adevărul nostru profund, aceasta este Consacrarea ultimă a Călătoriei Inimii. Absolut toate Workshop-urile, Seminarele, Conferințele sau Programele noastre educaționale sunt subscrise acestei Consacrări. Acum trăim vremurile în care Umanitatea își descoperă adevărata măreție și frumusețe. 

Conștiința Umanității se transformă!
 Iar fiecare transformare personală prin Conștiență schimbă Conștiența întregii lumi. Participă și tu la această Transformare, direcționând 2% din impozitul pe venitul anual impozabil către:
Asociația de Terapii Transpersonale
Completează cu datele personale și semnătura ta Formularul 230 dacă deții venituri din salarii sau Formularul 200 dacă ai venituri din alte surse. Restul rubricilor nu trebuiesc completate.

Poți depune acest formular până pe 25 mai 2017 la Administrația Financiară de care aparții sau ne poți trimite nouă Formularul completat de tine, iar noi îl vom depune la Administraţia Financiară.

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

CĂLĂU ŞI VICTIMĂ CĂLĂU ŞI VICTIMĂ

Cine a cercetat mai adânc profunzimile sufletului ştie că nu ura ci teama este opusul iubirii. Teama, ca închidere în sine, ca zid ridicat în jurul unui eu mic, limitat, neputincios, ...

Iubirea la timpul prezent Iubirea la timpul prezent

O carte fundamentală pentru toţi aceia care sunt pe calea iubirii conştiente şi în acelaşi timp a explorării de sine. Este o carte despre Conştienţă în relaţie. A fi conştient înseamnă ...

Suflet Nemărginit Suflet Nemărginit

Dincolo de judecata de sine se află bucuria, pacea interioară și libertatea marilor decizii întemeiate pe Claritate și pe Adevăr. Este o carte practică, simplă, directă, plină de concretețe, care ...

Spirala vieții Spirala vieții

Psihologia şi psihoterapia secolului XXI nu mai pot ignora ideea reîncarnării şi a vieţilor anterioare, care şi-a făcut loc în ultimii 50 de ani în modelul extins pe care îl avem ...

Psihologia viitorului Psihologia viitorului

Psihologia viitorului reprezintă chintesenţa operei lui Stanislav Grof şi un punct de referinţă în psihologia secolului XX. Este o carte care sparge barierele şi spulberă viziunea mecanicistă asupra ...

Workshopuri relevante

Programul educațional Briza Programul educațional Briza
Este o abordare integrală a ceea ce numim educație, care are în vedere nu numai acumularea de informație și dezvoltarea structurilor mentale, ci Ființa umană în integrum. Vizează conștientizarea, ...

Articole pe aceeași temă

Decalogul stimei de sine Decalogul stimei de sine

Stima de sine este un aspect fundamental în dezvoltarea copiilor. Părinții noștri nu au avut acces la această informație, doar instinctul lor a fost cel care i-a călăuzit să ne clădească o stimă ...

Furia Furia
Poartă către transformarea relației părinte-copil

În anul școlar ce tocmai s-a încheiat, am fost pusă de multe ori în fața acceselor de furie ale copiilor, față de mine, față de colegii lor, față de părinții lor. Multe forme de manifestare ...

Copiii și dependența de jocurile video Copiii și dependența de jocurile video

Copiii din ziua de azi petrec mult timp în lumea virtuală a jocurilor video. Playstation, Xbox, Nintendo sunt platforme care reprezintă pentru mulți copii un refugiu mult căutat, într-o realitate ...

Afară Afară

Densitate… Materie…Corpul mai mult decât carne și sânge. Aparenții atomi în mișcare mai vii decât oricând. Realitatea ne vorbește.Afară frig. Afară ceață. ...

Viitorul educației... Acum Viitorul educației... Acum

Am vorbit de mai multe ori, inclusiv la Tabăra Briza, despre sistemul de învățământ românesc. Copiii reclamă abordările abrupte, învechite ale dascălilor. Orarul zilnic încărcat, ...

Doamnei profesoare, cu prețuire Doamnei profesoare, cu prețuire

Dimineață. Las soarele și vântul blând să mă acompanieze în timp ce îmi beau cafeaua pe o bancă, în centrul zgomotos, aglomerat și aparent extrem de haotic al Bucureștiului. Pe ...

Iubire necondiţionată pentru copilul tău Iubire necondiţionată pentru copilul tău

Când vine vorba despre iubirea faţă de copii, majoritatea părinţilor vor jura că îşi iubesc copiii cu o  iubire necondiţionată. Nu au nici cea mai mică îndoială asupra acestui sentiment ...

Altfel Altfel

“Altfel”, un cuvânt atât de simplu, ca atâtea altele, și totuși ascundea în el, de-atâta timp, atât de multă energie creatoare. Abia acum energia acestui cuvânt ...

Celebrarea dansului de iubire dintre copii și părinți Celebrarea dansului de iubire dintre copii și părinți

Dragi părinți, oricât de greu și de provocator este rolul de părinte, merită să îl jucați cu responsabilitate, simțind cum copiii născuți prin voi sunt cele mai mari binecuvântări ...

Ce aleg eu? Ce aleg eu?
Ce alege copilul meu?

A început școala și odată cu ea avalanșa de cursuri pentru copii: cursuri de balet, de karate, de înot, de pian, de engleză, de... Părinții caută cele mai bune, cele mai potrivite cursuri pentru ...