Bogdan Grigoraș Bogdan Grigoraș

Consacrarea mea este identică cu cea a Călătoriei Inimii, aceea de a aduce conștiență în toate aspectele vieții mele, a face alegeri bazate pe claritatea conferită de conștiență și a acționa în concordanță cu alegerile. Este vorba despre asumare și presupune în primul rând recunoașterea faptului că eu sunt unicul responsabil pentru sfera de creație de jur-împrejurul meu. Granița acestei sfere este arbitrară și doar eu sunt cel care o stabilesc.

Copilul Interior. O izbândă personală

Publicat la 23.01.2018 Comentarii

Bogdan Grigoraș

Eram pe o insulă din marea Andaman, un golf din Ocean Indian. Un colțișor retras și liniștit, departe de zarva stațiunilor invadate de occidentali. Un cadru potrivit pentru introspecție și ascultare. O călătoria inițiatică nu este deloc o călătorie în scop recreativ, ci are o importantă componentă de auto-investigație prin ascultare lăuntrică. Este un demers extrem de simplu, trebuie doar să las deoparte orice preocupare legată de ceea ce este înafara mea, de vreme, de shopping, de ceea ce am de făcut, dar mai ales să las deoparte grija... de ceilalți.

Nisip fin, apă limpede precum cristalul de vezi fundul mării și bancuri de pești înotând ca nebunii, în apa caldă și abundentă care mă duce cu gândul la începuturile vieții în marile oceane, la primele forme de viață conștiente de sine.

Mă las dus de apă, de valurile fine și curentul abia perceptibil. Apa mă poartă către un loc familiar, un spațiu pe care l-am întâlnit parcă într-un vis. Îl recunosc, în timp ce plutesc cu ochii închiși. Soarele se ascunde de zile bune după nori, nu este niciun pericol să mă ard... mintea dintr-odată tace. Observ momentul de stop cadru, moment pe care l-am creat conștient, pas cu pas, în ascultare deplină. Simt pământul acoperit de ape, undeva sub mine și o conexiune proaspătă cu apele subterane, cu seva care se scurge prin măruntaiele planetei. Conștientizez felul în care planeta se comportă precum un super-organism conștient de natura sa, dar și de rolul său în marele dans cosmic... soarele, sistemul solar, galaxia... apa, aerul și pământul, focul și praful stelelor... nimic nu îmi era străin. Savuram fiecare filă de poveste din istoria acestui univers precum ai sorbi slovele unei cărți iscusit scrise. Iar în centrul acestei povești sculptate în celulele corpului mei, în senzații stranii și necunoscute, era o părticică din... mine. Chiar în centrul acestei capodopere universale sclipea, precum o lumânare în întuneric, un crâmpei de conștiență infinitezimal, dar care percepea totul.

Am simțit apoi momentul nașterii... părea a fi propria mea naștere. Asistam însă la nașterea unei lumi, căci într-un fel nelămurit încă acel copil reprezenta însăși lumea, cu toate regnurile cunoscute nouă. Ochii săi erau limpezi, părea că înțelege cu precizie natura jocului. Părea că privirea sa poate pătrunde aer și piatră deopotrivă, iar respirația sa poate scufunda cerul sub ape, până în miezul fierbinte al planetei. Apoi închise ochi și se cufundă într-un somn adânc.

Când deschise ochii din nou era adult. Pornise într-o lungă călătorie, privea înapoi cu inima îndoită. Un moment de neatenție din partea mamei lăsase urme adânci, un cuvânt dojenitor din partea tatălui sculptase nesiguranță pe chipul său, un cuvânt aruncat la mânie... uitasem cât de mult pot să doară cuvintele. Copilul din mine nu a uitat niciodată, însă. Cu inima cât tot pământul am dat târcoale imaginii născute în mine. M-am rotit în cercuri în jurul centrului până când această durere a început să se scurgă în pământul ascuns sub mare, iar copilul și-a adus aminte că el este... lumea.

În acea clipă apele au părut că pot susține întreaga greutate a umanității, care se scurgea prin mine: teama, izolarea, frustrarea, separarea, suferința întregii lumi, născute dintr-o profundă neînțelegere a procesului etern al Creației. Corpul meu plutea, adâncit în marea de smarald, brăzdând cute fine pe luciul apei, un fel de ochi imens cu care Pământul privea Cerul. Iar eu eram exact în mijloc, pe acea suprafață fină de aer care se așeza între cer și pământ. Curcubeul ființei răsărea, iar norii începuseră să se retragă, ca printr-o magie...

Da, sunt aici! am urlat fără să-mi pese dacă mă aude cineva. Sunt aici pentru tine. Iartă-mă că atâta vreme nu te-am văzut, nu te-am iubit. Am crezut dintotdeauna că este ceva în neregulă cu a fi copil. Dacă ceva este imatur atunci este greșit, așa îmi spuneam... trebuie să mă comport precum un adult, să fiu tare și să rămân în picioare, uitând că o parte din mine va fi mereu... imatură. Durerea copilului rănit este reală, este parte din experiența sa în această lume.

Am înțeles mecanismul psihologic prin care copilul reușește să recreeze în permanență contextul în care se simte în siguranță. Orice copil are nevoie de repere, are nevoie să-și țină aproape părinții. Orice adult care nu a integrat copilul rănit va continua să-și caute părintele, ascuns sub chipul partenerului, al șefului, al prietenului, al confidentului. Va încerca să creeze relații care să satisfacă și nevoia copilului interior, nu doar pe cea a bărbatului sau a femeii. Nu este o întâmplare că la un moment dat conștientizăm cu toții, bărbați sau femei deopotrivă, că partenerul nostru de viață l-am ales după imaginea părintelui de sex opus, urmând ecourile unei dorințe inconștiente de a recrea conexiunea cu el.

Copilul interior este un arhetip pe care îl trăim chiar acum în viața noastră. Nu a dispărut o dată cu împlinirea vârstei de 18 ani, când dintr-o dată am devenit majori. Trăim într-o societate care s-a îndepărtat de natură și a pierdut semnificația riturilor de trecere, esențiale în procesul de devenire, de trecere de la copilărie la maturitate. Vârsta de 18 ani nu garantează majoratul psihologic, la fel cum părul alb nu este o garanție pentru înțelepciune.

Acest arhetip are mai multiple fațete, dimensiuni care izvorăsc din experiență pură. O copilărie tulbure sau marcată de sincope în conexiunea cu părinții sau persoanele din preajma sa a condus la trezirea Copilului rănit. Este aspectul din noi care stă mereu la pândă, într-o stare de neliniște permanentă, pentru a vâna acele situații în care se poate face remarcat, poate obține un strop de conexiune sau, altfel spus, acea parte din noi care cerșește în permanență iubirea înafara noastră. De cele mai multe ori nu ne dăm seama cum am ajuns, la maturitate, să perpetuăm o serie de modele de comportament îndreptate spre a obține atenție cu orice preț. Acestea sunt momentele în care Copilul rănit din noi se trezește la viață și își cere dreptul. El trăiește cu ideea că este evaluat în permanență, că trebuie să performeze la standarde înalte, că ceilalți așteaptă ca el să înfăptuiască lucruri mărețe, să schimbe lumea sau să o salveze de la pieire... fără să înțeleagă că el însuși creează în permanență această presiune. El este cel care își ridică propria ștacheta.

În zilele noastre nu am renunțat doar la ritualurile care marcau trecerea în diverse etape de dezvoltare fizică și psihică, am pierdut și semnificația reperelor majore cu care operează copilul interior: părinții, sau mai precis imaginea părinților biologici. Este o imagine subiectivă, o perspectivă asupra momentelor trăite alături sau departe de părinții biologici, care vine la pachet cu o colecție de strategii pe care le-am găsit cu mintea noastră de copii pentru a obține afecțiunea părintelui. Am cunoscut mulți bărbați care nu își acceptă latura infantilă și exclud însăși posibilitatea proiecției. Un bărbat se crede bărbat tot timpul, el nu va recunoaște niciun moment că în el trăiește și un băiețel...

Dizolvarea unei proiecții

Am privit din nou marea, de data aceasta de pe țărm. Apele se retrăgeau în larg, dezgolind în urma lor oasele Mamei Pământ. În mine se dezgoleau dimensiuni inimaginabile pentru gândire. Ecouri ale unor timpuri ce păreau de mult apuse își găseau răsunet în contextul cel nou al vieții mele. Nu mai simțeam nicio rezistență față de mecanismul vechi de a crea realitate, față de reacțiile infantile și nevoia compulsivă de a căuta zona de confort și siguranță. Proiecțiile se topeau una după alta, prin simpla atitudine de a nu le mai judeca, printr-un gest atât de simplu precum un Da plin de căldură.

Am privit în ochi creația mea de la început, cu inima deschisă. Și lacrimi de recunoaștere curgeau șiroaie. Iar fluturele albastru a poposit pentru minute bune pe pieptul meu, cu aripile desfăcute, marcând acel moment de tăcere atât de simplu. Un moment care conținea în sine totul, de o frumusețe pe care doar muzica o poate cuprinde.

Copilul este un arhetip major și are numeroase aspecte, inclusiv Rănitul sau Orfanul, cu care mulți oameni relaționează, sau Copilul Inocent și Copilul Magic. Identificarea cu acesta din urmă este rară, dar atunci când se produce este o pură încântare pentru cei din jur. (Caroline Myss - Contracte Sacre) Fie că ne place sau nu, arhetipul copilului face parte din experiența de a fi om. Cu toții trăim în copilărie momente care ne produc răni emoționale puternice, dar trăim și experiența bucuriei și a jocului, ne lăsăm purtați de imaginație și călătorim în lumi pline de magie, vedem strălucirea și luminozitatea acestei lumi mai curând decât o facem adulți fiind, suntem mai deschiși, mai empatici, percepem mai mult decât oricând în copilărie. Astfel că avem mult mai multe aspecte frumoase de recuperat de la copilul din noi decât durere și suferință de vindecat. Avem o comoară de sentimente înălțătoare care așteaptă să fie redeschisă, din cufărul unde am zăvorât-o. Minunarea în fața existenței și experiența magică a lumii în care trăim nu ar fi posibilă fără vocea Copilului. Și este posibilă, chiar acum!

Citește și prima parte: Un proces de moarte - renaștere




Bogdan Grigoraș a mai scris și

Un proces de moarte - renaștere Publicat la 17.01.2018

Un proces de moarte - renaștereTransformarea de identitate se produce la orice nivel. Nu contează câte aspecte ale personalității mele am schimbat până în acest moment al vieții, mereu există ceva la care trebuie să fiu atent: credințe care continuă să mă limiteze, tendințe vechi de a mă conforma anumitor mecanisme de apărare, idei la care încă nu am renunțat pentru a mă deschide în fața noului din viața mea. Adevăruri despre existență pe care încă nu le-am explorat sau nu le-am ...

Citește mai mult

Revoluția conștiinței este individuală Publicat la 15.01.2018

Revoluția conștiinței este individualăPsihologia Viitorului a fost una dintre primele Cărți ale Maestrului Interior cu care am intrat în contact. O carte vastă, o enciclopedie, esența operei lui Stanislav Grof. O hartă a psihicului uman și totodată o hartă personală, utilă în procesul meu de transformare interioară. O carte la care m-am întors de fiecare dată când am avut oscilații, când neîncrederea a pus stăpânire pe mine, dar și când trăiam ceva nou, ceva cu totul și cu totul ...

Citește mai mult

Radarul interior. Dincolo de teamă Publicat la 11.01.2018

Radarul interior. Dincolo de teamăÎn stările holotropice, care sunt trăiri cu un potențial vindecător imens, se activează o instanță interioară, o dimensiune a propriei ființe, pe care Stanislav Grof a numit-o radarul interior în Psihologia Viitorului. Această instanță aduce automat în conștiință conținuturile inconștiente cu cea mai mare încărcătură emoțională și relevanță în momentul respectiv, mai ales pe cele mai accesibile procesării conștiente. Este un mare avantaj față ...

Citește mai mult

O carte, un indiciu și o întâlnire providențială Publicat la 14.11.2017

O carte, un indiciu și o întâlnire providențialăEra prin 2009, toamna. Am ajuns la un târg de carte Gaudeamus, care se desfășura și atunci la Romexpo, ca în fiecare an. O multitudinea de edituri, de standuri care mai de care mai impunătoare, cu oferte diverse, toate încercau să se facă remarcate prin ceva, să-ți atragă atenția. Și totuși lucrurile nu funcționează întotdeauna astfel. Mă plictiseam îngrozitor, voiam să ies din acel loc, simțeam că orice prelungire a șederii mele îmi aducea mai multă ...

Citește mai mult

Creația colectivă de realitate III Publicat la 17.10.2017

Creația colectivă de realitate IIIDe ce este atât de greu să nu depinzi de ceva din exterior? De un sistem de pildă. Sunt sigur că și tu îți dorești să fii independent, să nu depinzi de nimic, și totuși... În primul rând ai nevoie să știi că nu este suficient să vrei ceva, e nevoie de încă un pas: să faci ceva pentru a obține ceea ce îți dorești. Libertatea. Dar nu te poți elibera de sistem decât după ce te eliberezi din propria închisoare, cea în care te-ai închis ...

Citește mai mult

Sursa Realității - partea a treia Publicat la 11.10.2017

Sursa Realității - partea a treiaWeekendul trecut a avut loc workshopul cu Gary Quinn – Puterea lui Da, poate cel mai non-conformist eveniment care a avut loc pe teritoriul Călătoriei Inimii. A fost despre a recunoaște acele aspecte din noi care ne tot vorbesc despre neputință, despre trecut, a fost despre a vindeca... atitudinea de victimă. Despre a recunoaște vocea unui personaj interior, care trăiește în noi toți, un personaj care nu crede. Nu crede mai ales că lucrurile frumoase din această lume sunt posibile. ...

Citește mai mult

Creația colectivă de realitate II Publicat la 09.10.2017

Creația colectivă de realitate IICe mă împiedică să schimb? Ce mă face să hulesc sistemul și mașinăria sa nebună, o mașinărie care pare un perpetum-mobile ce nu va obosi niciodată, și în același timp să nu fac nimic pentru a schimba. Am văzut însă foarte clar cum această mașinărie se hrănește din energia noastră vitală. Eu sunt cel care îmi cedez puterea, tu ești cel care își pleacă capul, înfrânt, în fața unei realități imposibil de schimbat. Este ceva înăuntrul ...

Citește mai mult

Creația colectivă de realitate I Publicat la 04.10.2017

Creația colectivă de realitate IFiecare om de pe planetă contribuie la creația de realitate, sub toate aspectele sale: social, politic, cultural, financiar, etc. Iar parametrul care contează în orice creație este conștiența. Un sistem este o creație, iar bazele actualului sistem mondial au fost puse cu sute de ani în urmă. La baza acestuia stau banii, însă banii, ca realitate ultimă, nu au valoare în sine. Valoarea i-o atribuie marea masă de oameni, majoritatea inconștienți, cei care cred în ...

Citește mai mult

Sursa Realității - partea a doua Publicat la 03.10.2017

Sursa Realității - partea a douaLumea din interior, întunecată, care nu beneficia de atenția mea decât arareori, continua să existe ... în stand-by, așteptând cel mai mic impuls pentru a se activa și a scoate la suprafață o sumedenie de trăiri bogate, care îmi deschideau inima. Dintr-o dată acel mai mult devenea posibil, dintr-o dată puteam să văd și înafara mea acea frumusețe aparte, care iradia din obiecte, din copaci, din flori, din animale și mai ales din oameni. Erau momente spontane, ...

Citește mai mult

Sursa Realității - prima parte Publicat la 29.09.2017

Sursa Realității - prima parteTrăim într-o realitate solidă. O realitate cu aparență tare, densă, inflexibilă. Pare că nu se schimbă prea multe în relieful de jur împrejur, pare că munții pe care îi vedem azi sunt dintotdeauna. Soarele răsare de miliarde de ani din același loc, iar luna nu lipsește din niciun tablou al reveriilor noastre nocturne. Trăim într-o lume despre care credem că știm cam totul, toate tipurile de plante, toate animalele, toate ne sunt cunoscute. Am pătruns până ...

Citește mai mult

"Revelația este accesibilă oricui este dispus să renunțe pentru o clipă la identitate. Călătoria Inimii este un parcurs al Revelației despre natura umană și a întregii Creații."

HEFT

Workshop / Eveniment

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Funcţiile orgasmelor Funcţiile orgasmelor

Funcţiile orgasmelor este o carte revoluţionară, dedicată atât medicilor cât şi tuturor celor interesaţi să se descopere şi să se înţeleagă pe sine, care oferă o viziune uluitoare ...

Imaginile sufletului Imaginile sufletului

Imaginile sufletului este o carte care vorbeşte despre legăturile profunde dintre tehnicile șamanice străvechi și metoda „constelaţiilor familiale”, identificând principiile spirituale ...

Tehnologia Visătorului Tehnologia Visătorului

Întoarce-te către tine însuți, uită-te la tine însuți, caută în tine, concentrează-ți întreaga atenție și dedică-ți tot efortul pentru a ridica limitele visului tău, îndrăznește ...

Zâmbește fricii Zâmbește fricii

Nenumărate sunt formele fricii care stăpânesc existența umană în aceste timpuri. Frica de viitor, frica de schimbare, de asumare a propriei străluciri, frica de judecățile celorlalți, frica de ...

Moartea, stadiul final al dezvoltării Moartea, stadiul final al dezvoltării

După Despre moarte şi a muri de aceeaşi celebră cercetătoare la frontierele experienţei umane, dr. Elisabeth Kubler Ross, iată o nouă capodoperă în această serie de autor: Moartea, stadiul final ...

Workshopuri relevante

Astrologie Arhetipală Astrologie Arhetipală
Ştiinţă şi artă, cunoaştere raţională si simbolism deopotrivă, Astrologia poate fi de multe ori ascunsă raţionamentului logic, dar rămane mereu transparentă intuitiei şi percepţiilor survenite prin ...

Respirație Holotropică Respirație Holotropică
Respiraţia Holotropică este un instrument simplu şi puternic de  cunoaştere, prin experienţă directă, a adevăratei naturi a propriei noastre Fiinţe şi a Realităţii. Cuvântul ”holotropic” ...

Arta Ascultării Atente Arta Ascultării Atente
Următoarea călătorieîncepe din 17 martie A asculta nu este doar despre sunete. A asculta este despre atitudinea noastră față de realitate. Față de experiența vieții.  A asculta este un ...

Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente
Calea Maestrului Interior este calea către Conștiența tuturor nivelurilor Ființei, este calea către claritatea interioară ce permite adevăratele alegeri. Instrumentele fundamentale ale acestei abordări ...

ShamaniA ShamaniA
Cum ar fi, dacă tot vorbim de Noul Pământ, să începem a crede, precum popoarele indigene, că oamenii aparțin pământului și nu invers. Acesta ar fi primul și, cu siguranță, cel mai important ...