Bogdan Grigoraș Bogdan Grigoraș

Consacrarea mea este identică cu cea a Călătoriei Inimii, aceea de a aduce conștiență în toate aspectele vieții mele, a face alegeri bazate pe claritatea conferită de conștiență și a acționa în concordanță cu alegerile. Este vorba despre asumare și presupune în primul rând recunoașterea faptului că eu sunt unicul responsabil pentru sfera de creație de jur-împrejurul meu. Granița acestei sfere este arbitrară și doar eu sunt cel care o stabilesc.

Ecourile unei inițieri

Publicat la 17.07.2018 Comentarii

Bogdan Grigoraș

De câteva zile am revenit dintr-o călătorie inițiatică, de pe muntele sacru al dacilor, Godeanu, cel care străjuiește cetatea regilor, Sarmizegetusa. O călătorie de așezare în noi, de liniștire – departe de lumea dezlănțuită – o călătorie de conectare profundă cu natura, o călătorie a tăcerii și ascultării, de redescoperire a unui adevăr uitat: suntem parte din natură, dintr-un organism care se transformă în permanență, care are ritmul său unic, al creșterii și al descreșterii... mi-am reamintit că rareori ne respectăm ritmul interior în viața noastră, mai ales dacă locuim la oraș. Este un timp pentru acțiune, alt timp pentru ședere, un altul pentru introspecție și un altul pentru strategie. Tu cât de des ești acordat cu ritmul tău interior?

Priveliștea îți taie respirația și te însoțește în permanență: culmi înverzite, domoale, abundență de fructe de pădure și ciuperci, din când în când câte un cioban ieșit cu oile pe creste, soare, apă proaspătă de izvor. Munții Șureanu sunt de o frumusețe rară, diferiți parcă de alți munți, prin aceea că sunt vii, par că îți vorbesc pe o limbă necunoscută, ale cărei sunete primordiale parcă le poți simți în foșnetul frunzelor. Apusul Soarelui sus, chiar pe Godeanu, m-a transportat într-o lume în care omul se prețuia mai mult pe sine și implicit natura, aerul, pământul și apele. O lume care nu a pierit de tot, căci la fel ca și peisajul modern, mecanizat al societăților urbane industrializate, este o creație, iar această creație tăcută, acordată la respirația pământului, continuă să trăiască în inimile noastre.

Ne-am acordat rapid la acest adevăr mai amplu, am lăsat imediat în spatele nostru realitatea unei lumi pe alocuri alienată de tehnologie, de goana după bani și compulsia de a genera mai mult profit. Fără a o nega însă, căci este lumea noastră în care trăim și la a cărei creare contribuim și noi. Am luat cu noi în călătorie realitatea vieților noastre și am putut vedea cu claritate detaliile care ne împiedică să ne exprimăm întregul nostru potențial. Am depistat unde ne împotmolim încă. Ceea ce a reieșit, fără urmă de îndoială, a fost că relațiile cu cei mai apropiați oameni din viețile noastre sunt principalele surse de tensiune, acolo ne falsificăm cel mai frecvent, fără să ne dăm seama că făcând asta ne îngustăm teribil experiența, adică trăim mult mai modest decât am putea-o face. Nu avem curaj să ne recunoaștem stările în fața persoanelor pe care le iubim, de teamă să nu-i supărăm. Călătoria pe Godeanu ne-a reamintit tuturor că adevărul vine înaintea iubirii, după cum spune John Welwood.

Poate cea mai importantă conștientizare a fost despre natura realității. Ceea ce alegem să decupăm dintr-un context ne aparține în întregime, este propria decizie. Nu putem să dăm vina pe nimeni pentru alegerile noastre. Dacă o situație ni se pare fără ieșire, dacă nu putem să împlinim imposibilul, dacă alegem să vedem mai degrabă urâtul decât frumosul din jurul nostru, dacă alegem să ne plângem în continuare că sistemul nu ne permite să ne dezvoltăm, că țara suferă de o proastă guvernare, și multe altele... ei bine, este desigur o alegere pe care nu ne-o poate lua nimeni. Fără să vrem – sau intenționat, căci este confortabil așa – refacem la infinit atitudinea psihologică a victimei, care are un singur scop în viață: acela de a-și plânge de milă și de a critica contextul vieții sale. Cealaltă alegere este calea creației conștiente: să gândim în acord cu scopul pe care ni-l propunem – ce vrem să trăim în viața asta – și să urmărim acest scop cu determinare.

Am descoperit cu uimire că suntem mai atașați de durere decât de bucurie. La fel cum suntem mai atrași de gălăgie decât de tăcere. La fel, tendința noastră este de a ne pierde înafara noastră, de a ne irosi atenția în gândire, analiză, planificare. Durerea pare o necesitate, la fel și suferința. Parcă nu știm ce să facem cu iubirea, deschiderea și bucuria. Avem nevoie de durere și suferință pentru a ne justifica închiderile, parcă le căutăm de multe ori cum lumânarea. Desigur, o facem în moduri inconștiente și vom pretinde la nesfârșit că de fapt căutăm liniștea și bucuria simplă. Observă chiar tu ce se petrece în tine atunci când apare cineva în preajma ta care trăiește o dramă, cum îți ajustezi instantaneu starea interioară. La fel, observă ce se petrece într-un grup cu o energie foarte luminoasă atunci când apare o persoană mohorâtă?

Am simțit în mod sincron, în același timp cu ceilalți bărbați, în preajma unui vechi templu dedicat principiului feminin al existenței – cetatea Fețele Albe – o durere care iradia din interior, mai precis din spațiul pieptului, acolo unde este inima fizică. O durere veche, care s-a activat instantaneu, ca un strigăt îndepărtat al propriei inimii, o chemare acasă și în același timp o scindare interioară. Pădurea din jurul ruinelor vechii cetăți are aspect post-apocaliptic, semn că a fost martora unei drame uriașe. În aer se poate simți sentimentul deznădejdii și al neîncrederii. Dar oare această neîncredere este înafara noastră, m-am întrebat. Oare poate vreun loc, vreo situație sau o energie oarecare să ne dicteze la propriu stările interioare, dacă ceva nu ar fi în rezonanță? Dacă ceva din noi nu ar fi participat la acea creație?

Această întrebare a condus în mod firesc la destrămarea completă a vălului iluziei cu care ne înconjuraserăm. Este etapa din călătoria eroului / călătoria eroinei în care personajul central descoperă că sursa realității este în interiorul său. Toate piedicile pe care le-a întâlnit în cale și pe care le-a depășit sunt propriile limite, propriile linii de demarcație între ce poate și ce i se pare imposibil. Fricile eroului sunt rezultate din felul său de a gândi despre o situație. O ploaie care ne-a prins în vârf de munte l-a făcut pe unul dintre călători să exprime frica de a fi lovit de fulger – în secunda următoare am auzit singurul tunet din toată călătoria. Atitudinile, gesturile noastre interioare creează durerea. Iar durerea este ruptură, este separare.

Un caz tipic de separare este ruptura adâncă de corporalitatea noastră. Am pierdut contactul cu corpul, lucru care pare paradoxal. Ne bazăm exclusiv pe medicină când ne îmbolnăvim, nu avem încredere că ne putem vindeca fără a introduce substanțe chimice în corp – în unele cazuri o astfel de intervenție este necesară, însă pre ușor apelăm la medicamente. Femeilor le este teamă să nască natural, acasă, pentru că nu au încredere în ele, nu au încredere în capacitatea corpului de a se transforma și pregăti pentru naștere, care este un proces natural, nicidecum o boală. O femeie însărcinată nu este o femeie bolnavă.

Am avut suficient timp de reflexie și introspecție în această captivantă călătorie. Am simțit dificultatea încercării de a crea relații conștiente și enorma atracție a vechilor obiceiuri și dependențe. Fiecare aduce într-o relație întreg bagajul de credințe, obiceiuri, atitudini, frici, nevoi neîmplinite, așteptări, căutări, tabuuri, blocaje, dar la fel fiecare aduce darurile sale, care țin de comunicare, deschidere, răbdare, curaj, încredere, iubire. La începutul unei relații reușim să ne potențăm darurile și să dobândim noi calități și atribute, reușim să creștem armonios împreună. Pe măsură ce timpul trece și realitatea relației pare să se tocească alunecăm mai ușor în zona de confort, iar fiecare dintre parteneri are propria sa zonă de confort – iar aici este cadrul în care vechile obiceiuri și atașamente se trezesc rapid la viață. Vechile închideri și resentimente, frustrările acumulate și nerostirile din politețe, toate ies la iveală și, de obicei, sunt acoperite cu obiectul dependențelor.

Călătoria s-a încheiat sub semnul încrederii în partenerul de relație, indiferent de natura relației. Am fost martorul unei deschideri uriașe care ne-a inspirat pe toți și ne-a atins inimile. Un tată și un fiu au ales să facă această călătorie împreună, în deschidere și încredere totală, ceea ce a schimbat fundamental relația dintre ei, a reașezat-o altfel, și a avut un impact major asupra întregului grup: cu toții ne-am reevaluat relația cu tatăl dintr-o perspectivă complet nouă.




Bogdan Grigoraș a mai scris și

O victorie personală și colectivă Publicat la 13.06.2018

O victorie personală și colectivăMoștenirea colectivă a poporului român te îndeamnă către resemnare și o atitudine de victimă neputincioasă. Alții sunt de vină pentru toate neîmplinirile tale și ale noastre ca națiune. Parcă e ceva în noi, o voce vicleană la care plecăm urechea mereu, ce ne șoptește că nimic nu merge în țara asta, așa că oricum nu are rost nicio inițiativă, suntem neputincioși, orice proiect devine un calvar. Mereu este ceva ce trebuie criticat, iar a arunca cu noroi în ...

Citește mai mult

Muntele sacru al dacilor Publicat la 23.05.2018

Muntele sacru al dacilorVârful Godeanu din munții Orăștiei tronează deasupra Sarmizegetusei Regia, în inima parcului natural Grădiștea Muncelului – Cioclovina. Astăzi este un loc de refugiu al ciobanilor care-și pasc oile pe pășunile ce nu au cunoscut nicicând poluarea marilor orașe. Un vârf golaș, ce-și scoate capul semeț dintre pădurile maiestoase ale munților Șureanu, pustiit de vânturi și căzut în umbra uitării. Semnificația acestui vârf era uriașă pentru ...

Citește mai mult

Suferința este strigătul inimii tale Publicat la 16.05.2018

Suferința este strigătul inimii taleRealitatea din interior – adică gândurile noastre, emoțiile, atitudinile – își pun amprenta pe ceea ce vedem înafara noastră, pe ceea ce experimentăm în mediu. Contextul în care trăim nu este sursa a ceea ce trăim, ci invers, lumea noastră interioară creează contextul. Alegerile tăcute, alegerile din fiecare clipă, se transformă în atitudini și apoi în acțiuni care se văd. Sau non-acțiuni, căci contează nu doar ceea ce facem, ci are importanță ...

Citește mai mult

O hartă a transformării interioare Publicat la 07.05.2018

O hartă a transformării interioareTrăim în plină eră a informației. Există o mulțime de cărți, s-au scris o mulțime de articole care te îndeamnă să trăiești în prezent. Să te întorci la tine, să practici prezența. Există o multitudine de metode și feluri de a medita care te ajută să experimentezi starea de vitalitate, de vigilență lipsită de efort, de a fi în curgere cu existența. Depinde doar de tine să o transformi într-o practică, să o implementezi în viața ta, să o ...

Citește mai mult

Copilul și tehnologia Publicat la 20.04.2018

Copilul și tehnologiaOceanul vast de informație digitală, care curge necontenit din toate direcțiile, este în permanență o provocare imensă pentru atenția copilului. De la o vârstă fragedă. Ecranul telefonului, tableta, televizorul sunt elemente care solicită atenția copilului, efectiv o confiscă. Copilul se abandonează total într-o realitate care îi servește o fantezie, o lume ireală de cele mai multe ori, iar această identificare totală pe care o operează are implicații deosebite asupra ...

Citește mai mult

Viața este o Călătorie inițiatică Publicat la 08.04.2018

Viața este o Călătorie inițiaticăTe-ai gândit vreodată că Viața ta este de fapt o călătorie inițiatică? Că fiecare situație, fiecare întâlnire, fiecare gest pe care îl faci este parte din această Călătorie? Nimic din viața ta nu este o întâmplare, întreaga realitate îți oferă în permanență indicii despre propria ta ființă. Cine ești tu? Oamenii și situațiile sunt oglinzi care îți relevă un întreg univers interior, care poartă un nume, numele tău. Aspectele ...

Citește mai mult

Copilul Interior. O izbândă personală Publicat la 23.01.2018

Copilul Interior. O izbândă personalăFie că ne place sau nu, arhetipul copilului face parte din experiența de a fi om. Cu toții trăim în copilărie momente care ne produc răni emoționale puternice, dar trăim și experiența bucuriei și a jocului, ne lăsăm purtați de imaginație și călătorim în lumi pline de magie, vedem strălucirea și luminozitatea acestei lumi mai curând decât o facem adulți fiind, suntem mai deschiși, mai empatici, percepem mai mult decât oricând în copilărie. Astfel ...

Citește mai mult

Un proces de moarte - renaștere Publicat la 17.01.2018

Un proces de moarte - renaștereTransformarea de identitate se produce la orice nivel. Nu contează câte aspecte ale personalității mele am schimbat până în acest moment al vieții, mereu există ceva la care trebuie să fiu atent: credințe care continuă să mă limiteze, tendințe vechi de a mă conforma anumitor mecanisme de apărare, idei la care încă nu am renunțat pentru a mă deschide în fața noului din viața mea. Adevăruri despre existență pe care încă nu le-am explorat sau nu le-am ...

Citește mai mult

Revoluția conștiinței este individuală Publicat la 15.01.2018

Revoluția conștiinței este individualăPsihologia Viitorului a fost una dintre primele Cărți ale Maestrului Interior cu care am intrat în contact. O carte vastă, o enciclopedie, esența operei lui Stanislav Grof. O hartă a psihicului uman și totodată o hartă personală, utilă în procesul meu de transformare interioară. O carte la care m-am întors de fiecare dată când am avut oscilații, când neîncrederea a pus stăpânire pe mine, dar și când trăiam ceva nou, ceva cu totul și cu totul ...

Citește mai mult

Radarul interior. Dincolo de teamă Publicat la 11.01.2018

Radarul interior. Dincolo de teamăÎn stările holotropice, care sunt trăiri cu un potențial vindecător imens, se activează o instanță interioară, o dimensiune a propriei ființe, pe care Stanislav Grof a numit-o radarul interior în Psihologia Viitorului. Această instanță aduce automat în conștiință conținuturile inconștiente cu cea mai mare încărcătură emoțională și relevanță în momentul respectiv, mai ales pe cele mai accesibile procesării conștiente. Este un mare avantaj față ...

Citește mai mult

"Expansiunea percepției și a Conștienței este instrumentul fundamental al Noii Paradigme. Percepția poate fi extinsă cu instrumente. Dar instrumentul ultim este capacitatea infinită de a percepe, a Ființei. Aceasta este Calea Maestrului Interior."

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Cele o mie de nume ale bucuriei Cele o mie de nume ale bucuriei

O carte de o superbă şi adâncă profunzime, de o înţelepciune iluminată, care nu are nimic teoretic. Este o înţelepciune intrinsecă, nestudiată, care irumpe din poveştile simple de viaţă. ...

Funcţiile orgasmelor Funcţiile orgasmelor

Funcţiile orgasmelor este o carte revoluţionară, dedicată atât medicilor cât şi tuturor celor interesaţi să se descopere şi să se înţeleagă pe sine, care oferă o viziune uluitoare ...

CEZARIANA CEZARIANA

În secolul ştiinţei şi al tehnologiei, femeile au fost învăţate să abordeze sarcina şi naşterea ca pe nişte chestiuni pur medicale, ca un soi de boală ce trebuie tratată la medic – ...

Mate Lemon Mate Lemon

Mate Lemon - Ceaiul Pur îți conferă o stare de bine, atât pentru corp, cât și pentru minte și spirit. Această infuzie de Yerba Maté din America de Sud, Myrtle australian și ceai ...

Moartea, stadiul final al dezvoltării Moartea, stadiul final al dezvoltării

După Despre moarte şi a muri de aceeaşi celebră cercetătoare la frontierele experienţei umane, dr. Elisabeth Kubler Ross, iată o nouă capodoperă în această serie de autor: Moartea, stadiul final ...

Workshopuri relevante

Respirație Holotropică Respirație Holotropică
Respiraţia Holotropică este un instrument simplu şi puternic de  cunoaştere, prin experienţă directă, a adevăratei naturi a propriei noastre Fiinţe şi a Realităţii. Cuvântul ”holotropic” ...

Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente
Lucrul cu stările extinse ale Conștiinței este pentru viața de fiecare zi. A fi conștient este a percepe mai profund și mai rafinat realitatea vieții. Un nou grad de Conștiență permite o noi moduri de ...

Practica Stării de Prezență Practica Stării de Prezență
Practica Stării de Prezență este menită să te conducă dincolo de agitația minții. Darul ei este de a-ți reaminti ce ești mult mai mult decât identitatea cu care te-ai obișnuit, decât ...

ShamaniA ShamaniA
Cum ar fi, dacă tot vorbim de Noul Pământ, să începem a crede, precum popoarele indigene, că oamenii aparțin pământului și nu invers. Acesta ar fi primul și, cu siguranță, cel mai important ...

Practica Puterii Feminine Practica Puterii Feminine
Dacă ai nevoie de susținere, de conținere, de un loc în care să te simți auzită și ascultată, un spațiu în care să-ți dai voie să devii femeia care ești menită să fii, te invit să-ți ...

x