Claudia Constantin Claudia Constantin

Azi ştiu că nimic nu mi SE întâmplă, ci doar EU sunt cea care îşi dărâmă şi îşi reconstruieşte, mereu şi mereu, propria realitate! Iar asta îmi relevă mie şi întregii lumi măreţia Fiinţei care sunt. Este un adevăr care mă poate înfricoşa sau, dimpotrivă, mă poate elibera. Mă pot lăsa cuprinsă de frică sau o pot privi ca pe o oportunitate de a-mi depăşi limitele. Alegerea îmi aparţine în totalitate. 

Şi am ales să trăiesc cât pot de frumos aventura asumării acestui adevăr. Am ales un drum al deschiderii faţă de mine însămi şi faţă de viaţă, pe care îl explorez cu curiozitate. Este un drum pe care merg când la pas, când în galop, învăţând astfel că ritmul meu interior este mereu în schimbare, în curgere, precum viaţa însăşi. Un drum pe care îmi rostesc şi îmi mângâi durerile. Care mă provoacă să îmi depăşesc fricile şi care îmi arata că am, cu adevărat, puterea de a face acest lucru. Un drum pe parcursul căruia descopăr, în feluri mereu noi, bucuria de crea, de a mă arăta şi exprima autentic. Şi mai ales bucuria de a trăi toate acestea nu singură, în izolare, ci într-o comunitate. Împreună.

În Călătoria Inimii simt, zâmbesc, sunt pe drumul meu!

 

 

Judecata de sine
Otrava noastră cea de toate zilele

Publicat la 16.10.2017 Comentarii

Claudia Constantin

Dialoguri interioare nesfârșite, explicații, justificări, păreri care mai de care despre toți și despre toate, îndoieli, griji, bârfe, dorința de cere socoteală pentru nedreptățile vieții. 

Rușine și vinovăție pentru ceva ce ai spus sau nu ai spus, pentru ceva ce ai făcut sau nu ai făcut. Regrete, păreri de rău.

Te simți neauzit, neînțeles, neiubit, chiar și de cei mai apropiați ție.  Mic, slab, neputincios.  Judecat de cei din jur la fiecare pas.

Ai impresia că ești condamnat să faci ceea ce trebuie – să muncești din greu, să lupți să te afirmi, să dovedești cine ești, să fii permanent în control și în alertă, pregătit pentru orice lucru rău care s-ar putea întâmpla. Doar pentru că toată lumea din jurul tău face la fel și la fel au făcut și părinții tăi.

Te simți insuficient, niciodată destul de deștept, de frumos, de slab, de bun, de blând. Îți dorești din toată inima să nu mai simți asta, căci este atât de dureros. Și crezi că singura soluție este să înveți mai mult, să mergi la mai multe cursuri/ workshopuri, să îți propui să faci mai mult, să îți asumi mai multe proiecte, să îi ajuți mai mulți pe ceilalți, să muncești până la epuizare, toate acestea în speranța că sentimentul de insuficiență va dispărea. Și, totuși, el reapare mereu.

Ești nemulțumit de job-ul tău, te compari mereu cu ceilalți colegi, te simți inferior sau superior șefului ierarhic, ești frustrat deorece consideri că salariul tău nu reflectă potențialul tău, vrei să câștigi mai mulți bani, să muncești mai putin, vrei să schimbi job-ul, dar nu ai încredere în tine că poți face asta și nici curaj să faci pasul.

Poate că și tu te regăsesti în una, câteva sau poate chiar toate ipostazele de mai sus. Toare și oricare dintre ele conturează un peisaj interior dominat de durere, lipsă de bucurie, nemulțumire, oboseală. De luptă NU cu lumea, sistemul sau societatea, așa cum te-ai obișnuit a crede, ci chiar cu tine însuți/ însăți. Cu un personaj interior atât de familiar, interiorizat atât de iscusit, astfel încât arareori îi mai percepi prezența. Un personaj pe care Byron Brown – în cartea Suflet Nemărginit - îl numește  judecătorul interior.

Ce crezi tu despre tine? Despre corpul tău, despre jobul tău, despre cum îți faci treaba, despre cum relaționezi cu ceilalți?

Cum îți vorbești TU ție, cu ce cuvinte? Sunt aceleași cuvinte pe care le rostesc cei apropiați despre tine sau diferite?

Ce crezi că gândesc ceilalți despre tine? Și ce simți când crezi că ei gândesc în acest fel despre tine?

Te invit să reflectezi la aceste întrebări. Iar când vei simți cum se naște răspunsul, te asigur că vei vedea mai clar felul în care judecătorul interior trăiește în tine, în mintea ta, hrănindu-se din energia ta, din viața ta, păcălindu-te să privești mereu fie înspre trecut sau viitor, fie in afara ta - către ceilalți sau către situatii, contexte...împiedicându-te să trăiești în prezent, în AICI și ACUM, adică în singurul loc și timp în dispui de întregul tău potențial creator și unde poți mereu alege cum vrei să trăiești.

Viața este cu adevărat un dar, o binecuvântare, o experiență a minunării, a bucuriei și curiozității atunci când renuntăm la a crea peisaje interioare ca cele de mai sus, atunci când ne eliberăm de judecătorul interior. Astfel că demersul interior la care această fabuloasă carte ne invită merită întreaga noastră atenție, prezență, implicare. A descoperi cum am creat acest personaj interior, de ce am avut nevoie să îl creăm și care este modul în care ne conduce viața din umbră, este o cheie ce deschide ușa către o nouă viața, cea la care fiecare dintre noi visează.
Suflet nemărginit este o carte-instrument magistală, care îl scoate în lumina puternică a reflectoarelor pe al tău necruțător judecător interior, nu pentru a-l pedepsi, ci pentru a-l ține în brațe cu compasiune, a-i mulțumi pentru tot ceea ce a adus în viața ta și a-i da drumul, a-l lăsa să se odihnească, în timp ce tu preiei cârma propriei tale Vieți.

Ești pregătit să îți asumi responsabilitatea propriei vieți? Sau vrei să îți petreci restul vieții în bezna inconștienței, a autocriticii și a judecății de sine? 

Felul în care îți câștigi existența este un alt domeniu al vieții expus constant autocriticii. Meseria, locul în care muncești, șeful și colegii, succesul înregistrat pot deveni elemente ale evaluării de sine. Ca și în cazul trupului, critica legată de serviciu se bazează deseori pe comparația cu ceilalți, fie că îți sunt prieteni, colegi, vecini, personaje de film sau serial ori părinți. Pe mulți, munca îi face să se simtă adulți. Astfel, a avea un serviciu cu normă întreagă (oricare ar fi el), păstrarea serviciului, câștigarea existenței și plata facturilor sunt toate sinonime cu a fi responsabil și matur. Orice îndepărtare de la normă în acest domeniu (concedierea, serviciu cu jumătate de normă cu care de-abia îți plătește facturile sau serviciu cu normă întreagă, dar care nu îți aduce prea mulți bani) te expune atacurilor pe tema lipsei de maturitate, independență și incapacitatea de a te întreține.

Oricum ai fi ajuns să faci munca pe care o faci (ai ales-o, te-ai pomenit făcând-o sau ai fost forțat s-o faci), ești vulnerabil la atacuri pe această temă. ”Cum ai ales așa o slujbă? Numai un cretin e atât de pasiv când vine vorba de munca pe care o face. Ți-am zis să te informezi mai bine înainte să accepți oferta. Din cauza lipsei de minte a trebuit să accepți slujba asta. Ai obținut slujba asta printr-un noroc, acum să vedem dacă ești în stare s-o și păstrezi.”

Și mai e și tipul de muncă pe care îl faci. Pentru mulți, meseria lor este o măsură a stimei de sine, a statutului, a percepției propriei capacități și împliniri. Altora le afectează viziunea asupra sensului vieții: Îmi place ce fac? Spune ceva special despre mine? Mă simt creativ? Le servește altora? Astfel, e normal să ai standarde conștiente și inconștiente pe baza cărora evaluezi munca pe care o faci. Până și întrebarea dacă o consideri doar o slujbă, o carieră, o meserie sau o vocație, reflectă cât investești în muncă și, deseori, standardele după care te evaluezi.

Este important să nu uiți că de câte ori creezi un standard te compari, poate nu cu alții, ci cu un ideal, iar asta înseamnă că judecătorul e activ. Munca pe care o faci constituie ținta unui atac atunci când ți se pare nedemnă de tine, când nu îți place, deși este respectabilă și dorită, când nu te pricepi la munca pe care o faci, când îți prevezi eșecul, când ți se pare prea ușoară sau prea frumoasă ca să fie adevărat.

Chiar dacă îți place munca pe care o faci, judecătorul tot te poate tortura, impunându-ți standarde de succes imposibile. Cei mai mulți oameni nici nu știu ce îi satisface cu adevărat, așa că se bazează pe standardele puse la dispoziție de judecător. Ca să fie și mai rău, judecătorul poate oricând schimba standardul, găsind astfel un nou motiv de insatisfacție și atac. Cireașa de pe tort- judecătorii multor oameni stabilesc propriile standarde de succes mult mai sus decât pentru alții sau decât o cere situația, dezvăluind astfel cât de ruptă de realitate este autoevaluarea respectivă. E clar acum că judecătorul face din împlinirea profesională o țintă aproape imposibil de atins.

Cum îți măsori împlinirea profesională? Înseamnă să reziști până la sfârșitul zilei și să aduci salariul acasă? Sau înseamnă mai degrabă să treci de angoasă și teama de eșec ca să te simți împlinit prin ceea ce faci? Contează rezultatele muncii tale, serviciile pe care le oferi sau evenimentul ori obiectul pe care îl produci? Cât de rar coincid cele trei? Când simți că nu reușești, ce spune asta despre tine? Judecătorul îți va spune multe: „Înseamnă că nu ești bun de nimic. Nu te poți întreține singur. Acum se văd rezultatele neseriozității din timpul anilor de școală. Acum nimeni nu o să fie mândru de tine. Ar trebuie să-ți fie rușine să te arăți în lume. Tatăl tău a spus mereu că nu o să se aleagă nimic de tine.

Serviciul tău înseamnă și un loc, un context, o relație implicită cu ceilalți. Când judecătorul are nevoie de muniție să te critice, poate folosi oricare dintre aceste elemente: dacă mergi la serviciu – vremea, naveta, transportul în comun; dacă lucrezi de acasă – lucrurile legate de casă care te distrag, izolarea, faptul că nu ieși. Judecătorul poate să găsească standarde, comparații sau dezavantaje în fiecare aspect al muncii tale: tipul de birou sau spațiul de lucru, programul regulat sau neregulat, cantitatea de zgomot de fond, personalitatea șefului, faptul că lucrezi singur sau cu alții, contactul cu publicul, nivelul de intimitate, disciplina, motivația și odihna. Și, bineînțeles, unele dintre cele mai evidente atacuri sunt legate de colegi. „Nu lucrezi la fel de mult ca ei. Ce vor crede dacă termini înaintea lor? Se vede că șeful o place pe ea mai mult. Nu o să mai vorbească niciodată cu tine, din cauză că nu l-ai salutat. Mereu vorbești prea mult la ședințe. O să afle că de fapt habar nu ai ce faci.” Și, la fel de firesc, judecătorul tău interior poate îndrepta atacurile către ceilalți, în capul tău sau cu voce tare. (fragment din Suflet nemărginit, Byron Brown)         




Claudia Constantin a mai scris și

Onorată Instanță Publicat la 11.10.2017

Onorată InstanțăOnorată Instanță, nu a fost corect cum a pus problema. A fost total nedrept față de mine. Nu a înțeles nimic, de fapt nimeni nu mă înțelege. Am fost o proastă că am tăcut. Sigur asta crede și el, că sunt o proastă dacă nu am zis nimic. Trebuia să îi fi zis tot ce aveam de zis…De fapt, mai bine că am tăcut, nu sunt obligată să dau explicații. Și oricum cel mai deștept cedează. Dar așa o să creadă că are dreptate. Și NU are. Eu am dreptate. Trebuie să îl ...

Citește mai mult

Marile succese uitate Publicat la 12.09.2017

Marile succese uitateToamna declanșează un ceva nedefinibil înlăuntrul meu. Ca o muzică pe care o am încriptată în carne, oase și sânge, dar pe care mi-o pot reaminti doar la prima și cea mai fină suflare a începutului de toamnă. Pare că îmi reamintește ceva ce am trăit de milioane de ori și, totodată, conține ceva netrăit încă, ceva nou, un început al cărui gust abia îl pot intui. În fiecare toamnă mă întorc într-un punct zero, pe care ...

Citește mai mult

Școala Maestrului Interior Publicat la 10.07.2017

Școala Maestrului InteriorAm crezut mult timp…Că viața vrea doar să mă pună la încercare, aruncându-mă în cele mai dureroase bătălii.Că în orice clipă pot rămâne singură, astfel că trebuie să învăț să mă descurc singură. Să nu depind de nimeni, să nu cer ajutor.Că greșelile sunt foarte periculoase. De evitat. Adică greșelile pur și simplu nu sunt pentru mine!Că trebuie să devin puternică, înnăbușindu-mi vulnerabilitatea sub zâmbet și înnecându-mi ...

Citește mai mult

Dr. Richard Moss în România Publicat la 01.02.2017

Dr. Richard Moss în RomâniaUnde ești, de fapt, cu gândul, chiar acum când începi să citești aceste rânduri? Te gândești la povești din trecut, la ce ai fi spus, în anumite situații, dar nu ai găsit curajul să rostești? Regreți lucruri pe care le-ai făcut sau pe care nu le-ai făcut? Tânjești după fericiri trecute, ai vrea ca lucrurile să fie cum au fost odată în viața ta, dar nu mai sunt?Sunt doar poveștile tale despre trecut. Revin-o în prezent, adu-ți aminte ...

Citește mai mult

Invitație la Dansul Inimii Publicat la 24.01.2017

Invitație la Dansul Inimii Călătoria Inimii tale, a transformării și întregirii tale, a reconectării tale cu energia vitală și puterea ta de creator al realității pe care o trăiești, poate trece și prin această dimineață în care să-ți dai voie să simți Mișcarea, Ritmul, Starea de Prezență, Bucuria Comuniunii și a Conexiunii.Nu ai nevoie să știi să dansezi, ci ai nevoie doar de corpul tău și de dorința ta de a te mișca, de a ieși din inerție, din zona de confort, din stagnare și băltire. ...

Citește mai mult

ACUM. Eternitatea libertății noastre Publicat la 27.09.2016

ACUM. Eternitatea libertății noastreCe suprafaţă are oare teritoriul libertăţii noastre? Câtă libertate respirăm în propriile noastre vieți? Câtă libertate experimentăm în propria noastră casă, în propriul nostru corp, în propria noastră minte? Am simțit, cu adevărat, vreodată gustul libertății absolute sau ne-am definit libertatea, închizând-o într-un concept?  ...

Citește mai mult

Vara noastră la Luncani Publicat la 14.09.2016

Vara noastră la LuncaniAnul acesta, noi și toți cei care au participat la workshop-urile Călătoriei Inimii, am ales să ne creăm o altfel de vară. O vară în care am plecat să explorăm nu realitatea exterioară, fugind de noi, ci realitatea interioară despre care ne șoptesc neîncetat sufletele noastre. O vară în care am ales ca, în loc să tot alergăm, să învățăm să pășim blând și curios în noi înșine, susținuți fiind de energia vindecătoare a naturii sălbatice ...

Citește mai mult

O atingere Publicat la 24.03.2016

O atingereNu am crezut niciodată că am talentul de a povesti…cu talent. Şi i-am admirat - bine, bine, i-am şi invidiat puţin, acum pot să recunosc chestia asta făra a mi se mai părea că ar fi ceva „nespiritual” – pe cei cu talent de povestitor, care emanau darul povestirii sau al spusului de bancuri prin toţi porii şi care adunau în jurul lor admiratori. Ei bine, eu nu am fost niciodată una dintre ei. Dacă mă întreabă cineva care este subiectul unui film oarecare, ...

Citește mai mult

Decizia schimbării Publicat la 11.03.2016

Decizia schimbăriiAni de-a rândul şi fără să îmi dau seama, mi-am turnat atenţia şi energia în a crea strategii de supravieţuire, de evitare a durerii şi de neasumare a responsabilităţii faţă de propria realitate. Strategii care mi-au fost ajutoare nepreţuite şi adevaraţi salvatori în copilărie, atunci când nu ştiam să mă salvez singură. Le-am lăsat să mă însoţească ca un animal credincios şi le-am investit cu încredere oarbă. Le-am apărat cu înverşunare ...

Citește mai mult

"Respirația Conștientă este cel mai natural, cel mai simplu și cel mai profund lucru pe care îl putem face pentru noi înșine și pentru întreaga Umanitate. Este primul pas către starea de Prezență care deschide toate porțile percepției și deci ale Cunoașterii prin trăire directă."

HEFT

Workshop / Eveniment

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Călătoria Inimii Călătoria Inimii

Un Maestru a spus: “Adevărul vă va face liberi”. Şi un altul: “Adevărul vine înaintea Iubirii”. Această carte este despre Adevăr, Libertate şi Iubire. Un triunghi magic şi ...

Am nevoie de iubirea ta Am nevoie de iubirea ta

Viaţa este relaţie. Ne definim pe noi înşine în funcţie de felul în care ceilalţi ne oglindesc. Apoi, o enormă maşinărie a gîndirii este pusă în funcţiune, iar imaginea ...

AYAHUASCA AYAHUASCA

Ayahuasca, planta sacră a spiritului, mama tuturor plantelor rituale de pe continentul sud-american, este o poartă către straturile cele mai profunde ale propriei noastre conştiinţe. Întâlnirea ...

Spiritul Shamanic Spiritul Shamanic

SHAMANISMUL este cea mai veche formă de dezvoltare personală, precedând toate religiile şi filozofiile cunoscute. Recent, a revenit în atenţie, manifestând o adevărată renaştere. Conţine ...

Trupul meu, Pământul meu Trupul meu, Pământul meu

Mii de ani de spiritualitate descarnată, de căutare a Spiritului în afara Corpului au făcut umanitatea să ignore complet uriaşul potenţial terapeutic şi ontologic al corporalităţii. Ca şi cum ...

Workshopuri relevante

Respirație Holotropică Respirație Holotropică
Respiraţia Holotropică este un instrument simplu şi puternic de  cunoaştere, prin experienţă directă, a adevăratei naturi a propriei noastre Fiinţe şi a Realităţii. Este o poartă prin care fiecare ...

Meditație activă și Shaking Meditație activă și Shaking
Respirația Conștientă și Practica Stării de Prezență sunt fundamentul tuturor abordărilor Călătoriei Inimii și a ceea ce noi, în Călătoria Inimii, numim Calea Maestrului Interior. Reprezintă ...

ShamaniA ShamaniA
Cum ar fi, dacă tot vorbim de Noul Pământ, să începem a crede, precum popoarele indigene, că oamenii aparțin pământului și nu invers. Acesta ar fi primul și, cu siguranță, cel mai important ...

Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente
Cea mai profundă dar și cea mai provocatoare dintre abordările Școlii Maestrului Interior, desprinsă din Practica Prezenței, precisă, rafinată, revelatoare – Maestrul Interior ARC, erupe într-un ...

Respirația Inimii Respirația Inimii
Procesul de Conștiință și de Conștiență prin care noi am străbătut meandrele iluziei până la completa readucere aminte a adevăratei noastre identități se numește Calea Maestrului Interior. ...