Sincronicitate

În spatele evenimentelor se află ţesătura subtilă a destinului

Colecția: Transpersonal

Sincronicitate

Fiecare dintre noi a trăit sincronicităţi – coincidenţe stranii şi semnificative, ce par guvernate de legi necunoscute, care transcend orice explicaţie de tip cauză-efect. Cartea de faţă este o incursiune tulburătoare şi uneori şocantă în adâncurile misterioase ale întâmplării, o investigaţie a însăşi ţesăturii destinului.

Preț: 30.00 Lei


Stoc epuizat

 

Fiecare dintre noi a trăit sincronicităţi – coincidenţe stranii şi semnificative, ce par guvernate de legi necunoscute, care transcend orice explicaţie de tip cauză-efect. Cartea de faţă este o incursiune tulburătoare şi uneori şocantă în adâncurile misterioase ale întâmplării, o investigaţie a însăşi ţesăturii destinului. Este o încercare de a descifra felul în care ne este alcătuită viaţa.
Ce au în comun teorema lui Bell, arhetipurile lui Jung, pisica lui Schrodinger şi actele ratate freudiene? Descoperiţi în lumea fascinantă a Sincronicităţii. Carl Gustav Jung a inventat termenul de „sincronicitate” ca să descrie coincidenţele pline de sens pe care noţiunile convenţionale de timp şi cauzalitate nu le pot explica. Împreună cu marele fizician cuantic Wolfgang Pauli, Jung a căutat să prezinte aceste coincidenţe ca pe nişte fenomene care implică deopotrivă materia şi psihicul, ştiinţa şi spiritul, furnizând astfel explicaţii raţionale pentru evenimente parapsihologice cum ar fi telepatia, precogniţia şi intuiţia.
Sincronicitate examinează opera lui Jung şi Pauli, ca şi pe cea a celebrilor oameni de ştiinţă Paul Kammerer, Werner Heisenberg şi David Bohm. Autorii se angajează într‑o discuţie incitantă despre sincronicitate aşa cum o ilustrează mitologiile antice şi moderne, îndeosebi legenda greacă a lui Hermes Trimegistos. Abordarea lor transdisciplinară unică, presărată generos cu anecdote din viaţa cotidiană şi din literatură, oferă o explorare accesibilă şi inteligentă a acestui concept intrigant şi totodată o întrezărire a tiparului ascuns al existenţei.


Cuprins


Prefaţă
Introducere: Ştiinţă, mit şi natură

Partea întâi: Sincronicitatea şi ştiinţa
Capitolul 1: Biletele de autobuz: ştiinţa descoperă sincronicitatea
Capitolul 2: Sincronicitatea în casa fizicii
Capitolul 3: Rezonanţa tăcută: psihicul şi creierul

Partea a doua: Sincronicitatea şi mitul
Capitolul 4: Scarabeul auriu: C.G. Jung şi sincronicitatea
Capitolul 5: Hermes Tricksterul
Capitolul 6: Semnificaţia sincronicităţii
Anexa I: Prevestirile şi divinaţia
Anexa II: Sincronicitatea şi probabilitatea
Cazuri de coincidenţe sincronistice
Trimiteri bibliografice

Capitolul 4
Scarabeul auriu: C.G. Jung şi sincronicitatea
A atribui întâmplării o intenţie este un gând aflat fie pe culmile absurdităţii, fie în adâncurile profunzimii – în funcţie de felul cum îl înţelegem.
Arthur Schopenhauer, Despre aparenta intenţie a sorţii individului

Jung şi sincronicitatea
(...)Jung a trăit personal numeroase cazuri remarcabile de sincronicitate. În aprilie 1949, într o perioadă de douăzeci şi patru de ore, a remarcat apariţia temei peştelui în nu mai puţin de şase ocazii. Le a descris în cartea sa, Syncronicity: An Acausal Connecting Principle.
Astăzi este vineri. La prânz avem peşte. Cineva aminteşte de obiceiul „păcălelii de întâi aprilie“ [în original, „April fish“]. În aceeaşi dimineaţă observ o inscripţie care spune „Est homo totus medius piscis ab imo“ [Inscripţia cuprindea o figurină pe jumătate om şi pe jumătate peşte]. După amiaza, o fostă pacientă, pe care n o mai văzusem de câteva luni, mi a arătat nişte tablouri foarte impresionante cu peşti, pe care le pictase între timp. Seara mi s a arătat o broderie cu nişte monştri marini, asemănători cu peştii. A doua zi, 2 aprilie, dimineaţa, o altă pacientă pe care n o văzusem de mulţi ani mi a relatat un vis în care se afla pe malul unui lac şi vedea un peşte mare, care a înotat direct spre ea şi i s a oprit la picioare. În perioada aceea eram cufundat într un studiu despre simbolul peştelui în istorie.
La vremea când înregistra aceste întâmplări, Jung se afla pe malul unui lac. După ce a încheiat ultima propoziţie, s a dus spre dig, iar acolo a văzut un peşte mort, de vreo treizeci de centimetri lungime, care nu se afla în locul respectiv cu o seară înainte. Dacă includem şi acest incident, avem în total nu mai puţin de opt întâmplări legate de peşti.
În cazul peştelui, ca şi în cel al cărăbuşului auriu, bogăţia simbolică a subiectului iese imediat la iveală. Peştele este, spre exemplu, un simbol asociat în mod tradiţional cu figura lui Hristos, cu naşterea eroului, cu viaţa şi pulsiunile inconştientului. Uneori apare ca simbol al fertilităţii. Implicarea lui Jung în ce priveşte simbolul peştelui este evidentă, din moment ce declară el însuşi că la acea vreme îi studia semnificaţia de a lungul istoriei.
Se spune că lui Jung i a venit ideea sincronicităţii la sfârşitul anilor 1920, în timpul unei conversaţii la cină cu Albert Einstein. Pare potrivit ca o asemenea idee să rezulte dintr o discuţie între doi oameni care şi au adus o contribuţie atât de mare la sentimentul unităţii cosmosului, Jung în domeniul lăuntric, iar Einstein în cel exterior. Însă, aşa cum am văzut, ideea corespondenţei cu sens între şiruri de evenimente fără legătură cauzală între ele este mult mai veche. Jung însuşi îl indică pe Schopenhauer drept „naşul“ ideilor sale.
În anul 1850, Schopenhauer a scris un eseu intitulat „Despre aparenta intenţionalitate a sorţii individului“, în care se referea la „simultaneitatea fără legături cauzale, pe care o numim «întâmplare»“ . Schopenhauer considera că viaţa fiecărui individ urmează un tipar sau o soartă dinainte stabilită. El asemăna şirul cauzal care trasează calea unei persoane prin viaţă cu un meridian al globului, paralelele reprezentând interacţiunile cu viaţa altor indivizi.
Soarta unui individ anume se potriveşte inevitabil cu soarta altuia, şi fiecare este eroul propriei drame, apărând în acelaşi timp într o dramă care i este străină – acesta este un lucru care ne depăşeşte puterea de înţelegere şi poate fi considerat posibil doar datorită celei mai minunate armonii prestabilite.

CELE ŞAPTE PENE ALE VULTURULUICELE ŞAPTE PENE ALE VULTURULUI

Luis A. nu este un personaj de roman, ci un om real, chiar dacă ţine să rămână anonim. Această carte îi povesteşte istoria – de la îndepărtata sa copilărie argentiniană până la evenimentele care l-au condus la porţile Franţei, unde locuieşte acum.

 

"Atenția este o formă sacră de energie care curge din Ființă pentru a crea Realitate și Experiență. Unde este Atenția, acolo este Prezența, acolo este Creația. Ce ai creat astăzi cu Atenția ta?"

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Cărți, articole, workshopuri & evenimente

Arhiva Newsletter