Punct rubrica Il donno della Indulgenza

Darul iertării

Publicat la 29.03.2020 Comentarii

Il donno dell' Indulgenza
Darul Iertării

Elena Francisc Țurcanu

Privesc, intrată pentru a doua oară în micuța biserică, la pictura de deasupra Altarului. Îi pot vedea frumusețea, de data asta fără să simt că sunt îmbâcsită de praful trecutului. Trecutul lasă straturi grele de praf în privirile noastre. O trăiesc acum, pe măsură ce mă apropii de ea.

Prima oară, n-o trăisem, doar o văzusem dar conștiința îmi atinsese văzul și am putut vedea ceva ce, pe moment, nu am putut înțelege. Părea o recunoaștere, o reamintire dintr-un trecut foarte îndepărtat. Nu mi-am dat seama de asta, pe moment. Mi-am continuat pașii, cu intenția să înconjor bisericuța, însă tremurul lăuntric, pe care l-am confundat a fi doar curiozitatea să aflu mai multe despre pictură, m-a condus apoi către Călugărul ce părea a fi străjerul la intrarea în Porziucola.

L-am întrebat despre pictură. A zâmbit mai întâi, auzindu-mi întrebarea, de parcă pentru asta era pus acolo și chiar această întrebare aștepta. Apoi s-a pus să-mi povestească, mai degrabă, și nicidecum să îmi explice sau să îmi răspundă sec la întrebare, cum eu mă așteptam. Iar vorbele lui, izvorâte din inimă și curse în afară prin fereastra sufletului său, au crăpat în mine ceva ce nici nu eram conștientă că zăcea închis. Ferecat poate de sute de ani. Tremurul, început cu puțin înainte, s-a accentuat și pe măsură ce el continua să îmi vorbească, privindu-mă cu ochi senini și calzi, ceea ce inițial doar se crăpase înlăuntrul meu acum părea că explodează.

Corpul a început să-mi tremure și mai tare și lacrimi din străfunduri nebănuite s-au pornit. Zidurile catedralei dispăreau. Puteam vedea doar mica bisericuță. Porziuncola, în mijlocul văii, ca în urmă cu 800 de ani. Îmi venea să strig să se audă în toată valea dar nodul din gât mă sugruma.
Sorella me devo andare, mi-a spus Călugărul. Vorbele lui m-au readus în acel moment prezent. Zidurile catedralei s-au recompus rapid forțându-mi privirea să se readune de peste dealuri, unde se întinsese. Me devo andare, sorella. Și a plecat, cu pași mai iuți decât credeam că sunt permiși în catedrală, nebănuind că am putut vedea și lacrimile lui și c-am simțit că nu mie mi-a vorbit ci inimii mele.

Deschiderea ce o simțeam continua să aducă la suprafață lacrimi și un tremurat care aproape că-mi secera picioarele.

Acum - că am intrat din nou în sacra bisericuță aflată în inima celei mari, Santa Maria degli Angeli, care o conține - nu mai pot gândi nimic despre pictură. Culori. Simboluri. Ce înseamnă? Cine este în susul picturii și cine este în josul ei. De ce ea are veșmântul negru și nu altă culoare? Ce reprezintă aia sau ailaltă? Gândire pură. De data asta nu mai pot gândi nimic, așa cum făcusem prima oară.

Când gândesc nu este iubire și nici încredere. Și nici simțire. Nimic din toate acestea acum. Fără gânduri - intrată pentru a doua oară în locul sacru unde a început totul pentru Sfântul Francisc – doar inimă deschisă. Pictura... acum doar o trăiam precum un portal către un trecut cu care puteam, în sfârșit, face pace. PACE. Conștientizez abia acum ce înseamnă pentru mine Il dono della indulgenza. A ierta schimbă îmi schimbă întreaga poveste. Iertând, creez o oază de pace în deșertul poveștii mele de durere pe care, în mod evident doar am îngropat-o mai adânc. Oricât de mult am crezut că „am lucrat” și „am vindecat”.


În Porziuncola am trăit inima, și iubirea, și iertarea, și reconcilierea, și frumusețea, și pacea, pășind afară din închisoarea minții și simțind libertatea din mijlocul văii în care se afla acest loc sacru și mistic. Am trăit sentimentul că am puterea de a urca muntele meu interior, acceptând darul iertării.

La Porziuncola am putut simți și trăi necuprinderea din mine însămi. Acea trăire, abia acum îmi dau seama, avea să fie o pregătire pentru acum. Pentru ce trăiesc acum. Dumnezeu nu este nicăieri decât înlăuntrul meu. EL este centrul vieții și al conștiinței. Și dacă este în mine atunci cum să nu îmi fac corpul cel mai frumos Templu? Și cum inima ne este Altarul fie s-o păstrăm deschisă așa cum poarta sfântă este mereu deschisă la Porziuncola.

Iar în aceste vremuri fără precedent (în această viață), altarul nostru lăuntric ne este virusat prin corona virusul ce a cuprins și inima colectivă a umanității.


Nessuno si salva da solo, nessuno si salva da solo. a spus Papa Francisc, în seara aceasta, în a sa sfântă Urbi et Orbi, Binecuvântări. Piazza San Pietro, goală. Și nu din cauza ploii...

Suntem toți în aceeași barcă, a mai spus Papa Francisco, în marea furtună care ne expune vulnerabilitățile și false certitudini pe care ne-am construit programele zilnice în tentativa de a ne anestezia. Ceea ce este cel mai important acum este să ne aducem aminte de umanitatea noastră și de ... a fi împreună.


Mulțumesc, Papa Francisc. Am înțeles și în seara asta, prin vorbele tale simple și născute din inima-ți mereu generoasă, că Dumnezeu nu ne pedepsește, cu această pandemie. Că nu este nevoie să urlăm la el că ne-a uitat. Suntem, de fapt, față în față cu propria noastră judecată de sine. Și mai precis, suntem puși în fața unei uriașe alegeri: ce păstrăm și ce lăsăm?

Ce schimbăm, cu adevărat înlăuntrul nostru?

Ce este necesar în viața noastră și ce este doar umplutură, butaforie, falsitate?

Da, Papa Francisc, puterea lui Dumnezeu rezidă în bunătatea lui chiar și atunci când ne oferă ceea ce noi percepem a fi o „pedeapsă” din partea sa.


DA, fie să ne păstrăm inimile deschise și să creăm spațiu pentru creativitate împreună. Și chiar în mijlocul acestei izolări, când ne este dor de tandrețe și de îmbrățișări, să ne amintim că nu suntem niciodată singuri.

AmmaRa




"Calea Maestrului Interior este calea regală a percepției integrale a Realității. Este calea Conștienței, care schimbă complet raportul cu noi înșine și cu întreaga experiență numită Realitate."

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Cele o mie de nume ale bucuriei Cele o mie de nume ale bucuriei

O carte de o superbă şi adâncă profunzime, de o înţelepciune iluminată, care nu are nimic teoretic. Este o înţelepciune intrinsecă, nestudiată, care irumpe din poveştile simple de viaţă. ...

Stima de sine Stima de sine

Pentru copiii noştri suntem un fel de oglinzi. Felul în care noi reacţionăm influenţează imaginea pe care copii şi-o formează despre sine. Suntem reperele cu ajutorul cărora ei se construiesc pe ei ...

Bebeluși Deștepți Bebeluși Deștepți

Felul cum sunt trataţi copiii în primii lor ani de existenţă are o influenţă decisivă şi de durată. Fiecare transformare personală prin Conștiență schimbă Conștiența întregii lumi. ...

Zâmbește fricii Zâmbește fricii

Nenumărate sunt formele fricii care stăpânesc existența umană în aceste timpuri. Frica de viitor, frica de schimbare, de asumare a propriei străluciri, frica de judecățile celorlalți, frica de ...

Şcoala Zeilor Şcoala Zeilor

Această carte este o hartă şi un plan de evadare. Scopul său este de a vă arăta parcursul urmat de un om oarecare pentru a evada din povestea hipnotică a lumii, din interpretarea jalnică a existenţei, pentru ...

Workshopuri relevante

Articole pe aceeași temă

Disciplina Prezenței Disciplina Prezenței

Nu este vorba despre a ne descoperi pe noi înșine. Suntem deja ceea ce suntem. O imensă experiență umană trăiește în interiorul nostru, și din această experiență am creat diferite identități ...

Relație și Creație Relație și Creație
realitatea curge din noi, conștient sau nu

Uneori, frica, furia, agresivitatea, auto-justificarea, adică ego, consumă toate resursele noastre de energie creatoare. Nu mai rămâne nimic pentru a împlini ceea ce ne dorim. Nu ne mai rămâne ...

Singuri în Paradis Singuri în Paradis

Nu o să uit niciodată gustul, mirosul otrăvitor al bolii. Puteam simți suferința tuturor femeilor care, vreodată, se îmbolnăviseră de cancer de uter, de ovare, de sân, și puteam vedea cu claritate ...

Creez NOU Creez NOU

...am nevoie să mă adaptez, să fiu flexibilă, să caut în mine resurse noi și să mă ajustez în permanență. Să-mi onorez adevărul mai mult decât până acum. Fără compromisuri. ...

   Grijă față de tine!   Grijă față de tine!

Noi perspective, noi posibilități, noi potențialuri se nasc chiar acum la început de an și de nouă decadă. Bineînțeles, și noi provocări, da! Fie să ne aducem însă mereu aminte că ele, ...

Gândire vs Inteligență Gândire vs Inteligență

Inteligență, conform dicționarului: Capacitatea de a înțelege ușor și bine, de a sesiza ceea ce este esențial, de a rezolva situații sau probleme noi pe baza experienței acumulate anterior; deșteptăciune. S-ar ...

Oameni în cușcă Oameni în cușcă
Gratiile sunt făcute din gândire. Eliberarea

Gratiile sunt făcute din gândire. Iar gândirea e prețioasă, este investită cu valoare de identitate. ”Gândurile mele, părerile mele, perspectivele mele, informațiile mele”. Chiar ...

Creația Conștientă de Realitate Creația Conștientă de Realitate

De unde fascinația iluminării? De unde fascinația maestrului, a vindecătorului, a shamanului, a celui cu puteri ”supranaturale”? Totul este despre creația de realitate. Am vrea să creăm propria ...

Cine crezi că ești? Cine crezi că ești?
Depinde de cât de profund poți percepe realitatea

Măiestria este aceea de a trăi la anvergura și profunzimea propriei revelații despre realitate. Au existat dintotdeauna mijloace de tot felul pentru a extinde percepția asupra realității, de a ieși din ...

Echilibrul Interior Echilibrul Interior
susține sistemul imunitar

Cu cât uităm să ne ascultăm corpurile și să recunoaștem că avem acces la resurse nebănuite - dacă am îndrăzi să gândim și să acționăm altfel decât în vechile structuri ...