Punct rubrica Il donno della Indulgenza

Darul iertării

Publicat la 29.03.2020 Comentarii

Il donno dell' Indulgenza
Darul Iertării

Elena Francisc Țurcanu

Privesc, intrată pentru a doua oară în micuța biserică, la pictura de deasupra Altarului. Îi pot vedea frumusețea, de data asta fără să simt că sunt îmbâcsită de praful trecutului. Trecutul lasă straturi grele de praf în privirile noastre. O trăiesc acum, pe măsură ce mă apropii de ea.

Prima oară, n-o trăisem, doar o văzusem dar conștiința îmi atinsese văzul și am putut vedea ceva ce, pe moment, nu am putut înțelege. Părea o recunoaștere, o reamintire dintr-un trecut foarte îndepărtat. Nu mi-am dat seama de asta, pe moment. Mi-am continuat pașii, cu intenția să înconjor bisericuța, însă tremurul lăuntric, pe care l-am confundat a fi doar curiozitatea să aflu mai multe despre pictură, m-a condus apoi către Călugărul ce părea a fi străjerul la intrarea în Porziucola.

L-am întrebat despre pictură. A zâmbit mai întâi, auzindu-mi întrebarea, de parcă pentru asta era pus acolo și chiar această întrebare aștepta. Apoi s-a pus să-mi povestească, mai degrabă, și nicidecum să îmi explice sau să îmi răspundă sec la întrebare, cum eu mă așteptam. Iar vorbele lui, izvorâte din inimă și curse în afară prin fereastra sufletului său, au crăpat în mine ceva ce nici nu eram conștientă că zăcea închis. Ferecat poate de sute de ani. Tremurul, început cu puțin înainte, s-a accentuat și pe măsură ce el continua să îmi vorbească, privindu-mă cu ochi senini și calzi, ceea ce inițial doar se crăpase înlăuntrul meu acum părea că explodează.

Corpul a început să-mi tremure și mai tare și lacrimi din străfunduri nebănuite s-au pornit. Zidurile catedralei dispăreau. Puteam vedea doar mica bisericuță. Porziuncola, în mijlocul văii, ca în urmă cu 800 de ani. Îmi venea să strig să se audă în toată valea dar nodul din gât mă sugruma.
Sorella me devo andare, mi-a spus Călugărul. Vorbele lui m-au readus în acel moment prezent. Zidurile catedralei s-au recompus rapid forțându-mi privirea să se readune de peste dealuri, unde se întinsese. Me devo andare, sorella. Și a plecat, cu pași mai iuți decât credeam că sunt permiși în catedrală, nebănuind că am putut vedea și lacrimile lui și c-am simțit că nu mie mi-a vorbit ci inimii mele.

Deschiderea ce o simțeam continua să aducă la suprafață lacrimi și un tremurat care aproape că-mi secera picioarele.

Acum - că am intrat din nou în sacra bisericuță aflată în inima celei mari, Santa Maria degli Angeli, care o conține - nu mai pot gândi nimic despre pictură. Culori. Simboluri. Ce înseamnă? Cine este în susul picturii și cine este în josul ei. De ce ea are veșmântul negru și nu altă culoare? Ce reprezintă aia sau ailaltă? Gândire pură. De data asta nu mai pot gândi nimic, așa cum făcusem prima oară.

Când gândesc nu este iubire și nici încredere. Și nici simțire. Nimic din toate acestea acum. Fără gânduri - intrată pentru a doua oară în locul sacru unde a început totul pentru Sfântul Francisc – doar inimă deschisă. Pictura... acum doar o trăiam precum un portal către un trecut cu care puteam, în sfârșit, face pace. PACE. Conștientizez abia acum ce înseamnă pentru mine Il dono della indulgenza. A ierta schimbă îmi schimbă întreaga poveste. Iertând, creez o oază de pace în deșertul poveștii mele de durere pe care, în mod evident doar am îngropat-o mai adânc. Oricât de mult am crezut că „am lucrat” și „am vindecat”.


În Porziuncola am trăit inima, și iubirea, și iertarea, și reconcilierea, și frumusețea, și pacea, pășind afară din închisoarea minții și simțind libertatea din mijlocul văii în care se afla acest loc sacru și mistic. Am trăit sentimentul că am puterea de a urca muntele meu interior, acceptând darul iertării.

La Porziuncola am putut simți și trăi necuprinderea din mine însămi. Acea trăire, abia acum îmi dau seama, avea să fie o pregătire pentru acum. Pentru ce trăiesc acum. Dumnezeu nu este nicăieri decât înlăuntrul meu. EL este centrul vieții și al conștiinței. Și dacă este în mine atunci cum să nu îmi fac corpul cel mai frumos Templu? Și cum inima ne este Altarul fie s-o păstrăm deschisă așa cum poarta sfântă este mereu deschisă la Porziuncola.

Iar în aceste vremuri fără precedent (în această viață), altarul nostru lăuntric ne este virusat prin corona virusul ce a cuprins și inima colectivă a umanității.


Nessuno si salva da solo, nessuno si salva da solo. a spus Papa Francisc, în seara aceasta, în a sa sfântă Urbi et Orbi, Binecuvântări. Piazza San Pietro, goală. Și nu din cauza ploii...

Suntem toți în aceeași barcă, a mai spus Papa Francisco, în marea furtună care ne expune vulnerabilitățile și false certitudini pe care ne-am construit programele zilnice în tentativa de a ne anestezia. Ceea ce este cel mai important acum este să ne aducem aminte de umanitatea noastră și de ... a fi împreună.


Mulțumesc, Papa Francisc. Am înțeles și în seara asta, prin vorbele tale simple și născute din inima-ți mereu generoasă, că Dumnezeu nu ne pedepsește, cu această pandemie. Că nu este nevoie să urlăm la el că ne-a uitat. Suntem, de fapt, față în față cu propria noastră judecată de sine. Și mai precis, suntem puși în fața unei uriașe alegeri: ce păstrăm și ce lăsăm?

Ce schimbăm, cu adevărat înlăuntrul nostru?

Ce este necesar în viața noastră și ce este doar umplutură, butaforie, falsitate?

Da, Papa Francisc, puterea lui Dumnezeu rezidă în bunătatea lui chiar și atunci când ne oferă ceea ce noi percepem a fi o „pedeapsă” din partea sa.


DA, fie să ne păstrăm inimile deschise și să creăm spațiu pentru creativitate împreună. Și chiar în mijlocul acestei izolări, când ne este dor de tandrețe și de îmbrățișări, să ne amintim că nu suntem niciodată singuri.

AmmaRa




"Practica Prezenței este baza oricărei experiențe de expansiune a Conștienței și punctul de plecare al oricărei experiențe spirituale. Revelația nu este a pleca, ci a rămâne, în deschidere și percepție a tuturor dimensiunilor Realității."

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Cele o mie de nume ale bucuriei Cele o mie de nume ale bucuriei

O carte de o superbă şi adâncă profunzime, de o înţelepciune iluminată, care nu are nimic teoretic. Este o înţelepciune intrinsecă, nestudiată, care irumpe din poveştile simple de viaţă. ...

Bebeluși Deștepți Bebeluși Deștepți

Felul cum sunt trataţi copiii în primii lor ani de existenţă are o influenţă decisivă şi de durată. Fiecare transformare personală prin Conștiență schimbă Conștiența întregii lumi. ...

Stima de sine Stima de sine

Pentru copiii noştri suntem un fel de oglinzi. Felul în care noi reacţionăm influenţează imaginea pe care copii şi-o formează despre sine. Suntem reperele cu ajutorul cărora ei se construiesc pe ei ...

VINDECĂ VINDECĂ

Cartea de faţă este o strălucită colecţie a înţelegerilor pe care propria experienţă le-a revelat doctorului Servan-Schreiber, reunind perspective şi informaţii de o importanţă vitală pentru bunăstarea ...

Setea de întregire Setea de întregire

Neliniştea pe care o simţim este acel imbold înnăscut, lăuntric care ne împinge în direcţia posibilităţilor noastre spirituale. Setea de întregire este tendinţa dinamică datorită ...

Workshopuri relevante

Articole pe aceeași temă

Privirea pe centru Privirea pe centru
în acest portal de Lună Nouă

Schimbare. Curgere. Tranziție. Ceva lăsăm. Ceva nou se naște. Creăm echilibru, născut din liniștea regăsită înlăuntrul nostru. Creăm echilibru, născut din încrederea redobândită în ...

Prezența Prezența

Pentru cea mai mare parte dintre oameni, dimensiunea spirituală a existenței nu are nici o legătură cu viața de fiecare zi, cu lumea în care trăim, cu corpul nostru, relațiile și situațiile vieții ...

Creația Creația
O nouă Viață

Un canal deschis, curat prin care totul curge, se eliberează și se vindecă. Am încredere în înțelepciunea corpului meu. Nu mă împotrivesc. Las doar să curgă. Totul curge. Trecutul ...

Dependența de emoții negative. Eliberează-te! Dependența de emoții negative. Eliberează-te!

Dacă reușești să te eliberezi de dependențele tale, de orice natură ar fi ele, poți face marele shift de paradigmă. Poți schimba tiparele de gândire, poți schimba vechea identitate, poți schimba ...

Arta Ascultării Atente Arta Ascultării Atente
Liniște. Pace. SHANTI

Un program de transformare interioară creat și condus de AmmaRa. 30 de zile de practică în Arta Ascultării Atente, care conduc către deschiderea spațiului lăuntric al liniștii din care se naște o ...

Tu ce alegi - la această Lună Nouă - și de la ce te abții? Tu ce alegi - la această Lună Nouă - și de la ce te abții?

Conjuncturile astrale, prezente în aceste zile, ne ajută să simțim mai mult energia iubirii, ne ajută să alegem a iubi - ieșind din victimizare și din atitudinea „vai de mine, cât de nedreaptă ...

SEVATI SEVATI

Am adus ceva proaspăt în această lume în care vorbim prea mult despre spiritualitate și trăim prea puțin din ea: EXPERIENȚA. A trăi dimensiunea spirituală a ființei noastre este, calitativ, ...

Ceea ce contează Ceea ce contează
Un cuvânt de la AmmaRa

Ceea ce contează cu adevărat în viețile noastre sunt relațiile dintre noi, măsura în care putem trăi bucuria, iubirea, frumusețea și adevărul. Toate acestea izvorăsc în viețile noastre ...

Prezența Prezența
Revelația nu valorează nimic, dacă nu este coborâtă în viața de fiecare zi

Aceste momente de revelație, de deschidere, de bucurie și încredere – trăite în călătoriile pe care le oferim – sunt întotdeauna pline de inspirație. Ele ne revelează sacralitatea ...

Magicianul în mijlocul Realității sale Magicianul în mijlocul Realității sale

Umanitatea căzută în iluzie a căutat mereu o scurtătură pentru a ieși din propria nefericire. Simțindu-se separată de realitate a visat la puterile magice, la bagheta fermecată, la o formulă secretă, ...