Poate că în contextul pe care-l trăim acum, dincolo de frici și îngrijorări, ne dăm voie să simțim că transformarea personală este, cu adevărat, precum o călătorie sacră ce merită toată atenția noastră.

E atât de evident acum că procesul de transformare este, deopotrivă, personal și colectiv, în dimensiunea globală în care se petrece experiența ce-o trăim toți. Experiență care are o importantă dimensiune mistică.

Am ghidat multe Călătorii Inițiatice și Ceremonii Sacre, în ultimii 17 ani. De-a lungul anilor, cu fiecare călătorie, cu fiecare ceremonie, conștientizam că momentul în care începea, cu adevărat, călătoria nu avea de a face cu data sau ora la care ne porneam. Altul era momentul în care „inițierea” începea. Și, de asemenea, oricât aș fi plănuit în detaliu întreaga călătorie, habar nu aveam, până la urmă, ce avea să apară pe drum. Căci drumul nu era niciodată doar fizic ci, de fiecare dată, și lăuntric. Așa că am învățat să curg cu ceea ce Existența îmi oferea, conștientizând, din ce în ce mai mult, că întotdeauna îmi servea. Oricât de dureros și de provocator era uneori. Îmi servea atât mie cât și întregului grup, chiar dacă, de multe ori, nu toată lumea din grup putea vedea sau simți, că durerile și provocările vin pentru a ne ajuta să ne vindecăm, să evoluăm. Provocări, menite să ne smulgă din zona de confort. Provocări menite să ne zdruncine vechile tipare de gândire și comportament, vechile credințe. Provocări menite să ne dărâme sistemele pe care le-am crezut a fi solide.

Orice călătorie inițiatică, sacră, ce am călăuzit vreodată în toți acești ani a avut în ea mai multe dimensiuni. Cea terapeutică, cea spirituală, cea trans-generațională, cea transpersonală și cea integrală, au fost întotdeauna prezente. Dar și dimensiunea concretă – cea cu învățături simple, clare.

La nivel global, contexul pe care îl trăim acum are toate aceste dimensiuni, pentru că este, cu adevărat, precum o călătorie inițiatică, o ceremonie sacră, experiența în care suntem.

Poate că pe mulți nu-i interesează acum, atât de mult, dimensiunea terapeutică a acestui proces. Însă ea este prezentă. Și nu avem cum s-o ignorăm. Toți avem acum, fiecare în felul său unic, oportunitatea de a vindeca o traumă personală, în contextul prezent. Căci ies la suprafață răni vechi, frici și emoții pe care poate nici nu credeam că le avem. Putem vindeca însă nu doar traumele personale ci și pe cele colective. Ca și Umanitate, avem o traumă colectivă. Și schimbarea conștientă a fiecăruia dintre noi, a modului nostru de gândire, de comportament, de viață, conduce la vindecarea traumei colective.

Dacă încă nu ți-ai dat voie să te uiți, cu sinceritate și cu deschidere, înlăuntrul tău, în aceste ultime săptămâni de mari provocări, tot sperând „să treacă cât mai repede și să revenim la normal”, te încurajez să îți oferi timp și să privești, cu adevărat, în tine. Căci „la normal” nu mai revenim.

Te invit să te așezi cu aceste întrebări, conectându-te cu respirația ta, o respirație pe care o poți transforma într-o Respirație Conștientă, CHEIA:

1. Ce simt că este adânc înlăuntrul meu și știu că a venit momentul să transform acum? Am tot amânat, poate chiar ani la rând, dar acum știu că e musai să schimb. În ciuda fricilor, pot simți gustul curajului.
2. Ce fel de persoană vreau să fiu, cu adevărat, de acum înainte în lumea în care trăiesc?
3. În ce direcții ale vieții mele aleg să pun mai multă generozitate, bunătate, îngăduință, frumusețe?
4. Pot lăsa jos masca, butaforia, alegând să-mi rostesc adevărul?
5. Pot renunța la grabă, la nerăbdare, la incapacitatea de a (mă) asculta cu atenție, alegând, mai degrabă, să cultiv răbdarea, liniștea, ascultarea atentă, compasiunea?
6. Pot îndrăzni să simt că esența mea este iubire și să rămân cu atenția în emanație inimii care îmi arată ceea ce ne unește și nu ceea ce ne separă?
7. Pot cultiva ÎNCREDEREA, recunoscând-o ca fiind o creație interioară pe care nimeni și nimic, nicio forță întunecată, malefică, 5G-ică :)) ,  nu mi-o poate lua?

Ceva din tine are nevoie, chiar acum, de transformare. Altfel, nu ai fi aici, acum, în aceste vremuri. Valabil și pentru mine. Nu aș mai fi aici, acum, dacă nu aș mai avea ceva de transformat. Te invit să fim împreună, la această următoare Lună Plină, joi seară, 7 mai, Agnis, va călăuzi un grup de bărbați, în a lor călătorie sub egida: Luppia Mundi. De data aceasta cu tema: Conexiunea cu Sine. Iar eu, în aceeași seară, mă așez în deschidere să călăuzesc, spre Vindecare prin Compasiune, orice femeie alege să pășească în acest câmp de rezonanță ce creăm împreună. Un câmp de rezonanță în care ne simțim, ne onorăm, ne recunoaștem, femei între femei, dincolo de comparații, de etichete, de judecăți. Femei între femei, onorându-ne Puterea Feminină.

În Călătoria Inimii, direcția Practica Puterii Feminine, este cea în care mi-am turnat energia creativă, onorând renașterea marelui principiu feminin de care are nevoie întreaga umanitate aflată acum în acest tulburător proces de vindecare.  Nu pretind că știu „mai bine”, „mai mult” ci doar simt că pot împărtăși din a mea vastă experiență și că, întotdeauna, o fac cu inima deschisă.

O temă majoră, la această Lună Plină, este aceea de a avea curajul să ne înțelegem și să ne comunicăm sentimentele. Conflictele interioare între gânduri și sentimente apar mereu, când nu reușim să le înțelegem și să le comunicăm. Și asta duce la confuzie, la tensiune, la anxietate.

În aceste următoare zile ce preced Luna Plină, ne putem rătăci în argumente și neînțelegeri, dacă uităm de Respirația Conștientă – CHEIA. Ține de fiecare să își folosească, cu înțelepciune, puterea și inteligența emoțională, intuiția, ce – la Lună Plină - ajung la apogeu. Cu cât avem curajul să ne oferim mai multe momente de liniște și ascultare, cu atât putem descoperi ceea ce a tot cauzat tensiune, dizarmonie, negativism.

Indiferent de alegi să fii cu noi, sau nu, joi seară, 7 Mai, în

Luppia Mundi - Conexiunea cu Sine, sau în Practica Puterii Feminine - Vindecare prin Compasiune

am încredere că îți onorezi procesul de vindecare și evoluție chiar și prin simplul gest de a îți oferi un moment de liniște, de tăcere, de ascultare interioară. Întreabă-te: Ce îmi spun sentimentele mele? Ce mă reține încă să fac schimbarea la care am tot visat?

Nimic și nimeni, absolut nimeni, oricât de mulți bani ar avea sau oricât de multe arme 5G sau de orice tip, nu ne poate fura resursa interioară numită încredere în puterea noastră de creatori. Sunt deja foarte mulți oameni care se angajează acum într-un proces conștient de Conexiune cu Sine, un proces de transformare, de Vindecare prin Compasiune. Însă, îți poți imagina ce viitor am crea, în ce realitate și ce viață am trăi, dacă am fi din ce în ce mai mulți oameni care cultivă ÎNCREDEREA – o creație interioară ? O viață în încredere, în strălucire, în frumusețe, în adevăr, în ÎMPREUNĂ. Putem blestema acest context în care suntem, temându-ne și îngrijorându-ne, jucându-le jocul celor care se cred în control....

SAU

...putem simți – în ciuda provocărilor – că suntem în mijlocul unei Ceremonii Sacre, a unei Călătorii Inițiatice, și că ține de noi, și al nostru curaj, ce elemente mistice, vindecătoare și transformatoare, cultivăm. Putem, ReNaște. Înțelegând cum am ajuns aici - prin ce tipare de gândire și comportament, prin ce acțiuni sau non-acțiuni – și cum să facem și, mai ales, să fim, pentru a nu mai ajunge în acest punct. Eu chiar cred că ne putem îmbarca într-o nouă aventură ce ne duce, ca și umanitate, pe un nou nivel de Conștiență. ÎMPREUNĂ, însă!

 Elena Francisc-Țurcanu

(AmmaRa)