Crize și... Ascensiunea lui Om

Sfârșitul acestui an pare întunecat. Criza virusului acoperă nenumărate alte crize, politice, militare, economice, sociale. Iar acestea sunt alcătuite din miliarde de crize personale care se mișcă precum valurile unei mări. Este despre Umanitate, despre Om, și despre fiecare din noi.

Crizele sunt bune. Conduc la salturi de conștiință și la evoluție interioară, personală și colectivă.

Personale și colective, crizele sunt confruntări între trecut și prezent, între cine am fost și cine devenim. Ne obligă să schimbăm ceva în gândirea, atitudinile, modurile noastre de a fi, din obiceiurile noastre vechi, care intră în conflict cu Prezentul și Viața.

Ne obligă să ne punem întrebări. Să ne privim pe noi înșine și să alegem altceva. Identitatea noastră se transformă. Evoluăm. Uneori plătind un preț dureros. Durerea provine din neputința de a renunța la cine credeam că suntem.

Crizele personale – relații, sănătate, bani, sunt la fel.

Umanitatea este o oglindire colectivă a lui Om.

Iar Om se află aici, în această viață, această lume, acest moment, această situație pentru un singur lucru: Ascensiune.

Ascensiunea este un proces natural al Conștiinței, la fel de inevitabil precum Viața. Iar crizele sunt instrumente ale acestui proces.

Lumina se naște din întuneric

Trecutul este viață trăită și structurată. Alegeri vechi, căi bătute. Identitate. Cine credem că suntem. Gânduri, obiceiuri, moduri de a fi și de a relaționa cu noi înșine, cu ceilalți și cu existența.

Densitate. Întuneric. Dar și confortul obișnuinței. Frica în fața prezentului este frica de necunoscut și nevoia de control.

Dar Viața curge, nestructurată și liberă, ca un fluviu. Tinde să erodeze structurile vechi. Așa se nasc crizele. Din opoziție și rezistență la curgerea Vieții.

Avem două opțiuni în fața crizelor de orice fel. Prima este rezistența, acutizarea crizei și în consecință durerea. A doua este a privi în interior și a vedea ce avem de schimbat. Existența este o oglindă a lumii interioare.

Schimbarea este o renunțare la trecut, la cine am crezut că suntem, la o identitate. Și la prizonieratul dens al întunericului. Și nașterea unui nou început, aliniat cu Viața. Aceasta este Lumina care se naște din întuneric.

De prea multe ori ne scufundăm în crize și în întuneric înainte de a schimba.

De prea multe ori așteptăm până când Existența ne obligă, prin durere, să schimbăm.

Se poate și altfel. Prin Conștiență și alegere a schimbării.

Să fie Lumină!

Procesul interior al Ascensiunii este despre parcurgerea nenumăratelor etaje ale propriei Conștiințe. Un timp este un proces de maturizare a ego-ului. Prindem încredere în noi înșine și asumare a centrului propriei vieți. Apoi procesul devine unul spiritual. Este despre recunoașterea, în final, a Divinității universale, a Zeului, în noi înșine și pretutindeni.

Descoperim Miracolul ca fiind natura fundamentală a Existenței și a propriei Ființe, născută din Întreg.

Să fie Lumină! Acestea sunt cuvintele Zeului la facerea lumii.

Și devin propriile noastre cuvinte când ne recunoaștem apartenența la Ființa cea mare a Existenței.

Putem alege Să fie Lumină în viețile noastre atunci când suntem suficient de maturi să ne asumăm centrul și responsabilitatea propriei vieți. Când suntem suficient de conștienți pentru a recunoaște, în cele din urmă, că suntem născuți din ceva mai mare decât noi.

Atunci putem să folosim Puterea care curge natural prin noi, din Existență. Este puterea Zeului.

Să fie Lumină! Sunt cuvintele magice de rostit în lumea noastră interioară, care se oglindește în toate situațiile, relațiile și contextele exterioare. Sunt cuvintele inevitabile care izbucnesc din adâncuri atunci când procesul Ascensiunii deschide nivelul central al Inimii.

Sfârșitul și Începutul

Crăciunul este nașterea și renașterea. Cristos este fiul lui Om și al lui Dumnezeu. Povestea lui este a noastră, a tuturor. Este povestea Luminii care se naște din întuneric, în experiența umană.

Acest Crăciun și acest final de an este întunecat de crize, personale și colective. Și un moment în care putem face un salt uriaș de conștiință. Totul este pregătit pentru asta.

A venit momentul să privim înăuntru și să alegem într-un fel nou ceea ce gândim și ceea ce considerăm că suntem în această lume. Lumea este o sală a oglinzilor. Vedem în afara noastră propriile noastre umbre interioare. A venit timpul să mergem, în sfârșit, înăuntru, în miezul umbrei, al vechii noastre identități și să rostim: Să fie Lumină!

Face parte din procesul natural și inevitabil al Ascensiunii.

Putem să rămânem încă mult timp în durere, în crize de tot felul, așteptând ca altcineva să facă ceva. Sau am putea să facem un salt cuantic... al propriei noastre ființe. Un salt de încredere, de recunoaștere a Adevărului despre noi înșine și despre Existență.

Sfârșitul și începutul sunt una. Încotro privim?

HFT

PS. Cărțile Maestrului Interior sunt instrumente ale Ascensiunii. De sărbători sunt consacrate acelora care aleg Să fie Lumină! în propria viață. 

 ps2. Pictura este făcută de artistul Gianfranco Caldarelli, un prieten drag nouă.