Maestrul Interior rubrica Teatrul Interior și parcursul redobândirii Conștienței

Publicat la 17.10.2013 Comentarii

...

Intră în flux! Accesează contul tău sau creează-ți un cont pe Călătoria Inimii pentru a avea acces integral la arhivele de articole, video, audio, meditații online disponibile și pentru a rămâne conectat cu evenimentele, cărțile și programele noi.

Dacă nu ai cont de membru îți poți crea unul aici.
Operațiunea durează mai puțin de un minut.




Comentarii mai vechi (3)

Confesiuni după Primul Act Frica de a fi respinsă, judecată, arătată cu degetul, pusă la colț, frica de a nu aparține mă cuprinde în brațele-i reci. Mă îngeață pe interior. Și bătăile frenetice ale inimii mă asurzesc. Frica. O las să mă ia în stăpânire. Total. Fiecare celulă este invadată de sentimentul de a nu aparține. Aud decât povestea pe care mi-am repetat-o de multe ori ….”am greșit, ceva este în neregulă cu mine, ceva este negru, întunecat, rău, atât de rău în mine”. Ce o să mă fac dacă ceilalți nu mă vor mai accepta, nu mă vor mai vedea, cine voi fi?! Un nimeni! un nimic! O parte din mine se vrea văzută și apreciată, se vrea admirată, susținută, sprijinită, îmbrățișată, o parte din mine s-a construit prin proiecțiile celorlalți...... COPILUL… s-a format prin ceea ce părinții i-au spus despre el că este, prin ceea ce i-au arătat, prin comportamentul lor față de el. Partea aceea este vie, mereu va fi. Copilul interior cere să mă joc cu el, să-l țin în brațe, să-l hrănesc, să-l dezmierd, să-l încurajez, să-l văd, să-i văd strădaniile, să-l cresc. Îmi cresc copilul. Îl nasc. Îi cânt: Poota Mata Kee Asees – cânt întruna în interiorul meu, fără să știu ce semnificație au aceste cuvinte dintr-o limbă misterios de familiară. Îl legăn. Eu sunt și el. Las tot ceea ce este al celorlalți cu ei și-mi continui calea. Sunt doar un copil. Ei sunt oamenii mari. Mă ghemuiesc și îi privesc. Doar atât. Și râd. Râd că au uitat de ei și râd de mine că am uitat de o parte din mine. Râd de mine în exterior și râd de mine în interior. Râdddddddddd. O mască care râde!!!! Aleg să râdddd…….fără teamă de penibil de data asta. De ceeeeeee? De ce mă umilește? De ce atunci când am mai mare încredere în ea alege să mă umilească în public, să-mi spună cuvinte care dor, care mă taie pe interior și mă sfâșie în mii de părți? Și de ce face asta când el este plecat? De ce atunci când pleacă tata, mama mă umilește? De ceeeee?! strigă supărată FETIȚA. …Acum, Fetița interioară este auzită și văzută. Și magie….conversația ei interioară se schimbă - De ce îmi fac asta? De ce îmi spun povești care îmi fac asta? Pot alege oricând să schimb povestea. Pot face asta Acum. Pot alege să văd grija ei, frica ei de a nu mi se întâmpla ceva care pe ea a marcat-o cândva, frica ei de a nu repeta greșelile ei. Este grijulie. Grija ei, lipsa ei de încredere, frica ei sunt cele care domină fetița, nu ea. De ce le las?! Ce anume din mine rezonează cu ele?! Frica mea, grija mea, neîncrederea mea. Ea mă ajută să le văd, să le privesc în față. Ce maaaari sunt pentru fetiță! Ce mici sunt pentru cel mare! Ce inexistente sunt pentru CEL fără margini! Unde sunt Acum?! Cine aleg să fiu Acum? Fetița, adultul….infinitul…?! Și prezența asta MARRRREEE care mă asigură că Totul este în regulă. Era o întrebare la care răspundeam des când eram doar o copilă: Ce vrei să te faci când vei fi mare?! - Actriță! răspundeam fără vreo urmă de îndoială. Și actriță m-am făcut :). Actriță pe scena Teatrului vieții. Ceea ce uitasem era că tot eu voi fi și coregizoarea, coproducătoarea, cosunetista, cosufleoarea....pe o scenă în care decorul și personajele se modelează potrivit propriei percepții și alegeri de a gândi cumva despre ceea ce văd sau a nu gândi deloc. Uitasem că pot alege să nu gândesc ceea ce experimentez. O da, am construit multe măști pe chipul meu și pe al celorlalți. Le-am decorat cu grijă, cu atenția și cu energia mea. Mi-am făcut semne pe tot corpul. Fiecare trăire cu care m-am identificat cândva, a lăsat un semn. Mi-am turnat energia în sute, poate mii de roluri de-a lungul timpului etern. M-am jucat și habar n-am când am uitat că asta fac și joaca s-a transformat într-o treabă serioasă, o treabă de oameni mari, cu preocupări importante, cu frici mari, cu povești teribile și emoții reprimate adânc. Da, cândva am purtat o mască teribil de deformată, de îngroșată, o mască care a săpat linii adânci pe chip. O mască pe care o respect și pe care, cu răbdare și încredere, o voi “de-juca”. Masca unui schinjuit, unuia ars pe rug, unui crucificat. Pe măsură ce îmbrățișez aspectele ascunse și neacceptate (atât în interior cât și în ceilalți parteneri de călătorie) o putere misterioasă mă determină să pot arunca în cerc cele mai “rușinoase” experiențe de viață. Încrederea de a rosti un adevăr care mi-a guvernat această viață la un anumit moment, mă reașează față de el, mă repoziționează. Dintr-o dată broscoiul se transformă într-un prinț chipeș. Fiecare experiență devine Ceva necesar, ceva fără de care aș fi fost altcineva, altundeva, cu altă perspectivă asupra vieții. Oricum ar fi fost bine și Este bine ceea ce sunt acum. Încrederea că orice aleg acum este bine, că nimic nu-i greșit îmi creează un spațiu larg și sigur. Simțirea eternității și vastității ființei, încrederea în experiențele pe care le-am creat mai mult sau mai puțin conștient este ceea ce contează cu adevărat în acestă etapă a ființării. Încă vreau să mă joc. Să integrez cât mai multe aspecte, să le simt trăirile în corpul acesta în care am ales să cobor cu un scop înscris chiar în adâncurile lui, cu o misiune genială, de neimaginat, de negândit, care, treptat, treptat, cu fiecare coborâre începe să prindă un contur timid. Ființa mea trezită la senzații noi de o respirație adâncă, atentă și clară este perfect liniștită, perfect împăcată cu toate poveștile trăite vreodată, atoatecuprinzătoare, atoateștiutoare fără a tânji să știe ceva. Respirația unui creator conștient. Pot alege oricând să-mi pun una dintre vechile măști (masca copilului, fetiței, femeii, înțeleptului, dansatoarei, iubitei, scriitoarei) sau pot construi una nouă..... Sau pot alege să las chipul nepictat, alb, fără formă și însemne. Pot face și asta!!! Totul este în regulă! (Poota mata kee asees - O copilul meu, aceasta este binecuvântarea mamei tale- Yogi Bahajan a învățat mamele să repete această rugăciune, pentru binecuvântarea și protecția copiilor lor. Unele femei cântă această mantră în fiecare zi a sarcinii. Mamele binecuvântează astfel copilul ajutându-l să simtă natura lui divină). Crista în 28.10.2013

Teatru=Joc+Roluri Înţelesuri dincolo de cuvinte sau mai bine zis în adâncul cuvintelor. Experienţa?Uluitoare,magnifică! Oare? Aleg să-mi joc rolul conştient.Undeva în adâncul meu simt că îmi poate aduce ceva;nu ştiu ce dar nu contează. Dar când încep să o fac ,ochii mi se închid ;la un moment dat îmi pun mâinile la urechi şi nu mai vreau să aud şi vreau să se termine.Nu mă simt bine;dimpotrivă, dezgolită în faţa unei mulţimi.Apoi tot drumul spre casă mă macină întrebarea:cu ce mă aleg din asta?Ştiu că este ceva şi nu ştiu ce. Stau în baie relaxată şi ca un fulger trece prin mine:E UN JOC!Rămân încremenită.Atât de simplu! Şi apoi mă întreb:ce e cu mine ?de ce uneori parcă nu văd şi nu aud cuvintele si parcă nu le înţeleg?de ce alteori din senin înţelesurile vin singure? PENTRU CĂ EŞTI ÎNCHISĂ!DESCHIDE-TE! TOTUL ESTE ATÂT DE SIMPLU. OAU!CÂt adevĂr ascuns în MINE şi eu sunt cea care nu-i dau voie să se manifeste. Stau pe o bancă şi se joacă lângă mine nişte copii de la grădiniţă,de vreo 4-5 ani.La un moment dat trei fetiţe se aşează lângă mine pe bancă şi una dintre ele strigă: STOP JOC! E atât de simplu pentru ei să spună STOP JOC! Dar poate fi şi pentru mine.Pot alege să-mi JOC ROLUL CONŞTIENT.Doar aşa pot spune când vreau: STOP JOC! Experienţa?ULUITOARE,MAGNIFICĂ,VINDECĂTOARE! TEATRU=JOC+ROLURI=VIAŢA MULŢUMESC!MULŢUMESC!MULŢUMESC!Mie ,vouă Elena şi Horia şi vouă oglinzilor mele. Dana în 30.10.2013

[…] Teatrul Interior și parcursul redobândirii Conștienței […] Teatrul interior: câmp de bătălie sau împărăția cerurilor - Calatoria Inimii | Calatoria Inimii în 03.09.2014

"Inima unui om cuprinde tot ceea ce există, doar că am uitat cum să percepem acest lucru. Călătoria Inimii este procesul interior de reamintire a acestui adevăr și trăirea lui"

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Saltul de conştiinţă Saltul de conştiinţă

Ce te împiedică pe tine, exploratorule al conștiinței, căutătorule al Adevărului, să devii Acela care ești la cele mai elevate niveluri ale Ființei tale? Te poți simți pe Tine, cel adevărat, ...

Stima de sine Stima de sine

Pentru copiii noştri suntem un fel de oglinzi. Felul în care noi reacţionăm influenţează imaginea pe care copii şi-o formează despre sine. Suntem reperele cu ajutorul cărora ei se construiesc pe ei ...

Spirala vieții Spirala vieții

Psihologia şi psihoterapia secolului XXI nu mai pot ignora ideea reîncarnării şi a vieţilor anterioare, care şi-a făcut loc în ultimii 50 de ani în modelul extins pe care îl avem ...

Cartea 44 Cartea 44

În mod straniu dar magic, această primă carte purtând semnul Călătoriei Inimii este o carte de poezie. Dar mult mai mult decât atât. Este o poveste de dragoste între oameni care-și ...

Tao Te Ching Tao Te Ching

Tao Te Ching, celebra scriere al lui Lao Tzu, face parte din patrimoniul umanităţii. Unii cred că este o scriere mistică, alţii o consideră o capodoperă ermetică, alţii expresia înţelepciunii ultime ...

Workshopuri relevante

Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente
Lucrul cu stările extinse ale Conștiinței este pentru viața de fiecare zi. A fi conștient este a percepe mai profund și mai rafinat realitatea vieții. Un nou grad de Conștiență permite o noi moduri de ...

Practica Prezenței Practica Prezenței
Experiența Experiența Prezenței este fundamentul întregului parcurs în Școala Maestrului Interior și baza întregului lucru cu stările extinse ale Conștiinței în scopuri de cunoaștere, ...

Respirație Holotropică Respirație Holotropică
Respiraţia Holotropică este un instrument simplu şi puternic de  cunoaştere, prin experienţă directă, a adevăratei naturi a propriei noastre Fiinţe şi a Realităţii. Cuvântul ”holotropic” ...

Articole pe aceeași temă

Noi ne creăm Destinul Noi ne creăm Destinul

Tema centrală din ultima vreme - nevoia de a ieși din stagnare, din băltire, din roluri care încă ne împiedică să fim cei care suntem cu adevărat, nevoia de a ieși din complacerea în obiceiuri ...

Maestrul Interior sau percepția integrală a Realității Maestrul Interior sau percepția integrală a Realității

”Ființă” vine de la a fi, a exista. Astfel, Ființa este tot ceea ce există. Infinite sunt gradele de Conștiență, sau de percepție, ale Ființei. Percepția liniară, limitată a unei ființe ...

Naștem Noua Lume. Împreună Naștem Noua Lume. Împreună

Trăirile foarte intense din ultimele săptămâni ne-au lăsat pe mulți dintre noi cu senzații și dureri în corp de parcă am fi fost la război. Și, într-un fel sau altul, chiar am fost. Toți. ...

2014 : ÎNCREDERE. În Sine și în dansul Realității 2014 : ÎNCREDERE. În Sine și în dansul Realității

Alegerea Procesul trezirii spirituale este unul ireversibil. Și este urmarea unei alegeri. Nimeni nu intră într-un asemenea travaliu fără să aleagă acest lucru. Dar odată declanșat, întoarcerea ...

Năframa albă și lacrimile care spală Năframa albă și lacrimile care spală

Amânasem destul această experiență. Și amânasem să înfrunt teama de (ne)cunoscutul în care puteam intra odată cu ea. Respirația Holotropică sau Respirația de Foc, recunoscută drept ...

Corporate spirituality Corporate spirituality

În vreme ce în religiile tradiționale sunt osificate în doctrină, elemente ale experienței spirituale pătrund în lumea corporațiilor. Introduse pentru a crește productivitatea oamenilor, ...

Singuri în Paradis Singuri în Paradis

Nu o să uit niciodată gustul, mirosul otrăvitor al bolii. Puteam simți suferința tuturor femeilor care, vreodată, se îmbolnăviseră de cancer de uter, de ovare, de sân, și puteam vedea cu claritate ...

Instrumentele transformării interioare: Criteriul Bucuriei Instrumentele transformării interioare: Criteriul Bucuriei

Transformarea interioară a conștiinței umanității capătă viteza și forța unei cascade care curge dinlăuntru înspre înafară. Căile de a funcționa în această lume se schimbă. Există ...

Creatorul visând, sau neasemuita poveste a cărbunelui devenind diamant Creatorul visând, sau neasemuita poveste a cărbunelui devenind diamant

Corpul nostru este energie condensată, senzațiile noastre sunt mișcări ale energiei. Emoțiile noastre sunt energie și gândurile noastre sunt energie. Ceea ce suntem este un nor de energii de diferite ...

Față în față cu Realitatea pe care am creat-o Față în față cu Realitatea pe care am creat-o
Marea Căutare și uciderea în numele Domnului

Furia reprimată și ipocrizia strălucitoare a lumii în care trăim. Nevoia fundamentală de Conexiune. Identități și transcendență. Maturizarea psihologică și asumarea responsabilității asupra realității ...