Maestrul Interior rubrica Teatrul Interior și parcursul redobândirii Conștienței

Publicat la 17.10.2013 Comentarii

...

Intră în flux! Accesează contul tău sau creează-ți un cont pe Călătoria Inimii pentru a avea acces integral la arhivele de articole, video, audio, meditații online disponibile și pentru a rămâne conectat cu evenimentele, cărțile și programele noi.

Dacă nu ai cont de membru îți poți crea unul aici.
Operațiunea durează mai puțin de un minut.




Comentarii mai vechi (3)

Confesiuni după Primul Act Frica de a fi respinsă, judecată, arătată cu degetul, pusă la colț, frica de a nu aparține mă cuprinde în brațele-i reci. Mă îngeață pe interior. Și bătăile frenetice ale inimii mă asurzesc. Frica. O las să mă ia în stăpânire. Total. Fiecare celulă este invadată de sentimentul de a nu aparține. Aud decât povestea pe care mi-am repetat-o de multe ori ….”am greșit, ceva este în neregulă cu mine, ceva este negru, întunecat, rău, atât de rău în mine”. Ce o să mă fac dacă ceilalți nu mă vor mai accepta, nu mă vor mai vedea, cine voi fi?! Un nimeni! un nimic! O parte din mine se vrea văzută și apreciată, se vrea admirată, susținută, sprijinită, îmbrățișată, o parte din mine s-a construit prin proiecțiile celorlalți...... COPILUL… s-a format prin ceea ce părinții i-au spus despre el că este, prin ceea ce i-au arătat, prin comportamentul lor față de el. Partea aceea este vie, mereu va fi. Copilul interior cere să mă joc cu el, să-l țin în brațe, să-l hrănesc, să-l dezmierd, să-l încurajez, să-l văd, să-i văd strădaniile, să-l cresc. Îmi cresc copilul. Îl nasc. Îi cânt: Poota Mata Kee Asees – cânt întruna în interiorul meu, fără să știu ce semnificație au aceste cuvinte dintr-o limbă misterios de familiară. Îl legăn. Eu sunt și el. Las tot ceea ce este al celorlalți cu ei și-mi continui calea. Sunt doar un copil. Ei sunt oamenii mari. Mă ghemuiesc și îi privesc. Doar atât. Și râd. Râd că au uitat de ei și râd de mine că am uitat de o parte din mine. Râd de mine în exterior și râd de mine în interior. Râdddddddddd. O mască care râde!!!! Aleg să râdddd…….fără teamă de penibil de data asta. De ceeeeeee? De ce mă umilește? De ce atunci când am mai mare încredere în ea alege să mă umilească în public, să-mi spună cuvinte care dor, care mă taie pe interior și mă sfâșie în mii de părți? Și de ce face asta când el este plecat? De ce atunci când pleacă tata, mama mă umilește? De ceeeee?! strigă supărată FETIȚA. …Acum, Fetița interioară este auzită și văzută. Și magie….conversația ei interioară se schimbă - De ce îmi fac asta? De ce îmi spun povești care îmi fac asta? Pot alege oricând să schimb povestea. Pot face asta Acum. Pot alege să văd grija ei, frica ei de a nu mi se întâmpla ceva care pe ea a marcat-o cândva, frica ei de a nu repeta greșelile ei. Este grijulie. Grija ei, lipsa ei de încredere, frica ei sunt cele care domină fetița, nu ea. De ce le las?! Ce anume din mine rezonează cu ele?! Frica mea, grija mea, neîncrederea mea. Ea mă ajută să le văd, să le privesc în față. Ce maaaari sunt pentru fetiță! Ce mici sunt pentru cel mare! Ce inexistente sunt pentru CEL fără margini! Unde sunt Acum?! Cine aleg să fiu Acum? Fetița, adultul….infinitul…?! Și prezența asta MARRRREEE care mă asigură că Totul este în regulă. Era o întrebare la care răspundeam des când eram doar o copilă: Ce vrei să te faci când vei fi mare?! - Actriță! răspundeam fără vreo urmă de îndoială. Și actriță m-am făcut :). Actriță pe scena Teatrului vieții. Ceea ce uitasem era că tot eu voi fi și coregizoarea, coproducătoarea, cosunetista, cosufleoarea....pe o scenă în care decorul și personajele se modelează potrivit propriei percepții și alegeri de a gândi cumva despre ceea ce văd sau a nu gândi deloc. Uitasem că pot alege să nu gândesc ceea ce experimentez. O da, am construit multe măști pe chipul meu și pe al celorlalți. Le-am decorat cu grijă, cu atenția și cu energia mea. Mi-am făcut semne pe tot corpul. Fiecare trăire cu care m-am identificat cândva, a lăsat un semn. Mi-am turnat energia în sute, poate mii de roluri de-a lungul timpului etern. M-am jucat și habar n-am când am uitat că asta fac și joaca s-a transformat într-o treabă serioasă, o treabă de oameni mari, cu preocupări importante, cu frici mari, cu povești teribile și emoții reprimate adânc. Da, cândva am purtat o mască teribil de deformată, de îngroșată, o mască care a săpat linii adânci pe chip. O mască pe care o respect și pe care, cu răbdare și încredere, o voi “de-juca”. Masca unui schinjuit, unuia ars pe rug, unui crucificat. Pe măsură ce îmbrățișez aspectele ascunse și neacceptate (atât în interior cât și în ceilalți parteneri de călătorie) o putere misterioasă mă determină să pot arunca în cerc cele mai “rușinoase” experiențe de viață. Încrederea de a rosti un adevăr care mi-a guvernat această viață la un anumit moment, mă reașează față de el, mă repoziționează. Dintr-o dată broscoiul se transformă într-un prinț chipeș. Fiecare experiență devine Ceva necesar, ceva fără de care aș fi fost altcineva, altundeva, cu altă perspectivă asupra vieții. Oricum ar fi fost bine și Este bine ceea ce sunt acum. Încrederea că orice aleg acum este bine, că nimic nu-i greșit îmi creează un spațiu larg și sigur. Simțirea eternității și vastității ființei, încrederea în experiențele pe care le-am creat mai mult sau mai puțin conștient este ceea ce contează cu adevărat în acestă etapă a ființării. Încă vreau să mă joc. Să integrez cât mai multe aspecte, să le simt trăirile în corpul acesta în care am ales să cobor cu un scop înscris chiar în adâncurile lui, cu o misiune genială, de neimaginat, de negândit, care, treptat, treptat, cu fiecare coborâre începe să prindă un contur timid. Ființa mea trezită la senzații noi de o respirație adâncă, atentă și clară este perfect liniștită, perfect împăcată cu toate poveștile trăite vreodată, atoatecuprinzătoare, atoateștiutoare fără a tânji să știe ceva. Respirația unui creator conștient. Pot alege oricând să-mi pun una dintre vechile măști (masca copilului, fetiței, femeii, înțeleptului, dansatoarei, iubitei, scriitoarei) sau pot construi una nouă..... Sau pot alege să las chipul nepictat, alb, fără formă și însemne. Pot face și asta!!! Totul este în regulă! (Poota mata kee asees - O copilul meu, aceasta este binecuvântarea mamei tale- Yogi Bahajan a învățat mamele să repete această rugăciune, pentru binecuvântarea și protecția copiilor lor. Unele femei cântă această mantră în fiecare zi a sarcinii. Mamele binecuvântează astfel copilul ajutându-l să simtă natura lui divină). Crista în 28.10.2013

Teatru=Joc+Roluri Înţelesuri dincolo de cuvinte sau mai bine zis în adâncul cuvintelor. Experienţa?Uluitoare,magnifică! Oare? Aleg să-mi joc rolul conştient.Undeva în adâncul meu simt că îmi poate aduce ceva;nu ştiu ce dar nu contează. Dar când încep să o fac ,ochii mi se închid ;la un moment dat îmi pun mâinile la urechi şi nu mai vreau să aud şi vreau să se termine.Nu mă simt bine;dimpotrivă, dezgolită în faţa unei mulţimi.Apoi tot drumul spre casă mă macină întrebarea:cu ce mă aleg din asta?Ştiu că este ceva şi nu ştiu ce. Stau în baie relaxată şi ca un fulger trece prin mine:E UN JOC!Rămân încremenită.Atât de simplu! Şi apoi mă întreb:ce e cu mine ?de ce uneori parcă nu văd şi nu aud cuvintele si parcă nu le înţeleg?de ce alteori din senin înţelesurile vin singure? PENTRU CĂ EŞTI ÎNCHISĂ!DESCHIDE-TE! TOTUL ESTE ATÂT DE SIMPLU. OAU!CÂt adevĂr ascuns în MINE şi eu sunt cea care nu-i dau voie să se manifeste. Stau pe o bancă şi se joacă lângă mine nişte copii de la grădiniţă,de vreo 4-5 ani.La un moment dat trei fetiţe se aşează lângă mine pe bancă şi una dintre ele strigă: STOP JOC! E atât de simplu pentru ei să spună STOP JOC! Dar poate fi şi pentru mine.Pot alege să-mi JOC ROLUL CONŞTIENT.Doar aşa pot spune când vreau: STOP JOC! Experienţa?ULUITOARE,MAGNIFICĂ,VINDECĂTOARE! TEATRU=JOC+ROLURI=VIAŢA MULŢUMESC!MULŢUMESC!MULŢUMESC!Mie ,vouă Elena şi Horia şi vouă oglinzilor mele. Dana în 30.10.2013

[…] Teatrul Interior și parcursul redobândirii Conștienței […] Teatrul interior: câmp de bătălie sau împărăția cerurilor - Calatoria Inimii | Calatoria Inimii în 03.09.2014

"Am ales experiența în dimensiunea încarnată pentru a ne redescoperi inefabilul, strălucirea în ciuda întunericului, măreția în ciuda micimii și nelimitarea în ciuda separării. Călătoria Inimii este despre transcenderea dualităților prin experiența lor."

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Tao Te Ching Tao Te Ching

Tao Te Ching, celebra scriere al lui Lao Tzu, face parte din patrimoniul umanităţii. Unii cred că este o scriere mistică, alţii o consideră o capodoperă ermetică, alţii expresia înţelepciunii ultime ...

Grație și Forță Grație și Forță

Grație și forță este una dintre cele mai tulburătoare cărți pe care le-am citit vreodată, povestea adevărată a unei iubiri care transcende viața și moartea, lumina și întunericul, binele și răul, ...

Cele o mie de nume ale bucuriei Cele o mie de nume ale bucuriei

O carte de o superbă şi adâncă profunzime, de o înţelepciune iluminată, care nu are nimic teoretic. Este o înţelepciune intrinsecă, nestudiată, care irumpe din poveştile simple de viaţă. ...

Şcoala Zeilor Şcoala Zeilor

Această carte este o hartă şi un plan de evadare. Scopul său este de a vă arăta parcursul urmat de un om oarecare pentru a evada din povestea hipnotică a lumii, din interpretarea jalnică a existenţei, pentru ...

Călătoria Inimii Călătoria Inimii

Un Maestru a spus: “Adevărul vă va face liberi”. Şi un altul: “Adevărul vine înaintea Iubirii”. Această carte este despre Adevăr, Libertate şi Iubire. Un triunghi magic şi ...

Workshopuri relevante

Respirație Holotropică Respirație Holotropică
Respiraţia Holotropică este un instrument simplu şi puternic de  cunoaştere, prin experienţă directă, a adevăratei naturi a propriei noastre Fiinţe şi a Realităţii. Cuvântul ”holotropic” ...

Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente
Lucrul cu stările extinse ale Conștiinței este pentru viața de fiecare zi. A fi conștient este a percepe mai profund și mai rafinat realitatea vieții. Un nou grad de Conștiență permite o noi moduri de ...

Practica Prezenței Practica Prezenței
Experiența Experiența Prezenței este fundamentul întregului parcurs în Școala Maestrului Interior și baza întregului lucru cu stările extinse ale Conștiinței în scopuri de cunoaștere, ...

Articole pe aceeași temă

Consacrarea ultimă: Conștiența Consacrarea ultimă: Conștiența

Timp de milenii umanitatea a confundat Conștiența cu rațiunea. A fi conștient nu înseamnă a raționaliza, ci a percepe, a simți existența. Identificarea ființei aflate în experiența umană cu ...

Față în față cu Realitatea pe care am creat-o Față în față cu Realitatea pe care am creat-o
Marea Căutare și uciderea în numele Domnului

Furia reprimată și ipocrizia strălucitoare a lumii în care trăim. Nevoia fundamentală de Conexiune. Identități și transcendență. Maturizarea psihologică și asumarea responsabilității asupra realității ...

Criza de transformare psiho-spirituală. <br>Personală, Colectivă, Globală Criza de transformare psiho-spirituală.
Personală, Colectivă, Globală

Vineri 13 noiembrie seara, la exact două săptămâni de la tragedia din București, atentatele de la Paris emană un nou val de durere, furie și frică în conștiința Colectivă. Din nou, ne privește ...

ARC 2017: Sfera de foc (III) ARC 2017: Sfera de foc (III)
Respirație Holotropică

O Sferă de foc s-a concretizat în prima chakră. Densă. M-a surprins, n-am mai simțit asta până acum. Sfera a început a se agita o perioadă în partea inferioară a corpului ...

Chemarea Maestrului Interior Chemarea Maestrului Interior

În fiecare din noi trăiește Maestrul. Doarme. Așteaptă să fie trezit și mai ales trăit. Măiestria este despre două lucruri. Unul este Percepția sau Conștiența, adică profunzimea realității pe ...

Întruparea Întruparea

Cea mai cutremurătoare semnificație a existenței lui Christos este aceea că Divinul devine Om. Se întrupează. În acest sens creștinismul dă un răspuns complet marii căutări dintotdeauna a Umanității. ...

Setea Setea

Un fel de tânjire interioară după ceva nedeslușit, un fel de dor arzător, de gol care se cere umplut, o memorie care-și caută amintirile și nu le găsește. Sentimentul că mai e ceva dincolo de platitudinea ...

Amintește-ți, Amintește-ți,
când te vei rătăci din nou

Totul se petrece în propria ta Inimă, întreaga realitate, întreaga experiență a vieții. Este un adevăr care nu poate fi gândit, ci doar simțit, oricât de riscant pare acest lucru. ...

Frica și Iubirea Frica și Iubirea
Dare de seamă despre roluri, relații și Creații

Marea piesă de teatru în care forțele arhetipale antagonice ale fricii și ale iubirii se luptă pentru inima omului, își are cea mai spectaculoasă scenă în relația de cuplu, tocmai din cauza ...

Maestrul Interior și sfârșitul suferinței Maestrul Interior și sfârșitul suferinței

Un tabu numit suferință. Ruptura interioară și crearea lui dumnezeu de către om. Universul nu are nevoie de dumnezeu, pentru că ESTE dumnezeu. Filtrele prin care creăm experiența realității. Durerea este ...