Mărturii rubrica Ruah: Noaptea în care ciclonul a lovit Calcutta

Publicat la 31.10.2013 Comentarii

ruah

Sunt curajoasa. Cu gandul acesta am plecat, fara sa imi imaginez macar ceea ce ar crea un astfel de gand. Sunt curajoasa. Sunt fericita. Sunt inteleapta. Sunt increzatoare. Eu sunt tot ceea ce sunt si inca ceea ce creez. Sunt peste tot. Cu gandul acesta m-am intors... acasa. De numai 7 ore m-am intors in camera mea din caminul studentesc indian. E o camera verde si umeda. E pentru prima data cand observ cat de spatioasa e, si ce priveliste ciudata se intinde sub fereastra. De numai 7 ore sunt aici, uimita de frumusetea privelistii. Nu pot dormi, nu pot gandi. Pe piele am urmele calatoriei. Sunt mici bubite rosii, piscaturi de insecte, o mica infectie si cateva vanatai. Fata si mainile sunt rosii, de la soare. Si ma asortez frumos cu nisipul rosu de afara. Arat exact ca oricare dintre turistii europeni din India, care au fost "consumati" de exoticitatea locului. Cu cinci zile in urma ma urcam pe scaunul din fata a unei Toyota si aveam sa plec la drum pentru mai bine de 12 ore catre Kerala.


kerala

Acolo este cel mai sudic stat al Indiei, inconjurat de ocean ca o semiluna. Numai de acolo, dintr-un punct, poti vedea apusul si rasaritul pe ocean, si nicaieri altundeva in lumea asta. Am calatorit noptile, pentru ca zilele sa ne bucuram de minunatiile Indiei. Eram o gasca de zece europeni insetati de aventura. Dupa opt ore de condus, soferul nostru adormea la volan. La rasaritul soarelui ne-am oprit sa il lasam sa doarma. Doua masini, parcate pe marginea drumului, in cea mai adanca pustietate pe care am vazut-o vreodata, straluceau in dedesbtul stelelor si-al rasaritului. In timpul asta, un ciclon se indrepta catre nordul Indiei. Alerta mare si mare tam-tam, dar noi eram in mijlocul pustietatii, privind cel mai pasnic rasarit din cate am vazut vreodata.

apusul la kerala

In mijlocul pieptului meu se intretaiau emotii. Simteam ca avea sa urmeze ceva ce n-am mai trait niciodata, si asteptam nerabdatoare cel mai mic semn. Asteptam sa cunosc pe cineva pe care nu-l stiusem niciodata, sa se infiripe o prietenie, sa vad o minunatie, sa traiesc o aventura - si cu cat ma asteptam mai mult, cu atat imi era mai greu sa conturez ceea ce avea sa fie.

 

 asteptarea

Dupa o ora si jumatate in care soarele s-a ridicat pe cer, de jur imprejur s-au nascut copaci de nuci de cocos si dealuri fabuloase, campii cu ape si culturi de orez, case taranesti din pamant. Eram acolo, eram deja in Kerala, si se-ntindea total diferit de ceea ce vazusem pana acum din India.

pe deal

Cuvintele mele sunt sarace acum. Daca as putea, as pune pe hartie doar niste puncte, si atunci tu ai sti ce vreau sa spun. Punctele mele ar fi stralucitoare, ca stelele, intr-o ordine haotica dar echilibrata. Ar fi legate de canale si vinisoare mici, care ar comunica intre ele intr-un mod neregulat, dar calculat. Ai intelege poate atunci, cum mi-am simtit pieptul si pielea, cum am simtit Kerala si India, cum am simtit Pamantul si Galaxia, si cum am simtit transformarea din talpile mele. Si fiecare clipa care picura peste mine era de fapt o vasla catre un apogeu miraculos al fiintei mele.

on the hill

Ne-am oprit la o pensiune numita Dream Catcher. Si numele ei nu ar fi fost niciodata vreo coincidenta, ci mai degraba o sincronicitate inteligenta a legaturii dintre inima mea si inima pamantului. La ora opt dimineata, deci, ne-am aruncat bagajele in camere si-am plecat sa exploram portul pescarilor. La "micul dejun" am mancat cel mai ciudat peste care ar fi putut fi in oceanul ala. Pescarii ne-au povestit de ciclonul care avea sa loveasca Calcutta sau alte orase din nord si din est. Ce straniu, mi-am spus, caci daca as fi stiut, as fi luat-o spre nord. Mereu mi-au placut furtunile, si mereu mi-am dorit sa fotografiez una adevarata. Pe fata mea s-a asternut un zambet visator, pe care pescarul gras l-a vazut. "Nu e de gluma", zice, "iti spun. Va fi ceva foarte serios. Sa nu cumva sa va ganditi s-o luati spre nord. Momentan, sudul e cel mai sigur."

satul plutitor al pescarilor

"De unde stii?", zice pescarul mic. Avea vreo 16 ani si o bandana asezata pe un ochi, ca piratii. "Nu stiu. Dar asa cred. La mine acasa e cel mai frumos." Pustiul rade, pescarul gras ii arunca o privire usturatoare. Pustiului ii piere ranjetul de pe fata si se intoarce la plasa lui de pesti, si-mi zice incet: "La el acasa e pe barca.. daca vine ciclonul, noi mergem in larg." Nu cred ca vreunul dintre noi a inteles cu adevarat gravitatea cu care pescarii vorbeau de ciclon. Si mai cred si ca in jumatate de ora, am uitat cu totii de aceasta intamplare. Gandul ca un ciclon avea sa loveasca "candva" nordul Indiei nu ne-a impresionat prea tare. Noi aveam nevoie de fapte si nu de vorbe. Noi voiam aventura si nu povesti. Dupa micul dejun am luat o barca a pescarilor si-am mers pe insula, la plaja. Eram cu totii obositi de-atata drum lung, si eram entuziasmati de frumusetea portului. In numai cateva ore de stat in soare aprins si-n apa sarata, aratam cu totii ca abia scosi de pe gratar. Am decis sa luam barca inapoi spre cabana.

inainte de furtuna

Intr-un sfert de ora, barca era pregatita pentru noi. Numai cinci minute trecusera pe mare, cand soarele s-a ingropat in niste nori adanci si grosi, negri ca fumul focului. Vantul a inceput sa bata puternic, ploaia ne ingropa picioarele in barca. O furtuna uluitoare s-a pornit deasupra capetelor noastre, iar pe mal, oamenii alergau ca furnicile in toate partile. Aerul avea gust de nou, de minunat, si noi, uzi, arsi si fericiti, cantam batand din palme. Si nici macar o secunda nu ne-am gandit la ciclon. Furtuna s-a oprit brusc atunci cand barca noastra si-a aruncat ancora. In noaptea aceea am dormit devreme. Drumul ciclonului este si drumul meu. Asa cum vantul bate in sud, inima mea bate in nord. Eu sunt aici si ciclonul este acolo, dar suieratul lui rasuna peste toata planeta. Asa cum suna si al meu. Odata cu furtuna, am plecat in calatorie. In ziua in care ciclonul a lovit orasele in drumul sau, asa si inima mea, in calatoria ei, s-a oprit pentru ceva timp intr-un loc furtunos, dar magic. Am sa-ti spun chiar acum cum s-a intamplat. Dupa o noapte petrecuta la Dream Catcher in capitala Keralei, Kochi, am pornit din loc catre Allappuzha, un oras pe coasta sudica. Noaptea petrecuta acolo s-a adancit cu imagini largi in inima mea pentru totdeauna. Voi incerca sa pun in cuvinte ceea ce am simtit, de-aici, din camera mea de camin verde. Voi incerca sa iti arat ca imposibilul este real, ca povestea este magica... ca basmele sunt adevarate. In Allappuza nu am gasit niciun hotel care sa aiba loc pentru noi toti, zece. Am cautat foarte mult timp, iar cautarea a facut cu adevarat parte din procesul magic care avea sa se intample. Nici macar pentru o secunda nu ne-am imaginat ca va trebui sa plecam din acel orasel. Mai bine am fi dormit pe plaja decat sa pasim in afara magiei.

cei zece europeni plecati la kerala. intoarcerea.

Universul a vrut ca eu sa raman acolo. O familie de indieni ne-a gazduit in casa lor, o casa la un minut de mers pe jos catre cea mai pustie parte a plajei. Allappuza este un oras comunist, iar legea spune ca totul sa se inchida la ora zece si jumatate. Cativa dintre europeni au plecat intr-un loc obscur in cautare de o sticla de alcool. Alan - olandezul, Mathilde - frantuzoaica, Ana si cu mine am ramas la casa indienilor. Cea mai adanca noapte a inceput atunci. In formatie de patru, stateam pe balconul cabanutei privind stelele. Nu cred ca am fost niciodata prea aproape unii fata de altii. Alan si Mathilde au calatorit mai mult impreuna, la fel ca mine si Ana. Rareori ne-am intersectat cu adevarat, fie la o vorba buna sau o calatorie prin India. In noaptea aceea, insa, iubirea se simtea ca un fum gros, si ne-a adus impreuna, imbratisati. Eram patru si eram unul. Si nu ne cunosteam, dar ne simteam bine. Ne stiam de fapt de mult. Increderea pe care o aveam unul fata de celalalt se impletea exact asa cum se-auzeau valurile imbratisand stelele. Intr-o liniste absoluta, ne-am ridicat impreuna, si tinandu-ne de mana am plecat catre plaja. 

adanca noapte indiana abia incepe

Nimeni nu vorbea si niciunul dintre noi nu a respins legatura puternica dintre mainile noastre. Fara lumini, intr-un oras comunist, usor ilegali, paseam printre balariile din care din cand in cand mai sarea cate vreun serpisor speriat. Eram desculti. Din cativa pasi, am ajuns pe nisip. Crabii straluceau albi, alergand prin toate partile. Si nu ne-am despartit palmele din palme. Ne priveam in ochi, in tacere. Ne-am asezat in cerc, pe malul apei, si deasupra capetelor noastre un alt ocean de stele facea valuri. Nu imi venea sa cred. Inima imi batea atat de rar, dar emotia mea era atat de frumoasa. "Nu voi uita niciodata. E asa de frumos cerul.", sopteste Alan. 

alan

Stiam la ce se refera. Era acea energie... un fel de magie patrunzatoare, care ne unea piepturile in imbratisari lungi si tacute. Ma simteam de parca visam, in vartejul acela ametitor al stelelor. Ii priveam pe acesti oameni necunoscuti mie si nu-mi venea sa cred iubirea pe care o simteam. Si cum se facea ca eram impreuna, chiar atunci? M-am ridicat din cerc si am pornit pe plaja intunecata in cea mai lunga si mai patrunzatoare plimbare. As scrie mii de pagini despre acea plimbare, despre atentia cu care am facut fiecare pas prin nisipul ud.Nu m-am intrebat nicio secunda ce mi se intampla. Nicio secunda nu m-am inndoit de verdicitatea lucrurior pe care ti le povestesc acum tie. Naturaletea magiei din noaptea aceea s-a desfasurat in toata puterea ei. 

momentul intuititiei

Si am crezut ca cineva mi-a strigat numele. Am decis sa ma intorc spre ei. Aveam acum marea in dreapta, cand mi s-a parut a doua oara ca ma striga cineva. Se auzise de-acolo, din mare. E imposibil, mi-am spus. Nu este nimeni in mare. M-am oprit sa privesc valurile, si deasupra lor zambea cea mai mare jumatate de luna pe care am vazut-o vreodata. Am ramas acolo minute la rand, privind-o. Era plina numai in jumatatea de jos, si cerul era senin si alunecos. In spatele meu mi se culca scurt umbra. Pornea din lumina lunii exact ca in noaptea aceea, pe care si acum mi-o amintesc bine - acea noapte in care pentru prima data mi s-a aratat umbra in fata lunii. Atunci am jurat ca nu voi mai subestima niciodata puterea Ei de a-mi lumina pasii. Era magie ceea ce simteam. Cu o bucurie copilareasca am dansat usor, pe malul marii, privindu-mi umbra pe nisip.

 

luna indiana

Atunci am vazut o alta.La numai cativa pasi, se intindea umbra inalta, feminina, puternica. Parea sa fie a unei rochii pana mai jos de genuchi, cu maini lungi, mladioase, curse peste bazin. Era umbra lunii, firesc, dar acolo, exact acolo, nu era nimeni. Eram doar eu. Daca iti imaginezi ca m-am speriat, este normal. Cu respiratia usor accelerata am cautat cu ochiul orice explicatie posibila. Sa fie norii, dar era senin. Sa fie vreun felinar care bate in vreo stanca, dar plaja era in bezna. Sa fie nisipul, care, sub talpile copiilor din ziua care a trecut, sa fi prins forma de zana frumoasa. Am privit asa mult timp. Am renuntat apoi a mai gasi vreo explicatie. Mi-a fost cat se poate de clar ca e miraculos, si nu miraculosul acela al mintii.. caci am simtit minunatia intr-atat de puternic incat am petrecut acolo aproape toata rotatia limbilor ceasului. M-am simtit iubita si imbratisata. Asa incepuse cea mai adanca noapte din viata mea. Asa incepuse cerul, marea si lumina lunii sa-mi daruiasca un nefiresc (pentru cineva care nu crede-n basme) cadou de lumini placute si iubire bine infipta in toata natura indiei. N-am spus niciun cuvant cand m-am intors la Alan, Mathilde si Ana. Stateau inca in cerc, privind valurile cum scalda luna. Vorbeau despre cele mai frumoase amintiri ale lor, si parca se intreceau in fericire. M-am asezat langa ei.


_MG_9742

Imi era bine si racoare.. Sunt curajoasa si increzatoare, caci pot fi asa cand vreau eu. Am simtit atunci cum tot oceanul, toata luna frumoasa, toate stelele mici, mari, rosii... toate sunt cadourile mele. Am simtit cum sunt rupte din mine si eu sunt rupta din ele. Si daca iti mai aduci aminte ce ziceam de punctele acelea intinse pe hartie... ei bine, acum ar fi in mai multe planuri, pe mai multe straturi, in mai multe culori. Si toate ar fi luminoase. In formatia de patru am pasit spre valuri. Apa era curata si luna lumina o cale larga. Ne-am intins intr-un fel de pluta-stea, usor infrigurati. Cate-un fior de frica se strecura in spatiul formatiei noastre. Era intuneric. Eram singuri. Pe rand, in glasurile noastre se coborau voci menite sa daruiasca incredere celorlalti. Am fost impreuna, schimbandu-ne de roluri pe care nu le mai cunoscusem niciodata. Aceasta nu este o metafora.

birdie

Miscarea trupurilor noastre nastea puncte de lumina. Aceste raze pluteau ca o rasfrangere de soare in ocean. Totul este negru. Din varful degetelor tasneste viata aurie. Miliarde de licurici milimetrici salasuiesc pe ocean

Oceanul devenise o oglinda lichida, moale, iar in aceasta oglinda se reflecta fericirea noastra. Tineam stelele in mana. Picioarele mi se miscau odata cu bazinul, rotativ, scuipand puncte de stea intr-un cerc de pielea mea. Din dansul meu se nastea dansul lor. Din dansul lor se nastea dansul meu, si toata aceasta mirare a unduirii pornea miscarea luminoasa tot mai puternica. jumatate de metru. "Este ca in. Nu am crezut niciodata ca basmele sunt adevarate".

el

"Este divinul rasfrans in steaua noastra corporala." "Eu nu stiu ce este. Eu stiu ca este. Nimeni, niciodata nu va sti cum este." "Ai crede ca e o metafora a vietii... cand de fapt insasi trairea este o metafora.".. dansam printre stele."

 cum se vede lumea prin ochiul sau?

Pestii lasau in urma praf de stele. Luminosi, dispareau in larg si aprindeau tot mai tare cerul. Poate ca stelele de fapt din ocean se nasc, mai exact de-acolo, din intersectia inimilor noastre in forma de stea plutitoare.intersectia inimilor noastre in forma de stea plutitoare. Lacrimile cadeau cu putere pe valuri si se-aprindeau inzecit.

Cu adevarat, am ales atunci viata si lumina. "Sa ne aducem aminte mereu." "Asa cum ne-am adus aminte acum?" Zambeste, o stea ii lumineaza buza de jos. "Acum." Ne-am impreunat mainile, si din toti rarunchii, ne-am strigat numele reciproc de nenumarate ori, spre largul din basm. Parca luna ar fi coborat de pe cer, si s-ar fi spart in miliarde de cioburi moi, luminoase.

  singurul loc din lume in care apusul si rasaritul se petrec in aceeasi mare

Parca cerul s-ar fi scuturat de stele peste corpurile noastre.Ciclonul lovise Calcutta. Am petrecut impreuna restul de zile. Am inchiriat o casa-barca pentru 22 de ore, printre canale si barci, pescari, sate pe fasii de insule. Licuricii stelelor au pierit odata cu rasaritul. Inimile noastre au continuat sa lumineze Kerala. Aceea a fost cea mai adanca noapte.

      the end

                                                               ruah                                                              




Comentarii mai vechi (7)

Superb!Ipostaze unite intr-un joc cosmic!Multumesc! Rodica în 01.11.2013

am citit pe nerasuflate;am trait fiecare secunda; am fost acolo, cu tine si prin tine am simtit tot; frumos dar am primit la inceput de an! multumesc! cu adevarat esti curajoasa si esti tot ceea ce vrei sa fii! si eu la fel! iti voi urmari postarile! Elica în 06.01.2014

Louis Bromfield... :) ruxandra turcanu în 01.11.2013

Multumesc Ruah Ana Mihaela în 31.10.2013

Multumim ptr.superbul reportaj.Daca macar ptr.un moment am trai aceste fapte,intreaga umanitatea s-ar rapora la cu totul alte valori. antoanet în 01.11.2013

....minunata descriere, parca as reciti de Luis Bromfield! Gabriela în 01.11.2013

Multmesc Ruah! Dream catcher...when magic is one with reality I can hear and feel the .. symphony of hearts united as one big Universal engine of creation:) pam v în 07.11.2013

"Vindecarea și Cunoașterea sunt urmări ale Conștienței. Nu există altă vindecare decât de Iluzie și altă Cunoaștere decât a Adevărului. Călătoria Inimii este experiența directă a acestora."

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Deplina Conștiență Deplina Conștiență

Starea de Conștiență integrală ne este accesibilă în orice moment. Singurul lucru care ne desparte de această Conștiență deplină este neîncrederea profundă în noi înșine. Această ...

Psihologia viitorului Psihologia viitorului

Psihologia viitorului reprezintă chintesenţa operei lui Stanislav Grof şi un punct de referinţă în psihologia secolului XX. Este o carte care sparge barierele şi spulberă viziunea mecanicistă asupra ...

Setea de întregire Setea de întregire

Neliniştea pe care o simţim este acel imbold înnăscut, lăuntric care ne împinge în direcţia posibilităţilor noastre spirituale. Setea de întregire este tendinţa dinamică datorită ...

Fără Granițe Fără Granițe

Este una dintre cele mai strălucite cărți apărute vreodată sub semnul Maestrului Interior. Ken Wilber este cel mai important gânditor și teoretician al conștiinței american, dar rădăcinile cunoașterii ...

CĂLĂU ŞI VICTIMĂ CĂLĂU ŞI VICTIMĂ

Cine a cercetat mai adânc profunzimile sufletului ştie că nu ura ci teama este opusul iubirii. Teama, ca închidere în sine, ca zid ridicat în jurul unui eu mic, limitat, neputincios, ...

Workshopuri relevante

Respirație Holotropică Respirație Holotropică
Respiraţia Holotropică este un instrument simplu şi puternic de  cunoaştere, prin experienţă directă, a adevăratei naturi a propriei noastre Fiinţe şi a Realităţii. Cuvântul ”holotropic” ...

Meditație Activă și Shaking Meditație Activă și Shaking
Meditația Activă – Body-Shaking este o formă de energie care aprinde corpul, îl trezește la viață. Această „medicină” (cum o numesc unele culturi băștinașe) – body-shaking – ...

Programul educațional Briza Programul educațional Briza
  Este o abordare integrală a ceea ce numim educație, care are în vedere nu numai acumularea de informație și dezvoltarea structurilor mentale, ci Ființa umană în integrum. Vizează conștientizarea, ...

Respirația Inimii Respirația Inimii
Respirația Inimii este o aplicație dinamică a lucrului cu starea de Prezență, o meditație în mișcare care conduce foarte rapid la expansiunea conștienței și permite conectarea voluntară cu orice ...

Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente
Lucrul cu stările extinse ale Conștiinței este pentru viața de fiecare zi. A fi conștient este a percepe mai profund și mai rafinat realitatea vieții. Un nou grad de Conștiență permite o noi moduri de ...

Articole pe aceeași temă

De vrei să schimbi, Visează! De vrei să schimbi, Visează!
(Elio D’Anna - TEHNOLOGIA VISĂTORULUI)

Singura cale prin care poți schimba realitatea în care trăiești este de a Visa o lume nouă, de a proiecta o Viziune nouă. (...) A Visa este arta supremă a Zeilor. (...) A Visa este acea ...

Școala Maestrului Interior Școala Maestrului Interior
Calea, Adevărul și Viața

Am crezut mult timp…Că viața vrea doar să mă pună la încercare, aruncându-mă în cele mai dureroase bătălii.Că în orice clipă pot rămâne singură, astfel că trebuie ...

Totul în jurul nostru ne amintește de noi înșine Totul în jurul nostru ne amintește de noi înșine

Chiar aici aproape de noi, în România, există numeroase locuri unde poți simți conexiunea profundă cu natura. Poți simți Pământul, viu, fremătând, poți simți muntele și marea, ...

Vara noastră la Luncani Vara noastră la Luncani
Vara întoarcerii la noi înșine

Anul acesta, noi și toți cei care au participat la workshop-urile Călătoriei Inimii, am ales să ne creăm o altfel de vară. O vară în care am plecat să explorăm nu realitatea exterioară, fugind de ...

Față în față cu Realitatea pe care am creat-o Față în față cu Realitatea pe care am creat-o
Marea Căutare și uciderea în numele Domnului

Furia reprimată și ipocrizia strălucitoare a lumii în care trăim. Nevoia fundamentală de Conexiune. Identități și transcendență. Maturizarea psihologică și asumarea responsabilității asupra realității ...

Darul Călătoriei Inimii Darul Călătoriei Inimii

Oprește-te un moment din alergarea gândirii chiar acum, în vreme ce citești aceste cuvinte, stai pe loc, adună-ți Atenția în piept și simte ce se petrece acolo, senzațiile, căldura, formele ...

Christos. Interior Christos. Interior

Am evitat mult timp să folosesc această sintagmă pentru că vreme îndelungată ea a suscitat enorme conflicte. Şi o mai face şi acum. Am evitat să intru pe domeniul disputei teologice şi teoretice, ...

De nepătruns?... De nepătruns?...

Am simțit dintotdeauna că există ceva dincolo de realitatea liniară în care ne construim viețile. Ceva adânc, misterios, fascinant, cumva de pătruns... Cel puțin nu prin mijloacele obișnuite, ...

NUMI TEA - CEL MAI PUR CEAI DE PE PLANETĂ NUMI TEA - CEL MAI PUR CEAI DE PE PLANETĂ

Astăzi am pornit din nou în călătorie. Cu ochi de privitor atent și  conștient. Și-mi dau voie să observ. Mirosul florilor ce se poate  simți și de la o distanță de 1 km. Plante care leșină ...

Aur Aur
A crede vs a avea Încredere

Poți citi oricâte cărți despre natura profundă a propriei tale ființe și a existenței. Este doar o informație pe care o primești din exterior. Altcineva a trăit experiența. Tu doar afli despre ea. ...