AmmaRa rubrica Fii tu însăți! Fii tu însuți! Marea și înțeleapta lege a vieții.

Publicat la 28.07.2014 Comentarii

Ușor de zis, greu de făcut. Să fii tu însuți! Să fii tu însăți! Dar cât de frumos poate fi acest proces de re/descoperire a unicului meu destin pentru care am fost visată a mă încarna în această viață! Acceptarea unicității propriei mele ființe îmi permite a accepta și onora unicitatea fiecărei alte ființe care are propriile sale daruri menite a se manifesta, într-un fel sau altul, în această viață.


Ammara si Focul SacruAmmara si Focul Sacru

Azi-noapte, la Lună Nouă, mi-am adus aminte cum, de curând, pe Colina Lunii, la vatra care este, de fapt, inima Școlii Maestrului Interior (vatră a cărei energii ați simțit-o mulți dintre voi care citiți acum aceste rânduri) am avut o trăire pe care o pot traduce precum un fel de dor al inimii mele de a trece dincolo de eroziunea vieții, aproape inerentă experienței umane, și de a-mi asuma, cu o altfel de responsabilitate decât până acum, alegerile. Și, într-un fel nemaitrăit până acum, am înțeles însă că nu este suficientă conștientizarea, și nici alegerea, dacă acestea nu sunt urmate de o acțiune. O acțiune responsabilă. Conștientă. Ce tare ar fi să ni se dea o hartă, clară și precisă, pentru această aventură, pentru această călătorie a vieții, atunci când alegem încarnarea în dimensiunea umană! Din păcate, o astfel de hartă nu ne este înmânată în momentul coborârii noastre pe pământ. Harta aceasta ne-o creăm singuri, pe măsură ce, încet, încet, începem a ne forma identitatea. Pe măsură ce ne dăm voie să devenim mai conștienți de cine și, mai ales, ce suntem, o paletă vastă de potențiale, o gamă largă de posibilități, încep a-și face vizibilă prezența. Și, cumva, parcă ne cheamă în diferite direcții toate aceste potențiale.

Ammara cântându-i FoculuiAmmara cântându-i Focului

Dorul pe care l-am simțit în miezul inimii Școlii Maestrului Interior avea de-a face cu ceea ce pare a fi cea mai grea decizie pentru mulți dintre noi. Ce alegem a face cu viața noastră? Mai concret, dorul inimii mele luase forma întrebării: cum aleg sa-mi trăiesc viața în continuare? Deși consacrarea mea, și a tuturor celor din Călătoria Inimii, pare a fi clară – Aleg să-mi trăiesc viața în mod conștient – acolo, ascultând cântecul bătrânului Foc Sacru, mi-a revenit, din nou (a câta oară, oare?), întrebarea: cât de conștient îmi trăiesc, acum, viața? Am simțit, până în cele mai întunecate străfunduri ale ființei mele, marea provocare. Aceea de a-mi trăi viața în armonie cu darurile cu care am venit pe lume, și în acord cu toate nevoile mele. Nevoi ce sunt în permanentă schimbare și curgere, odată cu evoluția procesului meu de transformare. Da, în acel moment, în fața focului, părea că cea care sunt acum își trăiește viața în armonie cu aceste daruri și nevoi. Și, totuși, simțeam importanța puterii de a rămâne deschisă în fața procesului de devenire și tentația de a aluneca în închidere și vechi mecanisme de apărare. Dorul inimii după darurile cu care am ales să vin pe lume. Darurile mele și doar ale mele. Pentru că dacă n-ar fi aceste daruri aș fi, cu siguranță, altcineva. Da, sunt în acord cu ele. Și, totuși… Darurile se rafinează. Nevoile se schimbă. E nevoie de curgere. Cum se face că energia focului îmi șoptește despre calitățile apei curgătoare? Aleg să mă deschid în fața a tot ceea ce vine, fără a mă atașa de nici un rezultat – este principiul de bază al Arhetipului Învățătorul din ShamaniA.

Așadar, în ce formă aleg să-mi torn și să-mi trăiesc viața? Greu, dacă nu chiar imposibil, de descifrat, uneori, această dilemă, pentru mulți dintre noi, mai ales atunci când uităm complet că însuși faptul de a ne fi încarnat pe această frumoasă planetă e un imens dar. Viața însăși e un dar. Ce păcat că uităm de el. Unde este Brother David să ne aducă mereu aminte?Ammara contemplând Focul SacruAmmara contemplând Focul Sacru

Cum pot face să trec dincolo de alegerea minții? Mă întreb în fața Bătrânului Foc Sacru. Alegerea de a intra în acord, și în ritm, cu dorul profund al inimii mele de a trece dincolo de fațada erodată a vieții trăită în roluri și identificări. Dincolo de alegere. Dincolo! Conștiența a survenit de multe ori. Alegeri mentale de și mai multe ori. Și, totuși, cum se face că, uneori, uit de acest dor al inimii mele? Bătrânul Foc Sacru îmi cântă: uiți pentru că eviți, din varii motive, uneori, cel mai important pas – acțiunea conștientă. Acolo, pe Colina Lunii, vatra e Inima Școlii Maestrului Interior. Inima. Cântarea Focului e, de fapt, șoapta inimii mele. Inima, draga de ea, mă îndeamnă să acționez conștient.

Da, Bătrâne Foc Sacru, teritoriul călduț și moale, cunoscut și foarte comod, al rolurilor care ne guvernează viața, face, de cele mai multe ori, imposibil acest pas – acțiunea conștientă. Roluri și identificări care ne conduc să facem, tot ceea ce facem, dintr-un mare dezacord cu natura noastră interioară. Și ne mai mirăm că transformăm durerea în suferință?

Unii o numesc misiunea vieții. Alții vocația. Eu aleg să le numesc adevăratele daruri cu care ne-am născut. Daruri. Însă cum ne dăm seama care sunt acestea dacă nu avem curajul de a trece prin dificultățile și provocările pe care, tot noi, la nivelul sufletului, ni le-am oferit ca făcând parte din minunata aventură numită viață în dimensiunea umană? Cumva, însă, devenim maeștri în a (ne) crea dificultăți și provocări, mulțumindu-ne apoi a spune că viața e grea și plină de suferință, și nevrând să acceptăm că noi suntem cei care ne-am creat, uneori chiar magistral, acele provocări tocmai pentru a le putea depăși. Traversarea tensiunilor, crizelor, provocărilor și transcenderea identităților de care nu mai avem nevoie ne permite să aducem lumină și claritate asupra acestor daruri.Pregatind Vatra in care arde Focul Sacru                                                          Pregatind Vatra in care arde Focul Sacru

Dorul inimii mele de a-mi trăi viața în mod conștient, bucurându-mă de darurile pe care mi le-am ales, sau mi-au fost oferite, la momentul acestei încarnări, da! Însă bucuria creației conștiente mustăcește, făcându-mi cu ochiul, la granițele acestor multiple daruri ale ființei sferice, și conștiente, care aleg să devin. Simt palierul Bucuriei ca fiind sigurul posibil atunci când viața aleg a mi-o turna în creație conștientă. Și, cumva, mai simt, acolo, pe Colina Lunii, cum acest palier nu exclude ci cuprinde durerea tuturor celor care și-au pierdut pe cineva drag în explozia încărcată cu ură și frică a rachetei care a făcut ca 300 de oameni să dispară într-o clipă. Gândindu-mă atunci, în fața focului, la cei care-și jeleau în acele momente copiii pulverizați de-acea rachetă, n-am putut simți bucuria sub forma ei comună pe care, cu toții, o cunoaștem, dar am putut continua a hrăni alegerea de a deveni schimbarea pe care mi-o doresc în lume. Mulțumesc Gandhi pentru simplitatea și înțelepciunea cu care ai rostit aceste vorbe. Și tot tu ai recunoscut acest foarte simplu adevăr atunci când ai spus „viața mea este mesajul meu”. Pot alege să nu alunec în judecată față de cei care au trimis racheta, rămânând în compasiune, încredere și îngăduință? Greu dar e singura șansă de a transforma această lume în care trăim. Da, viața mea este mesajul meu. Mi-a luat ceva să trec de la a înțelege aceste vorbe la a le transforma în calea conștientă de a-mi onora darurile care mă conduc la bucuria creației.

Tensiunea creativă care dansa în flăcările bătrânului foc sacru din inima de pe Colina Lunii, mă obliga să văd, din nou, cei trei pași: conștientizarea, alegerea și acțiunea conștientă. Iar energia Lunii Pline îmi luminează viziunea, aducând claritate asupra celor două direcții posibile: 1. continuu a mă complace în comoditatea și confortul bine cunoscutului și prea îndrăgitului teritoriul moale și călduț – rămânând, astfel, prinsă în bucla unei forme de viața în plin dezacord cu natura sufletului meu, sau… 2. dau glas și duc întru manifestare, dorința sufletului, onorându-mi darurile și trăind în acord cu natura mea lăuntrică?Ammara, Agnis și Focul Sacru                                                           Ammara, Agnis și Focul Sacru

Ce alegi, mă tot întreabă bătrânul foc sacru? Ce alegi, mă îndeamnă inima a-mi recunoaște? Dorul ei profund mă obligă să onorez al treilea pas – acțiunea conștientă. În curgere și în încredere, în tăcere, uneori, și în iubire. În ședere și în mers. În bucurie și non-judecată. În conștiență. Acum. Aici. Cea care sunt, așa cum sunt. Și-n onorarea simplității și înțelepciunii versului, din cântecul atât de drag inimii mele, „para llegar a Dios, es aprender a ser Umano”. Închei acum, dragă prieten al Călătoriei Inimii, această scurtă împărtășire care este, mai degrabă, o șoaptă a inimii mele, întrebându-te: Care simți că sunt darurile tale? Și câtă bucurie există acum în ceea ce faci și în ceea ce ești? Am vorbit!

Elena Francisc-Țurcanu (AmmaRa) Duminică, 27 iulie, 2014

 




Comentarii mai vechi (7)

Hough! Multumesc, draga AmmaRa. Soapta Inimii tale imi (re)aminteste de soapta Inimii mele...Si acum, aici, aleg sa o ascult! Flori în 28.07.2014

Din fiecare cuvant al impartasirii tale razbate INCREDEREA. Si aceasta unda de Incredere ajunge la mine in momentul cand uit ca Inima are nevoie de In-crederea in a fi eu insami. Recunostinta pentru aceasta impartasire scrisa care este farul calauzitor atunci cand ma avant in valurile zbuciumate ale mintii si nu mai aud soaptele inimii mele. MULTUMESC AMMARA! dana în 02.09.2014

Hough, AmmaRa daniel în 30.07.2014

Draga Elena,esti ca o carte deschisa,destainuindu-te si-ti multumesc pentru asta! Am constatat ca in micul(marele) meu univers am misiunea de a ajuta-si-mi face placere-ma bucur de multe ori pentru lucruri simple,pentru soare,proitectie,hrana(avem norocul sa ne alimentam aproape exclusiv biologic)si mai ales cand fac bine altora sau cadouri(carti EF, cd-uri...)Poate nu e locul dar recent am vorbit despre Romania unei persoane cu care am convenit sa vorbeasca cu un fost coleg-regizor-de la o tv italiana sa-i duc sa realizam niste reportaje despre locuri de spiritualitate si altele;nu stiu daca se va realiza dar faptul mi-a dat aripi;de asemenea am cazut de-acord sa-l invitam pe meloterapeutul GHEORGE IOVU (l-am mai invitat de 2 ori,sustinand concerte pt.romani si italieni)Aceste mici fapte sunt innaltatoare! va iubesc! georgeta în 07.08.2014

Re-cunostinta! Multumesc AmmaRa cristina în 13.08.2014

Cred ca ma apropi pas cu pas de starea pe care pui mare valoare si despre care vorbesti. Curajul interior si disponibilitatea maxima de a iesi din povestea vietii mele, de a sari din tren chiar daca sensul dorit este acela de a transecede realitatea fara sa a o neg sau sa ma lupt cu ea. Sa abandonez detaliile care ma consuma zi dupa zi, accelerand erodarea partii mele dense si sabotand revolta si saltul inimii mele. Sunt convins ca fiecare este mult mai mult decat suma darurilor lui. Sper sa va cunosc mai indeaproape, cat mai deschis. Ce si cum spui imi suna cunoscut... Multumesc julien în 14.09.2014

Hough, AmmaRa ! Increderea si deschiderea impartasirii tale ma onoreaza si ma face sa ma gandesc la intrebari. Sunt incomode, desigur. Cum sa fac sa-mi recunosc darurile? Cum ar fi daca intr-o buna zi m-as hotari sa nu fiu nimic altceva decat suma darurilor mele. Sa renunt la minunatele harti si la busola sa renunt, sa ma abat cu buna-stiinta de la carare si sa incep sa pasesc prin iarba neumblata a fiintei mele. Pas dupa pas, calcand cu desavarsita atentie, cu atentie de Maestru, ruland talpa de la degetul cel mare si pana la calcai in timp ce simt fiecare senzatie izvorata din mine si ecoul ei in cei din jur. Cat oare as reusi sa simt? Oare mi-as margini fiinta doar la atat? La talpa mea ? Sau poate m-as extinde la intreg trupul meu? Oare sunt numai atat? Mi-ar fi de ajuns? Sau as incepe sa scormonesc dupa celelalte daruri? Poate m-as vedea silita sa le caut. M-as opri din iuresul nebuniei in care ma abandonez zi de zi si as deveni atenta la ce sunt, la cat sunt si as vedea ce bogatie tin ascunsa in mine. E a mea, dar nu mi-am revendicat-o niciodata. Ieri, poate in acelasi timp in care tu scriai articolul, scriam si eu despre un dar ce-l consider nepretuit. L-am primit acolo sus, la Luncani, nu departe de vatra. A fost fractiunea de secunda in care am exclamat : „Ce fiinta sublima este!” in timp ce contineam acea fiinta. Acum, citind, simtind, ce spui, realizez ca trebuie sa fi fost si eu la fel, devreme ce-o puteam contine, insa atunci nu vedeam decat maretia celuilalt. Imi doresc sa fiu constienta. Imi spun ca sunt, insa chiar si in timpul acela ce se scurgea afara din secunde, nu eram pe deplin constienta si partial, asta se datoreaza faptului ca am fost invatata ca sunt foarte putin, ca e gresit sa te crezi maret, ca e bine sa fiu foarte modesta. Si ma intreb acum, pana in ce insondabile adancuri poate merge constienta daca nu ne-am autolimita? Raspunsul aproape ca ma sperie. Inca n-am numarat si n-am numit toate darurile mele, m-am compus doar din unele, lasand parti nevazute, iar bucuria este sa le descopar in fiecare zi. Bucuria mea este legata mereu de alegerea facuta cu inima nu cu mintea. Si iarasi ma intreb, cat de puternica este inima mea incat sa faca mereu alegeri si eu sa le urmez de atat de putine ori, alegand sa-mi torn energia de a fi in siguranta alegerilor mintii? Cat va mai rezista la aceasta „tradare pe fata”, la aceasta sfidare, la aceasta cumplita ignoranta a mea? Iarta-ma, iarta-ma, inima mea! inda în 29.07.2014

"Ne temem că renunțând la puținul care credem că suntem, devenim nimic. În Realitate, devenim totul. Cel care se teme de disoluție este ego. Cel care renaște este Maestrul Interior."

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Oferta autor: Ervin Laszlo Oferta autor: Ervin Laszlo

...

ANTICANCER ANTICANCER

Cu toţii putem folosi cât mai bine posibil această revoluţie a cunoştinţelor care s-au dobândit în materie de cancer, atât pentru a ne proteja de factorii externi, cât şi pentru ...

CERCUL VIEŢII CERCUL VIEŢII

De cam treizeci de ani încoace se pune în mod regulat problema întoarcerii la şamanism, sursa primordială a umanităţii, a tuturor religiilor, filosofiilor şi ştiinţelor lumii. Omul ...

Tao Te Ching Tao Te Ching

Tao Te Ching, celebra scriere al lui Lao Tzu, face parte din patrimoniul umanităţii. Unii cred că este o scriere mistică, alţii o consideră o capodoperă ermetică, alţii expresia înţelepciunii ultime ...

Gunpowder Green Gunpowder Green

Ceaiul Verde este preparat din frunze nefermentate, uscate prin evaporare, conținând foarte multe vitamine și antioxidanți, folosit atât ca și băutură excelentă, dar și ca ingredient de ...

Workshopuri relevante

Programul educațional Briza Programul educațional Briza
  Este o abordare integrală a ceea ce numim educație, care are în vedere nu numai acumularea de informație și dezvoltarea structurilor mentale, ci Ființa umană în integrum. Vizează conștientizarea, ...

Meditație Activă și Shaking Meditație Activă și Shaking
Meditația Activă – Body-Shaking este o formă de energie care aprinde corpul, îl trezește la viață. Această „medicină” (cum o numesc unele culturi băștinașe) – body-shaking – ...

Practica Prezenței Practica Prezenței
Practica Prezenței Experiența Prezenței este fundamentul întregului parcurs în Școala Maestrului Interior și baza întregului lucru cu stările extinse ale Conștiinței în scopuri de ...

Astrologie Arhetipală Astrologie Arhetipală
Ştiinţă şi artă, cunoaştere raţională si simbolism deopotrivă, Astrologia poate fi de multe ori ascunsă raţionamentului logic, dar rămane mereu transparentă intuitiei şi percepţiilor survenite prin ...

Respirație Holotropică Respirație Holotropică
Respiraţia Holotropică este un instrument simplu şi puternic de  cunoaştere, prin experienţă directă, a adevăratei naturi a propriei noastre Fiinţe şi a Realităţii. Cuvântul ”holotropic” ...