Maestrul Interior rubrica Maestrul Interior sau percepția integrală a Realității

Publicat la 27.10.2015 Comentarii

 Horia Francisc Țurcanu

 ”Ființă” vine de la a fi, a exista. Astfel, Ființa este tot ceea ce există. Infinite sunt gradele de Conștiență, sau de percepție, ale Ființei. Percepția liniară, limitată a unei ființe umane este temporară,  chiar dacă acest ”temporar” reprezintă în timp uman o perioadă foarte lungă de timp. Ființa noastră integrală, completă, a ales la un moment dat coborârea în densitate, în corp, perfect conștientă de faptul că această experiență va conduce la solidificarea conștiinței, la îngreunarea ei. Capacitatea noastră de a percepe Realitatea s-a diminuat. Ne-am indentificat cu dimensiunea densă a Realității, capacitatea noastră de a simți s-a adaptat acestei felii de Realitate și a născut simțurile umane, cu care ne racordăm la realitatea liniară. Simțurile umane sunt doar o palidă expresie a enormei capacități de a simți a Ființei integrale. Descompunem realitatea lumii materiale în straturi mai subțiri, în paliere mai înguste de densitate,astfel încât simțurile umane folosesc precum instrumente de conectare.

Astfel, credem că avem cinci simțuri corespondente diferitelor densități ale spațiului de experiență umană. Pipăitul și gustul ne conectează direct cu materia cea mai densă, în vreme ce mirosul, auzul și văzul ne conectează cu vibrațiile mai înalte. Mecanica rafinată a ochiului ne conectează cu vibrația înaltă a spectrului luminos, astfel încât percepem forme. Auzul ne conectează cu vibrația mai joasă a sunetelor iar mirosul ne pune în conexiune cu natura intimă a lucrurilor și ființelor. Nu sunt singurele simțuri ale unei ființe umane, dar mintea, liniară și ordonată, dorește ca lucrurile să fie clare, chiar dacă lasă pe dinafară o sumedenie de mijloace pe care o ființă umană le are pentru a se conecta la realitatea pe care o experimentează. De pildă, emoțiile noastre fac parte dintr-un sistem de percepție pe care științele nu le-au cuantificat. Intuiția, viziunea, sentimentele dar și senzațiile corporale cele mai discrete nu sunt altceva decât feluri în care rezonăm cu diferite niveluri ale realității. Percepem mult mai mult decât doar prin intermediul celor cinci simțuri, dar, pentru că aceste percepții scapă posibilității minții de a cuantifica informația, învățăm treptat să le ignorăm.

Un alt motiv pentru care am ales să limităm capacitatea noastră de a simți, a fost durerea inerentă a experienței umane și sentimentul de a fi copleșiți de ceea ce simțim. Experiența umană a fost și este încă, de multe ori, dură. Am preferat să ne închidem simțurile, să le invalidăm, pentru a nu mai simți durerea în multiple forme. Durerea fizică a rămas pentru că este un mijloc de alarmare, de supraviețuire. Dar ne-am închis la nivelul percepției energiilor vitale, ne-am închis la nivelul emoțiilor și ne-am închis la nivelul inimii, fără să ne dăm seama că acest lucru ne limitează accesul la existență.

Una peste alta, această închidere care s-a petrecut la nivelul percepției ne-a închis într-un fel de cușcă interioară, într-o carapace, în vreme ce mintea a devenit instrumentul fundamental de investigație a realității. E ca și cum am privi afară prin viziera îngustă a unui tanc, am analiza imaginea copacilor, florilor și oamenilor cu tot felul de analizoare de culoare, densitate, sunet, formă, și apoi, în computerul central al tancului am recompune ființele din afara noastră sub forma unui model teoretic. Cu timpul am ajuns să confundăm modelul teoretic din computerul minții noastre, cu Realitatea. Am uitat că privim prin viziera unui blindat în care ne-am adăpostit pentru a limita durerea și am ajuns să credem că Realitatea cea mare și vie poate fi condensată în concept. Astfel, am ajuns să experimentăm realitatea experienței de viață mai degrabă la nivel conceptual, mental, iar asta a accentuat și mai mult sentimentul interior al rupturii, al separării față de Realitate.

Paradigma dualității ne-a separat nu numai de Cer, adică de spațiile rafinate ale Realității, dar și de Pământul cel dens din care se hrănește permanent corpul nostru. O logică fără cusur, dar a cărei analiză întemeiată pe dualitate este prea îngustă pentru multiplicitatea Creației, ne-a condus la concluzia că dimensiunea noastră numită Corp, este o problemă, un neajuns care ne separă de adevărata noastră natură, care este Cerul. Corpul a devenit semnul păcatului și al vinovăției pentru care cerul ne-a repudiat. Mari sisteme religioase care au legiferat contactul ființei umane cu aspectul său divin s-au întemeiat pe această perspectivă a separării.

A SIMȚI – Noua Paradigmă

A fi conștient înseamnă a percepe sau a simți. Nu pot fi conștient de ceva ce nu pot percepe. Gradul de deschidere al unui om îi conferă lărgimea percepției. Cu cât suntem mai deschiși, cu atât percepem mai mult. Pentru a ne deschide e nevoie de curaj. Iar curajul nu presupune absența fricii. Dimpotrivă, recunoașterea fricii este aceea care deschide posibilitatea de a avea curaj. Inconștient, ne temem să ne deschidem percepțiilor pentru că ne temem de ceeace am putea percepe. De pildă, a simți integal interiorul, trăirile, emoțiile, experiența unei alte ființe umane, este înfricoșător pentru majoritatea oamenilor. Chiar dacă la nivel declarativ și teoretic suntem niște adepți ai compasiunii, atunci când este despre a ne deschide în fața suferinței altui om și a o simți în propria noastră inimă și propriul nostru trup, ne temem să facem acest lucru. Interiorul unui om este plin de experința sa, de emoțiile sale, de amintirile sale. O ființă umană conține în ea istoria întregii experiențe a rasei umane. Cât de adânc suntem dispuși să …compasionăm cu celălalt?

Răspunsul este simplu. Suntem capabili să simțim din celălalt exact atât cât suntem capabili să ne simțim pe noi înșine. Suntem conștienți de natura adâncă a celuilalt exact în aceeași măsură în care suntem conștienți de propria noastră natură. Dacă suntem exclusiv cantonați în vibrația minții, atunci cu celălalt vom avea un contact exclusiv mental. De pildă vom putea duce o discuție interesantă, argumentată, vom putea asculta la nivel mental unele relatări despre viața celuilalt. Dar nu vom simți nimic special. Mintea nu simte. Vom afirma ”vai, ce păcat, vai, ce rușine, vai, ce interesant”, dar nu vom simți nimic. Nu vom cunoaște niciodată ceea ce se află în spatele cuvintelor celuilalt, pentru că nu funcționăm decât la acest nivel. Găsind curajul de a percepe ceea ce se află deja în noi înșine, deschidem porțile percepției integrale a Realității.

Saltul de la a gândi despre realitate la a simți realitatea este unul cuantic și marchează o nouă etapă în felul în care ne raportăm la întreaga Creație și la noi înșine. Este deasemeni un salt în înțelegerea Realității ca Ființă vie și interconectată și are enorme consecințe asupra fiecărui aspect al vieții noastre în spațiile dense ale acestei planete. A simți realitatea oferă acces la adevărata Cunoaștere, aceea despre care marii trăitori ai Adevărului, misticii, maeștri din toate timpurile ai acestei lumi. Cu alte cuvinte, acest mod de a ne raporta la realitate nu este unul nou. El a fost accesibil ființei umane dintotdeauna. Dar nu tuturor. Chestiune de evoluție interioară. Istoria umanității a fost însoțită dintotdeauna de o formă sau alta a Templului care avea drept unic scop păstrarea conexiunii cu Adevărul. În interiorul templelor din întreaga lume, în munți, în deșerturi, pe toate continentele și toate timpurile au existat sacerdoți care au avut capacitatea de a percepe, de a simți straturile rafinate ale existenței și de a împărtăși experiența lor cu ceilalți. Marile ritualuri sacre, în toate civilizațiile au fost astfel de împărtășiri. Ca și în experiențele moderne de extensie a Conștiinței, adică a lui A SIMȚI, misticii tuturor timpurilor trăiau ei înșiși conexiunea, și astfel experiența mistică devenea accesibilă tuturor celor care participau la ceremonii. Ei împărtășeau EXPERIENȚA mistică.

La originea oricărui sistem mistic al umanității a stat experiența mistică a unui om. Experiența lui Christos de pildă a fost temelia creștinismului. Doar că ceva s-a întâmplat în ultimele mii de ani. Umanitatea a devenit din ce în ce mai mentală. În mod straniu, experiența LUI CHRISTOS  a devenit o experiență DESPRE CHRISTOS. În ciuda faptului că acesta a insistat foarte mult asupra faptului că experiența de tipul ”Eu și Tatăl una suntem” este accesibilă oricărei fii nțe umane, doctrina ulterioară s-a îndepărtat foarte mult de experiența mistică directă. În bisericile moderne, fie ele creștine, budiste, hinduse sau de orice fel, experiența mistică s-a diluat. Bisericile au devenit moraliste și teoretice iar experiența despre care vorbea Christos a fost amânată pentru viața cealaltă. Experiență este egal cu a simți. Nu există experiență fără simțire.

Totuși a existat un revers, căci ”Adevărul iese la iveală precum uleiul la suprafața apei”. În vreme ce bisericile au rămas tot mai goale de conținut și mai rigide, umanitatea a avansat în alte direcții care aum tind să valideze impecabil rostirile lui Christos și ale altor mari maeștri ai umanității. Explorarea interioară a psihologiei moderne, fizica cuantică, bio-chimia, genetica și alte abordări conduc încetul cu încetul la aceeași concluzie, formulată limbajul timpurilor moderne: ființa umană este mult mai mult decât am crezut, iar conexiunea cu universul este cu mult mai adâncă. Conștiința umană în formele sale extinse, este non-locală și influențează particulele sub-atomice ale existenței. Este un alt mod de a spune că suntem una cu marele rest. ”Tatăl”.

Pentru a citi articolul pînă la final accesează contul tău Călătoria Inimii.

Dacă nu ai cont de membru îți poți crea unul aici.
Operațiunea durează mai puțin de un minut.

Ca Membru primești

  • Acces la toate articolele din Revista on-line Călătoria Inimii și la conținut special
  • Materiale video & audio doar pentru membrii
  • Meditații online gratuite
  • Poți participa la workshopuri, conferințe, concerte, evenimente
  • Ai acces webinare LIVE exclusive pentru membri
  • Beneficiezi de reduceri la Cărțile Maestrului Interior
  • Ai acces la un spațiu online de împărtășire și susținere




"Călătoria Inimii este o călătorie spre trăirea propriei Divinități. O Călătorie spre Conștiență și percepție. Nimic nu rămâne ascuns. Totul este revelat din Inconștient"

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

VINDECĂ VINDECĂ

Cartea de faţă este o strălucită colecţie a înţelegerilor pe care propria experienţă le-a revelat doctorului Servan-Schreiber, reunind perspective şi informaţii de o importanţă vitală pentru bunăstarea ...

Grație și Forță Grație și Forță

Grație și forță este una dintre cele mai tulburătoare cărți pe care le-am citit vreodată, povestea adevărată a unei iubiri care transcende viața și moartea, lumina și întunericul, binele și răul, ...

Deplina Conștiență Deplina Conștiență

Starea de Conștiență integrală ne este accesibilă în orice moment. Singurul lucru care ne desparte de această Conștiență deplină este neîncrederea profundă în noi înșine. Această ...

ANTICANCER ANTICANCER

Cu toţii putem folosi cât mai bine posibil această revoluţie a cunoştinţelor care s-au dobândit în materie de cancer, atât pentru a ne proteja de factorii externi, cât şi pentru ...

CÂND IMPOSIBILUL DEVINE POSIBIL CÂND IMPOSIBILUL DEVINE POSIBIL

Trecând peste teama de a fi ridiculizat de colegii de breaslă, peste teama inerentă oricărui cercetător care îndărzneşte să iasă din tiparele rigide ale paradigmei materialiste, cu o superbă ...

Workshopuri relevante

Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente
Lucrul cu stările extinse ale Conștiinței este pentru viața de fiecare zi. A fi conștient este a percepe mai profund și mai rafinat realitatea vieții. Un nou grad de Conștiență permite o noi moduri de ...

Practica Prezenței Practica Prezenței
Practica Prezenței Experiența Prezenței este fundamentul întregului parcurs în Școala Maestrului Interior și baza întregului lucru cu stările extinse ale Conștiinței în scopuri de ...

Articole pe aceeași temă

Acest dificil ”Împreună” Acest dificil ”Împreună”

Simt îndoiala. Începem. Planeta, imensă, sferică, atârnă de tălpile noastre, Nichita zicea că gravitația e o formă de iubire, avea dreptate, creăm curentul ascensional al energiei, deschidem ...

ARC 2017: Ochi de gheață (I) ARC 2017: Ochi de gheață (I)
Comunicare. Armonie. Alegeri. Vindecare. Un Nou Început.

Mă privește direct în ochi, cu sufletu-i deschis în fața mea. Privirea sa e generoasă, blândă, curioasă. Am de ales: îl privesc la fel, cu inima deschisă, lăsând să vadă toate ...

Creatorul visând, sau neasemuita poveste a cărbunelui devenind diamant Creatorul visând, sau neasemuita poveste a cărbunelui devenind diamant

Corpul nostru este energie condensată, senzațiile noastre sunt mișcări ale energiei. Emoțiile noastre sunt energie și gândurile noastre sunt energie. Ceea ce suntem este un nor de energii de diferite ...

Corporate spirituality Corporate spirituality

În vreme ce în religiile tradiționale sunt osificate în doctrină, elemente ale experienței spirituale pătrund în lumea corporațiilor. Introduse pentru a crește productivitatea oamenilor, ...

Elena Francisc-Țurcanu: 10 ani de Creație Elena Francisc-Țurcanu: 10 ani de Creație

Un moment de reverie. Primăvara din mijlocul iernii. Renașterea. A simți, a asculta, a fi. Nimic nu se sfârșește vreodată, fiecare clipă este un nou început. Unul dintre numele Divinului este ...

Renașterea ta, Femeie, poate începe în orice clipă decizi! Renașterea ta, Femeie, poate începe în orice clipă decizi!

Simt un profund respect pentru toate provocările prin care am trecut și care m-au călăuzit la femeia care sunt acum. De fiecare dată, am putut traversa încercări cumplite, dureri uriașe, provocări ...

E timpul să aleg Prezența E timpul să aleg Prezența

Mă trezeam uitându-mă în jur și minunându-mă cât de frumoasă este viața. (...) În momentele acelea mi-am dat seama că tot ce îmi stătuse în cale până atunci, ...

Consacrarea ultimă: Conștiența Consacrarea ultimă: Conștiența

Timp de milenii umanitatea a confundat Conștiența cu rațiunea. A fi conștient nu înseamnă a raționaliza, ci a percepe, a simți existența. Identificarea ființei aflate în experiența umană cu ...

Disciplina Atenției Disciplina Atenției

Atenția este energie. Mai precis energia sacră a Creatorului. Și este în administrarea fiecăruia dintre noi. Suntem o Sursă a acestei energii. Atenția este un principiu creator fundamental. Oriunde îmi ...

Criza de transformare psiho-spirituală. <br>Personală, Colectivă, Globală Criza de transformare psiho-spirituală.
Personală, Colectivă, Globală

Vineri 13 noiembrie seara, la exact două săptămâni de la tragedia din București, atentatele de la Paris emană un nou val de durere, furie și frică în conștiința Colectivă. Din nou, ne privește ...