Vineri 13 noiembrie seara, la exact două săptămâni de la tragedia din București, atentatele de la Paris emană un nou val de durere, furie și frică în conștiința Colectivă. Din nou, ne privește pe toți, chiar dacă Parisul pare departe. Furia, absurdul, uciderea, dar și falsul, manipularea și orbirea, se strâng într-o singură tornadă a Conștiinței pe cale să-și schimbe percepția. Durerea devine coloana vertebrală a acestei schimbări lăuntrice a Umanității. Încleștarea între forțele globale care doresc perpetuarea vechilor sisteme și Noua Conștiință care se naște, este oglindirea războiului care se petrece în fiecare ființă umană. Nu este nevoie de toată această durere. Fiecare dintre noi putem alege altfel, în interiorul și în afara noastră. Ba mai mult, pentru fiecare ființă care se trezește spre Conștiență devine o prioritate ceea ce emanăm, la fiecare respirație, contribuind la crearea acestei lumi.

Teroriștii, ca și sistemele de putere care comandă atentatele,doresc frică, ruptură, izolare. Un efect colateral 
neașteptat al crimelor este acela că oamenii se deschid unii față de ceilalți în fața durerii, nimeni nu mai fuge, 
o nouă compasiune, o nouă hotărâre, noi alegeri, o nouă solidaritate se naște din dramă. 

Ruptura interioară: o Umanitate rătăcită de Sine

Poate că în București nu pentru toată lumea a fost evident de la început că dincolo de cauzele orizontale – iresponsabilitatea unora, corupția sistemului etc, arderea nebunească ce a condus la moartea a 56 de oameni până în acest moment și la o imensă suferință a avut cauze profunde, în conștiința Colectivă a acestei țări. Pare că suntem doar o turmă de individualități, dar gândirea, emoțiile, câmpurile de energie vitală din care ne hrănim în fiecare clipă și la care contribuim cu fiecare clipire de ochi și fiecare expirație, sunt comune. În dimensiunea orizontală a realității, plată, ale cărei forme le putem vedea, părem separați, dar imensitatea spațiilor comune are o adâncime și o înălțime care pot fi percepute de oricine practică una sau alta dintre disciplinele Prezenței. Energia aceluiași Pământ urcă alchimic în corpurile noastre, luând chipuri diferite, energia subtilă a aceluiași Cer curge în noi. Identificați cu spada subțire a minții noastre scormonim în marea Sferă a Realității după Adevăr, tăiem realitatea în bucățele minuscule și apoi încercăm să rearanjăm ”logic” aceste bucățele și să reconstituim miracolul existenței din acestea. În vremea aceasta ignorăm complet sursele acestei Realități, suntem rupți de fundamentul experienței noastre de viață și de Întreg, Pământul și Cerul ne sunt la fel de străine, o imensă frică se acumulează avându-și originea în această ruptură, separarea se accentuează, identitățile noastre se îngroașă, marile bătălii ale ego-ului, alternând între defensivă împotriva unei ”lumi rele” și ofensiva pentru îndreptarea ei, devin sângeroase. Partea cea mai dramatică și ironică este aceea că mintea noastră, coloana vertebrală a ego-ului, poate fi foarte ușor manipulată și condusă. Prin frică. Ego este foarte logic. De pildă îi trebuie un motiv ”evident” pentru a reacționa, ca o marionetă, cu furie, cu frică, cu violență. Ce spuneți de un motiv precum 9/11? E suficient pentru o reacție controlată cum ar fi un război contra terorismului? Dar niște atentate sângeroase comise în mijlocul sacru al civilizației europene de niște demenți sunt suficiente pentru a obține reacția ego-ului colectiv?

Umanitatea descoperă adevărul cu încetul și refuză să se mai lase condusă prin frică. Vechile mijloace încep
să nu mai dea rezultatul scontat de structurile care conduc. Umanitatea nu mai este o turmă, ci devine o ființă 
conștientă. Începe să-și asume propria experiență de viață și responsabilitatea pentru această Realitate. 

Conflicte globale, responsabilitate personală

Turma, complet inconștientă de sine, exprimă aceste tensiuni în mod direct, prin atentate de pildă, în vreme ce ”intelectualii”, doar pe jumătate conștienți de propriile arderi interioare, le reprimă sau le neagă, ne-imaginându-și nici un moment că furia, frica, frustrarea sunt energie, iar energia nu poate fi ascunsă, nici ucisă prin intelect. Ea va izbucni în spațiile colective mai devreme sau mai târziu, în punctele sensibile, prin verigile slabe. Dacă aceste verigi slabe nu cedează singure în fața fricii naturale pe care o produce identificarea exclusivă cu mentalul, atunci cedează ajutate. Cei complet inconștienți devin instrumentele explozive ale cedării, iar intelectualii urmează să împlinească, în deplină indignare, misiunea de a se înrola într-o cauză către care au fost conduși.

Nu am fost niciodată un fan al teoriei conspirației. Oamenii nu pot fi manipulați decât dacă sunt complet identificați cu ego-urile lor minuscule, mânați de frică și de emoții incontrolabile. Turma vrea să fie manipulată și cere conspiratori mondiali sau chiar interplanetari, pentru a-și justifica propria neputință de a alege, propria frică, propria neasumare. Dar timpurile s-au schimbat. Umanitatea se trezește. La comemorarea victimelor atentatelor franceze au apărut neo-fasciști strigând ”afară cu arabii din Franța”. Au fost izgoniți. Oamenii devin conștienți și refuză. Se trezesc. 

Durerea naște furie, dar poate naște și o nouă Conștiență, dacă ne conduce către a descoperi cauzele adânci
ale fenomenelor Realității. În fiecare moment contribuim la această Realitate prin fiecare răsuflare. Este creația 
noastră în aceeași măsură cu acelorlalți. 

Un alt nume pentru Dumnezeu - Surpriză

De asemenea, dacă vom crede că a deveni mai conștienți înseamnă că vom avea o viață foarte ușoară și plină doar de voie-bună, ne putem doar iluziona. Presimt că ceea ce vom trăi anul acesta, la nivel de conștiință și Conștiență, ne va face pe toți să ne gândim de două ori înainte de a ne mai dori „trezirea”. Prea mulți se cred „ființe trezite”, pretinzând că trezirea este despre a-și desface viața în bucățele și de a o pune în acord cu conceptele lor despre iluminare și spiritualitate, uitând că, de fapt, este invers. Este despre a ne pune, mereu și mereu, clipă de clipă, pe noi înșine în acord cu Viața. Este despre a deveni una cu viața. Este despre a curge împreună cu viața în eternitate, bucurându-ne de fiecare lucru simplu. Cam greu de acceptat și de digerat această idee – a curge împreună cu viața în eternitate -, pentru cei care pretind că sunt deja ființe trezite și iluminate, în control cu viața lor.

...

Intră în flux! Accesează contul tău sau creează-ți un cont pe Călătoria Inimii pentru a avea acces integral la arhivele de articole, video, audio, meditații online disponibile și pentru a rămâne conectat cu evenimentele, cărțile și programele noi.

Dacă nu ai cont de membru îți poți crea unul aici.
Operațiunea durează mai puțin de un minut.