Maestrul Interior rubrica Criza de transformare psiho-spirituală.
Personală, Colectivă, Globală

Publicat la 18.11.2015 Comentarii

Vineri 13 noiembrie seara, la exact două săptămâni de la tragedia din București, atentatele de la Paris emană un nou val de durere, furie și frică în conștiința Colectivă. Din nou, ne privește pe toți, chiar dacă Parisul pare departe. Furia, absurdul, uciderea, dar și falsul, manipularea și orbirea, se strâng într-o singură tornadă a Conștiinței pe cale să-și schimbe percepția. Durerea devine coloana vertebrală a acestei schimbări lăuntrice a Umanității. Încleștarea între forțele globale care doresc perpetuarea vechilor sisteme și Noua Conștiință care se naște, este oglindirea războiului care se petrece în fiecare ființă umană. Nu este nevoie de toată această durere. Fiecare dintre noi putem alege altfel, în interiorul și în afara noastră. Ba mai mult, pentru fiecare ființă care se trezește spre Conștiență devine o prioritate ceea ce emanăm, la fiecare respirație, contribuind la crearea acestei lumi.

Teroriștii, ca și sistemele de putere care comandă atentatele,doresc frică, ruptură, izolare. Un efect colateral 
neașteptat al crimelor este acela că oamenii se deschid unii față de ceilalți în fața durerii, nimeni nu mai fuge, 
o nouă compasiune, o nouă hotărâre, noi alegeri, o nouă solidaritate se naște din dramă. 

Ruptura interioară: o Umanitate rătăcită de Sine

Poate că în București nu pentru toată lumea a fost evident de la început că dincolo de cauzele orizontale – iresponsabilitatea unora, corupția sistemului etc, arderea nebunească ce a condus la moartea a 56 de oameni până în acest moment și la o imensă suferință a avut cauze profunde, în conștiința Colectivă a acestei țări. Pare că suntem doar o turmă de individualități, dar gândirea, emoțiile, câmpurile de energie vitală din care ne hrănim în fiecare clipă și la care contribuim cu fiecare clipire de ochi și fiecare expirație, sunt comune. În dimensiunea orizontală a realității, plată, ale cărei forme le putem vedea, părem separați, dar imensitatea spațiilor comune are o adâncime și o înălțime care pot fi percepute de oricine practică una sau alta dintre disciplinele Prezenței. Energia aceluiași Pământ urcă alchimic în corpurile noastre, luând chipuri diferite, energia subtilă a aceluiași Cer curge în noi. Identificați cu spada subțire a minții noastre scormonim în marea Sferă a Realității după Adevăr, tăiem realitatea în bucățele minuscule și apoi încercăm să rearanjăm ”logic” aceste bucățele și să reconstituim miracolul existenței din acestea. În vremea aceasta ignorăm complet sursele acestei Realități, suntem rupți de fundamentul experienței noastre de viață și de Întreg, Pământul și Cerul ne sunt la fel de străine, o imensă frică se acumulează avându-și originea în această ruptură, separarea se accentuează, identitățile noastre se îngroașă, marile bătălii ale ego-ului, alternând între defensivă împotriva unei ”lumi rele” și ofensiva pentru îndreptarea ei, devin sângeroase. Partea cea mai dramatică și ironică este aceea că mintea noastră, coloana vertebrală a ego-ului, poate fi foarte ușor manipulată și condusă. Prin frică. Ego este foarte logic. De pildă îi trebuie un motiv ”evident” pentru a reacționa, ca o marionetă, cu furie, cu frică, cu violență. Ce spuneți de un motiv precum 9/11? E suficient pentru o reacție controlată cum ar fi un război contra terorismului? Dar niște atentate sângeroase comise în mijlocul sacru al civilizației europene de niște demenți sunt suficiente pentru a obține reacția ego-ului colectiv?

Umanitatea descoperă adevărul cu încetul și refuză să se mai lase condusă prin frică. Vechile mijloace încep
să nu mai dea rezultatul scontat de structurile care conduc. Umanitatea nu mai este o turmă, ci devine o ființă 
conștientă. Începe să-și asume propria experiență de viață și responsabilitatea pentru această Realitate. 

Conflicte globale, responsabilitate personală

Turma, complet inconștientă de sine, exprimă aceste tensiuni în mod direct, prin atentate de pildă, în vreme ce ”intelectualii”, doar pe jumătate conștienți de propriile arderi interioare, le reprimă sau le neagă, ne-imaginându-și nici un moment că furia, frica, frustrarea sunt energie, iar energia nu poate fi ascunsă, nici ucisă prin intelect. Ea va izbucni în spațiile colective mai devreme sau mai târziu, în punctele sensibile, prin verigile slabe. Dacă aceste verigi slabe nu cedează singure în fața fricii naturale pe care o produce identificarea exclusivă cu mentalul, atunci cedează ajutate. Cei complet inconștienți devin instrumentele explozive ale cedării, iar intelectualii urmează să împlinească, în deplină indignare, misiunea de a se înrola într-o cauză către care au fost conduși.

Nu am fost niciodată un fan al teoriei conspirației. Oamenii nu pot fi manipulați decât dacă sunt complet identificați cu ego-urile lor minuscule, mânați de frică și de emoții incontrolabile. Turma vrea să fie manipulată și cere conspiratori mondiali sau chiar interplanetari, pentru a-și justifica propria neputință de a alege, propria frică, propria neasumare. Dar timpurile s-au schimbat. Umanitatea se trezește. La comemorarea victimelor atentatelor franceze au apărut neo-fasciști strigând ”afară cu arabii din Franța”. Au fost izgoniți. Oamenii devin conștienți și refuză. Se trezesc. 

Durerea naște furie, dar poate naște și o nouă Conștiență, dacă ne conduce către a descoperi cauzele adânci
ale fenomenelor Realității. În fiecare moment contribuim la această Realitate prin fiecare răsuflare. Este creația 
noastră în aceeași măsură cu acelorlalți. 

A lucra cu propria frică

Responsabilitatea noastră este Conștiența și refuzul de a ne lăsa manipulați prin frică. Primul pas este de a lucra cu conținuturile propriei noastre conștiințe, cu propriile noastre emoții. Nimeni nu este scutit de asta, pentru că experiența umană implică emoții dure. Toți avem de deschis porți interioare și toți avem de topit ghețuri mentale structurate împrejurul propriei inimi. Singura cale de la a lucra cu conținuturile fierbinți ale conștiinței este de a demodula energia în mod conștient, de a ne conecta cu conținuturile traumatice ale experienței noastre de viață – aceasta și altele – și de a schimba perspectivele care le-au creat. Nu putem schimba trecutul, el există pentru totdeauna în marea Creație, dar putem schimba felul în care ne raportăm la el, astfel încât să nu alimentăm în continuare lanțurile repetitive ale experiențelor noastre, să nu mai alimentăm în mod inconștient realitatea cu energia arzătoare pe care o emanăm odată cu emoțiile noastre reprimate sau negate. Am schițat în articolul de săptămâna trecută, Dimensiunea Colectivă a Conștiinței, felul în care funcționează aceste dimensiuni ale Realității, nevăzute, dar care pot fi simțite de noi toți și responsabilitatea fiecăruia dintre noi față de realitatea pe care o trăim. 

Adevărul despre 9/11 a ieșit la suprafață cu încetul. Rezultatele au fost un război în Iraq, sute de mii de morți, 
revigorarea economiei mondiale, și mai ales un nou control generalizat al populației sub pretextul prevenirii

terorismului. 

Responsabilitate nu înseamnă vinovăție – aceasta nu ar face decât să alimenteze aceste câmpuri, ci Conștiența spațiului nostru lăuntric. Dacă citiți aceste rânduri sunteți pregătiți pentru Conștiență, pentru percepția și administrarea stărilor interioare, sunteți pregătiți pentru a ieși din rândurile armatelor care alimentează inconștient crizele acestei lumi. Mijloacele Conștienței sunt simple,  nu necesită decât o disciplină a Atenției pe care o investim în gândire, în emoție, în atitudine, în cuvânt, în gest. O disciplină a Atenției…

Nu voi insista aici asupra acestui subiect. Întreaga Călătorie a Inimii, cărțile, cursurile, experiențele noastre, acest site, totul este despre Conștiență și despre transformarea interioară prin propriile puteri. Aici este despre criza interioară care conduce la transformare. Criza psiho-spirituală care, în mod dureros ne forțează în cele din urmă să alegem altă cale, altă percepție, altă raportare la noi înșine, la ceilalți și la lumea în care trăim. Poate că nu întâmplător, cel mai citit articol al tuturor timpurilor pe Călătoria Inimii este despre acest subiect. Ceea ce trăim cu toți acum este o criză de transformare interioară, personală și colectivă. Sunt martorul, de mult timp, a nenumărate crize interioare de transformare. Lucrăm în fiecare zi cu oameni care trec prin ele, suntem în centrul acestor crize și însoțim oameni în procesul regăsirii adevărului interior și echilibrului.

 Ego vs. Colectiv, trecut vs. Prezent, frică vs. Libertate

Întreaga noastră experiență de viață, din care ne-am tras ”învățăturile” este trecut. Am creat diferite strategii de viață pe baza acestui trecut, menite în esență să ne protejeze de suferință. Am învățat să nu avem încredere, să ne temem, să ne separăm ca să evităm pericolele acestei lumi. Am preluat fără să ne dăm seama strategiile de viață ale părinților noștri, ale străbunilor noștri și odată cu ele întreaga frică existențială a acestora. O imensă experiență a fricii și a separării stă în spatele nostru și al lumii noastre. Ea s-a acumulat în fiecare din noi și a creat lumea în care trăim. Suntem expresia acestui trecut și a separării. Ego, adică identitatea noastră, s-a solidificat. Prioritățile ego-ului, întemeiate pe trecut sunt foarte diferite de prioritățile sufletului nostru care acum încep să iasă la iveală. Ego vrea siguranță, vrea confort, vrea ca lucrurile să rămână neschimbate, vrea perpetuarea sistemelor pentru că aceasta îi dă sentimentul că lucrurile sunt ok și compensează profunda sa instabilitate existențială. Ego caută sensul și se sprijină pe lumea materială, dar nu poate vedea dincolo de ea. Lumea materială, privită oricum altfel decât ca expresie a dimensiunilor sale rafinate, a Sursei, pare instabilă, primejdioasă, o lume a separării, a singurătății și a durerii. Lipsită de semnificație, de conexiunea sa cu Întregul, lumea materială ne conduce către depresie și violență, către suferință și sângerare. Depresia este a doua sursă de mortalitate a civilizației moderne, prin sinucidere. Consumul de antidepresive în Europa și America este uriaș. Nici România nu scapă. 2500 de oameni se sinucid în fiecare an. Este rezultatul identificării exclusive cu spațiul mental care implică ruperea de Realitate, pierderea semnificației vieții, pierderea conexiunii cu ceilalți și cu Întregul. 

Răspunsul: From Paris with Love. Iubirea este adevăratul dușman al oricărui sistem de putere, pentru că 
desființează frica și Puterea însăși. Numele Iubirii a ajuns pe bombele franceze destinate ISIS. 

Acestea sunt masele de manevră ale manipulării, oamenii copleșiți de frică, mânați de ”bunul simț” al judecății care nu este altceva decât bunul simț al marilor rețele media ale lumii. Acești oameni pot fi păcăliți să creadă în ”războiul contra terorismului” căci este ”evident că nevinovați au murit în centrul Parisului”. Mai puțin evidente sunt mecanismele acestei ucideri și forțele care stau în spatele lor.

Aceste mecanisme, sistemele de putere ale acestei lumi, pur și simplu nu mai înțeleg de ce vechile pârghii nu mai funcționează. Planeta își pierde încrederea în bănci și în politicieni, în presa de trust și rețelele de televiziune și începe să aibă mai multă încredere în rețelele de socializare, căci oricine poate urca o fotografie de la fața locului. Umanitatea se trezește iar sistemele de putere trebuie să găsească mijloace din ce în ce mai dure pentru a canaliza masele așa cum doresc. 9/11 și Parisul zilelor noastre sunt expresii ale acestei disperări. Puterea trebuie să justifice forța, restricțiile de circulație, restricțiile internetului, supravegherea planetară într-un fel sau altul. Francois Hollande afirmă că ”Siria este o fabrică terorism” în vreme ce trei super-puteri, Rusia, America și Franța bombardează populația civilă pretinzând că acolo sunt bazele ISIS.

Iubirea creștină a occidentului, declarată pe obuze, amplifică furia, ura, teroarea, furia din spațiile conștiinței
globale. Este modul în care Sistemele de putere încearcă să controleze o lume care-i scapă de sub control. 

Umanitatea modernă, egotică și hiper-mentală și-a îngustat experiența de viață prin pierderea conexiunii cu Întregul și a intrat în criză. Structurile trecutului, ceea ce am creat până acum, sunt în conflict deschis cu Noua Conștiință care se naște. Ego vrea să rămână totul cum a fost și este prizonierul fricii de schimbare, de necunoscut, în vreme ce sufletul nostru tânjește după conexiune, după experiența unei noi vieți, după întregire. Conflictele sfâșie lumea și o însângerează în același fel în care apare sfâșierea în propriile noastre vieți. Criza de transformare interioară este o criză care apare atunci când modul nostru de a trăi nu ne mai mulțumește, când simțim că realitatea a devenit o închisoare, că lupta de fiecare zi nu are sens, când simțim platitudinea infernală a fiecărei zile, a relațiilor pe care le-am construit. Frica de a schimba această realitate a trecutului intră în conflict cu dorința profundă a sufletului nostru de a crea ceva nou, de a ne deschide, de a regăsi conexiunea. 

Rezultatul: ISIS nu era acasă. Franța, eroică, un demn adversar al ISIS, a ucis doar civili. Siria își adună
copiii morți din praf și fum. From Paris, with Love, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte. 

Aparenta imposibilitate a acestei schimbări conduce la criză. Cel care se opune din răsputeri este ego, care se teme că va dispărea, că va pieri dacă ne deschidem. Aceasta este partea din noi pe care mizează sistemele de putere ale acestei lumi pentru a menține controlul. O umanitate liberă în interiorul său nu poate fi manipulată și nici constrânsă de nici un sistem. Libertatea interioară este o primejdie mortală pentru orice structură de putere, fie ea politică, militară, economică, religioasă sau de orice fel. De aceea, cel mai important lucru pe care îl putem face pentru noi înșine și pentru această lume este să devenim liberi în interiorul nostru, prin Conștiență, liberi de frică, de frustrare, de vinovăție, liberi de furie și de tristețe și de non-sens. Acest lucru nu poate fi realizat decât prin această disciplină interioară a Atenției, energia sacră a Creației, prin Conștiența felului în care investim această energie în orice spațiu al realității noastre.

Mecanica eliberării interioare

Instrumentele imbecilizate ale terorii sunt doar oameni care au pierdut orice sens. Goliciunea interioară 
îi face perfecți pentru manipulare. Ei, ca și ISIS sunt o creație deliberată a adevăraților păpușari ai lumii.

Priviți chipurile teroriștilor care apar pe ecranele televizoarelor, aceia care la Paris s-au înfășurat cu explozibil și s-au aruncat în aer, care au pus mâna pe mitraliere și au început să secere la nimereală într-o vineri seara,13, clienții liniștiți ai unor terase pariziene și, nu întâmplător, publicul unui concert de rock. Sunt fețele unor tineri fanatizați, cu un surâs idiot pe față, ciudat, care au fost convinși cumva că viețile lor lipsite de orice semnificație pot deveni importante dacă aruncă în aer niște necredincioși în numele unui dumnezeu oarecare. Pentru ca cineva să facă așa ceva e nevoie să fie într-o mare degringoladă interioară, lipsa de sens trebuie să fie enormă. Doar turma și totala ei inconștiență poate produce asemenea monstruozități. Plus, desigur, contribuția unor profesioniști. Uciderea scandaloasă din centrul Parisului urmează să anclanșeze și să justifice marele război dorit. Ecoul în inimile lumii occidentale trebuie să fie uriaș, pentru a-l justifica, emoția trebuie să fie maximă, furia reprimată a oamenilor de bun simț trebuie canalizată corespunzător. Ea este acolo, nu trebuie creată, trebuie doar scoasă la suprafață și canalizată. Ce poate fi mai anclanșator decât o crimă colectivă, sângeroasă și absurdă, la ceas de maximă audiență tv? 

Europa este în război declarat, global. Conducătorii acestei Europe pot fi mulțumiți. Există o șansă, mică 
de data aceasta, ca europenii, orbiți de durere, să uite pentru moment cine sunt artizanii suferinței lor. 
Curând vor privi în Interior și vor vedea: eu înșiși sunt aceia care au instalat aceste paiațe în fruntea lumii.

Ce ați simțit când ați privit imaginile? Care sunt emoțiile predominante ale ultimelor două săptămâni. În România, furia, frustrarea, nemulțumirea s-a revărsat în stradă după tragedia din Colectiv și adus la zguduirea sistemului. Puterea știe că sistemele depind exclusiv de manipularea acestei mânii inevitabile care trebuie drenată în direcțiile potrivite. Cu adevărat, dacă mâine umanitatea ar deveni conștientă, lumea așa cum o cunoaștem, cu toate mecanismele sale de putere ar dispărea și o nouă lume s-ar naște. Ironia este că această nouă lume se naște cu adevărat, chiar acum, în ciuda eforturilor disperate de a o menține pe cea veche prin mijloacele atât de cunoscute.

Ce putem face în acest context? În primul rând să ne asumăm responsabilitatea propriilor stări interioare, a propriei gândiri și a propriilor emoții. Pare că emoțiile sunt incontrolabile. Nu este deloc așa. Emoțiile sunt stări energetice pe care le putem administra. Cea mai mare capcană este să le negăm sau să le reprimăm. Ele vor ieși la suprafață violent, în alt moment sau prin altcineva. Singura cale de a învăța să le administrăm este asumarea. Noi suntem creatorii gândirii noastre și ai emoțiilor noastre. Putem, cu adevărat, să le demontăm în interiorul nostru, prin practicile simple ale stării de Prezență. Nu este nevoie de medicamente, calmante sau altceva, ci doar de un spațiu în care să practicăm, până când putem să o facem în spațiul nostru interior, oricând, oriunde.

Câmpul emoțional este foarte tensionat în aceste vremuri. Simțim această tensiune în foarte mulți dintre oamenii care sunt în transformare și cu care lucrăm. Fenomenul de rezonanță face ca emoțiile noastre să fie anclanșate de emoția colectivă. E dificil uneori, căci conștiința fierbe pe toate palierele sale, de la cel personal și colectiv, până la conștiința globală. Umanitatea este însângerată. Nu mai vorbește nimeni despre Beirut, doar acum o săptămână, zeci de morți, sau miile de morți din ianuarie din Nigeria. Uciderea colectivă a devenit obișnuință. Dar tensiunea o putem simți aici, acum. Nu e ușor de deslușit, căci ia forme personale. Credem că face parte din viața obișnuită, dar sunt ecouri ale conștiinței colective, și invers. Dimensiunea personală oglindește și contribuie la cea colectivă, care la rândul său crează contextul pentru cea personală. Respirația și deschiderea conștientă în fața acestor conținuturi face miracole. 

Durerea experienței de viață este uneori inevitabilă, dar suferința este o alegere. Putem alege altfel. Criza 
este primejdie și oportunitate în același timp. O nouă lume se naște prin fiecare dintre noi dacă alegem asta.

Criza psiho-spirituală de transformare are deci forme personale, colective și la nivelul întregii umanități. Nu cădeți în capcana de a crede că ”aveți probleme”. Nu aveți. Rezonați cu enormele bulversări din Conștiința largă a umanității. Este semnalul că ceva s-a copt. A ne prăbuși în individualism și frică este exact ceea ce ar dori mecanismele puterii. România este un loc potrivit unde să fiți acum. Rămâneți împreună, conectați, încrezători, conștienți cât mai mult de starea lăuntrică, oricare ar fi ea. Stările dificile se diminuează rapid atunci când suntem în Prezență.

Semne ale crizei psiho-spirituale de transformare

Semne fizice: oboseală permanentă, senzația de înțepenire, dureri lobare și cervicale, dureri de cap, ceafa, frunte, partea dreaptă a capului, epuizare, amețeală, dureri ale articulațiilor, senzația de greutate în piept, tensiune în zona ficatului, blocaje ale sexualității, senzații de ochi arzători.

Semne energetice: senzații stranii în coccis, osul sacru, oasele șoldurilor, între omoplați, frisoane, tremurături ale mușchilor și în coloana vertebrală, în palme, curenți ”electrici” în diferite zone ale corpului, în plex și în burtă.

Semne emoționale: emoții violente, tendința de a plânge ”fără motiv”, tendințe excesive, nervozitate, frică, furie, frustrare, vinovăție, rușine, suspiciune, reacții exagerate, rapide, tendința de a intra în dramă foarte repede, în defensivă sau în atac, accese de panică, frică de întuneric, nerăbdare. Sensibilitate exacerbată, senzația că ”simt prea mult”, nevoia de retragere, de închidere. Sentimentul neputinței, al cercului vicios. Sentimentul vulnerabilității, al unei deschideri foarte mari față de unii oameni sau împrejurări, urmate de închidere bruscă și teamă.

Mental: gândire compulsivă, repetitivă, în cercuri, focalizarea pe motivele de teamă, sentiment de confuzie, de neputință de a ”merge mai departe”, pierderea sensului, lucrurile nu par să mai aibă sens, inutilitate, absurditate a situațiilor, sentimentul de deșertăciune, gândire haotică ce se învârte în jurul unor viziuni sau senzații sau sentimente de neînțeles, ”ceva îmi scapă”, ”se petrece ceva în spatele realității așa cum o cunosc”. Vise stranii, sentimentul de profunzime al acestora deși nu vă amintiți conținutul. Frica de a nu înnebuni, de a nu părea ”ciudat”, de a nu pierde controlul, frica de judecata celorlalți se acutizează și în același timp ”nu-mi pasă” 

Problemele sunt întotdeauna urmări ale perspectivei din care privim lucrurile. Transformarea
interioară implică o transformare a perspectivei. Gândirea, emoția, energia relațiilor, corporalitatea,
toate urmează această nouă perspectivă. Suntem în pragul unei schimbări globale de perspectivă,
care se naște în fiecare din noi. 

Relaționare/exprimare: relațiile vechi devin dificile, provocatoare, tensionate, indiferent dacă e vorba despre prieteni, familie, job, sau vechi moduri de relaționare cu sine. Rolurile pe care le jucăm par expirate, false, pline de compromis, de falsitate. Sentimentul că ceilalți ”nu mă înțeleg”, sentimentul de presiune exercitată de ceilalți însoțit de iritare și dorința de schimbare, de relații noi, situații noi, sentimentul de neputință a schimbării relațiilor, de condiționare, de iritare în fața ”datoriei”, a ”obligativității” de a face unele lucruri, de a menține relații. Exprimare de multe ori fie abruptă, violentă, nepotrivită, refuzul de a comunica pentru că ceilalți ”nu mă aud, nu mă acceptă, nu mă înțeleg”. Sentimentul de prizonier al relațiilor din propria viață, prizonier al propriei creații.

Viziune: disoluția certitudinilor, a sistemelor de gândire și conceptuale în fața unor percepții mai rafinate dar de neînțeles rațional, teama de acest irațional chiar dacă par a fi conținuturi multidimensionale, sau tocmai de aceea. Percepții adânci asupra realității care stârnesc negarea din perspectiva minții. Îndoială, auto-suspectare că ”ceva nu este în regulă” cu aceste percepții, acutizarea intuiției asupra situațiilor, oamenilor, contextului. Sincronicități care se petrec din ce în ce mai des și mai semnificative, mai pline de sens, ”ca și cum realitatea îmi dă semne”, sentimentul recunoașterii unor locuri, oameni, idei, muzici, deja vu, care anclanșează înțelegeri fulgerătoare asupra unor situații etc.

Este o enumerare lapidară a unora dintre semnele crizei de transformare psiho-spirituală prin care trec mulți în aceste timpuri și seamănă uneori cu simptomele unei psihoze. Ceea ce o diferențiază este, per ansamblu sentimentul interior al unei încrederi de nerostit în cuvinte. În ciuda bulversării există sentimentul de regăsire treptată a semnificației vieții, ascunsă în spatele acestor ”probleme”. Toate pot fi administrate practicând Prezența care presupune, întotdeauna, găsirea rapidă a Centrului ființei. Un Centru de Atenție deschisă, încorporată în senzații. Corpul funcționează ca o ancoră pentru Prezență. Totul este despre a rămâne AICI, ACUM, deschiși, atenți, de a gândi doar atunci când dorim acest lucru, și doar ceea ce dorim. Nu lupta cu emoțiile este soluția, ci demodularea lor prin mijloacele străvechi ale Respirației Conștiente. Corporal, este nevoie de mișcare conștientă. 

În loc de Epilog

Sunt vremuri tensionate în Conștiință și mulți oameni sunt în căutarea mijloacelor echilibrului interior. Criza de transformare psiho-spirituală, personală, colectivă și globală este o temă atât de importantă pentru Călătoria Inimii, care în ultimă instanță este un SPAȚIU de transformare, încât următoarele evenimente și explorări de conștiință sunt dedicate lucrului cu stări dificile, cu emoții puternice și practicii administrării acestor stări. Conferința/eXplorare a săptămânii viitoare este dedicată acestei teme, ca și seria de patru Seri eXperiment – Arta Respirației Conștiente care începe tot săptămâna viitoare. Relansăm deasemeni Cărțile Maestrului Interior menite să susțină procesele de transformare interioară în frunte cu Psihologia Trezirii a lui John Welwood, o carte care nu ar trebui să lipsească dintre instrumentele de lucru și înțelegere ale oricui trece prin această etapă dificilă a renașterii interioare.

Se dedică acest articol, din inimă, foarte mulților OAMENI care contribuie prin lucrul cu sine la transformarea Umanității în ansamblul ei, cu recunștință, 

horia francisc țurcanu

 

 

 

 

 

 




"În starea Maestrului Interior percepem întreaga Realitate ca pe propria Experiență. Singurul lucru care ne separă de această Experiență este frica."

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Călătoria Inimii Călătoria Inimii

Un Maestru a spus: “Adevărul vă va face liberi”. Şi un altul: “Adevărul vine înaintea Iubirii”. Această carte este despre Adevăr, Libertate şi Iubire. Un triunghi magic şi ...

Fără Granițe Fără Granițe

Este una dintre cele mai strălucite cărți apărute vreodată sub semnul Maestrului Interior. Ken Wilber este cel mai important gânditor și teoretician al conștiinței american, dar rădăcinile cunoașterii ...

Stima de sine Stima de sine

Pentru copiii noştri suntem un fel de oglinzi. Felul în care noi reacţionăm influenţează imaginea pe care copii şi-o formează despre sine. Suntem reperele cu ajutorul cărora ei se construiesc pe ei ...

Mandala Ființei Mandala Ființei

Doctorul Richard Moss este un om care a trăit Revelaţia. Este un om care a experimentat starea de conştiinţă supremă a fiinţei omeneşti în care aceasta trăieşte deplin. Este acea stare de conştiinţă ...

ELIBERAREA DIN FRICĂ ELIBERAREA DIN FRICĂ

  Cine a cercetat mai adânc profunzimile sufletului ştie că nu ura ci frica este opusul iubirii. Frica, ca închidere în sine, ca zid ridicat în jurul unui eu mic, limitat, neputincios, ...

Workshopuri relevante

Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente
Lucrul cu stările extinse ale Conștiinței este pentru viața de fiecare zi. A fi conștient este a percepe mai profund și mai rafinat realitatea vieții. Un nou grad de Conștiență permite o noi moduri de ...

Respirație Holotropică Respirație Holotropică
Respiraţia Holotropică este un instrument simplu şi puternic de  cunoaştere, prin experienţă directă, a adevăratei naturi a propriei noastre Fiinţe şi a Realităţii. Cuvântul ”holotropic” ...

Articole pe aceeași temă

Împărăția lui Dumnezeu este pe Pământ Împărăția lui Dumnezeu este pe Pământ

Ce facem atunci când suntem puși față în față cu durerea provocată de actele inconștiente ale acelora care acționează din orbire, din prostie, din nebunie, din răutate?... Care este atitudinea ...

O altă filă din al meu jurnal O altă filă din al meu jurnal
împărtășesc, acum, cu tine

A trecut o săptămână deja de când Anam Cara, Retreat pe Colina Lunii, s-a terminat. Încă mă simt plină de emoțiile trăirilor pe care le-am împărtășit cu cele 24 minunate femei ...

La Lună Nouă, pentru tine Femeie. La Lună Nouă, pentru tine Femeie.
Sau pentru femeile din viața ta, Bărbate!

Provocări ne vin din toate părțile, în aceste vremuri pe care le trăim acum. Pare că nici nu mai știm ce ne aparține și ce nu, ce să ținem și la ce să renunțăm. Ne întrebăm, fiecare în ...

Trenul Trenul
sau Need a hero in my life

Trenul devine din ce în ce mai asurzitor. Cu cât căutăm mai mult, cu atât gândirea devine mai indisciplinată, vagoanele ideilor urmează aceleași șine vechi, aceleași direcții, pare ...

Frica și Puterea Frica și Puterea

Frica este închidere, separare, înstrăinare. Se manifestă în corp prin tensiune, înghețare, înțepenire, duritate, non-curgere. Este o încetinire a energiilor vitale și începutul ...

Devorarea lui Christos Devorarea lui Christos

Christos este cea mai splendidă, cea mai puternică expresie a Umanității trezindu-se din beznă, viața sa este cea mai curajoasă pildă de verticalitate, Christos este Umanitatea ridicându-se din genunchi, ...

STOP IT STOP IT

Te înfurii pe ceva ce pare să nu aibă niciun sens. Ca apoi, dintr-o dată, să te bușească plânsul sau să simți epuizare, oboseală maximă. Îți propui să creezi claritate și, când ...

Dezghețarea Dezghețarea
Un moment potrivit pentru eliberarea din Labirint

Disconfortul mental sau emoțional, relațiile cu ceilalți care devin dureroase, aplatizarea iubirii și sentimentul lipsei de sens, absența bucuriei de a trăi și impresia că nu putem face nimic - toate acestea ...

Echilibrul Interior Echilibrul Interior
susține sistemul imunitar

Cu cât uităm să ne ascultăm corpurile și să recunoaștem că avem acces la resurse nebănuite - dacă am îndrăzi să gândim și să acționăm altfel decât în vechile structuri ...

Încetinește ritmul și găsește-ți centrul Încetinește ritmul și găsește-ți centrul

Inspiră adânc, de câteva ori, înainte de a începe să citești aceste rânduri, și adu-ți aminte să expiri la fel de profund. Găsește-ți, în interiorul tău, centrul liniștii ...