horia francisc turcanu

Una dintre cele mai terifiante proceduri prin care sistemele totalitare și-au înlăturat adversarii de orice fel a fost declararea lor ca fiind nebuni. Ați putea crede că aceste lucruri sunt de mult timp istorie. Comunismul a folosit această procedură pe scară largă. Nu numai în Rusia în perioada stalinistă ci în întregul bloc comunist. În România de asemenea. Pe când eram jurnalist și făcător de documentare am investigat pe larg acest subiect. În anii 90 descopeream stupefiat că greii psihiatriei românești fuseseră implicați în internarea și ”tratarea” oponenților sistemului. Cel mai obișnuit diagnostic era acela de schizofrenie. După ”tratament” care cuprindea inclusiv șocuri electrice, dizidentul ieșea de-acolo nebun cu adevărat. În plus, el își pierdea credibilitatea. Devenea doar un nebun. Oricine îndrăznea să gândească altfel decât sistemul, să se îndoiască, să pună întrebări, putea deveni obiectul unui astfel de abuz. Psihiatria era, pur și simplu, un instrument de reducere la tăcere. 

Fără surprindere, aflu că celebrului Manual de Diagnostic (Diagnostic & Statistic Manual of Mental Disorders – DSM) după care se ghidează psihiatria americană și în consecință o lume întreagă, i se adaugă o nouă formă de nebunie: aceea de a gândi într-un mod diferit față de ceilalți. Cu alte cuvinte, dacă ai păreri diferite față de cele ”normale”, poți fi declarat bolnav psihic. Sindromul gândirii diferite este descris în DSM ca ”dezordine psihică de opoziție sfidătoare” (Opositional Defiant Disorder – ODD). Aceasta se caracterizează printr-un ”model de comportament neascultător, ostil și sfidător” și se combină de multe ori cu ”sindromul deficitului de atenție și al hiper-activității”. Cu alte cuvinte, dacă nu stai în banca ta, disciplinat, dacă nu ești de acord cu regulile și rostești acest lucru, atunci poți fi declarat ”out of order”. Ușurința cu care poate fi folosit acest instrument de către sistemele de putere pentru a-și elimina adversarii și criticii este evidentă. Peste ocean au existat deja încercări de a pune eticheta de ”paranoia politică” unor critici ai establishment-ului.

Orice sistem de putere creează, cultivă și conservă conștiința de masă, bunul simț al mulțimii disciplinate care nu pune întrebări, mai ales despre sensul și semnificația propriei vieți și a lucrurilor. Astfel, Conștiența este cel mai mare inamic al sistemelor, pentru că pe măsură ce devenim conștienți începem să punem sub semnul întrebării ceea ce știm, și să avem încredere în ceea ce simțim. Tot mai mulți oameni simt în interiorul lor că lumea așa cum o cunoaștem nu mai reprezintă idealurile, valorile acestui moment. Educația, medicina, politica, economia acestei lumi zguduită de conflicte globale aparțin unui alt timp, unei alte viziuni despre lume. Oamenii descoperă în interiorul lor că viața este lipsită de bucurie, de sens, și pornesc în căutarea lăuntrică a acestuia. Foarte repede descoperă că toate sistemele sunt menite să creeze nu oameni liberi, ci niște sclavi. Sistemele iau în primire ființa umană din copilărie, o educă pentru a deveni o rotiță a acestei lumi. Fiecare pas este controlat cu atenție, fiecare concept despre lume și viață, despre cum trebuie să fim. A intra în sistem pare singura opțiune, numai că într-o bună zi intervine descoperirea că, deși am jucat jocul așa cum trebuie, suntem nefericiți. Este începutul ”căutării de sine” care sfârșește inevitabil cu descoperirea că valorile personale și cele ale conștiinței de masă sunt în contradicție. Labirintul condiționărilor sociale, politice, militare, religioase devine insuportabil. E momentul în care oricine poate deveni ”out of order”. 

Lumea se schimbă din interior, prin fiecare din noi și asta se întâmplă pretutindeni în lume. Tot mai mulți oameni ajung la concluzia că sistemele aceste lumi trebuie reformate. Liderii acestei lumi doresc perpetuarea sistemelor organizaționale, doresc menținerea acestei ordini a lumii, și nu înțeleg ce se petrece. Vechile mijloace de control nu par să mai funcționeze. Mass media internațională, formatoare de opinie este întâmpinată cu tot mai mult scepticism, neîncrederea oamenilor în politicieni, în bănci, în sistemele de asigurări, de sănătate etc se manifestă cu tot mai multă putere, iar liderii lumii nu înțeleg de ce nu mai funcționează vechile mecanisme. Ei nu pot simți ceea ce se petrece în interiorul Umanității și asistă neputincioși la nașterea unor mișcări globale care le scapă de sub control. Un uriaș reviriment al abordărilor integrale în afaceri, în educație, în medicină, în științe, în ecologie, tind să schimbe totul. Oamenii se tem mai puțin și vocile care se ridică în favoare schimbării devin tot mai multe. Ceea ce naște reacții ale sistemelor.

Așa capătă sens evenimente precum atentate și ”războiul global contra terorismului”, un război creat, efectiv, pentru a întări abordările autoritare ale acestor sisteme și pentru a justifica restricțiile, controlul și ordinea maselor care încep să se trezească la o nouă Conștiență. Totul părea perfect. De la naștere până la moarte, disciplinați, oamenii nu-și puneau întrebări periculoase precum ”cine sunt eu cu adevărat”. Terminau școala regulamentară, mergeau la biserica regulamentară, își plăteau ratele la bancă, regulamentar, până la pensie când era prea târziu pentru a mai pune întrebări. Toată viața fuseseră ocupați cu a fi un cetățean model. Acum oamenii nu mai așteaptă finalul vieții pentru a-și pune întrebări. Identitatea care le este oferită conceptual de sisteme, în care se definesc prin ceea ce fac și prin rolul lor social, devine insuficientă pentru a simți bucurie. În prima fază se ”caută pe sine”, apoi descoperă că sunt cu mult mai mult decât au crezut. Dacă s-ar opri aici ar fi în regulă, dar etapa următoare este că încep să dorească o lume care să-i reprezinte, politicieni, o economie diferită, o religie diferită, o altă relație cu mediul și cu această planetă, noi relații sociale care să reprezinte deschiderea și dorințele lor. Și asta este intolerabil, căci strică regulile acestei lumi ce părea atât de bine așezată, chiar dacă cetățenii ei nu sunt prea fericiți. 

În aceste condiții, nu este de mirare că sindromul gândirii libere, neînregimentate, devine obiect al diagnosticului psihiatric. Este o încercare disperată și o expresie a neputinței în fața acestei schimbări care vine din interiorul fiecăruia dintre noi. O schimbare care nu poate fi oprită și care este expresia transformării interioare. Priviți împrejur. Cei care gândesc liber schimbă lumea și așa a fost dintotdeauna. Cei care au fost priviți de sistemele tuturor timpurilor drept oile negre, cei neînregimentați, cei originali, cei curajoși, cei care au mers pe cărări nebătute, având încredere în propria lor viziune, sunt aceia care au schimbat lumea. Trăim vremuri extraordinare și este un privilegiu să fim aici, acum, în experiența umană, cu condiția exprimăm ceea ce suntem în adâncul nostru, dincolo de condiționările conștiinței de masă.

Acest proces de transformare interioară a Umanității este o încleștare între trecut și prezent, între ego și adevărata noastră natură. Pe măsură ce descoperim ce suntem cu adevărat, jocul iluzoriu al puterii și al manipulării se destramă. Ego este acela care dorește platitudinea aparent sigură și a conformismului, care se teme să meargă pe drumuri nebătute și să iasă din masa gri a turmei. Nu este nevoie să moară oameni, precum s-a întâmplat la București, pentru a schimba ceva, pentru a rosti că sistemele nu ne mai reprezintă. Nu mai sunt suficiente manipulări sângeroase, precum uciderea în masă de la Paris, pentru a crea spaimă și furie, pentru a menține controlul. Adevărata libertate vine întotdeauna din interior, dintr-o nouă percepție a realității, din eliberarea de frică și judecată de sine, din regăsirea Adevărului că noi suntem aceia care își creează Realitatea. 

Dacă gândiți altfel despre Realitate decât o face masa amorfă a conștiinței de masă, este semnul redobândirii libertății interioare, dacă vă puneți întrebări despre sensul vieții voastre în această lume, vă treziți. Dacă vi se pare că viața așa cum ați construit-o până acum este plată și lipsită de bucurie, aveți ÎNCREDERE în ceea ce simțiți. Este începutul transformării interioare. Nu e ușor, căci oamenii ”de bine” dimprejur vor încerca, la fel ca și sistemele de autoritate, să vă spună că sunteți nebuni să puneți la îndoială ”ceea ce toată lumea știe”. Vă veți teme să alegeți ceea ce vă va aduce cu adevărat bucurie și eliberare, iar tentația de a ”fi în rândul lumii” vă va ispiti de o mie de ori. De o mie de ori vă veți îndoi și de o mie de ori veți simți același lucru, din ce în ce mai puternic: sensul vieții este mai mult decât disciplina impusă de sisteme. În cele din urmă veți descoperi Adevărul: bucuria de a fi voi înșivă, de a crea liber realitatea pe care o doriți nu depinde de nimeni și de nimic, decât de voi înșivă. Singurul lucru care stă între voi și adevărul vostru personal este ceea ce ați învățat. 

Eliberarea pleacă de la curajul de a fi altfel decât ați fost învățați. Oferiți-vă luxul de a fi puțin nebuni, de a rosti ceea ce gândiți și simțiți, de a nu vă mai falsifica pentru a fi pe placul celorlalți, fiți atât de nebuni încât să aveți încredere că viața e mai mult decât a merge la birou și a plăti rate, fiți atât de nebuni încât să aveți încredere că lumea se schimbă odată cu voi. Căci așa este. (hft)

Cartea săptămânii:

Psihologia Trezirii - John Welwood

Articolul săptămânii:

Criza de transformare psiho-spirituală.