Punct rubrica Nebunia de a gândi liber

Publicat la 23.11.2015 Comentarii

  horia francisc turcanu

Una dintre cele mai terifiante proceduri prin care sistemele totalitare și-au înlăturat adversarii de orice fel a fost declararea lor ca fiind nebuni. Ați putea crede că aceste lucruri sunt de mult timp istorie. Comunismul a folosit această procedură pe scară largă. Nu numai în Rusia în perioada stalinistă ci în întregul bloc comunist. În România de asemenea. Pe când eram jurnalist și făcător de documentare am investigat pe larg acest subiect. În anii 90 descopeream stupefiat că greii psihiatriei românești fuseseră implicați în internarea și ”tratarea” oponenților sistemului. Cel mai obișnuit diagnostic era acela de schizofrenie. După ”tratament” care cuprindea inclusiv șocuri electrice, dizidentul ieșea de-acolo nebun cu adevărat. În plus, el își pierdea credibilitatea. Devenea doar un nebun. Oricine îndrăznea să gândească altfel decât sistemul, să se îndoiască, să pună întrebări, putea deveni obiectul unui astfel de abuz. Psihiatria era, pur și simplu, un instrument de reducere la tăcere. 

Fără surprindere, aflu că celebrului Manual de Diagnostic (Diagnostic & Statistic Manual of Mental Disorders – DSM) după care se ghidează psihiatria americană și în consecință o lume întreagă, i se adaugă o nouă formă de nebunie: aceea de a gândi într-un mod diferit față de ceilalți. Cu alte cuvinte, dacă ai păreri diferite față de cele ”normale”, poți fi declarat bolnav psihic. Sindromul gândirii diferite este descris în DSM ca ”dezordine psihică de opoziție sfidătoare” (Opositional Defiant Disorder – ODD). Aceasta se caracterizează printr-un ”model de comportament neascultător, ostil și sfidător” și se combină de multe ori cu ”sindromul deficitului de atenție și al hiper-activității”. Cu alte cuvinte, dacă nu stai în banca ta, disciplinat, dacă nu ești de acord cu regulile și rostești acest lucru, atunci poți fi declarat ”out of order”. Ușurința cu care poate fi folosit acest instrument de către sistemele de putere pentru a-și elimina adversarii și criticii este evidentă. Peste ocean au existat deja încercări de a pune eticheta de ”paranoia politică” unor critici ai establishment-ului.

Orice sistem de putere creează, cultivă și conservă conștiința de masă, bunul simț al mulțimii disciplinate care nu pune întrebări, mai ales despre sensul și semnificația propriei vieți și a lucrurilor. Astfel, Conștiența este cel mai mare inamic al sistemelor, pentru că pe măsură ce devenim conștienți începem să punem sub semnul întrebării ceea ce știm, și să avem încredere în ceea ce simțim. Tot mai mulți oameni simt în interiorul lor că lumea așa cum o cunoaștem nu mai reprezintă idealurile, valorile acestui moment. Educația, medicina, politica, economia acestei lumi zguduită de conflicte globale aparțin unui alt timp, unei alte viziuni despre lume. Oamenii descoperă în interiorul lor că viața este lipsită de bucurie, de sens, și pornesc în căutarea lăuntrică a acestuia. Foarte repede descoperă că toate sistemele sunt menite să creeze nu oameni liberi, ci niște sclavi. Sistemele iau în primire ființa umană din copilărie, o educă pentru a deveni o rotiță a acestei lumi. Fiecare pas este controlat cu atenție, fiecare concept despre lume și viață, despre cum trebuie să fim. A intra în sistem pare singura opțiune, numai că într-o bună zi intervine descoperirea că, deși am jucat jocul așa cum trebuie, suntem nefericiți. Este începutul ”căutării de sine” care sfârșește inevitabil cu descoperirea că valorile personale și cele ale conștiinței de masă sunt în contradicție. Labirintul condiționărilor sociale, politice, militare, religioase devine insuportabil. E momentul în care oricine poate deveni ”out of order”. 

Lumea se schimbă din interior, prin fiecare din noi și asta se întâmplă pretutindeni în lume. Tot mai mulți oameni ajung la concluzia că sistemele aceste lumi trebuie reformate. Liderii acestei lumi doresc perpetuarea sistemelor organizaționale, doresc menținerea acestei ordini a lumii, și nu înțeleg ce se petrece. Vechile mijloace de control nu par să mai funcționeze. Mass media internațională, formatoare de opinie este întâmpinată cu tot mai mult scepticism, neîncrederea oamenilor în politicieni, în bănci, în sistemele de asigurări, de sănătate etc se manifestă cu tot mai multă putere, iar liderii lumii nu înțeleg de ce nu mai funcționează vechile mecanisme. Ei nu pot simți ceea ce se petrece în interiorul Umanității și asistă neputincioși la nașterea unor mișcări globale care le scapă de sub control. Un uriaș reviriment al abordărilor integrale în afaceri, în educație, în medicină, în științe, în ecologie, tind să schimbe totul. Oamenii se tem mai puțin și vocile care se ridică în favoare schimbării devin tot mai multe. Ceea ce naște reacții ale sistemelor.

Așa capătă sens evenimente precum atentate și ”războiul global contra terorismului”, un război creat, efectiv, pentru a întări abordările autoritare ale acestor sisteme și pentru a justifica restricțiile, controlul și ordinea maselor care încep să se trezească la o nouă Conștiență. Totul părea perfect. De la naștere până la moarte, disciplinați, oamenii nu-și puneau întrebări periculoase precum ”cine sunt eu cu adevărat”. Terminau școala regulamentară, mergeau la biserica regulamentară, își plăteau ratele la bancă, regulamentar, până la pensie când era prea târziu pentru a mai pune întrebări. Toată viața fuseseră ocupați cu a fi un cetățean model. Acum oamenii nu mai așteaptă finalul vieții pentru a-și pune întrebări. Identitatea care le este oferită conceptual de sisteme, în care se definesc prin ceea ce fac și prin rolul lor social, devine insuficientă pentru a simți bucurie. În prima fază se ”caută pe sine”, apoi descoperă că sunt cu mult mai mult decât au crezut. Dacă s-ar opri aici ar fi în regulă, dar etapa următoare este că încep să dorească o lume care să-i reprezinte, politicieni, o economie diferită, o religie diferită, o altă relație cu mediul și cu această planetă, noi relații sociale care să reprezinte deschiderea și dorințele lor. Și asta este intolerabil, căci strică regulile acestei lumi ce părea atât de bine așezată, chiar dacă cetățenii ei nu sunt prea fericiți. 

În aceste condiții, nu este de mirare că sindromul gândirii libere, neînregimentate, devine obiect al diagnosticului psihiatric. Este o încercare disperată și o expresie a neputinței în fața acestei schimbări care vine din interiorul fiecăruia dintre noi. O schimbare care nu poate fi oprită și care este expresia transformării interioare. Priviți împrejur. Cei care gândesc liber schimbă lumea și așa a fost dintotdeauna. Cei care au fost priviți de sistemele tuturor timpurilor drept oile negre, cei neînregimentați, cei originali, cei curajoși, cei care au mers pe cărări nebătute, având încredere în propria lor viziune, sunt aceia care au schimbat lumea. Trăim vremuri extraordinare și este un privilegiu să fim aici, acum, în experiența umană, cu condiția exprimăm ceea ce suntem în adâncul nostru, dincolo de condiționările conștiinței de masă.

Acest proces de transformare interioară a Umanității este o încleștare între trecut și prezent, între ego și adevărata noastră natură. Pe măsură ce descoperim ce suntem cu adevărat, jocul iluzoriu al puterii și al manipulării se destramă. Ego este acela care dorește platitudinea aparent sigură și a conformismului, care se teme să meargă pe drumuri nebătute și să iasă din masa gri a turmei. Nu este nevoie să moară oameni, precum s-a întâmplat la București, pentru a schimba ceva, pentru a rosti că sistemele nu ne mai reprezintă. Nu mai sunt suficiente manipulări sângeroase, precum uciderea în masă de la Paris, pentru a crea spaimă și furie, pentru a menține controlul. Adevărata libertate vine întotdeauna din interior, dintr-o nouă percepție a realității, din eliberarea de frică și judecată de sine, din regăsirea Adevărului că noi suntem aceia care își creează Realitatea. 

Dacă gândiți altfel despre Realitate decât o face masa amorfă a conștiinței de masă, este semnul redobândirii libertății interioare, dacă vă puneți întrebări despre sensul vieții voastre în această lume, vă treziți. Dacă vi se pare că viața așa cum ați construit-o până acum este plată și lipsită de bucurie, aveți ÎNCREDERE în ceea ce simțiți. Este începutul transformării interioare. Nu e ușor, căci oamenii ”de bine” dimprejur vor încerca, la fel ca și sistemele de autoritate, să vă spună că sunteți nebuni să puneți la îndoială ”ceea ce toată lumea știe”. Vă veți teme să alegeți ceea ce vă va aduce cu adevărat bucurie și eliberare, iar tentația de a ”fi în rândul lumii” vă va ispiti de o mie de ori. De o mie de ori vă veți îndoi și de o mie de ori veți simți același lucru, din ce în ce mai puternic: sensul vieții este mai mult decât disciplina impusă de sisteme. În cele din urmă veți descoperi Adevărul: bucuria de a fi voi înșivă, de a crea liber realitatea pe care o doriți nu depinde de nimeni și de nimic, decât de voi înșivă. Singurul lucru care stă între voi și adevărul vostru personal este ceea ce ați învățat. 

Eliberarea pleacă de la curajul de a fi altfel decât ați fost învățați. Oferiți-vă luxul de a fi puțin nebuni, de a rosti ceea ce gândiți și simțiți, de a nu vă mai falsifica pentru a fi pe placul celorlalți, fiți atât de nebuni încât să aveți încredere că viața e mai mult decât a merge la birou și a plăti rate, fiți atât de nebuni încât să aveți încredere că lumea se schimbă odată cu voi. Căci așa este. (hft)

 

Cartea săptămânii:

Psihologia Trezirii - John Welwood

Articolul săptămânii:

Criza de transformare psiho-spirituală.

 

 

 

 




"Ne temem că renunțând la puținul care credem că suntem, devenim nimic. În Realitate, devenim totul. Cel care se teme de disoluție este ego. Cel care renaște este Maestrul Interior."

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Psihologia viitorului Psihologia viitorului

Psihologia viitorului reprezintă chintesenţa operei lui Stanislav Grof şi un punct de referinţă în psihologia secolului XX. Este o carte care sparge barierele şi spulberă viziunea mecanicistă asupra ...

Iubește ceea ce este Iubește ceea ce este

De-a lungul crizei de transformare Byron Katie a căzut adânc în întunericul depresiei, străbătând calea amară a disperării, pentru ca Revelația să survină brusc, într-o dimineață ...

Anam Cara Anam Cara

Cuvintele sunt oglinzile fidele ce ne păstrează gândurile. Priveşti în aceste cuvinte-oglindă şi zăreşti frânturi de înţeles, apartenenţă şi refugiu. În spatele suprafeţei ...

Iubiri perfecte, relaţii imperfecte Iubiri perfecte, relaţii imperfecte

Totul în viaţa noastră este relaţie, iar calitatea relaţiilor pe care le avem dă în cele din urmă culoarea întregii noastre vieţi. Măsura în care relaţiile noastre sunt pline de ...

Bebeluși Deștepți Bebeluși Deștepți

Felul cum sunt trataţi copiii în primii lor ani de existenţă are o influenţă decisivă şi de durată. Fiecare transformare personală prin Conștiență schimbă Conștiența întregii lumi. ...

Workshopuri relevante

Practica Prezenței Practica Prezenței
Practica Prezenței Experiența Prezenței este fundamentul întregului parcurs în Școala Maestrului Interior și baza întregului lucru cu stările extinse ale Conștiinței în scopuri de ...

Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente
Lucrul cu stările extinse ale Conștiinței este pentru viața de fiecare zi. A fi conștient este a percepe mai profund și mai rafinat realitatea vieții. Un nou grad de Conștiență permite o noi moduri de ...

Respirația Inimii Respirația Inimii
Respirația Inimii este o aplicație dinamică a lucrului cu starea de Prezență, o meditație în mișcare care conduce foarte rapid la expansiunea conștienței și permite conectarea voluntară cu orice ...

Articole pe aceeași temă

Cât putem de fapt? Cât putem de fapt?

Credem despre noi că suntem neputincioși în prea multe aspecte ale vieții noastre. Credem că nu putem avea o slujbă care să ne placă la nebunie și să ne aducă suficienți bani pentru a ne împlini ...

Relație și Creație Relație și Creație
realitatea curge din noi, conștient sau nu

Uneori, frica, furia, agresivitatea, auto-justificarea, adică ego, consumă toate resursele noastre de energie creatoare. Nu mai rămâne nimic pentru a împlini ceea ce ne dorim. Nu ne mai rămâne ...

Instrumentele transformării interioare: Criteriul Bucuriei Instrumentele transformării interioare: Criteriul Bucuriei

Transformarea interioară a conștiinței umanității capătă viteza și forța unei cascade care curge dinlăuntru înspre înafară. Căile de a funcționa în această lume se schimbă. Există ...

Vara noastră la Luncani Vara noastră la Luncani
Vara întoarcerii la noi înșine

Anul acesta, noi și toți cei care au participat la workshop-urile Călătoriei Inimii, am ales să ne creăm o altfel de vară. O vară în care am plecat să explorăm nu realitatea exterioară, fugind de ...

Consacrarea ultimă: Conștiența Consacrarea ultimă: Conștiența

Timp de milenii umanitatea a confundat Conștiența cu rațiunea. A fi conștient nu înseamnă a raționaliza, ci a percepe, a simți existența. Identificarea ființei aflate în experiența umană cu ...

Adevăruri Simple despre Schimbări Mărețe Adevăruri Simple despre Schimbări Mărețe

Să ne aduce amine că energia este doar informație. Și misiunea noastră este să învățăm să interpretăm semnele pe care ni le oferă curgerea energiei în realitatea vieții pe care o trăim. ...

Adu-ți aminte că POȚI! Adu-ți aminte că POȚI!

Există o distanță între ceea ce ești în stare să faci și ceea ce, de fapt, alegi să faci. Și atâta vreme cât va exista această distanță, între ceea ce ești capabil/ă să ...

Oameni în cușcă Oameni în cușcă
Gratiile sunt făcute din gândire. Eliberarea

Gratiile sunt făcute din gândire. Iar gândirea e prețioasă, este investită cu valoare de identitate. ”Gândurile mele, părerile mele, perspectivele mele, informațiile mele”. Chiar ...

Gândire vs Inteligență Gândire vs Inteligență

Inteligență, conform dicționarului: Capacitatea de a înțelege ușor și bine, de a sesiza ceea ce este esențial, de a rezolva situații sau probleme noi pe baza experienței acumulate anterior; deșteptăciune. S-ar ...

Prezenţa este o stare care se află în pericol Prezenţa este o stare care se află în pericol

Prezenţa nu atrage atenţia; este simplă, obişnuită şi nepretenţioasă. Adesea pierdută în tumultul vieții moderne, prezenţa este ceva cu mult mai subtil decât drama sau exagerarea şi nu poate ...