Călăuza rubrica Decizia schimbării

Eu îmi construiesc, mereu și mereu, propria Realitate

Publicat la 11.03.2016 Comentarii

Claudia Constantin

Ani de-a rândul şi fără să îmi dau seama, mi-am turnat atenţia şi energia în a crea strategii de supravieţuire, de evitare a durerii şi de neasumare a responsabilităţii faţă de propria realitate. Strategii care mi-au fost ajutoare nepreţuite şi adevaraţi salvatori în copilărie, atunci când nu ştiam să mă salvez singură. Le-am lăsat să mă însoţească ca un animal credincios şi le-am investit cu încredere oarbă. Le-am apărat cu înverşunare împotriva oricărui atac, a oricărei tentative de contestare, le-am ridicat la rangul de valori şi principii de netăgăduit. Am creat teorii şi discursuri foarte inteligente în jurul lor, care mi-au hrănit conştiincios mintea şi orgoliul, nebăgând de seamă cum ele se transformă, din salvatori, în cei mai iscusiţi sabotori.

Cu ajutorul dibăciei minţii aceste strategii s-au insinuat, încet-încet, în toate aspectele vieţii mele. Au ieşit din sfera ideilor şi mi-au invadat limbajul, astfel că în momentele dificile pe care le traversam, obişnuiam să spun: „nu ştiu ce se întâmplă! ce se poate face? ceva este în neregulă! totul o să se rezolve!". În asemenea momente fierbinţi, când totul ardea şi durea înlăuntrul meu, când totul era extrem de personal, eu mă exprimam…impersonal, aplicând strategia evitării responsabilităţii! Ce ghiduşie ingenioasă a minţii care nu voia să accepte că realitatea nu poate fi impersonală, că totul are un autor, un creator. Creator pe care ea refuza să îl valideze.

Aceleaşi strategii au devenit şi dirijorul acţiunilor mele. Dar nişte strategii înguste şi vechi, nu puteau naşte decât acţiuni seci, repetitive care au ajuns să îmi configureze realitatea: trăiam mic, îngust, repetitiv; înfricoşată de orice posibilă durere pe care aş fi putut-o simţi şi mereu în stare de alertă pentru a nu fi luată prin surprindere de vreun posibil şi închipuit pericol; încercând mereu să controlez realitatea şi tot construind soluţii sufleteşti de salvare pentru situaţii de urgenţă inexistente, născocite de propria-mi minte; ridicasem ziduri groase pentru a nu mă (mai) lăsa rănită, de oameni sau întâmplări, purtam mereu masca indiferenţei şi a detaşării, a lui „nimic nu mă atinge aici unde m-am retras, nu am nevoie de nimeni şi de nimic, mă descurc singură". Şi tot acest uriaş şi împovărător efort era născut din ruşinea şi frica că cineva ar fi putut ghici cât mă durea tot înlăuntrul meu şi toată însingurarea care îmi circula frenetic întregul trup, căutând cu disperare măcar o infimă breşă prin care s-ar fi putut scurge. Şi care masca dorinţa naturală, firească a oricărei fiinţe umane de a fi în conexiune cu alţi oameni, de a simţi sentimentul de apartenenţă şi pe care eu o considerasem dintotdeauna dovada unei slăbiciuni intolerabile. Nu ştiam pe atunci că a-mi arăta vulnerabilitatea, acceptându-mi şi rostindu-mi durerile este, de fapt, un act de mare curaj şi putere.  

Am realizat astfel că zidurile care serveau magistral scopului pentru care le construisem, opreau nu doar durerea, ci ele opreau ORICE. Orice trăire, orice emoţie, inclusiv bucuria. Eram prinsă între aceste ziduri, la adăpost de durere, dar atât de singură. Prizoniera propriei mele construcţii şi una nu la fel de uşor de demontat precum construcţiile din piese Lego. Trăiam o viaţă lipsită de emoţii şi experienţe noi, sterilă, care mă usca pe dinăuntru. O viaţă care avea potenţialul unui Univers, dar pe care eu o redusesem la un singur punct. Era însă fix punctul în care trebuia să ajung pentru a descoperi înlăuntrul meu curajul de a mă privi în ochi şi de a-mi răspunde cu sinceritate la întrebări precum:

  • Viaţa mea este în acest moment aşa cum am visat-o sau dimpotrivă?
  • Fac ceea ce mă bucură cu adevarat? Jobul meu îmi aduce bucurie?
  • Mă exprim autentic în relaţia mea de cuplu şi în relaţiile cu ceilalti? Şi dacă nu, ce mă împiedică să mă exprim autentic?
  • Trăiesc experienţele la care am visat sau doar vorbesc despre ele?
  • Cât adevăr şi câtă minciună există în viaţa mea, în acest moment?
  • Sunt dispusă să îmi asum Schimbarea?

Şi numai parcurgând drumul până în acest punct încremenit şi aparent mort, am putut simţi cum toată fiinţa mea urla după schimbare. Trăiam acut sentimentul lui acum ori niciodată! Şi am înţeles că nimeni nu poate alege în locul meu. Era timpul să ridic privirea din punct şi să privesc sferic. Să las, în loc să mă agăţ. Să zbor, în loc să mă scufund. Iar inima mea, care mă ghidase în toată această Călătorie, a găsit puterea de a se rupe şi a da drumul la ceea ce nu se mai potrivea cu forma ei interioară - oameni, situaţii, locuri, obiceiuri -, acceptând durerea inerentă unei astfel de desprinderi, dar fără a mai lăsa această durere să-i smulgă bucăți, mutilând-o. 

Am luat decizia să fac altfel. Şi pentru că EU am ieşit din nemişcare, întreaga mea realitate s-a mişcat la rându-i, s-a reconfigurat ca printr-o magie. Punctul în care se închisese viaţa mea a început să se expansioneze, iar zidurile au început să se crape. Şi am trăit schimbarea din plin. Job, relaţie de cuplu, relaţii cu ceilalţi, dar mai ales relaţia cu mine însămi. Am experimentat cum se simte a lăsa controlul şi mi-am dat voie să privesc şi să percep dincolo de zona de familiaritate. Am renunţat la a mai nega lucrurile pe care le simţeam, dându-mi voie să le exprim cu sinceritate, dincolo de conceptualizări, de etichetele bine/rău, moral/imoral, iar asta a deschis calea către noi experienţe. Am privit în ochi şi m-am lăsat privită. Mi-am deschis inima şi mi-am expus vulnerabilitatea. Am dăruit şi am primit. Am făcut alegeri şi mi-am asumat responsabilitatea lor. Am respectat alegeri, ale mele şi ale celorlalţi, iar asta nu este nici pe departe cel mai uşor lucru din lume! Am trăit bucurie şi expansiune împreună cu alţi oameni asemeni mie. Am trăit durere şi închidere, însă am învăţat să cer sprijin şi susţinere, să mă las mângâiată şi ţinută în braţe. Şi am simţit că Împreună este mai uşor.  Am zburat înalt și m-am prăbuşit adânc, dizolvând limite, tipare și obiceiuri vechi, făcând loc pentru un nou mod de a simți viaţa.  

Şi iată cum punctul în care care ajunsese viaţa mea şi pe care îl considerasem mort, s-a dovedit a fi cel mai potrivit loc din care puteam vedea, pentru prima dată cu claritate, faptul că nimic nu „se” dărâmă, nimic nu mi „se” întâmplă, că EU şi numai EU sunt creatorul a tot ceea ce a existat şi există în viaţa mea. Cu alte cuvinte, demolarea propriei realităţi pe care tocmai o trăiam era tot un act de creaţie, era creaţia MEA. În acest context de repoziţionare a tuturor aspectelor din viaţa mea, acum ceva timp aş fi spus: „totul se dărâmă în jurul meu, nu ştiu ce este de făcut”. Aş fi trăit la cote maxime frica şi neputinţa şi aş fi aşteptat ca ceva se întâmple de la sine. Azi însă ştiu adevărul şi îl pot rosti: EU îmi dărâm şi îmi (re)construiesc, mereu și mereu, propria Realitate! Şi această rostire produce o reacţie în lanţ în toată Fiinţa mea: mă face să îmi simt aproape instantaneu Puterea şi Măreția; îmi retrezeşte Încrederea în mine, în darurile mele unice; îmi descătuşează Viziunea şi modul de raportare la propria realitate; mă face să renunţ la aroganţa şi platitudinea lui eu ştiu deja totul, pentru a face loc curiozităţii şi entuziasmului de a privi Viața cu ochi mereu proaspeţi. 

Şi abia aştept să văd forma în care îmi voi turna visele de acum înainte, având Conştienţa Creatorului care sunt.  

 

Claudia

 




"Am ales experiența în dimensiunea încarnată pentru a ne redescoperi inefabilul, strălucirea în ciuda întunericului, măreția în ciuda micimii și nelimitarea în ciuda separării. Călătoria Inimii este despre transcenderea dualităților prin experiența lor."

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

CÂND IMPOSIBILUL DEVINE POSIBIL CÂND IMPOSIBILUL DEVINE POSIBIL

Trecând peste teama de a fi ridiculizat de colegii de breaslă, peste teama inerentă oricărui cercetător care îndărzneşte să iasă din tiparele rigide ale paradigmei materialiste, cu o superbă ...

Anam Cara Anam Cara

Frazele acestei cărți nu aparțin lui John O’Donohue, el este doar un aspect, scribul încarnat al acestei curgeri, ci Sufletului său, cel conștient de conexiunea profundă cu tot ceea ce există, ...

Trupul meu, Pământul meu Trupul meu, Pământul meu

Mii de ani de spiritualitate descarnată, de căutare a Spiritului în afara Corpului au făcut umanitatea să ignore complet uriaşul potenţial terapeutic şi ontologic al corporalităţii. Ca şi cum ...

Setea de întregire Setea de întregire

Neliniştea pe care o simţim este acel imbold înnăscut, lăuntric care ne împinge în direcţia posibilităţilor noastre spirituale. Setea de întregire este tendinţa dinamică datorită ...

Iubește ceea ce este Iubește ceea ce este

De-a lungul crizei de transformare Byron Katie a căzut adânc în întunericul depresiei, străbătând calea amară a disperării, pentru ca Revelația să survină brusc, într-o dimineață ...

Workshopuri relevante

Practica Puterii Feminine Practica Puterii Feminine
Dacă ai nevoie de susținere, de conținere, de un loc în care să te simți auzită și ascultată, un spațiu în care să-ți dai voie să devii femeia care ești menită să fii, te invit să-ți ...

Respirație Holotropică Respirație Holotropică
Respiraţia Holotropică este un instrument simplu şi puternic de  cunoaştere, prin experienţă directă, a adevăratei naturi a propriei noastre Fiinţe şi a Realităţii. Cuvântul ”holotropic” ...

Respirația Inimii Respirația Inimii
Respirația Inimii este o aplicație dinamică a lucrului cu starea de Prezență, o meditație în mișcare care conduce foarte rapid la expansiunea conștienței și permite conectarea voluntară cu orice ...

Atingere Terapeutică Integrală Atingere Terapeutică Integrală
”Orice vindecare este o vindecare a trecutului, a închiderii, a separării, a singurătății dureroase pe care am trăit-o cândva. Corpul este trecut condensat. Dar Prezența este sfârșitul ...

Programul educațional Briza Programul educațional Briza
  Este o abordare integrală a ceea ce numim educație, care are în vedere nu numai acumularea de informație și dezvoltarea structurilor mentale, ci Ființa umană în integrum. Vizează conștientizarea, ...

Articole pe aceeași temă

Criza de transformare psiho-spirituală. <br>Personală, Colectivă, Globală Criza de transformare psiho-spirituală.
Personală, Colectivă, Globală

Vineri 13 noiembrie seara, la exact două săptămâni de la tragedia din București, atentatele de la Paris emană un nou val de durere, furie și frică în conștiința Colectivă. Din nou, ne privește ...

Creatorul visând, sau neasemuita poveste a cărbunelui devenind diamant Creatorul visând, sau neasemuita poveste a cărbunelui devenind diamant

Corpul nostru este energie condensată, senzațiile noastre sunt mișcări ale energiei. Emoțiile noastre sunt energie și gândurile noastre sunt energie. Ceea ce suntem este un nor de energii de diferite ...

Să naștem BUCURIA VIEȚII! Să naștem BUCURIA VIEȚII!

Bucuria este vindecătoare! Când simțim bucurie percepem conexiunea noastră cu aspectul exuberant din noi și ne simțim autentici. Cea mai autentică parte din noi iese la suprafață, când suntem ...

A inspira, în Septembrie A inspira, în Septembrie

Toți căutăm aceleași lucruri: bucuria de a trăi, de a ne exprima pe noi înșine, căutăm conexiunea cu ceilalți și armonia în relații, căutăm să materializăm visul pe care îl visăm ...

Creația Conștientă de Realitate Creația Conștientă de Realitate

De unde fascinația iluminării? De unde fascinația maestrului, a vindecătorului, a shamanului, a celui cu puteri ”supranaturale”? Totul este despre creația de realitate. Am vrea să creăm propria ...

În spatele Măștii În spatele Măștii
Mai sigur, dar mai singuri

Cum ajungem să purtăm măști impenetrabile în spatele cărora să ascundem nemulțumirea, frustrarea, furia, rușinea, vinovăția și tristețea, chiar și față de oamenii cărora le spunem – sau ...

Relație și Creație Relație și Creație
realitatea curge din noi, conștient sau nu

Uneori, frica, furia, agresivitatea, auto-justificarea, adică ego, consumă toate resursele noastre de energie creatoare. Nu mai rămâne nimic pentru a împlini ceea ce ne dorim. Nu ne mai rămâne ...

30 de zile de Vindecare și Transformare 30 de zile de Vindecare și Transformare

Dacă simți în tine acum nevoia de a deschide mai larg porțile percepției și ale creației conștiente de realitate... Dacă simți în tine acum nevoia de a-ți re-crea viața aducând în ...

Ridică-TE în picioare! Ridică-TE în picioare!

Ce s-ar întâmpla dacă oamenii s-ar trezi, dacă ar înțelege într-o bună zi că ei sunt creatorii acestei lumi și creația începe în interiorul lor. Ce s-ar întâmpla ...

În Adevăr și Autenticitate În Adevăr și Autenticitate

Vremurile pe care acum le trăim toți, peste tot în lume, sunt intense. Intense din punct de vedere economic, religios, cultural și, mai ales, politic. Intense sunt trăirile și la nivel strict personal. ...