Punct rubrica Să fim mai buni și mai blânzi cu noi înșine

Publicat la 22.03.2016 Comentarii

 Elena Francisc- Țurcanu

Să fim mai buni și mai blânzi cu noi

Încă o eclipsă lunară! Ultima din acest sezon al eclipselor. Aceasta pare să vină cu o energie fertilă pentru crize de nervozitate și de irascibilitate, de furie și agresivitate. Sentimentul că sunt multe „urgențe de rezolvat” este atât de puternic încât uităm, de foarte multe ori, să ne reamintim că nu există, de fapt, „urgențe”. Că nu este deloc sănătos, și nicidecum înțelept, să ne investim atenția, energia și încrederea în ceea ce pare a fi „urgență”. Ceea ce vine către noi ca și „urgență” ne întrerupe, ne ia întreaga atenție de la ceea ce este, cu adevărat, o prioritate pentru noi. Acestor „urgențe” le pasă prea puțin de Visul nostru, de prioritatea noastră, de ce ne dorim noi în viață.

Totul pare să se învârtă în jurul nostru, în aceste zile, ca într-o spirală de emoții negative, de turbulențe, de nervozitate, de urgențe. Pentru foarte mulți, anxietatea vrea să fie vioara întâi în orchestra emoțiilor în timp ce frica dă într-un clocot rece ce poate paraliza întregul corp.

La Meditația Activă de ieri dimineață am putut simți, cu toți, imensele valuri de energie cum vin și pleacă, cum curg și cum, uneori, se blochează creând blocaje, tensiuni, dureri. La această practică ne vedem săptămânal și dacă săptămâna trecută la unii era foarte prezentă activitatea și creativitatea, acum, la aceleași persoane, era evidentă oboseală. Cei care se aflau într-o plictisitoare inerție în urmă cu două săptămâni, acum erau într-o explozie de entuziasm creator. La unii era evidentă nevoia de liniște iar la alții agitația juca rol de primadona. Împărtășind acum despre toate acestea, cumva, lansez către voi toți o invitație de a învăța să acceptăm mai ușor că valurile de energie, de emoții, de sentimente și de stări sunt mereu trecătoare. Ele vin și pleacă. Nimic nu este stabil, fix, rigid. Iar în această perioadă pare e foarte greu să rămânem centrați, pozitivi, când totul pare că se scurge, se adună, într-o spirală de negativitate și de tensiune. La nivel global, chiar acum când scriu, inima Europei a fost atacată. Prin atentatele de la Bruxelles se împrăștie groaza și teroarea. 

Bruxelles, sub arme

În ciuda provocărilor, cumplit de dureroase, acum este momentul să acționăm altfel. Am tot scris despre asta și, cu siguranță, voi reveni asupra aceste teme – a face altfel decât am făcut până acum – pentru că este foarte prezentă în mine. Invitația de a vă oferi spațiu pentru a vă asculta este valabilă și pentru mine. Nu pot forța să mă simt „mai bine” doar folosindu-mă de voință ignorând total lumea mea interioară și neoferindu-mi mie însămi timp, spațiu, pentru a mă asculta, în liniște și tăcere. Pentru a reflecta. Pentru a hrăni, cu încredere, Visul. Echilibrul ni-l recăpătăm doar în acest fel. În loc să ne forțăm să rezolvăm, repede, repede, „urgențele”, mai degrabă să ne oferim puțin spațiu pentru introspecție și pentru ascultare interioară. Intensitatea acestei perioade o simțim cu toții. Tentația de a aluneca în judecată, în frică, în închidere este din nou mare. A alege acceptarea în loc de judecată, iubirea în loc de frică, comunicarea în loc de închidere, compasiunea în loc de rejecție, încrederea în loc de îndoială este o dovadă de maturitate și de responsabilitate. Responsabilitatea pe care ne-o asumăm, din ce în ce mai conștienți, în procesul de transformare prin care trece umanitatea.

În Centrul Călătoria Inimii  am parte, permanent, de lecții extraordinare. Sufletul meu se bucură pentru fiecare din aceste lecții din care învață, forțându-mă să curg cu viața.  Sunt convinsă că aceste lecții sunt valabile pentru noi toți, nu doar pentru mine. De aceea aleg, mereu și mereu, a împărtăși cu voi toți. A învăța să rămânem deschiși în fața perspectivei fiecăruia, indiferent cât de diferită ar părea față de propria noastră perspectivă, conduce la crearea unor altfel de relații. Mai solide. Mai mature. Mai dătătoare de creativitate. Viața, văzută din perspectiva celuilalt, are sens. Doar învățând să validăm modul în care ceilalți văd, percep, simt viața, putem ajunge să creăm conștient la nivel colectiv. Altfel, destinația către care pare să ne îndreptăm cu toții este cam sumbră. Conflicte, lupte, manipulare, violență. Teroare. Groază. Moarte.

„Vrei să ai dreptate sau să fii fericit?” Mi-a rămas gravată această întrebare pusă de Marshall Rosenberg, într-un workshop pe care l-am organizat, cu ani în urmă, în Asociația de Terapii Transpersonale. În ciuda a tot ceea ce trăim cu toții poate că e momentul să lăsam la o parte nevoia de a avea dreptate și, cu compasiune și îngăduință, să îmbrățișăm toate posibilitățile ce există în miezul ascultării lăuntrice. De multe ori îi transformăm chiar și pe cei foarte dragi în dușmani. Ne închidem față de ei atât de tare încât nici nu-i mai putem privi în ochi. Nu mai putem sta de vorbă cu ei. Nu-i mai putem auzi darămite asculta cu atenție. Cum să mai credem atunci că am putea vedea chiar și o scânteie de umanitate în cei care acum se manifestă cu violență în lume? Și dacă nu putem face asta, cu adevărat, nu vom putea naște o nouă lume. Nu mai avem nevoie de morală învechită, de judecăți aspre asupra a cine a făcut rău și cui. Cine a greșit. Cine are dreptate. E mult, mult, muuuult mai important să ne orientăm atenția asupra lucrurilor care ne unesc și nu asupra celor ce par să ne separe. Umanitatea este ceea ce ne unește. Umanitate. Toți avem aceleași frici, griji, îndoieli, emoții, nevoi. Iar nevoia de conexiune este valabilă pentru fiecare ființă umană. 

Într-o lume alecărei semne sunt confuzia și conflictul, singurul reper este propria Inimă

Lumea pare că este provocată, din ce în ce mai puternic, de pura dualitate în care ne-am scăldat atâta vreme, de forțe aparent opuse. Toți simțim aceste opoziții. Toți simțim această dualitate care ne aruncă de toți pereții și care naște întrebări ce continuă să ne țină în oscilații și pendulări nesfârșite. Și asta duce la stagnare, la băltire, la „nu pot”.  Iar „nu pot” înseamnă moarte. Multe din Călătoriile pe care le oferim noi sunt exact pe această temă – a recuperării încrederii că POT să-mi depășesc propriile limite. A fost și tema Meditației Active de ieri dimineață. Pot mai mult decât credeam că pot. Ceea ce a condus la nașterea unei Călătorii viitoare (detalii curând pe site.ul nostru). Iar „Pot” înseamnă Viață!

Cum învățăm să ne gestionăm propriile conflicte interioare, așa le vom gestiona pe cele exterioare. De exemplu, multe din femeile cu care lucrez în Practica Puterii Feminine  dau la o parte, ignoră sau se luptă cu propria furie, spunându-și că nu ar trebui să simtă furie, agresivitate. În felul acesta nu știu cum să răspundă, în mod conștient, cu furia, agresivitatea, celor din jur. La fel este și cu puterea. Multe se tem de propria lor putere (dându-i o conotație negativă), preferând să se complacă în rolul de victimă. Multe, în loc să-și asume un rol de creator conștient întrupându-și puterea personală, puterea feminină, se complac în modelul de comportament numit arhetipul ”prostituatei” (vezi Caroline Myss, Contracte Sacre). Aceste modele de comportament reflectă neasumarea unui discernământ matur. Dacă nu ne recunoaștem proprii teroriști interiori și ravagiile pe care aceștia le fac, vom continua să arătăm cu degetul la teroriștii din exterior fără să vedem și să simțim că ei sunt doar reflexiile noastre.

Mulți ne simțim copleșiți de tot ceea ce simțim în această perioadă de tranziție, de transformare, de mari schimbări. Pare, cumva, că vine din exterior tot ceea ce ne copleșește când, de fapt, totul se petrece în interiorul nostru. Tot ce vedem în afară este în noi înșine. Totul! Nu mai putem doar selecta ceea ce ne place și pretinde că unele lucruri, aspecte, nu ne aparțin. Totul este în noi. Doar acceptând, cu compasiune și înțelegere, tot zbuciumul interior, putem naște o noua atitudine față de noi înșine și o nouă formă de relaționa cu ceilalți.

Cele ce ne unesc sunt cu mult mai multe decât cele care ne separă. Războiul, 
ca și Iubirea, pornește întotdeauna în interior

Suntem unici, fiecare, la un anumit nivel, și suntem uniți, toți – ÎMPREUNĂ -, la nivelul cel mai profund. Să închidem ochii, preț de câteva minute, chiar în aceste clipe când inima Europei sângerează, și să reflectăm la ceea ce ne unește. Să avem încredere că inima poate transforma totul. Să reflectăm însă și la ceea ce simțim că ne separă în continuare. Să reflectăm, fără judecată, și să ne dăm voie să simțim cum putem crea o Viață mai armonioasă pentru noi toți. Să ne susținem și să ne încurajăm unii pe ceilalți. Să devenim conștienți că suntem oglinzi unii pentru ceilalți. Dar să ne oglindim potențialele cele mai înalte și nu eșecurile cele mai urâte. Să ne oglindim frumusețea nu urâțenia. Să ne oglindim bunătatea și nu răutatea. Să ne oglindim umanitatea, renăscând-o pe un alt palier de Conștiență.

 




"Umanitatea este o experiență. Divinitatea este o experiență. Călătoria Inimii este experiența trecerii de la identitatea Umanității la cea Divină, prin Conștiență. Și invers"

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Tarotul Mitologic Tarotul Mitologic

Mai mult decât o carte și mai mult decât un set de cărți de joc, Tarotul Mitologic este un instrument de sondare a adâncurilor Conștiinței umane, este o cheie magică a marilor porți către ...

ELIBERAREA DIN FRICĂ ELIBERAREA DIN FRICĂ

  Cine a cercetat mai adânc profunzimile sufletului ştie că nu ura ci frica este opusul iubirii. Frica, ca închidere în sine, ca zid ridicat în jurul unui eu mic, limitat, neputincios, ...

Bebeluși Deștepți Bebeluși Deștepți

Felul cum sunt trataţi copiii în primii lor ani de existenţă are o influenţă decisivă şi de durată. Fiecare transformare personală prin Conștiență schimbă Conștiența întregii lumi. ...

Iubiri perfecte, relaţii imperfecte Iubiri perfecte, relaţii imperfecte

Totul în viaţa noastră este relaţie, iar calitatea relaţiilor pe care le avem dă în cele din urmă culoarea întregii noastre vieţi. Măsura în care relaţiile noastre sunt pline de ...

Spirala vieții Spirala vieții

Psihologia şi psihoterapia secolului XXI nu mai pot ignora ideea reîncarnării şi a vieţilor anterioare, care şi-a făcut loc în ultimii 50 de ani în modelul extins pe care îl avem ...

Workshopuri relevante

Articole pe aceeași temă

Iubește-ți mintea așa cum e ea. Apoi îmblânzește-o Iubește-ți mintea așa cum e ea. Apoi îmblânzește-o

Cuvântul apa scris pe hârtie nu va potoli iluzia setei mistuitoare. Mintea mea neîmblânzită poate așterne  romane raționale despre apă, amplificându-mi angoasele până ...

Cum poți reduce inflamația, de la nivel celular, pe cale naturală Cum poți reduce inflamația, de la nivel celular, pe cale naturală

În ziua de azi, majoritatea oamenilor mănâncă mâncare procesată care conține foarte multă grăsime omega-6. Iar consumul de pește de captură care este bogat în omega-3 este foarte ...

Despre Iubire și Frică Despre Iubire și Frică
Un cuplu conștient, schimbă lumea

Marea piesă de teatru în care forțele arhetipale antagonice ale fricii și ale iubirii se luptă pentru inima omului, își are cea mai spectaculoasă scenă în relația de cuplu, tocmai din cauza ...

De atâtea ori m-am pierdut De atâtea ori m-am pierdut
De fiecare dată m-am regăsit printre Femei asemeni mie

De atâtea ori m-am pierdut în diverse direcţii, încât nu mai găseam drumul spre mine. Am rătăcit o mare parte din viaţă, fără măcar să-mi dau seama că mă pierdeam, cărările ...

Arta Ascultării Atente Arta Ascultării Atente
Liniște. Pace. SHANTI

Un program de transformare interioară creat și condus de AmmaRa. 30 de zile de practică în Arta Ascultării Atente, care conduc către deschiderea spațiului lăuntric al liniștii din care se naște o ...

Invitație la a lăsa controlul Invitație la a lăsa controlul

Lumea mea s-a oprit puțin în aceste câteva zile și, cumva, o briza cosmică aștepta ca eu să respir din nou și să mă las scuturată de energia vieții. Asta aleg să fac acum, să respir, scuturându-mi ...

Energia deziluziei Energia deziluziei
sufocă nevoia de conexiune

Trecerea de la starea de „urgență” la cea de alertă, și uriașa avalanșă de informații cu care suntem bombardați, pentru mulți amplifică nesiguranța, confuzia despre ce acțiuni sunt mai potrivite ...

ARC 2017: Ochi de gheață (I) ARC 2017: Ochi de gheață (I)
Comunicare. Armonie. Alegeri. Vindecare. Un Nou Început.

Mă privește direct în ochi, cu sufletu-i deschis în fața mea. Privirea sa e generoasă, blândă, curioasă. Am de ales: îl privesc la fel, cu inima deschisă, lăsând să vadă toate ...

La început de vară La început de vară

E deja iunie! Nu știu cum au trecut primele 5 luni ale acestui an pentru tine, draga mea, dar la mine au trecut cu o viteză uluitoare. Și pline fură aceste luni. Cu de toate, la mine. Emoții. Dureri. Închidere. ...

Vindecarea, inimaginabilă precum Viața Vindecarea, inimaginabilă precum Viața

Uneori, vindecarea nu înseamnă ca durerea a dispărut, ci doar ca totul s-a transformat într-o experiență conștientă în loc de a rămâne o problemă și de a hrăni și amplifica suferința. ...