Călăuza rubrica Judecătorul Interior: dușman sau prieten?

Publicat la 25.03.2016 Comentarii

În urmă cu mai bine de patru ani am plecat, „forțată de împrejurări”, de la un loc de muncă bine plătit, simțind că vreau să mă opresc din a fi un „robot” cu puține opțiuni, care se repetau mecanic. Deși aparent aveam o viață normală, cu serviciu, familie, copil, mă simțeam vlăguită, stoarsă de puteri de un loc de muncă ce nu-mi aducea nici o bucurie, doar o oarecare siguranță financiară. Eram de fapt Sclavul societății moderne, în care trăim, asemenea marii majorități a oamenilor. Eram „în rând” cu lumea, o lume în care părea că lucrurile merg de la sine într-un anume fel, fără ca eu să pot avea vreo contribuție. În acel moment aveam două opțiuni: să mă las dusă de valul mulțimii, în virtutea unei inerții și-a unui timp care se petrecea tot mai alert, tot mai grăbit,sau să mă opresc din goana lumii. Mai mult, simțeam că nu mai am Viață și riscând să ajung de la stres la depresie, am ales să mă opresc, să spun „STOP”, fără a mă gândi la ce va urma.

Nu am avut timp să caut alt loc de muncă, așa că m-am oprit, urmând să văd mai târziu ce voi face.

A fost momentul unei Răscruci în care, inconștient, am pornit pe drumul căutării de sine și-a Renașterii mele ca Om pe acest pământ, mai bine zis ca Femeie aparținând deopotrivă Mamei Pământ și Tatălui Cer.

Ușurarea pe care am simțit-o în primele zile, treptat, s-a transformat în Rușine vis-a-vis de poziția mea în societate: casnică. Era rușinea mea? nu, mie nu-mi era rușine de mine, era rușinea gândului la ce va spune lumea despre mine că nu lucrez. Era rușinea învățată în familie, școală, societate, referitoare la cum și ce Trebuie să facă o femeie pentru a fi acceptată „în rândul lumii”, pentru a nu fi judecată de lume. De fapt era judecata mea, proiectată în exterior lumii,vis-a-vis de ce făceam, sau mai bine zis de ce nu făceam. Era Judecătorul interior care-și făcea simțită prezența prin acest sentiment care mă excludea din așa zisa normalitate. Tocmai când credeam că am trecut pragul acestei rușini, pe nesimțite, acest regizor imbatabil care era judecătorul interior, îmi aducea în față oameni și situații în fața cărora mă eschivam în a rosti și-a recunoaște că nu lucrez. Exact în momentul eschivării, o parte din mine simțea acest joc al fricii și curajului, până la urmă, de a rosti adevărul; această parte a mea m-a ajutat până la urmă să-mi asum alegerea făcută și s-o pot rosti cu ușurință.

Acest maestru al luptei, acest judecător nemilos m-a împins către nivelul următor: Vinovăția, deoarece căutam să fac altceva decât înainte, ceva care să-mi aducă bucurie, un loc de muncă la care să merg cu drag, să nu merg doar din simțul datoriei. La acest nivel, deși puteam rosti că „nu mă simt vinovată că nu lucrez”, undeva în mine exista acea vinovăție care îmi era oglindită de cea mai fidelă oglindă: jumătatea mea masculină. În acele momente de după rostire, această instanță deloc îngăduitoare, mă scotea de fiecare dată din Acum și mă retrimitea în trecut, unde ori mă agățam de frântura de nevinovăție care o simțeam exact în momentul rostirii „ n-o să mă faci să mă simt vinovată”, ori puneam la îndoială ceea ce simțeam și mă întrebam dacă nu cumva cel de lângă mine are dreptate.

În mod sincronic, deloc întâmplător, aceste momente se petreceau odată cu adâncirea căutării de sine, cu vindecarea și integrarea trecutului, cu întregirea si renașterea mea ca ființă divină și umană în același timp. Am înțeles și am simțit cum acest judecător interior și-a consolidat poziția într-atât încât ajunsese să-mi coordoneze viața. Cu toate că avea la bază reguli, norme, tipare de conduită, de comportament, de conviețuire cu care nu mai rezonam, în tot acest timp și-a scos în lumina conștienței armele, odată imbatabile, cu care s-a întronat la regizarea vieții mele: rușinea și vinovăția. Pentru Ființa mea, pentru sufletul meu, au fost Porți prin care, odată deschise, puteam să simt lipsa de autenticitate, de individualitate a tuturor acestor șabloane sau furci caudine prin care suntem trecuți în perioada copilăriei, adolescenței, în familie, școală, societate.

Dacă pentru judecătorul interior și pentru ego a fost o luptă, pentru Ființa mea a fost Joaca de-a conștientizarea și asumarea acestui rol, menit să mă aducă în acest punct în care să conștientizez că, de acum înainte, eu sunt regizorul care îi îngăduie intrarea pe scena Vieții mele, ca unui prieten vechi; să pot să văd orice intrare pe scenă a acestui rol ca pe o imensă oportunitate de a reînvăța și recrea Jocul Vieții.

Am scris, Dana

E doar o voce atât de cunoscută,că pare-a fi desprinsă din ce sunt eu,
dar e în mine și nu iartă o cât de mică vorbă, gest sau faptă;
sunt împărțite și-adunate în bun sau rău, corect – greșit,
și-apoi le retrimite către mine din timpul lor, sau mă trimite pe mine înapoi
și uit că eu Sunt doar Acum.

Dar vine timpul când am curajul să îi spun să tacă,
cu greu se lasă-nduplecată
are de partea ei ani buni trecuți prin viață
și tot ce fost-am învățată că-i drept, corect, c-așa se face.

Curajul mi-l insuflă Inima, de fiecare dată mai puternic,
până-ntr-o clipă de-ascultare: ...
e clipa unei voci pierdute în tăcere.

E clipa când se naște Viață nouă,
cu vocea așteptând smerită să-i dau eu voie să se facă auzită.
așa de dragul Jocului ... și al Curajului.




"Conștiența, transparența și capacitatea de a crea realitate prin propria experiență, iată atributele Maestrului Interior. Tot ce-l înconjoară este o expresie a Inimii sale. Este acasă."

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

ANTICANCER ANTICANCER

Cu toţii putem folosi cât mai bine posibil această revoluţie a cunoştinţelor care s-au dobândit în materie de cancer, atât pentru a ne proteja de factorii externi, cât şi pentru ...

Cele o mie de nume ale bucuriei Cele o mie de nume ale bucuriei

O carte de o superbă şi adâncă profunzime, de o înţelepciune iluminată, care nu are nimic teoretic. Este o înţelepciune intrinsecă, nestudiată, care irumpe din poveştile simple de viaţă. ...

Psihologia viitorului Psihologia viitorului

Psihologia viitorului reprezintă chintesenţa operei lui Stanislav Grof şi un punct de referinţă în psihologia secolului XX. Este o carte care sparge barierele şi spulberă viziunea mecanicistă asupra ...

Saltul de conştiinţă Saltul de conştiinţă

Ce te împiedică pe tine, exploratorule al conștiinței, căutătorule al Adevărului, să devii Acela care ești la cele mai elevate niveluri ale Ființei tale? Te poți simți pe Tine, cel adevărat, ...

Iubește ceea ce este Iubește ceea ce este

De-a lungul crizei de transformare Byron Katie a căzut adânc în întunericul depresiei, străbătând calea amară a disperării, pentru ca Revelația să survină brusc, într-o dimineață ...

Workshopuri relevante

Practica Prezenței Practica Prezenței
Practica Prezenței Experiența Prezenței este fundamentul întregului parcurs în Școala Maestrului Interior și baza întregului lucru cu stările extinse ale Conștiinței în scopuri de ...

Articole pe aceeași temă

Puterea Vindecătoare a Atingerii Puterea Vindecătoare a Atingerii

Când experimentăm atingerea, o atingere plină de afecțiune, de compasiune, o atingere conștientă, corpurile noastre produc hormonul iubirii – ocitocina. Acest hormon are foarte multe efecte fiziologice, ...

Setea Setea

Un fel de tânjire interioară după ceva nedeslușit, un fel de dor arzător, de gol care se cere umplut, o memorie care-și caută amintirile și nu le găsește. Sentimentul că mai e ceva dincolo de platitudinea ...

ACUM. Eternitatea libertății noastre ACUM. Eternitatea libertății noastre

Ce suprafaţă are oare teritoriul libertăţii noastre? Câtă libertate respirăm în propriile noastre vieți? Câtă libertate experimentăm în propria noastră casă, în propriul ...

Să naștem BUCURIA VIEȚII! Să naștem BUCURIA VIEȚII!

Bucuria este vindecătoare! Când simțim bucurie percepem conexiunea noastră cu aspectul exuberant din noi și ne simțim autentici. Cea mai autentică parte din noi iese la suprafață, când suntem ...

Încrederea și Practica Încrederea și Practica
Fă lucrurile să se întâmple!

Știi deja că ești ceea ce gândești. Știi deja că ceea ce gândești, devii! Și dacă ești încă prins în a crede că „unii oameni sunt născuți pentru a avea succes însă ...

Naștem Noua Lume. Împreună Naștem Noua Lume. Împreună

Trăirile foarte intense din ultimele săptămâni ne-au lăsat pe mulți dintre noi cu senzații și dureri în corp de parcă am fi fost la război. Și, într-un fel sau altul, chiar am fost. Toți. ...

Uși deschise Uși deschise

Am reflectat, pe malul mării, la închideri, separări, lipsă de autenticitate. Doar apoi am putut să mergem către deschidere. Către noi începuturi. Către noi perspective. Și asta este, de fapt, ...

Vindecarea, inimaginabilă precum Viața Vindecarea, inimaginabilă precum Viața

Uneori, vindecarea nu înseamnă ca durerea a dispărut, ci doar ca totul s-a transformat într-o experiență conștientă în loc de a rămâne o problemă și de a hrăni și amplifica suferința. ...

Ascultă-ți inima, Femeie! Ascultă-ți inima, Femeie!
Și crezi în Miracole!

Cele mai multe porți și mai importante din viața mea le-am deschis doar așa - ascultându-mi inima. Indiferent cât de ilogic, irațional, nebunesc părea pe moment. Am spus DA și am ascultat-o. Inima. ...

Comunicarea cu noi înșine prin scris Comunicarea cu noi înșine prin scris

Comunicarea, sub toate aspectele ei, are un rol esențial în existența noastră. Comunicarea cu noi înșine, prin scris, sub forma unui jurnal, ne ajută să ne echilibrăm, să ne cunoaștem mai ...