Punct rubrica O piatră în apă.

Despre preferințele lui dumnezeu

Publicat la 15.04.2016 Comentarii

O piatră în apă.

Despre preferințele lui dumnezeu

Dumnezeu preferă lemnul, asta e părerea mea, n-am timp să te ascult, eu cred că preferă betonul, spațiile mici, ba nu, spațiile mari, lemnul cu încrustații tradiționale, ba nu, betonul turnat în forme spirituale și holistice, eu cred că ne trebuie o moschee care să echilibreze fundamentalismul ortodox, ba nu, ne trebuie o catedrală care să echilibreze extremismul islamic ce cuprinde planeta, privește, dumnezeul lor aruncă oameni în aer, da, dar de vină este dumnezeul nostru pentru că mai de mult a comis cruciade sângeroase, da, dar pericolul cel mai mare îl constituie radicalizarea religiilor, ba nu, cel mai mare pericol este arderea cărților lui Cărtărescu și politicienii corupți, cum poate dumnezeu să mai suporte atâta corupție și lipsă de respect pentru cultură, doar un dumnezeu corupt poate crea o lume atât de coruptă, suntem niște victime ale existenței și ale acestui personaj de neînțeles care este dumnezeu, el este cel care permite să se întâmple toate acestea, noi nu avem nici o vină, ce, noi am creat lumea asta așa cum e? Am creat noi oamenii ăștia criminali, americanii, rușii, serviciile secrete, conspirațiile extratereștrilor care stăpânesc lumea? Ce mai vrea dumnezeu ăsta de la noi, i-am făcut biserici de toate felurile, icoane, i-am dat bani, în vreme ce el a luat nume diferite astfel încât să ne învrăjbească, să ne omorâm între noi pentru el, ne-a aruncat în lumea asta poluată și ne-a lăsat singuri, nu e vina noastră, noi facem tot ce putem, încercăm să devenim niște oameni mai buni dar n-ai cu cine, fiecare cu dumnezeul mă-sii, care cum poate, nimeni nu l-a văzut pe dumnezeu, poate nici nu există, dar atunci cine mai e responsabil de mizeria asta?

Rătăcită în labirinturile minții, în păreri și credințe, toate prețioase pentru că sunt ”părerea mea”, umanitatea creează un dumnezeu de natură proiectivă, o imagine răsturnată și tragi-comică a propriei lumi interioare, a propriei îndoieli, a propriei rătăciri. În lipsa oricărei experiențe a inefabilului, se refugiază în gândirea despre dumnezeu. Eu cred că dumnezeu poartă numele de allah. Ba nu, e greșit, numele său este yahweh. Ba nu, adevăratul nume al lui dumnezeu este altul, și pentru că tu nu recunoști adevărul, voi lupta până la capăt, orice ar însemna asta, pentru credința mea strămoșească. Desigur, n-o fac pentru mine, pentru ego-ul meu și pentru a apăra valoarea inestimabilă a părerilor mele despre dumnezeu, ci pentru neamul, țara, credința și dumnezeul meu. Cu smerenie față de dumnezeu îmi voi susține părerile chiar dacă asta va conduce la un război și la niște victime colaterale. Adevărul e cel care contează, nu? Fără el, cine aș mai fi eu?

Un nebun rătăcit în labirinturile gândurilor sale aruncă o piatră în apă. Filosofii vor explica adâncimea gestului, politicienii semnificația publică a gestului, ziarele vor scrie despre conspirațiile ascunse în spatele nebunului, economiștii vor descrie fenomenul din perspectiva costurilor și beneficiilor iar sociologii se vor ocupa de impactul social, nenumărate dezbateri televizate vor inflama opinia publică care va manifesta în stradă pentru dreptul ei la opinie în această privință, și astfel, vom fi cu toți prea ocupați ca să mai avem timp pentru a fi, a respira, a trăi, a simți, a percepe minunăția acestei lumi, marea, miraculoasa Prezență a divinității care respiră prin noi toți, nevăzută, neauzită. Toți avem o părere despre dumnezeu și ce preferă el, avem dreptul la asta, libertatea de opinie despre orice, oricând, e foarte bine, opiniile noastre vorbesc de la sine despre noi. Suntem ceea ce suntem, dar nu e vina noastră, căci nu noi am făcut lumea, e problema factorilor de decizie ai acestei lumi și până la urmă a lui dumnezeu.

Perorația nesfârșită a minții este antidotul tăcerii de care ne temem atât de mult. Tăcerea interioară pare un fel de moarte clinică pentru ego, și asta e inacceptabil. Dacă ne-am opri o secundă din gândire, totul s-ar sfârși, identitatea noastră s-ar dilua, importanța noastră ca persoane și ca cetățeni ar păli, am cădea într-o lipsă de importanță gravă, am dispărea din atenție și probabil, în cele din urmă am muri singuri și uitați. De aceea, singura noastră catedrală este propria minte, o catedrală făcute din cuvinte, din speculație și din fum. Nu suntem uimiți că dumnezeu nu ne vorbește. Pentru a auzi ar trebui să tăcem un moment.

O frică profundă de tăcere, neant, de adâncimea insondabilă a Existenței, ne împiedică să ne oprim din a împrăștia jerbe de gândire transformată în cuvinte, ne împiedică să ne oprim din alergare, din ceea ce ”avem de făcut”.

Dacă ne-am opri am descoperi că dumnezeu, de jur împrejur, nu preferă nimic. El este spațiul de experiență al importantelor noastre personalități. Tăcând, ascultând, conținând realitatea în sfera percepției noastre am deveni, cumva, una cu acest spațiu și cu tot ce se petrece în el. Și atunci, abia atunci am deveni singurii responsabili ai acestei Creații. Deci, mai bine nu.

Horia Francisc Țurcanu

PS: Experiența tăcerii și a ascultării, a liniștii din care se naște orice sunet, orice gând, orice emoție și orice gest, se numește SEVATI. Se va petrece în seara aceasta în Centru.




"Conștiența, transparența și capacitatea de a crea realitate prin propria experiență, iată atributele Maestrului Interior. Tot ce-l înconjoară este o expresie a Inimii sale. Este acasă."

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Setea de întregire Setea de întregire

Neliniştea pe care o simţim este acel imbold înnăscut, lăuntric care ne împinge în direcţia posibilităţilor noastre spirituale. Setea de întregire este tendinţa dinamică datorită ...

ANTICANCER ANTICANCER

Cu toţii putem folosi cât mai bine posibil această revoluţie a cunoştinţelor care s-au dobândit în materie de cancer, atât pentru a ne proteja de factorii externi, cât şi pentru ...

Stima de sine Stima de sine

Pentru copiii noştri suntem un fel de oglinzi. Felul în care noi reacţionăm influenţează imaginea pe care copii şi-o formează despre sine. Suntem reperele cu ajutorul cărora ei se construiesc pe ei ...

Tarotul Mitologic Tarotul Mitologic

Mai mult decât o carte și mai mult decât un set de cărți de joc, Tarotul Mitologic este un instrument de sondare a adâncurilor Conștiinței umane, este o cheie magică a marilor porți către ...

ELIBERAREA DIN FRICĂ ELIBERAREA DIN FRICĂ

  Cine a cercetat mai adânc profunzimile sufletului ştie că nu ura ci frica este opusul iubirii. Frica, ca închidere în sine, ca zid ridicat în jurul unui eu mic, limitat, neputincios, ...

Workshopuri relevante

Practica Prezenței Practica Prezenței
Experiența Experiența Prezenței este fundamentul întregului parcurs în Școala Maestrului Interior și baza întregului lucru cu stările extinse ale Conștiinței în scopuri de cunoaștere, ...

Articole pe aceeași temă

Un Nou Vis. O Lume Nouă. Un Nou Vis. O Lume Nouă.
(Elio D’Anna - TEHNOLOGIA VISĂTORULUI)

Visătorul are un vis: o revoluție individuală, o lume fără religie, fără politică. Un Nou Vis care înlătură orice formă de instituționalizare, orice formă de divizare, spre neutralizarea oricărei ...

De nepătruns?... De nepătruns?...

Am simțit dintotdeauna că există ceva dincolo de realitatea liniară în care ne construim viețile. Ceva adânc, misterios, fascinant, cumva de pătruns... Cel puțin nu prin mijloacele obișnuite, ...

Față în față cu Realitatea pe care am creat-o Față în față cu Realitatea pe care am creat-o
Marea Căutare și uciderea în numele Domnului

Furia reprimată și ipocrizia strălucitoare a lumii în care trăim. Nevoia fundamentală de Conexiune. Identități și transcendență. Maturizarea psihologică și asumarea responsabilității asupra realității ...

Darul Călătoriei Inimii Darul Călătoriei Inimii

Oprește-te un moment din alergarea gândirii chiar acum, în vreme ce citești aceste cuvinte, stai pe loc, adună-ți Atenția în piept și simte ce se petrece acolo, senzațiile, căldura, formele ...

Aur Aur
A crede vs a avea Încredere

Poți citi oricâte cărți despre natura profundă a propriei tale ființe și a existenței. Este doar o informație pe care o primești din exterior. Altcineva a trăit experiența. Tu doar afli despre ea. ...

Instrumentele transformării interioare: ALCHIMIA DURERII Instrumentele transformării interioare: ALCHIMIA DURERII

Experiența umană doare. A fi identificați cu o parte din noi înșine este echivalent cu a nu percepe Întregul care suntem. De-aici provine durerea, de orice fel, la fel ca și frica, însingurarea, ...

Afară Afară

Densitate… Materie…Corpul mai mult decât carne și sânge. Aparenții atomi în mișcare mai vii decât oricând. Realitatea ne vorbește.Afară frig. Afară ceață. ...

Un nou mod de Viaţă Un nou mod de Viaţă

Ecourile acestei veri, petrecute în cea mai mare parte pe Colina Lunii şi Dealul Zmeului, răsună în adâncurile Simţirii mele şi lasă să iasă în lumina Conştienţei, Noi (şi totuşi ...

Frica și Iubirea Frica și Iubirea
Dare de seamă despre roluri, relații și Creații

Marea piesă de teatru în care forțele arhetipale antagonice ale fricii și ale iubirii se luptă pentru inima omului, își are cea mai spectaculoasă scenă în relația de cuplu, tocmai din cauza ...

Oamenii nu se întâlnesc întâmplător Oamenii nu se întâlnesc întâmplător

Pe parcursul magicei călătorii care este viața, dăm peste tot soiul de oameni, din diferite culturi, medii de proveniență și de diverse tipologii. Toți oamenii pe care îi întâlnim are un ...