Punct rubrica 200

Colivia, acvila și Cerul

Publicat la 19.04.2016 Comentarii

 horia francisc turcanu

200

Colivia, Acvila și Cerul

E seara Călătoriei cu Mirabai Ceiba. Oamenii se adună din dimensiunea liniară a existenței lor, din viețile lor, din rolurile pe care le joacă, un spectacol al măștilor,  al rigidităților, al zâmbetului de complezență, zugrăvit pe fețe cu ghips, cuvintele plutesc pe deasupra noastră ca niște păsări de hârtie, geometrice, ochii lor sunt desenați cu pixul. Îmbrățișările sunt întâlniri între cavaleri medievali, acoperiți cu armuri din fier. Unele sunt acoperite cu durere din bătălii vechi. Am trăit atât de mult în luptă încât nu mai știm cum să lăsăm sabia din mână, atât de multă frică s-a strâns sub platoșă încât nu mai avem curajul să le lăsăm să se topească. Privim prin viziere din fundul peșterilor noastre existențiale și ochii ne ard de spaima deschiderii. Ceva din noi ne-a condus către această trăire, suntem aici. Și altă parte din noi, ego, terifiat de presimțirea topirii, îngheață.

Ne strângem, în cele din urmă, vreo 200 de oameni. Unii vin de departe, Italia, Serbia, Lituania, alții de pretutindeni din țară, sunt după drum lung, realitatea pare făcută din bucăți adunate laolaltă, din cioburi, din frânturi, e o realitate spartă, fracturată. Și totuși, suntem aici pentru această trăire, care, la nivel liniar nu a început încă, dar în profunzimea sferică a Ființei, da. Cea mai mare parte dintre acești oameni se reîntorc pentru Trăire. Ei au mai călătorit împreună cu noi, mai de mult sau mai recent, sunt mânați de nostalgia deschiderii, a minunăției experienței. Nu e vorba doar despre muzică, ci mai degrabă despre acest spațiu, pe care noi îl numim Călătoria Inimii, în care oamenii au curajul de a se lăsa văzuți, simțiți, în care au curajul să iasă din armuri, să lase săbiile să ruginească, să se lase îmbrățișați de ceva mai mare decât oricare din noi, energia colectivă a Întregului. Dar sunt și dintre aceia care vin pentru prima dată, mânați de ceva de nerostit, din adâncul lor.

Apar apoi Marcus, Angelica și Bogdan, adică Mirabai Ceiba. Sala e în întuneric. O conexiune profundă a existat întotdeauna între noi, HEFT, și acești oameni care-și permit să fie ei înșiși și care emană împrejurul lor un abur liniștit de adevăr și armonie. Sclipiri din energia recunoașterii.

Când magia a fost completă, Angelica a spus: now, we are all one. Acum suntem una. Călătoria a pornit încet și a crescut lent până în momentul acela al deschiderii. Mantră după mantră, cuvânt după cuvânt, notă după notă, armonică după armonică, ochii s-au închis uneori, magia curgerii și blândețea existenței au învăluit oamenii, au liniștit gândirea, au topit furia și frica, au scurs oboseala în pământ, armurile de oțel albăstrui au început să se dizolve și în cele din urmă noi am cântat împreună. Vocile noastre lăuntrice au devenit o singură voce mai mare, energiile noastre adânci s-au făcut șuvoi și am lăsat prețioasele noastre individualități să devină secundare, viețile noastre liniare au rămas în urmă cumva, în spate, bucuria s-a înfiripat discret, cu lentoarea cu care înflorește un copac în primăvară, a crescut precum crește lumina dimineții și a cuprins sala, Mirabai Ceiba, Copacul Vieții a prins rădăcini și a început să crească din inimi întinzând ramuri spre cer.

Deschiderea se făcuse. Cei 200 deveniseră o singură ființă. O imensă eliberare, o ușurare, o expiere, o lăsare, un abandon, o odihnire, frumusețea naturală a existenței, bogăția și miracolul existenței s-au revelat. Cuvintele sunt prea mici pentru a rosti Viața. După cum armurile din oțel ale ego-ului sunt prea strâmte pentru ceea ce suntem cu adevărat. Acest împreună nu poate fi rostit, doar trăit. Cum am ajuns să numim călătorie, Adevărul despre noi înșine? Când am ajuns să ne învățăm atât de mult cu închisoarea minții, astfel încât să o considerăm starea noastră naturală?

Cândva am văzut o acvilă splendidă ținută într-o colivie, în curtea unei pensiuni. Era o colivie mare și frumoasă în care acvila primea carne în fiecare zi. Avea cel puțin doi metri înălțime, dar pe lângă înălțimea cerului părea nimic. Spre dimineață am deschis ușa pentru ca acvila să plece și să regăsească splendoarea înălțimii și a vieții. Nu a plecat. La micul dejun, patronul pensiunii nu a spus nimic. Doar a zâmbit ironic. Ușa deschisă nu a folosit la nimic. Acvila a ales carnea bună și cerul jos al coliviei.

Când am uitat măreția și frumusețea propriilor noastre ființe și am ales colivia și carnea sigură a fiecărei zile? Când am ajuns să credem că cerul nostru este la doi metri înălțime, făcut din bare de oțel? Când a ajuns Adevărul nostru cel mai profund să fie o stare de conștiință extinsă?

Sunt în primul rând. În fața mea, Marcus, Angelica și Bogdan creează din sunet Copacul Vieții, Mirabai Ceiba, care unește Cerul și Pământul. Muzica lor deschide porțile coliviilor. Ei amintesc acvilelor închise adevărul simplu și măreț al Cerului. În spatele meu, 200 de oameni în același timp aleg să iasă din închisori, ca 200 de acvile splendide care renunță la spațiul mărunt al coliviei și la carnea zilnică, pentru a zbura din nou. Pot simți miracolul cutremurător de simplu al deschiderii aripilor și al înălțării, uriașa redescoperire a adevăratei noastre naturi. Toți acești oameni care au curajul de a ieși din îngustime, de a renunța, fie chiar și pentru un moment la prudență, la închidere, la identitatea măruntă și înfricoșată, se eliberează.

Este momentul de grație.

Nu mai sunt multe de spus. AmmaRa este aceea care a creat experiența Mirabai Ceiba în România. Marcus, Angelica și Bogdan sunt cei care au creat muzica reamintirii Cerului din noi înșine. Noi toți, împreună cu cei 200 de oameni care au avut curajul să deschidă aripile și să zboare, suntem Călătoria Inimii.

Recunoștință, pentru privilegiul de a trăi centrul unei astfel de reamintiri.

 

hft în numele 

heft.

mulțumesc, AmmaRa

 

p.s   Avem marea bucurie de a-i avea aproape pe Mirabai Ceiba în București, în concertul
 Agua de Luna, în 22 mai 2019:

 




"Calea Maestrului Interior începe prin recunoașterea Divinului în propria experiență umană. Dacă ceva e inconfortabil în viața mea, este pentru că m-am separat de Întreg și am creat de la nivelul limitat al ego-ului."

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Iubiri perfecte, relaţii imperfecte Iubiri perfecte, relaţii imperfecte

Totul în viaţa noastră este relaţie, iar calitatea relaţiilor pe care le avem dă în cele din urmă culoarea întregii noastre vieţi. Măsura în care relaţiile noastre sunt pline de ...

Cântările Vieţii Cântările Vieţii

Krishna Das povesteşte precum cântă. Cu graţie, cu subţirime. Istoriile adevărate ale vieţii sale dansează precum spuma valurilor în bătaia vântului, desenând fascinaţia anilor ...

Trupul meu, Pământul meu Trupul meu, Pământul meu

Mii de ani de spiritualitate descarnată, de căutare a Spiritului în afara Corpului au făcut umanitatea să ignore complet uriaşul potenţial terapeutic şi ontologic al corporalităţii. Ca şi cum ...

Psihologia viitorului Psihologia viitorului

Psihologia viitorului reprezintă chintesenţa operei lui Stanislav Grof şi un punct de referinţă în psihologia secolului XX. Este o carte care sparge barierele şi spulberă viziunea mecanicistă asupra ...

CĂLĂU ŞI VICTIMĂ CĂLĂU ŞI VICTIMĂ

Cine a cercetat mai adânc profunzimile sufletului ştie că nu ura ci teama este opusul iubirii. Teama, ca închidere în sine, ca zid ridicat în jurul unui eu mic, limitat, neputincios, ...

Workshopuri relevante

Practica Prezenței Practica Prezenței
Practica Prezenței Experiența Prezenței este fundamentul întregului parcurs în Școala Maestrului Interior și baza întregului lucru cu stările extinse ale Conștiinței în scopuri de ...

Articole pe aceeași temă

Un Nou Vis. O Lume Nouă. Un Nou Vis. O Lume Nouă.
(Elio D’Anna - TEHNOLOGIA VISĂTORULUI)

Visătorul are un vis: o revoluție individuală, o lume fără religie, fără politică. Un Nou Vis care înlătură orice formă de instituționalizare, orice formă de divizare, spre neutralizarea oricărei ...

2017 – Creație Conștientă de Realitate 2017 – Creație Conștientă de Realitate

Este momentul unui uriaș salt de calitate a Conștienței și vieții. Criza se sfârșește în momentul alegerii unei perspective noi și, mai ales a întrupării acesteia. Noile alegeri devin ...

Maestrul din tine așteaptă să fie trăit Maestrul din tine așteaptă să fie trăit

Ascultă: Adevărul despre noi înșine și despre natura realității nu este ascuns și nu a fost niciodată. El este disponibil prin experiență directă, și așa a fost dintotdeauna. Este o chestiune ...

Acele vechi obiceiuri ale Copilului din mine Acele vechi obiceiuri ale Copilului din mine
Și transformarea lor în Autenticitate

Suntem adulți, de multe ori când ne privim în oglindă asta ne spunem. Suntem adulți. Și asta deoarece suntem foarte atașați de forme, nu ne-am antrenat acea privire ageră care pătrunde dincolo ...

Aur Aur
A crede vs a avea Încredere

Poți citi oricâte cărți despre natura profundă a propriei tale ființe și a existenței. Este doar o informație pe care o primești din exterior. Altcineva a trăit experiența. Tu doar afli despre ea. ...

E timpul să aleg Prezența E timpul să aleg Prezența

Mă trezeam uitându-mă în jur și minunându-mă cât de frumoasă este viața. (...) În momentele acelea mi-am dat seama că tot ce îmi stătuse în cale până atunci, ...

Singuri în Paradis Singuri în Paradis

Nu o să uit niciodată gustul, mirosul otrăvitor al bolii. Puteam simți suferința tuturor femeilor care, vreodată, se îmbolnăviseră de cancer de uter, de ovare, de sân, și puteam vedea cu claritate ...

Dependența de negativitate Dependența de negativitate

În unele cazuri negativismul este moștenit de la părinți, bunici, străbuni. O amprentă puternică această tendință de a vedea, mai degrabă, ceea ce nu funcționează în viața noastră decât ...

Uși deschise Uși deschise

Am reflectat, pe malul mării, la închideri, separări, lipsă de autenticitate. Doar apoi am putut să mergem către deschidere. Către noi începuturi. Către noi perspective. Și asta este, de fapt, ...

Trăiește cum vrei! Trăiește cum vrei!
Dar... cum vrei?

Sunt nu numai centrul unor explorări în care lărgim baza de percepție a realității, ci și martorul unor uluitoare procese de transformare a unor vieți. Particip cu minunare și susțin cu recunoștință ...