Maestrul Interior rubrica Experiența shamanică și transformarea interioară

Publicat la 01.06.2016 Comentarii

Perspectiva shamanică asupra realității

Ceea ce astăzi occidentul numește ”shamanism” a însoțit dintotdeauna umanitatea și este mai ales o perspectivă asupra realității, un mod de a se raporta la tot ceea ce există, de a înțelege și interacționa cu Întregul. Această paradigmă s-a diluat abia odată cu revoluția industrială și cu intrarea în timpurile raționalismului. Dar nu a dispărut niciodată. Este atât de veche încât a subzistat în subsolurile psihismului uman până în timpurile moderne.

În esență, perspectiva shamanică privește umanul ca pe un spațiu de interferență între dimensiunile ”înalte”, spirituale ale realității și cele ”joase”, dense, întunecate. Ceea ce este corect. Shamanul este un fel de sacerdot primordial care face conexiunea între dimensiuni, având atribuții de vindecare, protecție, cunoaștere. El este conexiunea comunității cu lumea spiritului, un magician și un călător care lucrează în folosul comunității. Este un cunoscător al potecilor subtile, un explorator și un ghid în dimensiunile nevăzute ale existenței, fie ele subtile sau întunecate.

Cel mai important lucru în shamanism, în toate timpurile și pe toate continentele este capacitatea shamanului de a realiza Conexiunea. El poate percepe dimensiuni care oamenilor de rând le sunt inaccesibile. Din această perspectivă, Shamanul este un fel de preot, numai că el deslușește nu numai dimensiunea ultimă, integrală, Divinul care se manifestă în toate formele, ci și straturile intermediare, spiritele locurilor, oamenilor, animalelor, plantelor. El percepe faptul că întreaga existență este însuflețită și comunică cu diferitele sale niveluri.

Pentru că percepe diferitele niveluri ale realității, Shamanul folosește mijloacele potrivite pentru a schimba în folosul său și al oamenilor pe care îi servește. Călătoria shamanică este principalul său mijloc. Psihologia modernă folosește cuvântul ”transă” pentru desemna această stare lărgită de percepție în care Shamanul poate schimba diferitele niveluri ale realității. Dar cuvântul ”călătorie”, așa cum îl folosesc shamanii e important pentru sugerează un fapt fundamental pentru perspectiva shamanică asupra realității: el pleacă dintr-o realitate în alta. Pentru a fi ”acolo” el pleacă ”de-aici”. Nu poate fi în multiple realități în același timp.

Astfel, shamanismul este o expresie a dualității, a Creației ale cărei niveluri sunt separate. Nu e cu nimic diferit de sistemele mistice mai târzii, inclusiv cele monoteiste, în care Dumnezeu și Omul, chiar dacă fac parte din aceeași Creație, sunt separați, trăiesc în dimensiuni diferite ale realității. Mijloacele de a transcende dualitatea sunt asemănătoare, în toate timpurile și spațiile geografice ale umanității, dar ceea ce deosebește demersul shamanic de cel al tradițiilor mistice monoteiste, este faptul că Shamanul folosește spațiile intermediare ale Creației. Spiritele locurilor, animalelor, plantelor sunt chiar mai importante decât ”Marele Spirit”, pentru că sunt de folos oamenilor încarnați.

Shamanismul are o latură foarte concretă, foarte utilitară. Shamanul nu deschide porțile firii doar pentru ”a cunoaște”, călătoriile sale au întotdeauna un scop clar: răspunsul la o întrebare, vindecarea, izbânda sau orice altceva cu finalitate în dimensiunea liniară.

Instrumentele călătoriei shamanice

Divinația, sunetul de tobe și muzica, dansul, simbolurile, lucrul cu elementele și energiile lumii, spiritele plantelor și animalelor, ale locurilor, toate acestea fac parte din arsenalul shamanului. Sunt instrumente de accesare a transei shamanice care este, întotdeauna, o experiență, nu o teorie, nu un text dintr-o carte. Shamanul fie intră singur în experiență, fie împreună cu cel pe care-l însoțește, și atunci Shamanul devine un fel de ghid al căutătorului de vindecare sau cunoaștere.

În mod interesant, pe măsură ce identificarea umanității cu spațiul mental a devenit mai puternică, tradițiile mistice ale lumii au păstrat ca obiect al căutării doar ”Marele Spirit”, pe Dumnezeu, încetul cu încetul ajungând să ignore spiritele intermediare, plantele, animalele și întreaga panoplie de ”ajutoare” ale shamanismului. O îndepărtare de pământ, de natură, de densitate, a făcut ca religiile moderne să se rupă complet de aceste dimensiuni, ajungând chiar să considere dimensiunea spiritelor dense drept … satanică.

Și mai interesant este că de pildă creștinismul primordial avea o foarte pronunțată abordare pe care astăzi am numi-o ”shamanică”, privind la instrumentele cu care lucra pentru a rezolva diferite chestiuni foarte concrete. Evangheliile apocrife, textele eseniene și o bună parte din documentele străvechi ale gnosticismului creștin din primele secole, cenzurate de biserica oficială, vorbesc despre ”îngerii” apei, al focului, și al altor elemente, precizând felul în care pot fi folosite pentru vindecare și pentru ghidare. Conexiunea profundă cu elementele constitutive ale realității făcea ca aceste tradiții străvechi să vadă prezența Spiritului în toate lucrurile.

Încă exista atunci conexiunea profundă cu acea cunoaștere ancestrală a adevărului despre natura lucrurilor, acea cunoaștere unică în care sacerdotul, preotul, acela care deschidea porțile  experienței de expansiune a conștiinței, era vindecător, magician, ghid și învățător, și, de multe ori lider al comunității din care făcea parte. Elitele militare, politice, conducătoare erau inițiate de către casta sacerdoților, ei trebuiau să aibă experiența transcendenței pentru a putea conduce.

Nu vom intra aici în istorie, dar e nevoie să spunem doar că în cele din urmă aceste inițieri au dispărut pe măsură ce umanitatea a devenit mai mentală, mai prizonieră a dimensiunii orizontale a existenței. În cultura europeană, gnosticii au pierdut lupta politică dusă cu biserica oficială creștină. În esență, au existat două orientări fundamentale care s-au luptat între ele. Una care susținea că umanitatea poate avea acces la trăirea divină ”ridicându-se” deasupra propriei sale condiții, cealaltă, că doar prin grația divină, descendentă, umanitatea putea fi ”mântuită”.

A câștigat cea descendentă, căci umanitatea s-a îndepărtat atât de mult de trăirea directă încât a devenit evident că trebuie să aștepte mântuirea, căci nu o poate atinge singură. Partea cea mai tare este că elemente ale străvechii cunoașteri de tip shamanic, direct, experiențial, au supraviețuit. Mai ales instrumentele folosite în ritual: toaca, clopotele, cântecul, fumul plantelor aromatice, transferul energiilor prin mâncare sau băutură, prin atingere etc. Au supraviețuit, dar goale de conținut, de forță vitală și mai ales de înțelegerea profundă a rolului jucat de conștiința umană în aceste transferuri. Atât de pierdută este această cunoaștere încât oamenii au ajuns să creadă că icoana în sine este aceea care are ”putere”. Semnele, simbolurile și imageria rituală s-au golit de fapt de orice putere, pe măsură ce ne-am îndepărtat de trăire. (Vezi Ken Wilber – Scurtă istorie a tuturor lucrurilor și Fără Granițe)

Timpurile rațiunii – shamanism și psihologie

Christos nu era creștin. Nu se născuse creștinismul încă. El spunea că adevăratul templu al umanității este corpul, inima omului, că nici o zidire omenească nu se compară cu zidirea divină, a acestei lumi. Christos este o experiență. Asemenea sacerdoților ancestrali, asemenea marilor maeștri ai umanității, el trăiește deschiderea, este una cu ”Tatăl”, și deschide porțile și pentru ceilalți. Minunile sale. Reface legătura umanității cu Întregul. Numai că umanitatea, cel puțin cea iudeo-creștină, despre care ne place să credem că este moțul spiritual al experienței umane, mai avea de trecut niște praguri. Biserica devine din ce în ce mai dogmatică, mai uscată, se îndepărtează din ce în ce mai mult de experiența directă a trăirii mistice și pune accentul mai degrabă pe vechile semne golite de sens. Adoră crucea, fără să îi mai trăiască semnificația. Devine din ce în ce mai logică, mai rațională, atât de rațională încât în secolele 14-15 teologii dezbăteau cu nervozitate problema sexului îngerilor. Până la biserica golită de orice experiență a zilelor noastre, nu mai era decât un pas. (Vezi articolele Christos Interior, Devorarea lui Christos, Maestrul Interior și sfârșitul suferințeiÎntruparea  - HFT)

Pentru a citi articolul pînă la final accesează contul tău Călătoria Inimii.

Dacă nu ai cont de membru îți poți crea unul aici.
Operațiunea durează mai puțin de un minut.

Ca Membru primești

  • Acces la toate articolele din Revista on-line Călătoria Inimii și la conținut special
  • Materiale video & audio doar pentru membrii
  • Meditații online gratuite
  • Poți participa la workshopuri, conferințe, concerte, evenimente
  • Ai acces webinare LIVE exclusive pentru membri
  • Beneficiezi de reduceri la Cărțile Maestrului Interior
  • Ai acces la un spațiu online de împărtășire și susținere




"Am ales experiența în dimensiunea încarnată pentru a ne redescoperi inefabilul, strălucirea în ciuda întunericului, măreția în ciuda micimii și nelimitarea în ciuda separării. Călătoria Inimii este despre transcenderea dualităților prin experiența lor."

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Mandala Ființei Mandala Ființei

Doctorul Richard Moss este un om care a trăit Revelaţia. Este un om care a experimentat starea de conştiinţă supremă a fiinţei omeneşti în care aceasta trăieşte deplin. Este acea stare de conştiinţă ...

Cântările Vieţii Cântările Vieţii

Krishna Das povesteşte precum cântă. Cu graţie, cu subţirime. Istoriile adevărate ale vieţii sale dansează precum spuma valurilor în bătaia vântului, desenând fascinaţia anilor ...

Cartea 44 Cartea 44

În mod straniu dar magic, această primă carte purtând semnul Călătoriei Inimii este o carte de poezie. Dar mult mai mult decât atât. Este o poveste de dragoste între oameni care-și ...

Cele o mie de nume ale bucuriei Cele o mie de nume ale bucuriei

O carte de o superbă şi adâncă profunzime, de o înţelepciune iluminată, care nu are nimic teoretic. Este o înţelepciune intrinsecă, nestudiată, care irumpe din poveştile simple de viaţă. ...

Iubește ceea ce este Iubește ceea ce este

De-a lungul crizei de transformare Byron Katie a căzut adânc în întunericul depresiei, străbătând calea amară a disperării, pentru ca Revelația să survină brusc, într-o dimineață ...

Workshopuri relevante

Respirație Holotropică Respirație Holotropică
Respiraţia Holotropică este un instrument simplu şi puternic de  cunoaştere, prin experienţă directă, a adevăratei naturi a propriei noastre Fiinţe şi a Realităţii. Cuvântul ”holotropic” ...

Articole pe aceeași temă

De nepătruns?... De nepătruns?...

Am simțit dintotdeauna că există ceva dincolo de realitatea liniară în care ne construim viețile. Ceva adânc, misterios, fascinant, cumva de pătruns... Cel puțin nu prin mijloacele obișnuite, ...

Miza cea mare Miza cea mare
Pacea cu mine însămi

Nu există un preț al păcii, pentru că singura pace posibilă este aceea cu Sine, și tot așa, nu există un preț al iubirii, pentru că singura Iubire posibilă este aceea cu Sine. De aceea, mă desemnez emisar ...

ARC 2017: Sfera de foc (III) ARC 2017: Sfera de foc (III)
Respirație Holotropică

O Sferă de foc s-a concretizat în prima chakră. Densă. M-a surprins, n-am mai simțit asta până acum. Sfera a început a se agita o perioadă în partea inferioară a corpului ...

Luppia Magna Luppia Magna
O Călătorie Inițiatică pe Godeanu

9 bărbați și o cățelușă gravidă. 100 de kilometri cât o 1000 de ani. Revelațiile Poienii lui OM. A mărșălui conștient prin propria existență. A face din a fi. Cercul magic împrejurul Sarmizegetusei. ...

SEVATI SEVATI

Am adus ceva proaspăt în această lume în care vorbim prea mult despre spiritualitate și trăim prea puțin din ea: EXPERIENȚA. A trăi dimensiunea spirituală a ființei noastre este, calitativ, ...

Disciplina Prezenței Disciplina Prezenței

Nu este vorba despre a ne descoperi pe noi înșine. Suntem deja ceea ce suntem. O imensă experiență umană trăiește în interiorul nostru, și din această experiență am creat diferite identități ...

Cine crezi că ești? Cine crezi că ești?
Depinde de cât de profund poți percepe realitatea

Măiestria este aceea de a trăi la anvergura și profunzimea propriei revelații despre realitate. Au existat dintotdeauna mijloace de tot felul pentru a extinde percepția asupra realității, de a ieși din ...

Oameni în cușcă Oameni în cușcă
Gratiile sunt făcute din gândire. Eliberarea

Gratiile sunt făcute din gândire. Iar gândirea e prețioasă, este investită cu valoare de identitate. ”Gândurile mele, părerile mele, perspectivele mele, informațiile mele”. Chiar ...

Vara noastră la Luncani Vara noastră la Luncani
Vara întoarcerii la noi înșine

Anul acesta, noi și toți cei care au participat la workshop-urile Călătoriei Inimii, am ales să ne creăm o altfel de vară. O vară în care am plecat să explorăm nu realitatea exterioară, fugind de ...

MIRACOLUL ÎN-CREDERII MIRACOLUL ÎN-CREDERII

Încrederea este sacră și este singurul antidot pentru frica existențială. Încrederea nu ne poate fi dată. E nevoie s-o găsim singuri, în interiorul nostru, în pofida fricii. Încrederea ...