Călăuza rubrica Furia

Poartă către transformarea relației părinte-copil

Publicat la 04.07.2016 Comentarii

Dana Cristian Lar

În anul școlar ce tocmai s-a încheiat, am fost pusă de multe ori în fața acceselor de furie ale copiilor, față de mine, față de colegii lor, față de părinții lor. Multe forme de manifestare ale furiei, de la cele fățișe, verbalizate, la cele ascunse sub cele mai sofisticate forme de închidere și ne-articulare.

Unde își are originea furia, când a luat naștere? Am auzit afirmații de felul: “nu știu ce se întâmplă, dar copilul meu nu este așa”, sau “acasă nu face asta”, sau “nu știu ce are”. Fie că este furie manifestată prin crize, sau furie închisă și emanată sub formă de nemulțumire, sau furie ascunsă și simulată printr-o atitudine de “nu-mi pasă”, “nu mă interesează”, originea este neîmplinirea nevoii de conexiune a copilului cu părintele. Unii o manifestă de foarte mici, , alții pe măsură ce cresc, iar alții o poartă ascunsă și închisă în ei și în viața de adult. Cert este că toate aceste moduri de manifestare sau non-manifestare le perpetuăm în viața de adult, sub forme mai cizelate, mai rafinate sau dimpotrivă sub formă de explozii necontrolate.

În cazul meu a părut că furia nu există; era de fapt o închidere în supărare și tristețe. A răbufnit doar de câteva ori, în momentele de prea plin, o dată precedând o schimbare radicală în viață.

Nevoia de conexiune apare din momentul nașterii, de aceea este atât de important ca bebelușul nou născut să fie dat în brațele mamei din primele clipe ale vieții, în contact direct cu pielea mamei. Mai apoi fiecare copil își are nevoia lui particulară de conexiune, ca durată și ritmicitate, cu părintele.

Această lipsă de conexiune pe care o simte copilul derivă din sciziunea celor “două lumi” în care ne manifestăm: copilul trăiește (până la vârsta de 7 ani, “cei șapte ani de acasă”, când l-am adus treptat în lumea noastră) în lumea lui “a simți”, iar noi adulții, cei mai mulți dintre noi, suntem rupți total de “a simți”, și trăim permanent în lumea lui “a gândi”. Noi gândim despre ce simte sau ce ar putea să simtă copilul; lumea lui ni se pare mică, la fel ca el, neimportantă în comparație cu lumea noastră mare, serioasă, gravă, ordonată, regularizată. În decursul acestor șapte ani, îl învățăm tot ce am fost noi învățați (cu mici diferențe, “căci noi nu suntem ca părinții noștri”) și asta pentru că lumea lui “a gândi” este liniară, conformă cu aceleași tipare despre lume și viață: așa e bine/așa e rău, asta se face/asta nu se face, așa e frumos/ așa e urât... Lumea lui “a simți” este rotundă, sferică, plină de o multitudine de posibilități din care copilul alege ce să experimenteze, și pentru asta are nevoie de atenția, prezența și deschiderea noastră.

Pentru a ne deschide nevoii lui de conexiune, este necesar să trecem de la a gândi (după tipare, reguli și norme vechi de comportament, conduită și viață) despre copilul nostru, la a-l simți pe copilul nostru, iar pentru asta este nevoie de o schimbare radicală a lui A FI. Dincolo de rolul de părinte care “știe totul” despre copilul său, este Omul care-l simte pe “micul” Om. Este vorba despre trecerea de la fuga inconștientă de responsabilitate (“nu știu ce are”, “n-a fost așa”, “a fost așa dintotdeauna, de când era mic”) la asumare conștientă a responsabilității a ceea ce suntem: divinități coborâte în densitate pentru experimentarea Jocului Vieții și evoluție a sufletului prin experiență. Este despre a ne raporta la lumea copilului cu aceeași atenție, prezență și simțire ca el și în plus cu responsabilitate și conștiență. Este despre a avea încredere că orice manifestă copilul este și despre noi, că sunt experiențe de viață și lecții atât pentru noi cât și pentru copil pentru a evolua prin experiență.

Trăim vremuri profund transformatoare, copiii noștri ne provoacă mai mult ca oricând să-i simțim, să-i ascultăm dincolo de cuvinte, să-i iubim fiindu-le călăuze în Călătoria Vieții (poate în alte vieți ne-au călăuzit ei pe noi), pentru ca Împreună să evoluăm ca Ființe și Umanitate.

Noi putem să-i însoțim în drumul lor prin Viață din conștiența lui A FI.

A FI este total opus lui a avea; copilul n-are nevoie “să aibă”, noi i-am indus această nevoie, crezând că a avea îi va împlini nevoile; copilul are nevoie Să Fim cu el la joacă și bucurie, Să Fim lângă el la supărare și tristețe, Să Fim pentru el la furie și durere, Să Fim cu el în creativitate. A Fi cu el, lângă el, pentru el – este de fapt A FI cu noi, lângă noi, pentru noi, noi înșine.

A FI altfel decât părinții noștri implică transformarea relației cu noi înșine și apoi cu copiii noștri. Această transformare este posibilă Acum, în aceste timpuri de profunde schimbări a umanității, și poate începe în Tabăra de Vară Briza, într-un ținut de poveste, cu un Deal al Zmeului, o Colină a Lunii, și o poveste nouă despre noi și copiii noștri.

Am scris, Dana




"A deveni conștient de natura Creației pleacă de la a deveni conștient de natura propriei creații. A arunca responsabilitatea disconfortului vieții asupra Divinității este o naivitate obtuză de care numai ego este capabil. Calea Maestrului Interior începe prin asumare."

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Anam Cara Anam Cara

Frazele acestei cărți nu aparțin lui John O’Donohue, el este doar un aspect, scribul încarnat al acestei curgeri, ci Sufletului său, cel conștient de conexiunea profundă cu tot ceea ce există, ...

Saltul de conştiinţă Saltul de conştiinţă

Ce te împiedică pe tine, exploratorule al conștiinței, căutătorule al Adevărului, să devii Acela care ești la cele mai elevate niveluri ale Ființei tale? Te poți simți pe Tine, cel adevărat, ...

ANTICANCER ANTICANCER

Cu toţii putem folosi cât mai bine posibil această revoluţie a cunoştinţelor care s-au dobândit în materie de cancer, atât pentru a ne proteja de factorii externi, cât şi pentru ...

Iubiri perfecte, relaţii imperfecte Iubiri perfecte, relaţii imperfecte

Totul în viaţa noastră este relaţie, iar calitatea relaţiilor pe care le avem dă în cele din urmă culoarea întregii noastre vieţi. Măsura în care relaţiile noastre sunt pline de ...

Şcoala Zeilor Şcoala Zeilor

Această carte este o hartă şi un plan de evadare. Scopul său este de a vă arăta parcursul urmat de un om oarecare pentru a evada din povestea hipnotică a lumii, din interpretarea jalnică a existenţei, pentru ...

Workshopuri relevante

Programul educațional Briza Programul educațional Briza
  Este o abordare integrală a ceea ce numim educație, care are în vedere nu numai acumularea de informație și dezvoltarea structurilor mentale, ci Ființa umană în integrum. Vizează conștientizarea, ...

Articole pe aceeași temă

Educaţia în slujba vieţii Educaţia în slujba vieţii

Aş vrea să educ generaţia actuală şi pe cele care vor urma pentru a fi capabile să creeze noi organizaţii, al căror obiectiv să fie întîmpinarea nevoilor umane, crearea unei vieţi mai bune ...

Spune DA părintelui care-ai visat să fii Spune DA părintelui care-ai visat să fii

Poate că unul din cele mai prețioase momente din viață, este acela când un suflet ni se încredințează nouă ca părinți, prin întruparea lui. Un moment binecuvântat, în care ...

Altfel Altfel

“Altfel”, un cuvânt atât de simplu, ca atâtea altele, și totuși ascundea în el, de-atâta timp, atât de multă energie creatoare. Abia acum energia acestui cuvânt ...

 Sindromul copilulului docil Sindromul copilulului docil

Deseori aud în lucrul în cabinet, pe stradă, în sistemele de învățământ, în interacțiunile cu diverși părinți remarce de genul: “e un copil cuminte, nu îmi ...

Custozi de suflete Custozi de suflete

Ori de câte ori pășesc în acel loc așezat sus în munții Orăștie, pe dealurile de la Luncani, în spațiul Călătoriei Inimii, înconjurat de fascinantele pădurile de mesteceni, ...

Instrucțiuni de folosire (X) Instrucțiuni de folosire (X)
Soare, Lună sau Ascendent în semnul Peștilor

Să facem cunoștință cu ei! Să ne înțelegem copiii ca o individualitate în Centrul propriului lor Univers, mici Creatori de realitate, căpătând încredere în ei, în propria ...

Relația părinte - copil: Furia Relația părinte - copil: Furia

Copiii din ziua de azi sunt expuși la toate formele de agresivitate: verbală, fizică, emoțională, pe diferite cai: familie, școală, mediu virtual și social în general. Statistici alarmante privind ...

Viitorul educației... Acum Viitorul educației... Acum

Am vorbit de mai multe ori, inclusiv la Tabăra Briza, despre sistemul de învățământ românesc. Copiii reclamă abordările abrupte, învechite ale dascălilor. Orarul zilnic încărcat, ...

Responsabilitate și Încredere pentru noi și pentru copiii noștri Responsabilitate și Încredere pentru noi și pentru copiii noștri

Cât de Responsabili suntem noi ca indivizi, ca societate? Prea puțin și prea puțini suntem cei care-și asumă cu adevărat responsabilitatea pentru tot ceea ce este în viața noastră; mai ales în ...

Ne grăbim mereu, vrem prea mult prea repede Ne grăbim mereu, vrem prea mult prea repede

Cu toţii suntem conştienţi că am ajuns să ne petrecem viaţa zi după zi într-un ritm extrem de alert. Acest fapt a devenit atât de normal că nici măcar nu mai realizezi că atitudinea ta interioară ...