Dana Cristian Lar

Ecourile acestei veri, petrecute în cea mai mare parte pe Colina Lunii şi Dealul Zmeului, răsună în adâncurile Simţirii mele şi lasă să iasă în lumina Conştienţei, Noi (şi totuşi vechi) înţelesuri, care uneori îmi cutremură Fiinţa prin Înţelepciunea lor fără timp.

Dintre toate culorile emoţiilor trăite (şi au fost de toate felurile, nuanţele şi combinaţiile), culoarea cea mai întunecată dar şi cea mai luminoasă o asociez provocării relaţiei de cuplu. Uneori, se pare, că avem nevoie ca aceasta să se zdruncine din temelii pentru a putea reclădi ceva Nou. Atunci, în momentul provocării, când fiecare cuvânt dărâmă câte puţin din ce-am clădit Împreună, durerea poate lăsa cicatrici adănci în relaţie; sau poate, de asemeni, Acum când Sunt pe drumul Conştienţei şi-al Regăsirii mele, să fie o PUNTE către ceva mult mai profund şi mai înalt decăt durerea unui rol: o Iubire Conştientă.

Pentru a vedea această Punte şi a o traversa am avut nevoie de Toată Atenţia şi Prezenţa de care eram capabilă în acel moment, de Tot Curajul asumat de prin toate ungherele Fiinţei, de un Nou Mod de a Fi. Acest Nou Mod de a Fi implică de asemenea Curajul Unui Nou Mod de a Face. Uneori poate fi extrem de greu, uneori aceeaşi provocare se repetă la scurt interval de timp pentru a-mi testa Încrederea în Noul abia Creat, şi astfel a-mi consolida Asumarea acestui Nou.

Acest Nou Mod de-a Fi şi de-a Face, sunt de fapt elemente definitorii ale unui Nou Mod de Viaţă, dar ele sunt precedate de ASCULTARE (indiferent că este vorba de relaţia de cuplu, de relaţia cu mine însămi sau de relaţia cu Viaţa însăşi). Nu pot să Fiu Altfel în momentul unei provocări, chiar dacă pretind asta la nivel teoretic şi mental, nu pot Asculta cuvintele celuilalt dacă în timp ce el vorbeşte mă las angrenată în vechile derapaje ale minţii de-a avea dreptate. Nu pot să Fac Altfel, dacă doar pretind că Ascult, fără a Simţi că întotdeauna mai există cel puţin o altă cale de a Face decât cea veche, obişnuită.

Abia Acum când am Conştientizat toate acestea, am realizat, de fapt, că în toate provocările Vieţii (relaţionale sau de alt fel), esenţa modului meu de manifestare era acelaşi, cu nesemnificative diferenţe de detalii. Şi-abia Acum înţeleg mai deplin ce înseamnă acest Nou Mod de Viaţă: înseamnă Nou în cele mai profunde provocări ale Vieţii pe care mi le-am Creat şi înseamnă de asemeni Nou în cele mai mici detalii de manifestare ale mele, ale Vieţii.

Acest Nou are altă vibraţie atât ca şi cuvânt, cât şi ca faptă sau chiar gând, şi pe lângă ATENŢIE, PREZENŢĂ şi ASCULTARE, necesită PRACTICĂ tot mai mult, din ce în ce mai mult, ori de câte ori îmi amintesc şi alegerea de a-mi aminti din ce în ce mai des.

Şi cum ştim că Totul este Energie, vibraţia acestei energii Noi am nevoie să o impregnez pe toate nivelurile Fiinţei, inclusiv în cel mai dens nivel de manifestare în această dimensiune: corpul fizic. Acesta înglobează, fără pic de omitere, vibraţia a Tot ce Sunt şi Fac şi asta se vede în atitudine, în poziţie corporală, în mers, în vorbire, în tonalitate, în privire, în gest, în ascultare, ... în Tot. ASCULTÂNDU-MI CORPUL POT SĂ-MI SCHIMB MODUL DE VIAŢĂ!

Cum?:

-prin TOT CE GÂNDESC, inclusiv prin cele mai ascunse gânduri ale mele; şi dacă uneori gândurile sunt vechi, gen: judecată, critică, neîncredere, sau mă speriu de ce gândesc, este doar pentru a fi ATENTĂ din ce în ce mai mult la ce gândesc şi a alege în final ce vreau să gândesc. CUM?, prin practică de câte ori mă surprind gândind ce nu vreau să gândesc.

-prin TOT CE VORBESC, TOT CE ROSTESC PRIN VIU GRAI sau ÎN SCRIS; prin toată densificarea energiei în cuvinte, în orice cuvânt, în fiecare cuvânt; chiar şi atunci când sunt la volan şi îi spun furioasă celui care tocmai mi-a intrat în faţă „boule” (chiar dacă el nu mă aude); deocamdată la acest cuvânt contrabalansez imediat prin „te rog iartă-mă”. Mai am nevoie de puţină practică până la a putea accepta o astfel de situaţie, fără a mai gândi ceva despre el, cel care mi-a tăiat calea, şi a gândi doar despre mine. Cum?, prin practică de câte ori îmi amintesc, zilnic, clipă de clipă.

-prin TOT CEEA CE FAC cu fiecare gest de mângâiere sau de atingere sau fiecare gest de a omorî un ţânţar sau o muscă; prin fiecare privire de Iubire sau de ură, de Acceptare sau de judecată, de Încredere sau de neîncredere; prin orice lucru şi fiecare lucru pe care îl fac: mănânc (ce, cum şi cât mănânc), fac sport (ce fel de sport), dansez (ce fel de dans), îmi fac job-ul; prin orice şi fiece lucru pe care îl fac, dacă-l fac cu Plăcere sau nu, cu Bucurie sau nu, Uşor sau greu, cu Curaj sau cu frică; înseamnă ATENŢIE ŞI PREZENŢĂ. Cum?, prin practică ori de câte ori îmi amintesc (fără a mă judeca atunci când nu o fac), ori de câte ori înţeleg, sau mi se revelează ceva Nou să Fac.

Înseamnă de fapt CEEA CE SUNT prin fiecare respiraţie, prin fiecare gând (oricât de ascuns), prin fiecare privire (oricât de fugară), prin fiecare gest (oricât de nesemnificativ), prin fiecare cuvânt (oricât de şoptit), prin fiecare faptă (oricât de mică), conştiente sau inconştiente. Cum Pot să-mi schimb modul de viaţă?, prin CONŞTIENŢĂ. Este o practică care pe măsură ce o exersez capătă nuanţe de Plăcut, Uşor, Frumos şi uneori Provocator. Este o practică cu tot mai multe înţelesuri despre Mine, despre CE SUNT şi CE FAC şi CE ALEG SĂ FAC!