Ana Stănescu

Densitate… Materie…
Corpul mai mult decât carne și sânge. Aparenții atomi în mișcare mai vii decât oricând. Realitatea ne vorbește. Afară frig. Afară ceață. Afară… afară… mereu afară.

De câte ori, și eu, ca și tine, ca și noi toți, am tot privit în afară? Afară din țară situația pare alta. Afară din locul în care sunt pare mai altfel. Ceilalți fac altfel. Cineva ne-a spus că este bine să faci cum face toată lumea. Altcineva vrea să ne arate că așa este mai bine. Și altcineva scrie că poți face diferit, dar încotro îți arată degetul de la mâna lor. Afară lumea se descurcă mai bine. Afară nu sunt fețe zâmbitoare prea multe pe stradă. Afară sunt multe mașini grăbite, și totuși cozi cu orele. Afară sunt uniforme pentru școli de pregătire pentru uniformele din mari corporații. Afară doctorii sunt plătiți mai bine. Sau poate inginerii. Sau mai bine constructorii. Afară…

Din momentul nașterii vedem lumea. Se spune că bebelușii nu au simțul granițelor așa cum le au adulții. Bebelușul, așa cum arată și Dr.Robin Fancourt, în deosebita carte pentru părinți sau viitori părinți - Bebeluși Deștepți, nu simte impunerile lui afară. Nu știe despre pericolele posibile afară. Dar nici despre fericiri iluzorii de afară. EL ESTE. Acum simte nevoia de atingere. Se gudură sau plânge, dar cumva și-o exprimă pentru ca cei din jur să îl înțeleagă. Acum simte să se joace. Și se joacă! Acum simte să coloreze cu verde. O face! Și fără a conta dacă mama sau tata detestă verdele. Și anii trec. Copilul învață mersul. Primii pași, apoi următorii. Acum repetă, și deja a devenit un maestru al mersului.

Părinții îl învață despre cum cred că este mai bine să trăiești. Școala îl educă, îl măsoară, îi aplică norme și vrea să i le impună. Copilul nu mai are voie să deseneze cu verde. Asta este bine. Asta nu este bine. Copilul învață să fie cum este… afară.

Încercarea de a face un mic gest diferit pare un act de mare curaj. Îndrăzneala de a fi altfel se lasă cu porecle sau catalogări în rândul celor care s-au conformat. Unii de frică, alții de nevoie. Copilul crește și devine fie conformat și supus, fie adolescentul rebel. ARE VISE!

Dar afară pare că cei din jur nu îl aud. Afară pare că visele sunt pentru introvertiți. Afară societatea nu vrea visători, ci să pleci capul. Spiritul rebel este însă mai puternic. A venit cu vise și cu o menire de împlinit. O cunoștea de pe vremea când desena cu verde. Se întoarce către interior și simte. Are curaj să lupte cu oricine pentru propriul crez. Poate are doar 14 ani și are un vis măreț: vrea să devină cea mai tânără persoană care a navigat singură în jurul lumii. Și anii trec. Studiile în domeniul ales, bifat. Pasiuni practicate, bifat. Parte din vise împlinite, bifat. Diplome obținute, bifat. Job-uri în lumea de business, bifat. Multe cărți citite, bifat. Acum repetă, și deja a devenit un maestru al bifatelor. Adolescentul a devenit adultul de astăzi. Astăzi vine la pachet cu asumarea și integrarea celor învățate. Astăzi vine la pachet cu responsabilitate, dar și cu o perspectivă diferită asupra... bifatului. Câte dintre ele sunt alegere personală și câte sunt influențate de societate, de familie, de dogme sau idei ale altora?

De câte ori în această existență ne privim viața raportați la AFARĂ? Și de câte ori în această existență ne raportăm LA NOI, prin prisma a ceea ce ne aduce adevărată împlinire și bucurie?

Afară pare frig. Interiorul însă este învăluit în Recunoștință. Are și de ce. A visat să navigheze pe un velier în jurul lumii. Are 14 ani și recent a făcut acest lucru. Exemplul ei îmi reamintește că este posibil. Că interiorul nostru SIMTE ȘI ȘTIE. A simți și a gândi sunt acum pe aceeași frecvență, în echilibru. Fără a face din ceea ce impune societatea sau sistemul în care aparent trăim. Fără a alege medicina fiindcă pare mai bună. Fără a alege să fii inginer fiindcă așa te doresc alții.

Afară devine cu adevărat altfel când mă ascult. Afară devine cu adevărat mai bun și mai măreț când îmi dau voie să simt cu adevărat ce îmi bucură ființa și când am curajul de a face acel lucru. Indiferent de cum este afară. Sau cum mă vor cei din afară.

A-ți urma inima este întocmai ca atunci când eram bebeluși și învățam primii pași. I-am repetat și am devenit maeștrii. Ascultându-ne inima și acționând în direcția inimii, putem cu adevărat deveni maeștrii inimii noastre. Este doar o chestiune de alegere. Iar a ne trăi viața în recunoștință și bucurie rămâne tot o alegere.

Când e frig și ceață afară, tu ce alegi?