Călăuza rubrica A fi bărbat

O perspectivă paradoxală

Publicat la 18.01.2017 Comentarii

Bogdan Grigoraș

Ce ne lipsește nouă bărbaților pentru a ne afirma masculinitatea autentică? De ce ne este frică de fapt? Ce înseamnă cu adevărat să fii bărbat? Nimeni nu ne-a învățat ce înseamnă cu adevărat bărbăția, nu am avut parte de rituri de trecere din copilărie în adolescență sau din adolescență în viața adultă. Profesorii noștri din școli nu au împărtășit cu noi secretele bărbăției pentru că habar nu aveau cu ce se mănâncă, tații noștri nu au știut nici ei nimic despre asta, din armată nu ne-am întors bărbați, pentru mulți armata a reprezentat o traumă.

Școala nu ne-a educat să devenim bărbați și nu-i inițiază pe băieții noștri în tainele vieții. Școala este un munte de ignoranță, singurul său scop este să uniformizeze identitățile, să ne găsim locul în interiorul unui șablon. Sistemul ne vrea ingineri, medici, mecanici, jurnaliști, poeți – ca și cum poezia poate fi încarcerată în norme. În școală am învățat supunerea și am învățat frica, în școală am învățat că regula este regulă și trebuie respectată, oricât de absurdă ar fi ea. Tot atunci am învățat să spun Nu în loc de Da și Da în loc de Nu. La fel și acasă, în familie, a trebuit să mă conformez unor principii directoare, pe care le-am inclus cu timpul în sistemul meu de credințe. Imaginea masculinității deprinsă în școală sau în familie este una precară: la o extremă se regăsește personajul macho, dur, insensibil, desprins mai mult sau mai puțin de emoțiile umane, iar la cealaltă extremă descoperim personajul impotent, incapabil, cel care se ascunde sub fusta nevestei. Între aceste două extreme se manifestă o sumedenie de identități intermediare care împrumută mai mult sau mai puțin din caracteristicile extreme, le combină în diferite proporții și astfel avem o sumedenie de imagini ale masculinului.

Societatea occidentală suferă. Lumea în care trăim, aici în vestul civilizat, este bolnavă. Lipsită total de empatie și ruptă de propria feminitate, societatea hiper-masculinizată a prezentului își poartă crucea alegerilor sale. Setea de cunoaștere s-a transformat în sete de control – știința încearcă din răsputeri să explice realitatea și deci să o controleze. Este o forfotă permanentă, o căutare neîntreruptă a unei realități fixe, sigure, care să ne confere confort și siguranță, siguranța zilei de mâine căci ziua de azi a devenit nesemnificativă. Pare că ne pregătim în permanență pentru ceva, pare că ne zăvorâm în permanență după niște ziduri invizibile, pare că naștem copii pentru a-i transforma în marionete, pare că destinele noastre conduc implacabil către ruptură.

Nu avem repere clare legate de masculinitate. Avem multe idei despre ce presupune asta, avem modele bazate pe forță brută, inteligență sau insensibilitate. În aceste condiții nu ne rămâne decât să privim înăuntru. Acolo, sub faldurile armurilor pe care le îmbrăcăm zi de zi s-ar putea găsi răspunsul. Ați auzit de multe ori sintagma: „răspunsul este în tine”? Și eu am auzit-o, însă la fel – nimeni nu mi-a arătat cum să privesc înăuntru. Mi s-au indicat cărți de spiritualitate din care nu am aflat nimic.

O vreme, din adolescență până târziu, spre 30 de ani, am crezut că trebuie să acumulez informație, să cunosc, să aflu, să știu mai multe. Iar când voi ști totul despre bărbăție, din cărți sau de la alții, voi putea deveni și eu bărbat. Nu a funcționat nici această strategie. Spiritualitatea din cărți sau cea țipată de cei care au citit și ei, la rândul lor, multe cărți și s-au transformat în trâmbițe nu m-a ajutat. Răspunsul era într-adevăr în mine, nu în cărți.

De asemenea, tot prin adolescență am încercat să mă comport precum altcineva, poate cineva care mi s-a părut mai bărbat decât alții. Prin imitație am crezut că reușesc să nasc în mine bărbatul, puternic, sigur pe sine, cu inițiativă, însă mergând pe acest drum am devenit arogant, superior, insensibil, lipsit de empatie și mult mai înfricoșat, căci orice detaliu imprevizibil mă făcea să tremur de spaimă. Realitatea nu putea fi controlată.

Am simțit dintotdeauna că bărbații apropiați din viața mea – tatăl, bunici, profesori, prieteni – nu au trăit complet adevărul despre masculin. Doar privind înăuntru, în călătoriile mele interioare, în solitudine sau împreună cu ceilalți exploratori ai Inimii, am întrezărit cea mai mare revelație dintre toate: a fi bărbat implică în primul rând integrarea feminității din noi. Masculinul se sprijină pe feminin, iar asta nu este o metaforă.

Sunt momente în viață când realitatea profundă se dezvăluie ochiului, când Adevărul despre ființă răsare tainic din Adâncurile în care, în mod obișnuit, nu avem curajul să privim. Suntem dependenți de un sistem de gândire fix, suntem obișnuiți să gândim într-un anume fel despre realitate, încât paradoxurile par găuri imense în logica de bun simț. Iar așa ceva este inacceptabil, totul până la prețioasa noastră logică.

Logica este eminamente un atribut al gândirii, iar gândirea este masculină. Pe de altă parte intuiția, ascultarea, răbdarea sunt atribute feminine. Un bărbat care manifestă aceste atribute dezvoltă un nivel de percepție mai fin, trăiește o viață mai bogată, mai aproape de Centrul ființei sale. A-mi asculta inima fizică, a simți bătăile inimii mele a devenit o practică zilnică pentru mine. Acest lucru mă pune în contact cu dimensiunea mea feminină, cu a simți, mă racordează cu starea de prezență, o stare vie, dinamică, bogată în senzații și trăiri.

Bărbatul este foarte obișnuit să gândească. Gândește despre orice, despre mâncare, iubire, fotbal, un extraordinar peisaj sau un apus de soare formidabil. Toate reprezintă subiecte extrem de interesante. Este adevărat, nu aș refuza o discuție copioasă despre posibilitatea zborurile interplanetare, chiar dacă ipoteza este speculativă. Gândirea de tip masculin este speculativă și își găsește plăcerea în însăși natura sa: speculația. Însă speculația și tot acest mod de a funcționa nu sunt suficiente pentru ca un bărbat să fie fericit. După un timp gândirea devine compulsivă, repetitivă, fadă. Devine clar că bărbatul mai are nevoie să se odihnească, să oprească firul epic, discursiv, tot acest monolog interior. Altfel se usucă, devine o umbră și se stinge.

Un imens paradox este acela că un bărbat care este în contact cu propria sa inimă este mai stabil ca oricând, mai centrat, emoțiile nu-l mai tulbură atât de ușor. Cunoaștem foarte bine raportul dintre gândire și emoție. Gândirea generează frică, căci gândirea discursivă nu poate controla realitatea multidimensională. Un bărbat care își simte inima, chiar prin simplul gest de a fi atent la bătăile inimii sale, este mai intuitiv, accesează resurse mult mai vaste decât altul care analizează în permanență realitatea. Cu mintea tind să cred că dacă nu dețin informații despre un anumit context nu mă voi putea adapta acelui context, însă inima mă ghidează în feluri mult mai subtile, încep să simt realitatea în moduri noi, la care nu am acces exclusiv din spațiul mental.

Ce ne lipsește nouă bărbaților pentru a ne manifesta masculinitatea? Nu ne lipsește nimic. La modul cel mai profund suntem ființe androgine. Ne-am creat trupuri de bărbați, însă adânc în noi dimensiunea noastră feminină nu dispare. Nu ne arătăm vulnerabili, nu lăsăm niciodată lacrimile să curgă, ne baricadăm în cazemate și ne pregătim de luptă pentru a nu simți că dincolo de trupul nostru masculin și dincolo de gândirea noastră strălucitoare mai există ceva... ceva de care ne este îngrozitor de frică. Este natura noastră feminină. Marele paradox este acesta: nu putem fi cu adevărat bărbați dacă nu intrăm în contact cu femininul din noi.

Aceste gânduri au fost așternute pe hârtie după cea mai fabuloasă explorare a Luppiei Magna, direcția masculină de dezvoltare integrală din cadrul Călătoriei Inimii. După marea aventură din toamnă, din munții Orăștie, la început de an 2017 am purces într-o nouă călătorie care a atins niveluri de profunzime inimaginabile. În paralel și în mod sincronic, dimensiunea noastră feminină colectivă și-a început propria aventură: Călătoria Eroinei este la început de drum.

Chiar dacă grupul de explorare Practica Puterii Feminine s-a reunit la București, iar noi bărbații din Luppia am ales un peisaj mai pitoresc, undeva în munții din jurul Sibiului, distanța dintre noi nu ne-a împiedicat să ne simțim ca și cum am fi împărțit același spațiu. Precum o metaforă a ceea ce trăim zi de zi a fost această explorare: aparent suntem rupți de latura noastră feminină căci ne pierdem aproape mereu în gândire, prea preocupați să înțelegem, să analizăm și să ne planificăm în detaliu viețile. Aparent, deoarece inima noastră nu se oprește niciodată, ea bate necontenit, răbdătoare și docilă, așteptând momentul conexiunii.

Miracolul se naște în interior, iar noi toți suntem în Centrul acestui miracol. Bărbați și femei deopotrivă, conștienți de propriile emanații, am ales să cultivăm de asemenea și contemplarea. Am ales să creăm conștient în momentul în care au căzut măștile și nu am mai avut nicăieri unde să ne ascundem. Bărbatul a devenit bărbat adevărat în momentul în care și-a îngăduit să devină puțin femeie.

Bogdan




"În starea Maestrului Interior percepem întreaga Realitate ca pe propria Experiență. Singurul lucru care ne separă de această Experiență este frica."

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Cele o mie de nume ale bucuriei Cele o mie de nume ale bucuriei

O carte de o superbă şi adâncă profunzime, de o înţelepciune iluminată, care nu are nimic teoretic. Este o înţelepciune intrinsecă, nestudiată, care irumpe din poveştile simple de viaţă. ...

Cântările Vieţii Cântările Vieţii

Krishna Das povesteşte precum cântă. Cu graţie, cu subţirime. Istoriile adevărate ale vieţii sale dansează precum spuma valurilor în bătaia vântului, desenând fascinaţia anilor ...

Respirația Holotropică Respirația Holotropică

Această carte se constituie într-un omagiu adus lui Stanislav Grof și Christinei Grof și lucrului lor de peste 40 de ani pe tărâmurile explorării Conștiinței. Respirația Holotropică a contribuit ...

Deplina Conștiență Deplina Conștiență

Starea de Conștiență integrală ne este accesibilă în orice moment. Singurul lucru care ne desparte de această Conștiență deplină este neîncrederea profundă în noi înșine. Această ...

Şcoala Zeilor Şcoala Zeilor

Această carte este o hartă şi un plan de evadare. Scopul său este de a vă arăta parcursul urmat de un om oarecare pentru a evada din povestea hipnotică a lumii, din interpretarea jalnică a existenţei, pentru ...

Workshopuri relevante

Practica Prezenței Practica Prezenței
Practica Prezenței Experiența Prezenței este fundamentul întregului parcurs în Școala Maestrului Interior și baza întregului lucru cu stările extinse ale Conștiinței în scopuri de ...

Atingere Terapeutică Integrală Atingere Terapeutică Integrală
”Orice vindecare este o vindecare a trecutului, a închiderii, a separării, a singurătății dureroase pe care am trăit-o cândva. Corpul este trecut condensat. Dar Prezența este sfârșitul ...

Programul educațional Briza Programul educațional Briza
  Este o abordare integrală a ceea ce numim educație, care are în vedere nu numai acumularea de informație și dezvoltarea structurilor mentale, ci Ființa umană în integrum. Vizează conștientizarea, ...

Respirație Holotropică Respirație Holotropică
Respiraţia Holotropică este un instrument simplu şi puternic de  cunoaştere, prin experienţă directă, a adevăratei naturi a propriei noastre Fiinţe şi a Realităţii. Cuvântul ”holotropic” ...

Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente
Lucrul cu stările extinse ale Conștiinței este pentru viața de fiecare zi. A fi conștient este a percepe mai profund și mai rafinat realitatea vieții. Un nou grad de Conștiență permite o noi moduri de ...

Articole pe aceeași temă

Ascultă Ascultă
Puterea Creatoare a propriei Inimi

Dă-ți voie să simți chiar în aceste zile vortexul uriaș care ne-a smuls pe toți – pe fiecare în felul său – din percepții învechite, din obiceiuri prăfuite, din gândire ...

Sursa Realității - prima parte Sursa Realității - prima parte
O privire proaspătă

Trăim într-o realitate solidă. O realitate cu aparență tare, densă, inflexibilă. Pare că nu se schimbă prea multe în relieful de jur împrejur, pare că munții pe care îi vedem azi ...

Paradoxul alegerii și Maestrul Paradoxul alegerii și Maestrul

Nimeni nu este profet în țara lui, se spune. Este desigur vorba despre cineva autentic, care chiar are ceva de spus! Esență, nu formă goală împachetată în ambalaj corporatist. Cineva care ...

Criza de transformare psiho-spirituală. <br>Personală, Colectivă, Globală Criza de transformare psiho-spirituală.
Personală, Colectivă, Globală

Vineri 13 noiembrie seara, la exact două săptămâni de la tragedia din București, atentatele de la Paris emană un nou val de durere, furie și frică în conștiința Colectivă. Din nou, ne privește ...

Cine crezi că ești? Cine crezi că ești?
Depinde de cât de profund poți percepe realitatea

Măiestria este aceea de a trăi la anvergura și profunzimea propriei revelații despre realitate. Au existat dintotdeauna mijloace de tot felul pentru a extinde percepția asupra realității, de a ieși din ...

Vâltoarea Vâltoarea

Pentru ce trăiești? Ce vrei? De ce crezi că ceea ce vrei să trăiești depinde de alții sau de context? Dacă ești la fel ca mine crezi asta pentru că asta ai fost învățat să crezi. Este fals. Totul ...

Curățenie. Curățenie.Curățenie Curățenie. Curățenie.Curățenie
În corp, gândire, viziune

Visuri noi, experiențe noi, relații noi, nu au cum intra în viețile noastre dacă tot spațiul este ocupat cu vechi, cu lucruri de care doar credem că „poate mai avem nevoie de ele cândva”. ...

Creația colectivă de realitate I Creația colectivă de realitate I
Dependența de un sistem

Fiecare om de pe planetă contribuie la creația de realitate, sub toate aspectele sale: social, politic, cultural, financiar, etc. Iar parametrul care contează în orice creație este conștiența. Un ...

Creatorul și mirabila creație Creatorul și mirabila creație

Cine este sau ce este creatorul din spatele creației? Este cu adevărat în spate? Cine trage linia de demarcație între creator și creație sa? Este într-adevăr a sa creația sau este pur și ...

Renașterea Puterii Feminine Renașterea Puterii Feminine

Fără nicio îndoială, sacralitatea puterii feminine se renaște în aceste vremuri. În adevărata ei esență, dimensiunea feminină este o extraordinară matrice dătătoare de viață. De creație. Fiecare ...