Calea Maestrului Interior

Punct rubrica Acele vechi obiceiuri ale Copilului din mine

Și transformarea lor în Autenticitate

Publicat la 22.02.2017 Comentarii

Bogdan Grigoraș

Suntem adulți, de multe ori când ne privim în oglindă asta ne spunem. Suntem adulți. Și asta deoarece suntem foarte atașați de forme, nu ne-am antrenat acea privire ageră care pătrunde dincolo de suprafața pielii, în profunzime, pentru a vedea ce se află în spatele oricărui gest, oricărei acțiuni. Ce ne motivează de fapt? Este nevoia de siguranță, conexiune cu ceilalți, conservarea zonei de confort? Ce ne face să alegem de fiecare dată o mască, un rol, ce ne face să negăm propria autenticitate? Cel care se exprimă este adultul sau copilul din noi?

Sufletul meu dorește să se exprime autentic. Autenticitate înseamnă a mă exprima în acord cu ceea ce simt în acel moment, cu ceea ce sunt. Dacă spre exemplu cineva îmi aruncă vorbe grele, jigniri sau injurii iar eu pretind că totul este în regulă și afișez un zâmbet de protocol, iar în interiorul meu fierb precum un cazan sub presiune, asta înseamnă că mă falsific. Mă cenzurez.

De ce ajungem să ne ascundem adevărul personal, de ce ne cufundăm în tăcere atunci când vrem să ne spunem părerea, de ce ne înghițim lacrimile când luăm contact cu o emoție puternică, de ce nu strigăm tare când ceva ni se pare nedrept? Și mai ales de ce alegem să ne închidem decât să rostim ce avem pe suflet?

Zilele trecute am fost martor și personaj principal într-un teatru interior de manual. Am urmărit fiecare pas, fiecare etapă a procesului de închidere – propria mea închidere – și am conștientizat faptul că există o fascinație a închiderii. Deși cunoaștem cu toții că închiderea generează durere, separare, însingurare, totuși ne lăsăm atrași magnetic, vrem să experimentăm starea de rupere de întreg. Pare că în închidere este încifrată e veche atitudine masculină, aceea de a găsi voluptate în solitudine, însă din păcate separarea generată de închidere nu este solitudine. Este o formă de creație de realitate care are la bază o gândire extrem de dezordonată. Un exemplu: când mă înfurii pe cineva nu-l mai ascult defel, nu mai contează deloc ce are de zis, mai degrabă ajung să cred scenariile catastrofice pe care le creez ad-hoc, îi interpretez și îi distorsionez cuvintele, gesturile, ce a spus și a făcut, dar și ce nu a spus sau nu a făcut. Principiul bulgărelui de zăpadă se potrivește la perfecțiune aici: plec de la un gând (care de cele mai multe ori este o interpretare personală neconformă cu realitatea), apoi acumulez alte și alte perspective care adâncesc închiderea, bulgărele crește rapid și spulberă orice urmă de conexiune, deschidere.

Tabloul devine îngrijorător în momentul în care ne dăm seama că aceste povești infantile le repetăm din nou și din nou și mai ales, iar asta este dureros, cu cei foarte apropiați. Cei pe care îi iubim cel mai mult sunt cei față de care jucăm acest dureros joc al închiderii. Ne dorim conexiunea mai mult decât orice, dorim relații conștiente – relații treze, cu potențial maxim de trăire a autenticității – și totuși nu putem refuza închiderea și astfel ne întoarcem în zona de neîncredere.

Vreau să mă deschid dar nu pot, am auzit de multe ori în workshopurile Călătoriei Inimii. Starea de închidere generează dependență? Mă atașez mai curând de suferință decât de bucurie și vitalitate? Se pare că da, vechile obiceiuri, care au fost îndelung energizate cu atenția noastră, în mod inconștient, au devenit atât de prezente în felul nostru de relaționa încât nici măcar nu ne mai dăm seama că ne falsificăm nevoile, nici măcar nu mai auzim zumzetul de fond, nemulțumirea și frustrarea de a nu fi noi înșine.

A nu fi noi înșine își are originile în copilărie. Atunci am creat aceste automatisme care intră automat în funcțiune într-un context în care este prezent stimulul declanșator. Un exemplu personal: copilul din mine a dezvoltat un mecanism inedit de a salva o situație, o persoană, de a conserva o situație sau un context familial. Când părinții mei se certau sau exista tensiune între ei mă simțeam obligat să intervin pentru a salva situația. În mintea mea eu mă simțeam vinovat și responsabil de situația tensionată, era în totalitate vina mea, chiar dacă nu îmi era deloc clar în ce fel generasem eu acea situație conflictuală. Și abordam tot felul de strategii pentru a aplana conflictul, care bineînțeles nu rezolvau problema în sine.

Acest mecanism de evitare a conflictului nu s-a limitat la anii copilăriei. El a continuat să funcționeze de fiecare dată când o situație tensionată apărea la orizont. Personajele exterioare nu mai erau mama sau tata, erau prieteni, colegi, profesori, partenerul de viață. Cadrul era diferit, însă mecanismul de reacție la situații similare a rămas același: de dragul păcii mai bine tac, de dragul liniștii mai bine ascundem sub preș natura conflictului, dar cel mai bine și cel mai bine mă retrag glorios din realitatea pe care am creat-o: o familie, o afacere, un anturaj de prieteni. Sau mai bine fug undeva departe, într-o altă țară, poate un loc unde este tot timpul soare și cald, undeva pe o insulă în Caraibe...

Incapacitatea de a suporta conflictul vine dintr-o credință că lucrurile trebuie să fie în permanență controlabile. Este o frică teribilă în spate că dacă nu este pace și armonie (deci control) atunci întreaga lume poate ajunge la disoluție. Este de asemenea o judecată destul de aspră asupra propriilor mele izbucniri furioase. Mult timp am considerat că nu este ok să mă înfurii, iar mai apoi, pe la treizeci de ani, când am intrat în contact cu literatura spirituală de duzină am început să cred că nu este deloc spiritual să îmi manifest furia căci, nu-i așa, totul este iubire, iar furia este o energie cu o vibrație foarte joasă – asta însemna din nou că sunt vinovat, că sigur am făcut ceva greșit (un păcat major chiar) care mă descalifică în ochii lui dumnezeu. De fiecare dată când mă enervam mă criticam pentru asta și mă simțeam singur, izolat, neiubit.

Mecanismele de închidere pe care le-am perfecționat în primii ani de viață până în adolescență continuă să-și exercite puterea asupra noastră și în „viața de adult”. Dar până când? Până când începem să lucrăm cu conștiența. Acest demers de lucru cu aspectele noastre copilărești este un proces de vindecare și de reconectare cu propria autenticitate. Vindecarea are legătură cu trecutul și implică destructurarea acestor mecanisme de închidere care în copilărie ne-au ajutat enorm să supraviețuim, însă care în prezent ne stau în drum, ne împiedică să creștem, să devenim adulți pe bune (adică și din punct de vedere psihologic, nu doar ca vârstă).

În ziua în care ne vom uita în oglindă și vom recunoaște copilul din noi, cel care are nevoie de această formă deosebită de atenție care este re-cunoașterea, atunci se naște instantaneu adultul. El este cel care învăluie cu atenția sa vindecătoare aspectele infantile, fără a le evalua, fără a le critica. El este cel care poate spune Nu, cu blândețe, tendinței naturale a copilului de a se închide, de a fugi de responsabilitatea vieții de adult, El este singurul capabil de a se desprinde de atașamente și de a transforma dependența de suferință în Bucuria de a trăi eliberat de orice constrângere.

Adultul conștient nu are nevoie să se justifice, nu are nevoie să pretindă atenție de la ceilalți căci energia lui nu mai este irosită în gândire compulsivă și repetitivă, nu are nevoie să țină în secret nici cele mai ascunse dorințe, nu are griji legate de ziua de mâine și nici regrete despre trecut. Un adult conștient nu va accepta niciodată o relație de iubire de teama singurătății, nu o va mai căuta pe mama sau pe tatăl său în chipul iubitei/iubitului, nu va spune Nu atunci când simte să spună Da și invers. Un adult conștient se va uita în oglindă și se va iubi la fel de mult precum un copil care nu a învățat încă să se închidă.




"Conștiența, transparența și capacitatea de a crea realitate prin propria experiență, iată atributele Maestrului Interior. Tot ce-l înconjoară este o expresie a Inimii sale. Este acasă."

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Psihologia viitorului Psihologia viitorului

Psihologia viitorului reprezintă chintesenţa operei lui Stanislav Grof şi un punct de referinţă în psihologia secolului XX. Este o carte care sparge barierele şi spulberă viziunea mecanicistă asupra ...

Şcoala Zeilor Şcoala Zeilor

Această carte este o hartă şi un plan de evadare. Scopul său este de a vă arăta parcursul urmat de un om oarecare pentru a evada din povestea hipnotică a lumii, din interpretarea jalnică a existenţei, pentru ...

Respirația Holotropică Respirația Holotropică

Această carte se constituie într-un omagiu adus lui Stanislav Grof și Christinei Grof și lucrului lor de peste 40 de ani pe tărâmurile explorării Conștiinței. Respirația Holotropică a contribuit ...

Spirala vieții Spirala vieții

Psihologia şi psihoterapia secolului XXI nu mai pot ignora ideea reîncarnării şi a vieţilor anterioare, care şi-a făcut loc în ultimii 50 de ani în modelul extins pe care îl avem ...

CÂND IMPOSIBILUL DEVINE POSIBIL CÂND IMPOSIBILUL DEVINE POSIBIL

Trecând peste teama de a fi ridiculizat de colegii de breaslă, peste teama inerentă oricărui cercetător care îndărzneşte să iasă din tiparele rigide ale paradigmei materialiste, cu o superbă ...

Workshopuri relevante

Dansul Inimii

Practica Prezenței Practica Prezenței
Practica Prezenței Experiența Prezenței este fundamentul întregului parcurs în Școala Maestrului Interior și baza întregului lucru cu stările extinse ale Conștiinței în scopuri de ...

Respirație Holotropică Respirație Holotropică
Respiraţia Holotropică este un instrument simplu şi puternic de  cunoaştere, prin experienţă directă, a adevăratei naturi a propriei noastre Fiinţe şi a Realităţii. Cuvântul ”holotropic” ...

Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente
Lucrul cu stările extinse ale Conștiinței este pentru viața de fiecare zi. A fi conștient este a percepe mai profund și mai rafinat realitatea vieții. Un nou grad de Conștiență permite o noi moduri de ...

Astrologie Arhetipală Astrologie Arhetipală
Ştiinţă şi artă, cunoaştere raţională si simbolism deopotrivă, Astrologia poate fi de multe ori ascunsă raţionamentului logic, dar rămane mereu transparentă intuitiei şi percepţiilor survenite prin ...

Articole pe aceeași temă

A inspira, în Septembrie A inspira, în Septembrie

Toți căutăm aceleași lucruri: bucuria de a trăi, de a ne exprima pe noi înșine, căutăm conexiunea cu ceilalți și armonia în relații, căutăm să materializăm visul pe care îl visăm ...

Totul în jurul nostru ne amintește de noi înșine Totul în jurul nostru ne amintește de noi înșine

Chiar aici aproape de noi, în România, există numeroase locuri unde poți simți conexiunea profundă cu natura. Poți simți Pământul, viu, fremătând, poți simți muntele și marea, ...

200 200
Colivia, acvila și Cerul

E seara Călătoriei cu Mirabai Ceiba. Oamenii se adună din dimensiunea liniară a existenței lor, din viețile lor, din rolurile pe care le joacă, un spectacol al măștilor,  al rigidităților, al zâmbetului ...

Evident Evident

Există dintotdeauna oameni care nu au avut nevoie să creadă nimic, din simplul motiv că pot percepe un adevăr mai larg despre realitate, acum. Sigur că e nevoie de curaj pentru a renunța la hard-disk-ul cu ...

ACUM. Eternitatea libertății noastre ACUM. Eternitatea libertății noastre

Ce suprafaţă are oare teritoriul libertăţii noastre? Câtă libertate respirăm în propriile noastre vieți? Câtă libertate experimentăm în propria noastră casă, în propriul ...

Amintește-ți, Amintește-ți,
când te vei rătăci din nou

Totul se petrece în propria ta Inimă, întreaga realitate, întreaga experiență a vieții. Este un adevăr care nu poate fi gândit, ci doar simțit, oricât de riscant pare acest lucru. ...

Relație și Creație Relație și Creație
realitatea curge din noi, conștient sau nu

Uneori, frica, furia, agresivitatea, auto-justificarea, adică ego, consumă toate resursele noastre de energie creatoare. Nu mai rămâne nimic pentru a împlini ceea ce ne dorim. Nu ne mai rămâne ...

Să naștem BUCURIA VIEȚII! Să naștem BUCURIA VIEȚII!

Bucuria este vindecătoare! Când simțim bucurie percepem conexiunea noastră cu aspectul exuberant din noi și ne simțim autentici. Cea mai autentică parte din noi iese la suprafață, când suntem ...

Creatorul visând, sau neasemuita poveste a cărbunelui devenind diamant Creatorul visând, sau neasemuita poveste a cărbunelui devenind diamant

Corpul nostru este energie condensată, senzațiile noastre sunt mișcări ale energiei. Emoțiile noastre sunt energie și gândurile noastre sunt energie. Ceea ce suntem este un nor de energii de diferite ...

Frica și Centrul Frica și Centrul

Suntem asemenea. Uneori îmi este dificil să mă deschid în fața acestor dimensiuni largi ale ființei, îmi este dificil să ies din identificarea cu creația mea numită gândire, din emoțiile ...