Punct rubrica Acele vechi obiceiuri ale Copilului din mine

Și transformarea lor în Autenticitate

Publicat la 22.02.2017 Comentarii

Bogdan Grigoraș

Suntem adulți, de multe ori când ne privim în oglindă asta ne spunem. Suntem adulți. Și asta deoarece suntem foarte atașați de forme, nu ne-am antrenat acea privire ageră care pătrunde dincolo de suprafața pielii, în profunzime, pentru a vedea ce se află în spatele oricărui gest, oricărei acțiuni. Ce ne motivează de fapt? Este nevoia de siguranță, conexiune cu ceilalți, conservarea zonei de confort? Ce ne face să alegem de fiecare dată o mască, un rol, ce ne face să negăm propria autenticitate? Cel care se exprimă este adultul sau copilul din noi?

Sufletul meu dorește să se exprime autentic. Autenticitate înseamnă a mă exprima în acord cu ceea ce simt în acel moment, cu ceea ce sunt. Dacă spre exemplu cineva îmi aruncă vorbe grele, jigniri sau injurii iar eu pretind că totul este în regulă și afișez un zâmbet de protocol, iar în interiorul meu fierb precum un cazan sub presiune, asta înseamnă că mă falsific. Mă cenzurez.

De ce ajungem să ne ascundem adevărul personal, de ce ne cufundăm în tăcere atunci când vrem să ne spunem părerea, de ce ne înghițim lacrimile când luăm contact cu o emoție puternică, de ce nu strigăm tare când ceva ni se pare nedrept? Și mai ales de ce alegem să ne închidem decât să rostim ce avem pe suflet?

Zilele trecute am fost martor și personaj principal într-un teatru interior de manual. Am urmărit fiecare pas, fiecare etapă a procesului de închidere – propria mea închidere – și am conștientizat faptul că există o fascinație a închiderii. Deși cunoaștem cu toții că închiderea generează durere, separare, însingurare, totuși ne lăsăm atrași magnetic, vrem să experimentăm starea de rupere de întreg. Pare că în închidere este încifrată e veche atitudine masculină, aceea de a găsi voluptate în solitudine, însă din păcate separarea generată de închidere nu este solitudine. Este o formă de creație de realitate care are la bază o gândire extrem de dezordonată. Un exemplu: când mă înfurii pe cineva nu-l mai ascult defel, nu mai contează deloc ce are de zis, mai degrabă ajung să cred scenariile catastrofice pe care le creez ad-hoc, îi interpretez și îi distorsionez cuvintele, gesturile, ce a spus și a făcut, dar și ce nu a spus sau nu a făcut. Principiul bulgărelui de zăpadă se potrivește la perfecțiune aici: plec de la un gând (care de cele mai multe ori este o interpretare personală neconformă cu realitatea), apoi acumulez alte și alte perspective care adâncesc închiderea, bulgărele crește rapid și spulberă orice urmă de conexiune, deschidere.

Tabloul devine îngrijorător în momentul în care ne dăm seama că aceste povești infantile le repetăm din nou și din nou și mai ales, iar asta este dureros, cu cei foarte apropiați. Cei pe care îi iubim cel mai mult sunt cei față de care jucăm acest dureros joc al închiderii. Ne dorim conexiunea mai mult decât orice, dorim relații conștiente – relații treze, cu potențial maxim de trăire a autenticității – și totuși nu putem refuza închiderea și astfel ne întoarcem în zona de neîncredere.

Vreau să mă deschid dar nu pot, am auzit de multe ori în workshopurile Călătoriei Inimii. Starea de închidere generează dependență? Mă atașez mai curând de suferință decât de bucurie și vitalitate? Se pare că da, vechile obiceiuri, care au fost îndelung energizate cu atenția noastră, în mod inconștient, au devenit atât de prezente în felul nostru de relaționa încât nici măcar nu ne mai dăm seama că ne falsificăm nevoile, nici măcar nu mai auzim zumzetul de fond, nemulțumirea și frustrarea de a nu fi noi înșine.

A nu fi noi înșine își are originile în copilărie. Atunci am creat aceste automatisme care intră automat în funcțiune într-un context în care este prezent stimulul declanșator. Un exemplu personal: copilul din mine a dezvoltat un mecanism inedit de a salva o situație, o persoană, de a conserva o situație sau un context familial. Când părinții mei se certau sau exista tensiune între ei mă simțeam obligat să intervin pentru a salva situația. În mintea mea eu mă simțeam vinovat și responsabil de situația tensionată, era în totalitate vina mea, chiar dacă nu îmi era deloc clar în ce fel generasem eu acea situație conflictuală. Și abordam tot felul de strategii pentru a aplana conflictul, care bineînțeles nu rezolvau problema în sine.

Acest mecanism de evitare a conflictului nu s-a limitat la anii copilăriei. El a continuat să funcționeze de fiecare dată când o situație tensionată apărea la orizont. Personajele exterioare nu mai erau mama sau tata, erau prieteni, colegi, profesori, partenerul de viață. Cadrul era diferit, însă mecanismul de reacție la situații similare a rămas același: de dragul păcii mai bine tac, de dragul liniștii mai bine ascundem sub preș natura conflictului, dar cel mai bine și cel mai bine mă retrag glorios din realitatea pe care am creat-o: o familie, o afacere, un anturaj de prieteni. Sau mai bine fug undeva departe, într-o altă țară, poate un loc unde este tot timpul soare și cald, undeva pe o insulă în Caraibe...

Incapacitatea de a suporta conflictul vine dintr-o credință că lucrurile trebuie să fie în permanență controlabile. Este o frică teribilă în spate că dacă nu este pace și armonie (deci control) atunci întreaga lume poate ajunge la disoluție. Este de asemenea o judecată destul de aspră asupra propriilor mele izbucniri furioase. Mult timp am considerat că nu este ok să mă înfurii, iar mai apoi, pe la treizeci de ani, când am intrat în contact cu literatura spirituală de duzină am început să cred că nu este deloc spiritual să îmi manifest furia căci, nu-i așa, totul este iubire, iar furia este o energie cu o vibrație foarte joasă – asta însemna din nou că sunt vinovat, că sigur am făcut ceva greșit (un păcat major chiar) care mă descalifică în ochii lui dumnezeu. De fiecare dată când mă enervam mă criticam pentru asta și mă simțeam singur, izolat, neiubit.

Mecanismele de închidere pe care le-am perfecționat în primii ani de viață până în adolescență continuă să-și exercite puterea asupra noastră și în „viața de adult”. Dar până când? Până când începem să lucrăm cu conștiența. Acest demers de lucru cu aspectele noastre copilărești este un proces de vindecare și de reconectare cu propria autenticitate. Vindecarea are legătură cu trecutul și implică destructurarea acestor mecanisme de închidere care în copilărie ne-au ajutat enorm să supraviețuim, însă care în prezent ne stau în drum, ne împiedică să creștem, să devenim adulți pe bune (adică și din punct de vedere psihologic, nu doar ca vârstă).

În ziua în care ne vom uita în oglindă și vom recunoaște copilul din noi, cel care are nevoie de această formă deosebită de atenție care este re-cunoașterea, atunci se naște instantaneu adultul. El este cel care învăluie cu atenția sa vindecătoare aspectele infantile, fără a le evalua, fără a le critica. El este cel care poate spune Nu, cu blândețe, tendinței naturale a copilului de a se închide, de a fugi de responsabilitatea vieții de adult, El este singurul capabil de a se desprinde de atașamente și de a transforma dependența de suferință în Bucuria de a trăi eliberat de orice constrângere.

Adultul conștient nu are nevoie să se justifice, nu are nevoie să pretindă atenție de la ceilalți căci energia lui nu mai este irosită în gândire compulsivă și repetitivă, nu are nevoie să țină în secret nici cele mai ascunse dorințe, nu are griji legate de ziua de mâine și nici regrete despre trecut. Un adult conștient nu va accepta niciodată o relație de iubire de teama singurătății, nu o va mai căuta pe mama sau pe tatăl său în chipul iubitei/iubitului, nu va spune Nu atunci când simte să spună Da și invers. Un adult conștient se va uita în oglindă și se va iubi la fel de mult precum un copil care nu a învățat încă să se închidă.




"Căutăm Maestrul înafară câtă vreme nu găsim încrederea în noi înșine și în Existență. Încetând căutarea, ego se dizolvă și survine miracolul Încrederii în propria noastră Creație."

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Bebeluși Deștepți Bebeluși Deștepți

Felul cum sunt trataţi copiii în primii lor ani de existenţă are o influenţă decisivă şi de durată. Fiecare transformare personală prin Conștiență schimbă Conștiența întregii lumi. ...

Respirația Holotropică Respirația Holotropică

Această carte se constituie într-un omagiu adus lui Stanislav Grof și Christinei Grof și lucrului lor de peste 40 de ani pe tărâmurile explorării Conștiinței. Respirația Holotropică a contribuit ...

Şcoala Zeilor Şcoala Zeilor

Această carte este o hartă şi un plan de evadare. Scopul său este de a vă arăta parcursul urmat de un om oarecare pentru a evada din povestea hipnotică a lumii, din interpretarea jalnică a existenţei, pentru ...

Psihologia viitorului Psihologia viitorului

Psihologia viitorului reprezintă chintesenţa operei lui Stanislav Grof şi un punct de referinţă în psihologia secolului XX. Este o carte care sparge barierele şi spulberă viziunea mecanicistă asupra ...

Iubește ceea ce este Iubește ceea ce este

De-a lungul crizei de transformare Byron Katie a căzut adânc în întunericul depresiei, străbătând calea amară a disperării, pentru ca Revelația să survină brusc, într-o dimineață ...

Workshopuri relevante

Atingere Terapeutică Integrală Atingere Terapeutică Integrală
”Orice vindecare este o vindecare a trecutului, a închiderii, a separării, a singurătății dureroase pe care am trăit-o cândva. Corpul este trecut condensat. Dar Prezența este sfârșitul ...

Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente
Lucrul cu stările extinse ale Conștiinței este pentru viața de fiecare zi. A fi conștient este a percepe mai profund și mai rafinat realitatea vieții. Un nou grad de Conștiență permite o noi moduri de ...

Respirația Inimii Respirația Inimii
Respirația Inimii este o aplicație dinamică a lucrului cu starea de Prezență, o meditație în mișcare care conduce foarte rapid la expansiunea conștienței și permite conectarea voluntară cu orice ...

Meditație Activă și Shaking Meditație Activă și Shaking
Meditația Activă – Body-Shaking este o formă de energie care aprinde corpul, îl trezește la viață. Această „medicină” (cum o numesc unele culturi băștinașe) – body-shaking – ...

Dansul Inimii

Articole pe aceeași temă

Dezghețarea Dezghețarea
Un moment potrivit pentru eliberarea din Labirint

Disconfortul mental sau emoțional, relațiile cu ceilalți care devin dureroase, aplatizarea iubirii și sentimentul lipsei de sens, absența bucuriei de a trăi și impresia că nu putem face nimic - toate acestea ...

ACUM. Eternitatea libertății noastre ACUM. Eternitatea libertății noastre

Ce suprafaţă are oare teritoriul libertăţii noastre? Câtă libertate respirăm în propriile noastre vieți? Câtă libertate experimentăm în propria noastră casă, în propriul ...

Ascultarea și dizolvarea durerii Ascultarea și dizolvarea durerii

Ascultarea este o atitudine și declanșează un miracol interior, o transformare care nu este posibilă altfel. Una dintre cele mai extraordinare aplicații ale ascultării se referă la dizolvarea durerii, fie ...

Formele transformarii interioare  - Adevar, Iubire, Libertate Formele transformarii interioare - Adevar, Iubire, Libertate

Realitatea noastră este creată în funcţie de cine credem că suntem. De identitatea pe care ne-o asumăm. Trăim adevărul, iubirea şi libertatea acelei identităţi. Transformarea interioară este lărgirea ...

Creația Conștientă de Realitate Creația Conștientă de Realitate

De unde fascinația iluminării? De unde fascinația maestrului, a vindecătorului, a shamanului, a celui cu puteri ”supranaturale”? Totul este despre creația de realitate. Am vrea să creăm propria ...

Despre granițe și Libertate Despre granițe și Libertate

De multe ori ai crezut că nu poți depăși o limită. De exemplu care este toleranța ta la durere? Cât de relaxat(ă) poți rămâne atunci când durerea fizică este prezentă în viața ...

Împărăția lui Dumnezeu este pe Pământ Împărăția lui Dumnezeu este pe Pământ

Ce facem atunci când suntem puși față în față cu durerea provocată de actele inconștiente ale acelora care acționează din orbire, din prostie, din nebunie, din răutate?... Care este atitudinea ...

SEVATI SEVATI

Am adus ceva proaspăt în această lume în care vorbim prea mult despre spiritualitate și trăim prea puțin din ea: EXPERIENȚA. A trăi dimensiunea spirituală a ființei noastre este, calitativ, ...

Cine crezi că ești? Cine crezi că ești?
Depinde de cât de profund poți percepe realitatea

Măiestria este aceea de a trăi la anvergura și profunzimea propriei revelații despre realitate. Au existat dintotdeauna mijloace de tot felul pentru a extinde percepția asupra realității, de a ieși din ...

Curățenie. Curățenie.Curățenie Curățenie. Curățenie.Curățenie
În corp, gândire, viziune

Visuri noi, experiențe noi, relații noi, nu au cum intra în viețile noastre dacă tot spațiul este ocupat cu vechi, cu lucruri de care doar credem că „poate mai avem nevoie de ele cândva”. ...