Dana Cristian Lar

Aleg să încep a scrie despre ură, chiar dacă este un cuvânt atât de evitat, atât de închis şi împachetat în diverse forme, proprie fiecărui individ, atât de negat şi neasumat încât nu putem recunoaşte în violenţă şi în orice formă de luptă, fie ea şi pentru pace, ura şi furia noastră. Poate părea şocant, dar cu adevărat şi eu am fost şocată să descopăr în mine ura, cu rădăcini adânci înfipte în inconştientul personal şi colectiv deopotrivă. Mi-am creat această oportunitate, de a o aduce în lumina conştienţei, în Şcoala Maestrului Interior, la Modulul Autenticităţii şi Creativităţii ce-a început în urmă cu două săptămâni. Este o cale uneori dificilă şi prea puţin plăcută, sau deloc, dar cu siguranţă vindecătoare şi profund integratoare a întunericului interior atât de blamat încât mormane de gânduri, idei, dogme, regului, tipare de convieţuire culturale şi sociale mă forţează să-l ascund, să-l închid şi să-l acopăr tot mai mult.

A răsărit din negarea vieţii, a lumii în care trăim; câţi dintre noi ne dorim o lume mai bună? eu îmi doream o lume  mai bună. De ce? pentru că pare că asta nu este bună şi că n-are de-a face cu  mine, sau eu nu mă Regăsesc în ea, nu mă Recunosc în ea. Cum aş putea să mă Recunosc într-o lume în care este atâta luptă (în politică, la joburi, în sporturi), atâta violenţă, războaie şi atâta minciună în jurul meu?

Am mers mai adânc şi-am înţeles că această negare este de fapt ură, faţă de viaţă şi de lume, ascunsă şi adânc ferecată pentru a nu o lăsa să se vadă, fără să ştiu că cu cât mai mult o ascund, cu atât aloc, canalizez mai mult din energia mea pentru a o menţine ascunsă, şi cu atât mai mult mă mint pe mine însămi.

Am coborât mai adânc în hăurile întunecate ale propriei Fiinţe, şi am descoperit momentul în care am trăit profund separarea de mamă, odată cu naşterea surorii mele. Această separare mi-a provocat multă durere, apoi durerea am transformat-o inconştient în furie şi mai apoi furia în ură faţă de propria mamă, iar în final faţă de mine însămi. În mod sincronic trăirile mele se petrec în acelaşi timp cu citirea cărţii „Călătoria Eroinei – Femeia în căutarea reîntregirii” de Maureen Murdock, în care mă regăsesc: „Arhetipul mamei are doi poli de exprimare: Marea Mamă, care întruchipează grija nesfârşită şi protecţia şi Mama Cumplită, care reprezintă îngheţarea , sufocarea şi moartea. Aceste modele arhetipale sunt elemente ale pishicului uman care se formează ca răspuns la perioada de dependenţă din copilărie”.

Acel moment mi-a colorat tabloul întregii vieţi, iar momentul în care am recunoscut ura îndreptată către propria-mi persoană, a fost momentul de vindecare şi integrare. Am pătruns în negarea şi ura faţă de trupul meu de pământ, faţă de corpul meu de femeie, faţă de feminitatea mea, cu rădăcini adânci în inconştientul colectiv şi transpersonal.

Acum în timp ce scriu, simt Separarea la un nivel foarte profund între feminitate şi masculin,  între uman şi divin. Iar ura derivă din această Separare: din „păcatul primordial al lui Adam”,  separarea uman şi divin şi din „ împingerea către păcat a Evei”, separarea feminitate şi masculin. Câtă vreme nu Recunosc în mine această ură şi separare, pentru a o putea vindeca şi integra, n-am cum să simt IUBIREA în deplina ei vastitate, omniprezenţă şi omnipotenţă. Iar Iubirea derivă dintr-un simţământ profund a lui ÎMPREUNĂ. Câtă vreme mă tem să cobor, în mod conştient, în labirintul static şi întunecat al separării, n-am cum să pot accede la armonia curgătoare şi luminoasă a lui ÎMPREUNĂ.

IUBIREA şi ura, delimitate de o graniţă foarte fină, aproape imperceptibilă, generate de atitudinea deschisă sau închisă faţă de mine însămi, faţă de cel de lângă mine, faţă de situaţii, faţă de realitate, faţă de Viaţă în ansamblul ei.

Ura  şi IUBIREA, o singură energie şi dualitatea manifestării ei: una condensată şi fixată în forme şi cu o singură culoare, cealaltă liberă, curgătoare, strălucind în miriade de culori. Prima este lumea în care trăim, cea de-a doua Lumea pe care O Putem Crea Împreună, începând cu mine însămi.

Cu IUBIRE am scris, şi ÎNCREDERE în CREAŢIA CONŞTIENTĂ ÎMPREUNĂ!

Dana