Calea Maestrului Interior

Punct rubrica De la meșter la maestru

Mitul creatorului Manole

Publicat la 10.03.2017 Comentarii

Ioan Manole

Egoul nu trebuie și de fapt nu poate fi distrus. Egoul nu poate fi dizolvat. Egoul este maestrul netrezit. Este meșterul care nu știa ca e un maestru. Dacă Sinele conștientizează că este totul, oare nu include și hulitul Ego? Dacă Sinele se revelează, din ce oare dacă nu din Ego? Din neant? Și doar prin ”moartea” Ego-ului, care pentru unii căutători devine scopul acțiunilor?

O altă perspectivă asupra Egoului

Egoul este creat din iubire, egoul simte iubire, nicidecum frica de dizolvare, de moarte. Se ancorează în armura cavalerului, al paznicului ce își arogă perpetuarea funcției sale. Satisfacții mărunte îi permit continua augmentare, ocrotitor al unui inimi abandonate în faza embrionară, sub umbrela unei protecții nejustificate, depășite de timp. Prima revelație se constituie într-o ucigătoare fisură, lăsând să se scurgă prin armura penetrată sentimentele divine denaturate în emoții putrede, măreția înnăscută turnată în cupele de tinichea ale competiției.

Egoul creează separare ca instrument de supra-protecție. Oare pe cine protejează?

Epifania meșterului Manole

Epifania călătorește spre Manole pe cale onirică, visează calea ritualică a creației ca izbăvire din divagațiile sisifice ale talentului său. Ochiul interior se trezește și Egoul, Meșterul abordează din nou calea separării în încercarea de a nu fi el acela numit să plătească tributul mănăstirii perfecte – inima sa Ana.

Manole simțise întotdeauna că dizolvarea separării ar ucide-o, împingând-o în afara lui dintr-un acces de copleșire în fața seraficității ei, de retragere în cuibul putrezit al neobservării propriei virtuți. Iubirea lui îl condusese spre o protecție izbăvitoare și totodată limitativă.

Manole invocă stihiile cerului și pământului să pună opreliști în calea Anei, principiul lui feminin, delicatețea, Luna, bucuria. Meșterul Manole se teme de integrarea Anei, să nu îi zdrobească gingășia cu duritatea lumii reale, o lume a comparației, a concurenței...” Și Manole zece/ Care-i si intrece”, în care bărbații asudați se zbat pentru a ridica „Manastire nalta/ Cum n-a mai fost alta”.

Ana este blândețea, abandonul, femininul, ființarea într-o înfruntare a opreliștilor puse sacrificiului, intuind mult mai sensibilă finalitatea uniunii cu masculinul, meșterul, bărbatul care face, puterea care acționează.

Transformarea meșterului debutează cu zidirea Anei, un avans maiestuos care permite Creația - mănăstirea supremă, arta perfectă, obsesia creației care permite pe moment amnezia sacrificiului în contemplarea perfecțiunii – cu prețul durerii absolute, o prăbușire brutală a maestrului încă netrezit în abisurile pierderii.

Privindu-și Lumea de pe acoperișul creației sale, Manole – încă meșter cu ochii tânjind la trezire – agoniza la distanța de un atom de bucuria creatorului. Dacă înainte nu cunoscuse bucuria, măcar avusese parte de satisfacții, efemere ca bătaia din aripi a fluturelui, emoție ahtiată să-și caute sora geamănă – blazarea, urmată de noi căutări, băltite între zidurile mucegăite ale gândurilor.

Acum se recunoștea ca o bataie din palme cu mâna cea mai fină îngropată. Lumea se schimbase, Zeița vieții nu mai era, prima revelație se dusese, intuițiile secau adunate în fântâna egoului maturizat cu veleități de Sine; epifaniile pe care nu le faci reproductibile pentru ceilalți se transformă din autonomie în destin înlănțuit:

”Am ajuns să blestem clipa în care am gustat abrozia zeilor, privind apoi hipnotizat numai în sus, uitând că revelațiile nu mi s-au dat pentru a zbura singur; că fiecare aripă ce crește sub privirea mea îmi mai îmbogățește cu o pană propriile aripi; că bucuria mea la fiecare epifanie este măruntă față de extazul celor ce mi-au supravegheat ieșirea din găoace, care mi-au urmărit primul fâlfâit și mi-au domolit căderea.”

Înrădăcinarea intuițiilor-imboldul maestrului exterior

Vodă, aspectul exterior al maestrului, dărâmă schelele, unicul fir care îl desparte pe Manole de pasul primordial, inevitabil și totuși suspendat altfel pentru eternitate.

Imboldul principelui ”crud” – adevărat maestru zen – destramă cercul infinit al labirinturilor născute din dorința ciclică înfometată după o creație „alta manastire/ pentru pomenire/ mult mai luminoasa/ si mult mai frumoasa”. Divinitatea însăși nu era capabilă să mai creeze ceva după sacrificiul Anei.

Creația lui Manole își atinsese nemărginirea, era perfectă, rotundă, rugăciunea luminii, fără cusur, fără nimic mai presus, neasemuită.

Vodă i-a evaporat iluzia opțiunilor, urma zborul. Ultima graniță.

Sacrificiul uman izvora pentru ca privirea reînnoită să ardă separarea percepută, revelând zidurile mănăstirii ca fiind ale labirintului creat din iubire de meșter pentru a o ascunde pe zeița, delicatețea, sufletul lui.

De la tortura pierderii la bucuria regăsirii, Ana irumpe din arhitectura destrămată a meșterului, călcând grațioasă peste zidurile ruinate, îmbrățișându-și puterea. Grația și forța se împletesc, maestrul Manole dizolvându-se la sânul Anei, principiul pe care îl ocrotise neștiindu-se învăluit la rându-I în iubire.

Ritul Anei se dezvăluie ca trecere în cuplul Ana-Manole, împreună-creatorii, ei înșiși o creație perfectă.

Ioan




"Inima unui om cuprinde tot ceea ce există, doar că am uitat cum să percepem acest lucru. Călătoria Inimii este procesul interior de reamintire a acestui adevăr și trăirea lui"

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

ELIBERAREA DIN FRICĂ ELIBERAREA DIN FRICĂ

  Cine a cercetat mai adânc profunzimile sufletului ştie că nu ura ci frica este opusul iubirii. Frica, ca închidere în sine, ca zid ridicat în jurul unui eu mic, limitat, neputincios, ...

Psihologia viitorului Psihologia viitorului

Psihologia viitorului reprezintă chintesenţa operei lui Stanislav Grof şi un punct de referinţă în psihologia secolului XX. Este o carte care sparge barierele şi spulberă viziunea mecanicistă asupra ...

Tarotul Mitologic Tarotul Mitologic

Mai mult decât o carte și mai mult decât un set de cărți de joc, Tarotul Mitologic este un instrument de sondare a adâncurilor Conștiinței umane, este o cheie magică a marilor porți către ...

Călătoria ultimă Călătoria ultimă

Nu există moarte, căci viaţa este un atribut a tot ceea ce există în Univers, nu există un sfârşit al Fiinţei, pentru că Fiinţa este eternă iar moartea nu este decât o Transformare ...

Fluturele Negru Fluturele Negru

Prin această carte, doctorul Richard Moss ne lansează, pentru fiecare dintre noi, o invitație către SCHIMBARE, consacrându-ne viața Vitalității Radicale prin Întregirea Ființei care suntem.Transformarea ...

Workshopuri relevante

Programul educațional Briza Programul educațional Briza
  Este o abordare integrală a ceea ce numim educație, care are în vedere nu numai acumularea de informație și dezvoltarea structurilor mentale, ci Ființa umană în integrum. Vizează conștientizarea, ...

Atingere Terapeutică Integrală Atingere Terapeutică Integrală
”Orice vindecare este o vindecare a trecutului, a închiderii, a separării, a singurătății dureroase pe care am trăit-o cândva. Corpul este trecut condensat. Dar Prezența este sfârșitul ...

Astrologie Arhetipală Astrologie Arhetipală
Ştiinţă şi artă, cunoaştere raţională si simbolism deopotrivă, Astrologia poate fi de multe ori ascunsă raţionamentului logic, dar rămane mereu transparentă intuitiei şi percepţiilor survenite prin ...

Dansul Inimii

Practica Prezenței Practica Prezenței
Practica Prezenței Experiența Prezenței este fundamentul întregului parcurs în Școala Maestrului Interior și baza întregului lucru cu stările extinse ale Conștiinței în scopuri de ...