Punct rubrica Paradoxul alegerii și Maestrul

Publicat la 26.04.2017 Comentarii

Bogdan Grigoraș

Nimeni nu este profet în țara lui, se spune. Este desigur vorba despre cineva autentic, care chiar are ceva de spus! Esență, nu formă goală împachetată în ambalaj corporatist. Cineva care nu vrea să convingă pe nimeni de nimic, totuși are ceva important de spus. Important în primul rând pentru el însuși, și cum suntem toți umani, cu toții navigăm în aceeași barca, acele cuvinte pot avea greutate și pentru altcineva. Acele cuvinte pot mișca și inimile altor oameni. Acest lucru se poate petrece chiar acum când citești aceste rânduri, ceva se poate stârni în adâncul inimii tale.

Avem o tradiție noi românii în a ne exila geniile sau a-i cataloga drept nebuni (vezi cazul Eminescu), avem o istorie în a ne omorî liderii, avem o tendință spre a ne declara neputincioși și a ne plânge de milă! Ceilalți sunt mereu de vină pentru dramele noastre, noi nu purtăm responsabilitatea mizeriei în care ne conplacem. Tot ce este de import este valoros, tot ce se naște aici la noi este pleavă.

Nu m-am născut întâmplător în România. O mare parte din procesul meu de transformare este îndreptat către a spulbera această tendință, de a-mi demonstra cu orice ocazie că nu pot. Am crezut și eu, precum cred mulți români, că valoarea adevărată este înafara tării, că de acolo vine puterea și modelul de viață de succes. Am crezut în această idee asumată colectiv, în mod tacit, că noi suntem prea slabi pentru a ne creiona destine mărețe. Din acest motiv când apare câte un sportiv valoros precum Hagi sau Simona Halep, Nadia sau Ilie Năstase, avem tendința de a-i idolatriza și de a-i transforma în zei. Suntem foarte puțini obișnuiți cu succesul și cu măreția ființei încât aceste momente ne izbesc cu brutalitate de pragul de sus, amintindu-ne de adevărata noastră valoare.

Cârcotași însă se găsesc pe toate drumurile, mai ales în România. Am văzut pe mulți care preferă mai degrabă să denigreze aceste modele românești ale succesului, exploatând orice slăbiciune a omului din spate, cel care creează, cel care asudă și de multe ori face sacrificii imense pentru a trece peste tendința de a renunța, acea forță gravitațională imensă care poate fi învinsă doar de către eroi. Cei care stau pe margine și fluieră pe stadioane nu au transpirat niciodată pentru o bucată de pâine, pentru mulți este mai la îndemână cerșitul. Desigur, este vorba despre tendința noastră de a ne întoarce mereu înapoi în cocina cu care ne-am obișnuit. Este eșecul unor generații călite în oțelăriile comuniste de a-și imagina o lume în care oamenii să emane Bucuria de a trăi.

Cred că Bhutan este singura țară din lume care măsoară succesul în Fericire. Venitul intern brut al bhutanezilor este măsurat în bucurie, jovialitate, iubire, în gânduri frumoase și respect reciproc autentic. Indicatorul economic al țării se numește Fericire Națională Brută. Această realitate pare foarte îndepărtată în cazul nostru, dar nu numai al nostru, Bucuria este o stare cvasi-nesemnificativă pentru multe țări capitaliste. Pare că noi cei din vest nu vom ajunge niciodată acolo.

Și tot aștept să se întâmple ceva, și tot aștept să se schimbe ceva în țara asta... sunt cuvinte pe care le aud cam peste tot. Mă aștept să se schimbe clasa politică, mă aștept ca instituțiile statului să fie mai operative, să stau mai puțin la cozi pentru plata impozitelor, mă aștept ca pădurile țării să nu mai fie tăiate într-un mod barbar. Mă aștept să văd mai puține gunoaie prin pădurile patriei și mai mult respect pentru aerul pe care îl respirăm în marile orașe. Mă aștept să văd mai puține mașini în centrul capitalei. Mă aștept la o atitudine mai umană din partea corporațiile, căci toți încearcă să mă convingă să cumpăr ceva, ceva ce nu am nevoie (mai multe minute naționale, un computer mai performant, haine mai arătoase, asigurări mai valabile pentru viitorul meu incert, acțiuni sau alte titluri de valoare). Despre unele produse nu știu mai nimic, știu doar că se tranzacționează la bursă sau pe piața valutară, sunt informat cu o voce seacă și exaltată că mă pot îmbogăți peste noapte, că există fonduri de investiții sigure care îmi garantează fericirea financiară. Pentru ce toate astea, mă întreb? Desigur pentru a-mi cumpăra mai apoi o casă mai mare, care consumă mai mult, o mașină mai mare care consumă mai mult, o asigurare pentru toate bolile care există pe acest pământ și pentru toate tipurile de accidente, incendii, inundații sau alte calamități naturale.

Cu timpul am înțeles ceva major. Dacă nu știu în permanență ceea ce îmi doresc cu adevărat mă pot pierde în această junglă a alegerilor imperfecte, a produselor care nu mi-au trebuit niciodată dar de care mă simt atras pentru că cineva iscusit reușește să mă convingă că această nevoie este reală. De multe ori acel cineva sunt chiar eu, cel care mă conving pe mine să cumpăr de trei ori mai multe produse din supermarket decât îmi doream atunci când am intrat pe ușă. Tot în aceste magazine uriașe, care nu ne fac niciun serviciu major, ci mai degrabă ne invită să ne împrăștiem energia vitală în mii și mii de cioburi, ne confruntăm cu paradoxul alegerii (paradox of choice): am de ales între zece tipuri de pastă de dinți, treizeci de tipuri de biscuiți glazurați, cincizeci de produse de curățat, douăzeci de feluri de conserve de pește, toate având atribute și calități sensibil identice, poate doar un aspect mărunt să facă diferența. Alegerea devine dificilă, din nou, dacă nu știu ce vreau și dacă nu rămân ancorat în ceea ce vreau. Alegerea devine un paradox pentru că deși am la dispoziție mai multe variante de alegere îmi este mai greu să fac alegerea.

Care este legătura între paradoxul alegerii și exilarea geniilor, între clasa politică decrepită și profețitul în țara mea? Care este legătura dintre lenea noastră ancestrală de a face schimbarea, de a ne asuma puterea și invazia informațională a marketingului instituționalizat? Cine este cel care încearcă să mă convingă că am nevoie un smartphone 4g pentru a telefona mamei într-un sat pierdut prin munții României? Nu cumva sunt chiar eu cel care mă conving de toate acestea? Toate acestea sunt fațete ale realității românești, cea în care trăim, realitate la care contribui în felul meu cu fiecare respirație, cu fiecare gând pe care îl emit. Și cu toate astea, deși noi toți creăm împreună această realitate  colectivă, fiecare în felul său, tot noi suntem cei care resping realitatea și apoi o judecăm cu toții, fără a ne da seama că suntem profund atașați de această morișcă, de acest fel de a crea realitate, de acest cerc vicios și acest mod de a nu ne asuma responsabilitatea de fapt.

Respingerea realității, judecățile pe care le emitem și în care credem cu totul, precum și atașamentele de anumite obiceiuri sunt inamicii noștri în calea construirii unei vieți mai luminoase, mai abundente, mai bucuroase. Mai multă Bucurie, aud în fundal mereu și mereu, ca un strigăt al propriei mele inimi, a cărei vibrație conectată profund cu ritmurile naturale, se pierde în întunericul ființei, în uitare, izolare. Abandonată de către mine, creatorul inconștient, prea ocupat cu milioanele de alegeri pe care le am de făcut într-o zi obișnuită, zi care poate trece fără ca eu să fi observat măcar soarele pe imensitatea albastră de deasupra, inima mea continuă să mă strige din adâncurile ce par întunecate, căci lumina conștienței mele nu pătrunde până acolo.

Și ajungem din nou în punctul central al acestei scrieri. Ce contează cu adevărat pentru mine? Dar pentru tine? Ce este cu adevărat important, care să merite atenția ta, energia ta? Atenția este cea mai sacră formă de energie, de aceea chiar acum aruncă o privire în inima ta și ascult-o, pentru câteva respirații. Inima este mesagerul, ea ne șoptește în permanență adevărul despre noi. Eu simt că acum suntem pregătiți să integrăm această revelație despre ceea ce suntem și ceea ce ne dorim cu adevărat.

Adevărul este că ceasul e târziu, nu mai putem aștepta să se întâmple ceva. Pentru planetă, dar mai ales pentru noi în primul rând. Niciodată în istoria umanității lucrurile nu s-au întâmplat de la sine, dumnezeu cel atotputernic care este sus în ceruri nu a trimis  omenirii un mesia sau un salvator, pentru simplul motiv că uitase că nu mai era doar sus, în ceruri, ci era și aici pe Pământ, același dumnezeu atotputernic. La fel cum uităm de inima noastră, de singura alegere care contează cu adevărat, la fel cum uităm de puterea noastră de creatori cu drepturi depline. Acum nu este doar momentul reamintirii, este momentului unui gest în acord cu Alegerea, marea alegere de a inspira libertate și de a expira bucuria creației conștiente.

Bogdan




"Calea Maestrului Interior este calea regală a percepției integrale a Realității. Este calea Conștienței, care schimbă complet raportul cu noi înșine și cu întreaga experiență numită Realitate."

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Respirația Holotropică Respirația Holotropică

Această carte se constituie într-un omagiu adus lui Stanislav Grof și Christinei Grof și lucrului lor de peste 40 de ani pe tărâmurile explorării Conștiinței. Respirația Holotropică a contribuit ...

Anam Cara Anam Cara

Frazele acestei cărți nu aparțin lui John O’Donohue, el este doar un aspect, scribul încarnat al acestei curgeri, ci Sufletului său, cel conștient de conexiunea profundă cu tot ceea ce există, ...

Psihologia viitorului Psihologia viitorului

Psihologia viitorului reprezintă chintesenţa operei lui Stanislav Grof şi un punct de referinţă în psihologia secolului XX. Este o carte care sparge barierele şi spulberă viziunea mecanicistă asupra ...

Ne putem lua rămas-bun de mai multe ori Ne putem lua rămas-bun de mai multe ori

Ultima carte a lui David Servan-Schreiber. După 19 ani în care a reprezentat speranţa tuturor acelora care se confruntă cu cancerul, autorul celebrelor „Vindecă” şi „Anticancer”, ...

CÂND IMPOSIBILUL DEVINE POSIBIL CÂND IMPOSIBILUL DEVINE POSIBIL

Trecând peste teama de a fi ridiculizat de colegii de breaslă, peste teama inerentă oricărui cercetător care îndărzneşte să iasă din tiparele rigide ale paradigmei materialiste, cu o superbă ...

Workshopuri relevante

Atingere Terapeutică Integrală Atingere Terapeutică Integrală
”Orice vindecare este o vindecare a trecutului, a închiderii, a separării, a singurătății dureroase pe care am trăit-o cândva. Corpul este trecut condensat. Dar Prezența este sfârșitul ...

Programul educațional Briza Programul educațional Briza
  Este o abordare integrală a ceea ce numim educație, care are în vedere nu numai acumularea de informație și dezvoltarea structurilor mentale, ci Ființa umană în integrum. Vizează conștientizarea, ...

Dansul Inimii

Respirație Holotropică Respirație Holotropică
Respiraţia Holotropică este un instrument simplu şi puternic de  cunoaştere, prin experienţă directă, a adevăratei naturi a propriei noastre Fiinţe şi a Realităţii. Cuvântul ”holotropic” ...

Respirația Inimii Respirația Inimii
Respirația Inimii este o aplicație dinamică a lucrului cu starea de Prezență, o meditație în mișcare care conduce foarte rapid la expansiunea conștienței și permite conectarea voluntară cu orice ...

Articole pe aceeași temă

Încetinește ritmul și găsește-ți centrul Încetinește ritmul și găsește-ți centrul

Inspiră adânc, de câteva ori, înainte de a începe să citești aceste rânduri, și adu-ți aminte să expiri la fel de profund. Găsește-ți, în interiorul tău, centrul liniștii ...

Nunta, la mijloc de călătorie Nunta, la mijloc de călătorie

Luna martie ne aduce sfârșitul iernii și ne promite primăvara. Acest început de martie, la mine este cu mare bucurie și cu multă recunoștință pentru tot ceea ce trăiesc în aceste zile. ...

2015 - Conștiență și Compasiune 2015 - Conștiență și Compasiune

Capcana negării dimensiunii liniare a realității. Experiența (umană) nu este o iluzie. A fi conștient înseamnă a percepe/a simți. Frica de durere și confuzia între Compasiune și milă. Vindecarea ...

Ce vrem, de fapt? Ce vrem, de fapt?

În această dimineața cu soare, aici la București, m-am pornit într-o aventură alături de trei ființe dragi inimii mele. Ne-am bucurat de soare – deși era cam rece afară – și de a ...

Privirea pe centru Privirea pe centru
în acest portal de Lună Nouă

Schimbare. Curgere. Tranziție. Ceva lăsăm. Ceva nou se naște. Creăm echilibru, născut din liniștea regăsită înlăuntrul nostru. Creăm echilibru, născut din încrederea redobândită în ...

Darul Călătoriei Inimii Darul Călătoriei Inimii

Oprește-te un moment din alergarea gândirii chiar acum, în vreme ce citești aceste cuvinte, stai pe loc, adună-ți Atenția în piept și simte ce se petrece acolo, senzațiile, căldura, formele ...

Viața ca Inițiere Viața ca Inițiere
O abordare pragmatică a crizelor din viețile noastre

Crizele din viețile noastre sunt momente fundamentale de transformare. Ne pun față în față cu alegerile noastre mai vechi, cu moduri de gândire, emoție, atitudine și relaționare. Ele ajung la ...

Despre granițe și Libertate Despre granițe și Libertate

De multe ori ai crezut că nu poți depăși o limită. De exemplu care este toleranța ta la durere? Cât de relaxat(ă) poți rămâne atunci când durerea fizică este prezentă în viața ...

Singuri în Paradis Singuri în Paradis

Nu o să uit niciodată gustul, mirosul otrăvitor al bolii. Puteam simți suferința tuturor femeilor care, vreodată, se îmbolnăviseră de cancer de uter, de ovare, de sân, și puteam vedea cu claritate ...

Setea Setea

Un fel de tânjire interioară după ceva nedeslușit, un fel de dor arzător, de gol care se cere umplut, o memorie care-și caută amintirile și nu le găsește. Sentimentul că mai e ceva dincolo de platitudinea ...