Fiecare copil vine în această lume cu daruri unice. Aceste daruri sunt talanţi valoroşi de care el se va folosi pentru a-şi crea Viaţa aşa cum a visat-o.De la prima respiraţie în corpul său plăpând, de la primul scâncet, de la prima privire, prima mişcare, prima atingere, va încerca să spună: iată-mă! sunt aici, mic dar curajos şi dornic să-mi trăiesc propria aventură. Vreau să explorez această lume, vreau să gust joaca şi bucuria, vreau să te cunosc, să te simt, să te ating, vreau să creez şi să împărtăşesc cu tine ceea ce Sunt.

Viaţa lui este o pagină albă, nescrisă încă. O va umple cu tot ceea ce îşi va imagina, gândi, visa şi manifesta în această călătorie. Va găsi aici multitudini de oportunităţi care îl vor ghida în această experienţă. Va cunoaşte alţi copii la fel ca şi el curioşi şi entuziasmaţi de ceea ce se întâmplă în jurul lor. Va fi fascinat de mişcare, de culori, forme, de zâmbetele celor din jur, de priviri, de cerul albastru, de soare şi nori, de vânt şi furtună, de vocile oamenilor, de sunete şi muzică, de zborul păsărilor, de ape şi de propria lor Repiraţie. Va simţi magia jocului şi bucuria pură de a FI. Pentru mulţi dintre copii  primii ani din viaţă sunt cu adevărat magici. Se simt iubiţi, îmbrăţişaţi, conţinuţi şi în siguranţă. Viaţa lor chiar este Bucurie.

Lumea în care vine copilul e de mult pregătită să-l primească. A creat anticipat pentru el tot soiul de tipare, credinţe, roluri şi mentalităţi, bine organizate, bine structurate în aşa fel încât noul sosit să nu rămână pe dinafară. Reperele sunt standard, au rădăcini înfipte adânc în trecutul îndepărtat al miilor de generaţii . Sunt prinse în mentalitatea părinţilor a bunicilor a rudelor şi a societăţii în care trăim. Până să-şi dea seama că în această lume nu prea e loc pentru visele lui, copilul e deja îmbrăcat şi obligat să se ajusteze, să se conformeze acestor standarde.

Cu totul altceva şi-a imaginat el despre această aventură. Altceva a visat atunci când şi-a dat drumul în această misterioasă experienţă. Totală încredere în această lume, totală încredere în părinţii pe care şi i-a ales, totală încredrere  că ei îl vor ajuta să crească, îl vor simţi şi il vor conţine cu o iubire autentică. A fost convins că vor vedea în el imensul potenţial cu care este înzestrat. 

În adâncul său orice copil ştie că are ceva unic şi preţios de oferit acestei lumi.                                                                                                                                               Unde e acel loc în care eu pot să cresc şi să mă manifest aşa cum Sunt? Cine mă aude cu adevărat astăzi, cine mă simte, cine ştie să mă asculte cu inima, cine mă priveşte şi mă vede aşa cum sunt?

În loc să trăiască în curiozitate şi  bucurie,  copilul este aruncat de la cea mai fragedă vârstă în luptă. Foarte devreme descoperă că nu e destul de bun aşa cum este, este invitat la competiţie este comparat cu  ceilalţi care se pare sunt mai buni decât el, e obligat  să creadă în acel trebuie să demonstrez altora că pot.

Câţi dintre părinţi de astăzi, sunt capabili să vadă darurile unice în  copii lor, câţi dintre ei cred cu adevărat în potenţialul şi puterea lor de creaţie, câţi cred cu adevărat în visele, originalitatea şi unicitatea acestora?

Suntem străini de noi înşine, de ceea ce suntem şi nu ştim niciodată cu adevărat ce ne dorim. Poate de aceea nu-i putem vedea, simţi şi auzi pe ceilalţi. Nu ne  vedem propria frumuseţe şi nu putem să o vedem nici pe a lor, şi dacă nu mă văd, nu mă accept pe mine aşa cum sunt cum pot pretinde că-i pot vedea pe ceilalţi aşa cum ei sunt?

Vrem  mereu altceva, mai mare, mai bun, mai grozav.  Alergăm continuu, să facem, să acumulăm cât mai mult şi aproape orice. Vrem când una când alta. Zi şi noapte, lună de lună, an de an, vieţi după  vieţi procedăm la fel, mereu la fel. Când credem că nu mai putem aştepătăm ca ceva să se întâmple de la sine. Ne rotim continuu pe raza  aceluiaşi cerc, pe acelaşi nivel. Până când? Aceasta atitudine reflectă lipsă de coeerenţă a propriilor trăiri şi o lume interioară emoţională haotică. Iată ce fel de lume oferim ca model de cele mai multe ori, copiilor de astăzi fie că suntem părinţi, bunici, profesori sau educatori.

Ştim cu toţii că din ce în ce mai mulţi părinţi sunt în dificultate în a oferi copiilor o educaţie sănătoasă şi adevărată. Programele de ştiri, internetul, presa etc  ne oferă zilnic cazuri de acest gen. Mii de profesori şi părinţi  astăzi nu mai ştiu cum să relaţioneze şi să interacţioneze cu copii. La rândul meu, mult timp am fost focusată pe a găsi tehnici şi metode care să mă ajute să transform copii, cu care lucrez, în copii cuminţi şi ascultători, aşa cum am fost eu. Într-o zi însă am înţeles că nu copii trebuie transformaţi ci eu însămi am nevoie să mă transform în relaţie cu ei. Am învăţat să mă ascult pe mine şi nevoile mele iar apoi am ştiut  să-i ascult şi să-i privesc cu adevărat şi pe ei. Eu adultul de astăzi am avut nevoie să lucrez mai întâi cu mine, să dau deoparte perdeaua tiparelor în care  am crescut, să aduc claritate asupra rolurile pe care le joc zi de zi, creând astfel, altfel de relaţii autentice, deschise şi armonioase.

Sistemul educaţional de astăzi este creat pe vechile tipare, pe acea incoerenţă emoţională pe care o trăieşte fiecare persoană implicată în acest macro proces. Îndiferent ce rol joci în această creaţie numită educaţie/şcoală aduci cu tine ceea ce tu eşti, ceea ce tu trăieşti înlăuntrul tău. Poate că acasă eşti părinte şi la job eşti dascăl, relaţiile pot fi tensionate în ambele sensuri simţindu-te  în dificultate în ambele roluri.

Pentru a schimba şi transforma relaţiile cu copii e nevoie ca fiecare să arunce mai întâi o privire sinceră  în propriai viaţă. Oferă-ţi timp şi stai faţă în faţă cu tine. Ce gândeşti despre tine, unde sunt visele tale, cât mai crezi în ele? Te simţi cu adevărat liber în interiorul tău? Dar în relaţie cu ceilalţi? Ce faci când eşti plin de nelinişte,  îngrijorare şi frică? Ştii să te asculţi, îţi oferi timp şi spaţiu ţie însăţi sau eşti mereu în goana lui “a face”?  Când eşti copleşit şi asaltat de cereri iar cei din jurul tău par să nu te audă, ce faci? Ştii să-ţi asculţi nevoile, să-ţi îndeplineşti dorinţele. Eşti mereu pe primul loc în viaţa ta? Cu câtă Bucurie îţi trăieşi Acum viaţa?

Copii visează să-şi îndeplinească visele! Tu cum stai cu visele tale? Copii vor să trăiască în libertate? Tu te simţi liber? sau eşti blocat în vechi tipare? Copii vor să fie ascultaţi, văzuţi şi acceptaţi aşa cum sunt! Tu ştii să te asculţi să te vezi şi să te accepţi aşa cum eşti? Copii cântă, aleargă, se joacă, sunt plini de bucurie! Tu mai ştii să te joci, să râzi şi să te bucuri? Copii vor să descopere lumea! Tu eşti curios să afli cine sau ce Eşti? Copii îşi trăiesc viaţa în felul lor unic! Tu trăieşti viaţa ta sau poate trăieşti încă viaţa părinţilor tăi?

În Călătoria Inimii am creat Tabăra de vară Briza pentru copii şi părinţi. Oferim deopotrivă, copiilor şi părinţilor  posibilitatea de a experimenta cum este să  fii văzuţ, validat şi acceptat aşa cum Eşti, cum Comunicăm, cum ne Exprimăm şi cum să ne ascultăm pe noi înşine şi pe ceilalţi. Învăţăm împreună să stabilim relaţii armonioase şi să ne bucurăm de Viaţă aşa cum e ea. Viaţa pe care o visăm cu toţii  nu e luptă, nu e competiţie şi nu e despre a demonstra că suntem cineva.

Viaţa e cu adevărat BUCURIE.

Tabăra de vară Briza! întodeauna o nouă experienţă în care suntem invitaţi şi provocaţi să ne Simţim liberi şi autentici, să fim noi înșine!

Maria Lupu