Călăuza rubrica Față în față cu tine

Publicat la 17.05.2017 Comentarii

Bogdan Grigoraș

Înainte de orice te invit să te privești pentru câteva minute în oglindă, observă  chipul din oglindă. Uită-te în proprii tăi ochi și fă-o altfel decât o faci de obicei. Uită-te în oglindă, dar privește dincolo de piele, simte-te pe dedesubt, dincolo de masca pe care o afișezi zi de zi. Privește dincolo de zâmbetul forțat, de rictusul  familiar din colțul buzelor, dincolo de ridurile pe care încerci din răsputeri să le ascunzi. Privește dincolo de impresia neclară întipărită pe chip a unei zile care s-a scurs în parametrii pe care îi știi prea bine: aceleași tabieturi dimineața, drumul spre job, conversațiile stereotipice cu colegii de muncă, suspiciunea șefului, convins că ceva îi scapă de sub control. Teama unui mărunt șef de departament de a nu fi remarcat la ședința de analiză strategică… cuvinte aruncate din politețe, prea multă politețe… cât din toate acestea sunt ale tale, te întrebi.

Poate că ai avut o zi mai specială totuși, ceva din aroma proaspătă a clipelor de prezență pură au rămas în amintire, ceva din acea plutire pe deasupra lumii, a fricțiunilor, a grijilor sau prejudecăților, încă persistă în amintire, precum aroma cafelei de dimineață, esență extrasă din boabele proaspăt prăjite. Dar îți amintești repede cum a zburat acel „nefiresc” sentiment de ușurătate a ființei, cum s-a stins la fel de repede precum a apărut, printr-un mister. Și meditezi la acel mister, intangibil acum, când grijile din nou te-au copleșit, copiii s-au întors de la after-school și te simți singură în mijlocul familiei. Ceva din tine tânjește către tărâmuri îndepărtate, parcă imagini din altă viață se perindă pe o pânză fictivă situată la câțiva centimetri în fața ochilor larg deschiși, dar absenți.

Privește-te preț de câteva respirații în oglindă, afundă-te în profunzimile apelor din ochiul tău stâng, gustă din imensitatea abisurilor interioare de care ai fugit de atâtea ori îngrozit. De câte ori ai avut cu adevărat curajul să te privești în ochiul tău cel stâng și să te oglindești lumii așa cum ești, exact așa cum ești? De câte ori ai recunoscut în fața ta că ai renunțat, ai renunțat de mult să mai visezi, să mai crezi în tine, în destinul tău măreț? Îți mai amintești măcar care era visul tău de la cinci ani, sau de la zece sau măcar de la cincisprezece ani?

Când ai început să te falsifici, când ai renunțat să mai crezi că autentic fiind vei putea împlini tot ceea ce îți dorești? Când? Când ai început să te prefaci fericită deși abia îți puteai ascunde lacrimile de durere? Când ai început să zâmbești fals și să pretinzi că ai o relație de cuplu model deși în adâncul tău, sub piele, adevărul urlă înăbușit sub gândirea ta magnifică. Sau când ai avut ultima oară curajul să te ridici în picioare și să îți iei iubita în brațe, să o strângi la piept și să-i șoptești că nu ți-e frică de nimic? Din noi, iubito, se naște timpul, în noi se răresc clipele, doar să le ascultăm, de atât este nevoie, doar să ne ascultăm bătăile inimilor îngemănate, tandemul inocentei chemări către simplitate. Și împreună să remodelăm această lume, să picure clipele noastre de visare blând, de jur împrejur și să spele neputința de secole o omului.

Privește lung în oglindă și îți vei aminti acel moment de înstrăinare, vei simți sudoarea rece pe șira spinării, vei retrăi acea clipă a scindării… momentul când ai ales să te separi de tine însuți. Vei simți din nou durerea falsității. Lasă lacrimile să se prelingă vindecător pe obraz, sunt lacrimi care spală. Răni vechi se închid unse de șiroaiele tămăduitoare, lacrimile păsării Pheonix.

Copilul din tine va redescoperi curând pofta de viață, ușurătatea deplină a existenței, bucuria. Privește în oglindă, sub straturi de moloz se zărește văpaia pasiunii tale, pe care o credeai pierdută în timpuri străvechi, acoperită de prea multe planuri și facturi de plătit, credite de rambursat, școli de absolvit, cărți de citit, răspunsuri de găsit… Prea multe idei proiectezi zi de zi pe ecranul transparent din fața ochilor tăi absenți, mereu aceleași gânduri, prea multă analiză și studii de caz, prea multă politică și prea mult fotbal. Undeva mult dedesubt, într-un loc prea îndepărtat de ecranul din fața ochilor tăi, inima ta continuă să bată fără încetare. Ea nu a avut niciodată nevoie de odihnă, ea nu a fost niciodată prea obosită, ea nu s-a temut niciodată.

Privește în oglindă, ea îți va spune când au murit pentru tine oamenii dragi din viața ta, cei apropiați. Cei care contează cu adevărat. Oglinda îți va arăta cum te-ai îndepărtat de tot ce te înconjoară, poate preocupat să ai dreptate, să arăți lumii cine ești tu, un nume, o somitate. Te-ai gândit vreodată că cel pe care îl numești copilul tău are nevoie de tine cel adevărat? Cel de dincolo de nume, de identitate, cel care poate simți, cel care are încredere în el însuși și îi inspiră pe ceilalți, cei apropiați… mai ales copilul tău are nevoie să fie inspirat de emanația ta încrezătoare.

Continuă să privești în oglindă, vei descoperi ușor adevărul. Vei începe să pricepi că nu contează ce anume s-a petrecut atunci demult, undeva în trecutul tău, în copilăria timpurie sau poate mai târziu. Impresii vagi, nostalgii sau dureri nerostite, sunt toate aici, chiar în acest moment. Nu contează CE a fost atunci. Contează doar cum se simte acum, asta e tot ce ai nevoie azi, e suficient și nu este deloc puțin.

Intră sub piele și privește de acolo. Ascultă! Trupul își dezvăluie secretele, o spirală de senzații și emoție deschide poarta către locul acela pe care l-ai căutat dintotdeauna. Îți amintești vag despre el, copil fiind îl vizitai mereu, te întorceai mereu acasă, în propria ta inimă. Apoi ai uitat calea către inima ta și ai căutat-o afară. Ai numit-o fericire și ai încercat să o identifici în obiectele cu care te-ai înconjurat: relații, bani, carieră, o soție iubitoare sau un prieten de nădejde, în bucuria unui răsărit de soare sau în surâsul copiilor tăi. Și te-ai ascuns în cotloanele tale întunecate de fiecare dată când ai crezut că ai pierdut-o.

Privește în oglindă și simte acel moment când, copil fiind sau poate adolescent, ai descoperit că e mai ușor să obții ceea ce îți dorești dacă te prefaci, dacă pretinzi ceva diferit decât adevărul. Când a devenit adevărul tău atât de incomod? Când ai început să minți și când ai început să crezi tu însăți propriile minciuni și prefăcătoria? Privește și cuprinde acele momente cu blândețea fără de seamăn a inimii tale. A te ascunde ți-a folosit cu siguranță, copilul care ai fost a obținut numeroase fărâme de conexiune cu cei mari, cu părinții, cu educatorii, cu frații mai mari… cu siguranță ai primit o îmbrățișare, o strângere de mână, o mângâiere, un cuvânt frumos de apreciere sau un bravo condescendent.

Continuă să te oglindești și vei redescoperi acea înțelepciune profundă a inimii tale, care nu îți vorbește prin cuvinte seci. Vei pricepe că această conexiune este tot ceea ce ți-ai dorit vreodată. În toate momentele de bucurie dar și în noaptea neagră a sufletului, în nesfârșitele încleștări cu proprii demoni sau în încercările disperate de a-i controla pe ceilalți, în măruntele tale vanități sau în frivolitatea dimineților de vacanță, în toate acestea și în fiecare moment al vieții tale ai căutat marea Conexiune.

Descoperă acum felul în care copilul tău este cea mai limpede oglindă a ta. Ceea ce ești tu pe dinăuntru se întoarce către tine, în formă nefalsificată, amplificată de inocența primilor ani de viață. Privește-ți copilul în ochi și vei descoperi momentele tale de înstrăinare, vei regăsi acolo însă și toată bucuria simplă a jocului cu viața. Vei descoperi ezitările tale și lipsa de încredere, dar vei afla și curajul nebun de a trece peste teama de întuneric, vei redescoperi fascinația poveștilor și încântarea în fața unei minuni a naturii. Privește-l în ochiul său stâng și vei înțelege că tot acest parcurs pe care tu l-ai făcut nu mai este necesar pentru el sau pentru ea… nu mai este nevoie de toată căutarea, de toată suferința, de toate nevoile neîmplinite și de toată această ruptură, deconectare. Pentru că acum știi. Privește-l în ochi și lasă lumina din spatele globilor oculari să inunde spațiul dintre voi doi...




"Calea Maestrului Interior este calea regală a percepției integrale a Realității. Este calea Conștienței, care schimbă complet raportul cu noi înșine și cu întreaga experiență numită Realitate."

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Iubește ceea ce este Iubește ceea ce este

De-a lungul crizei de transformare Byron Katie a căzut adânc în întunericul depresiei, străbătând calea amară a disperării, pentru ca Revelația să survină brusc, într-o dimineață ...

CÂND IMPOSIBILUL DEVINE POSIBIL CÂND IMPOSIBILUL DEVINE POSIBIL

Trecând peste teama de a fi ridiculizat de colegii de breaslă, peste teama inerentă oricărui cercetător care îndărzneşte să iasă din tiparele rigide ale paradigmei materialiste, cu o superbă ...

Spirala vieții Spirala vieții

Psihologia şi psihoterapia secolului XXI nu mai pot ignora ideea reîncarnării şi a vieţilor anterioare, care şi-a făcut loc în ultimii 50 de ani în modelul extins pe care îl avem ...

Trupul meu, Pământul meu Trupul meu, Pământul meu

Mii de ani de spiritualitate descarnată, de căutare a Spiritului în afara Corpului au făcut umanitatea să ignore complet uriaşul potenţial terapeutic şi ontologic al corporalităţii. Ca şi cum ...

Bebeluși Deștepți Bebeluși Deștepți

Felul cum sunt trataţi copiii în primii lor ani de existenţă are o influenţă decisivă şi de durată. Fiecare transformare personală prin Conștiență schimbă Conștiența întregii lumi. ...

Workshopuri relevante

Programul educațional Briza Programul educațional Briza
  Este o abordare integrală a ceea ce numim educație, care are în vedere nu numai acumularea de informație și dezvoltarea structurilor mentale, ci Ființa umană în integrum. Vizează conștientizarea, ...

Articole pe aceeași temă

Viaţa este Bucurie! Viaţa este Bucurie!

Fiecare copil vine în această lume cu daruri unice. Aceste daruri sunt talanţi valoroşi de care el se va folosi pentru a-şi crea Viaţa aşa cum a visat-o.De la prima respiraţie în corpul său plăpând, ...

De ce se plictisesc copiii De ce se plictisesc copiii

Copiii de astăzi sunt înconjuraţi de mormane imense de jocuri şi jucării şi au acces la o tehnologie super dezvoltată care le permite  să-şi umple tot timpul lor liber. Dacă le ceri o pauză ...

Custozi de suflete Custozi de suflete

Ori de câte ori pășesc în acel loc așezat sus în munții Orăștie, pe dealurile de la Luncani, în spațiul Călătoriei Inimii, înconjurat de fascinantele pădurile de mesteceni, ...

 Sindromul copilulului docil Sindromul copilulului docil

Deseori aud în lucrul în cabinet, pe stradă, în sistemele de învățământ, în interacțiunile cu diverși părinți remarce de genul: “e un copil cuminte, nu îmi ...

Instrucțiuni de folosire (II) Instrucțiuni de folosire (II)
Soare, Lună sau Ascendent în Rac: „ Dragul meu, grăbește-te, ai întârziat la propria ta naștere!”

Semnul Racului este cunoscut în astrologie și ca „locul de intrare a sufletelor în realitate”. Părăsind integralitatea marelui pântec universal, micii temerari vor păstra pe parcursul ...

Cei șapte ani de acasă Cei șapte ani de acasă

Se fac patru luni de când am devenit tată pentru a doua oară. Mi-am dorit foarte mult ca acest copil să beneficieze de toată cunoașterea și experiența pe care am acumulat-o în comunitatea Călătoria ...

Celebrarea dansului de iubire dintre copii și părinți Celebrarea dansului de iubire dintre copii și părinți

Dragi părinți, oricât de greu și de provocator este rolul de părinte, merită să îl jucați cu responsabilitate, simțind cum copiii născuți prin voi sunt cele mai mari binecuvântări ...

Afară Afară

Densitate… Materie…Corpul mai mult decât carne și sânge. Aparenții atomi în mișcare mai vii decât oricând. Realitatea ne vorbește.Afară frig. Afară ceață. ...

Ce aleg să evidențiez ce este corect sau ce este greșit? Ce aleg să evidențiez ce este corect sau ce este greșit?

Vă mai aduceți aminte dragi părinți cum ne erau corectate temele și lucrările la școală? Cu siguranță vă amintiți cum erau subliniate, încercuite, bifate, evidențiate greșelile: pentru a le observa, ...

Convingeri și limite Convingeri și limite

Cele mai importante repere pentru un copil abia sosit în această viață, sunt persoanele adulte din preajma sa. Primele impresii, primele imagini despre această nouă realitate, sunt creionate în ...