Călăuza rubrica Iubește-ți mintea așa cum e ea. Apoi îmblânzește-o

Publicat la 03.07.2017 Comentarii

Ioan Manole

(…) - Vino să te joci cu mine! o pofti micul prinţ. Sunt atât de trist…
 - Nu pot să mă joc cu tine! zise vulpea. Nu sunt îmblânzită.
(…)- Ce înseamnă „a îmblânzi”?
(…)- E un lucru care prea e dat uitării! zise vulpea. Înseamnă „a-ţi crea legături”…(…) Viaţa mea e veşnic aceeaşi. Aşa că mă cam plictisesc. Dar dacă tu mă îmblânzeşti, viaţa mi se va însenina. (…) Te rog… îmblânzeşte-mă! zise apoi.
 - Bucuros aş vrea! răspunse micul prinţ - numai că nu prea am timp. Am de căutat prieteni şi o mulţime de lucruri de cunoscut.
 - Nu cunoaştem decât ceea ce îmblânzim! zise vulpea. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Ei cumpără lucruri de gata, de la neguţători. Cum însă nu există neguţători de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Dacă vrei să ai un prieten, îmblânzeşte-mă!

 - Ce trebuie să fac? zise micul prinţ.
 - Trebuie să ai foarte multă răbdare! răspunse vulpea. La început, te vei aşeza ceva mai departe de mine, uite-aşa, în iarbă. Eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei rosti nici un cuvânt. Graiul este izvor de neînţelegeri. Însă vei putea, pe zi ce trece, să te aşezi din ce în ce mai aproape de mine.
A doua zi, micul prinţ veni din nou.
 - Mult mai frumos era, dacă veneai şi astăzi la aceeaşi oră… zise vulpea. (…)  Dar dacă vii la voia întâmplării, eu niciodată nu voi şti la care ceas să-mi împodobesc sufletul. Ne trebuie rituri.
(…)

-Te du cu bine! zise vulpea. Iată care-i taina mea: limpede nu vezi decât cu inima. Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor.  Numai timpul cheltuit cu floarea ta face ca floarea ta să fie atât de preţioasă.  Devii răspunzător de-a pururi pentru ceea ce ai îmblânzit. Tu eşti răspunzător pentru floarea ta.

(Antoine de Saint-Exupery - MICUL PRINŢ)

Cu aceeași minte creăm suferință sau bucurie

Cuvântul apa scris pe hârtie nu va potoli iluzia setei mistuitoare. Mintea mea neîmblânzită poate așterne  romane raționale despre apă, amplificându-mi angoasele până la limita senzației de dezmembrare, scindare; nu va înțelege ceea ce îi cer câtă vreme nici eu nu știu ceea ce vreau, câtă vreme băltesc în neîncredere, surd la rugile ei după rituri de îmblânzire. Mi-am lăsat gândirea (mintea, inteligența, etc) rațională să zburde sălbatic fără noimă, adâncindu-se în compulsiunile ei ca un lup ce ucide întreaga turmă de oi neînțelegându-si propriile nevoi și orb față de nevoile Întregului, neconștient de ecologie.

Puteam avea de la începuturi un prieten dar am ales inconștient să creez cel mai diavolesc dușman cu dorința supremă de a-mi deveni prieten.

Într-o frază aș spune că …am fost în iad; explorându-i catacombele și agitându-mă în iluzia unor scurtături care se dovedeau mereu scări de adâncire; până la capăt, senzația de dezintegrare încununând o încăpățânare a cărei energie folosită invers putea naște planete.

E vinovată mintea mea? Eram vinovat eu, la nivelul percepției de sine de atunci? Există vină în Realitatea care se schimbă cu viteze luminice între nimic și absolut, între Zero și Unu, după un plan care te strigă să i te alături, singura condiție fiind de ”a lăsa”, de a pune paloșul jos, de a renunța la luptă?

Dacă vrei să ai un prieten, îmblânzeşte-ţi mintea. Devii răspunzător de-a pururi pentru ceea ce ai îmblânzit. Tu eşti răspunzător pentru Mintea  ta!

Câteva indicii al mintii discursiv-compulsive:

# Vânează atentie măruntă, complimente formale sau nu, totul e despre "mine", un ”mine” egoist, autosuficient, inghetat si chitros.

M-am surprins deseori urmărind atent cuvintele interlocutorului pentru a surprinde cea mai mica aluzie la mine, orice dar sa fie despre mine.

Inclusiv dupa o calatorie magnifica sub degetele tămăduitoare prin care Amma Ra imi invita mintea la lepădare si fiinta la irumpere, pentru ca gasisesm o solutie tehnica in cautarea cainilor magici Santa si Osho, ma asteptam seara la foc ca măcar cineva din cerc sa imi cânte meritele, pregatindu-mă intr-o atitudine de modestie cultivata.

Mereu dezamăgirea urmeaza cu tenacitate această atitudine de așteptare a izvoarelor din care se alimentează cu avariție egoul, grandomania care precede depresia.

Asteptand un "bravo" semnifica o nevoie nascuta din povesti despre mine, o pofta pantagruelica , automistuitoare, imposibil de satisfacut.

# Are tendința naivă de a se ascunde, a amâna, a evita să-și asume responsabilitatea, de a evita o previzibilă pedeapsa imediata, sperand ca mai tarziu va putea pune vina pe o altă persoană sau poate pe un eveniment fortuit sau macar pedeapsa va fi alterata de trecerea timpului; Rusine si frica de pedeapsa, tendinta arzatoare de a devia responsabilitatea, de a evita asumarea imediata, de a amâna un eveniment neplacut, niste vorbe grele sau chiar o corecție fizica.

Nu poate înțelege că DOBANDA neasumării conduce la adevarate FALIMENTE. Plata amanata inseamna dobanda, nicio banca nu are dobanzi si penalitati atat de mari in timp ca Fiinta fara de TIMP, locuitoare a tărâmului unde nu exista conceptul de ștergere a datoriilor. E ca si cum te-ai împrumuta de la cămătari. Dobanzile amânarii sunt copleșitoare.

# Folosește riturile, dar exact pe dos, pentru a se adânci în labirinturi, nu pentru a le desființa. Simte instinctiv forța ritualurilor însă e dominată de compulsiuni, merge înainte ridicând zidurile labirintului căreia îi spune viață, considerând cu emfază că va găsi oricând drumul înapoi, deoarece a presărat firimituri pe unde a trecut. Astfel s-au născut miturile și poveștile, Hansel și Gretel constituie un arhetip al rațiunii care scrie pe nisip cu pană de vânt.

# Se opune Realității prin forța gândurilor  supraestimată copilărește, prin ”puterea voinței”. A crea Realitatea înseamnă să ne lăsăm în curgere, să permitem gândurilor să izvorască din Prezență. Creăm atunci când ne dăm acordul tacit, șoptit, integral, autentic nu doar formal  rostit, pentru tot ceea ce s-a întâmplat, pentru tot ceea ce se întâmplă. Așa apare vindecarea trecutului, pacea, iertarea, compasiunea, recunoștința…jumătatea îngerească a demonilor priviți până atunci doar dintr-o parte.

Când intru în sincronicitate cu Existența ”voința” mea ca individ și ”ceea ce este” devin una, și nimeni, nici Divinul nu mai poate decela între ceea ce am creat eu și ceea ce se întâmplă ACUM. Un individ, o moleculă de apă Prezentă se alătură oceanului vieții, contribuind practic cu Zero, cu un procent infinitezimal la Voia Divină, și în același timp fuzionând cu întreaga Voință Divină, devenind Întregul. ”Facă-se Voia Ta”, din curgerea silită, în suferință, se transformă în co-creație, pupitrul de comandă al Vieții se lărgește pentru a mai primi o voință individuală care s-a dizolvat în întreg, un Zero Prezent la egalitate cu Unul.

# Este managerul îndoielii, al fabricii de frică. Mintea este maestrul siguranței, al asigurărilor, al planificărilor, al agendei umplute cu vârf, în care sarcinile bifate devin surogat al bucuriei.

# Selectează părțile dorite din fiecare experiență, încercând disperată să elimine părțile gândite ca neplăcute, frustrată că sentimentul de întregire nu apare după această ciuntire a realității. Are preferințe, dorește se deschidă dimensiunile rafinate cu condiția să rămână ferecate porțile dimensiunilor întunecate.

# Mintea nu are curaj. Nu înțelege curajul ca acțiune imediată, decisivă în direcția în care arată cu degetul cele mai mari temeri.

# Mintea născocește dușmani pentru a-și crea motive să conceapă compulsiv strategii de apărare. Cum spunea un îndrumător al pașilor pe cărarea vieții: ”Creăm războaie doar pentru că suntem soldați; și nu mai știm să facem altceva.”

# Mintea trăiește prin cuvinte, se auto-regenerează din cuvinte, construiește reguli de viață, valori și convingeri din vorbe și filtrează experiențele, însăși viața prin ele. Dar … Graiul este izvor de neînţelegeri. Cuvintele rup adevărul în bucăți, creează roluri, drame, lupte, suferință. Acolo unde este suferință, acolo sunt cuvinte. Acolo este mintea discursivă.

# Egoismul este prenumele ei, conceptul ”Împreună” nu o atinge, creează legături superficiale și temporare cu scop strict sau din plictiseală, energia sa nu se împletește cu altele într-o îngemănare explozivă, crede că orice atingere se soldează cu acaparare sau pierdere de energie, așa că evită conexiunea sau tinde să o manipuleze.

# Mintea compară fără încetare. Selectează, așa cum știe ea, doar elementele de comparație favorabile, care îi conferă un aparent sentiment de fericire, prin evidențierea avantajelor față de cei mai săraci, mai slabi, mai nefericiți, etc.

Ceea ce uită mereu este că nu se poate limita la comparația cu cei mai nefericiți. Urmează inevitabil ca apusul după răsărit comparația cu cei mai bogați, mai respectabili, mai frumoși, mai sănătoși… Comparația este invenția fundamentală a minții discursive, simbolul dualității, emblema suferinței.

Cum o îmblânzesc?

Îi fac loc în sufletul meu, conținând-o, îmbrățișându-mi mintea, lărgindu-mă, extinzându-mă pentru a-i crea spațiu, lăsându-i percepția că este iubită, acceptată, parte a Întregului.

Ioan




"Maestrul Interior se naște întotdeauna în timpul experienței umane încarnate. Nu există Maeștri care să nu fi trecut prin Umanitate. În Corp, ei pot fi recunoscuți mai ales după zâmbet. În afara Corpului, de asemeni."

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

CĂLĂU ŞI VICTIMĂ CĂLĂU ŞI VICTIMĂ

Cine a cercetat mai adânc profunzimile sufletului ştie că nu ura ci teama este opusul iubirii. Teama, ca închidere în sine, ca zid ridicat în jurul unui eu mic, limitat, neputincios, ...

Mandala Ființei Mandala Ființei

Doctorul Richard Moss este un om care a trăit Revelaţia. Este un om care a experimentat starea de conştiinţă supremă a fiinţei omeneşti în care aceasta trăieşte deplin. Este acea stare de conştiinţă ...

Trupul meu, Pământul meu Trupul meu, Pământul meu

Mii de ani de spiritualitate descarnată, de căutare a Spiritului în afara Corpului au făcut umanitatea să ignore complet uriaşul potenţial terapeutic şi ontologic al corporalităţii. Ca şi cum ...

Dragoste şi trezire Dragoste şi trezire

Transformarea profundă de conştiinţă prin care trece omenirea ajunge la punctul său cel mai dureros. Crize de toate felurile izbucnesc la nivel planetar, dar toate sunt expresia crizei interioare de transformare ...

Cele o mie de nume ale bucuriei Cele o mie de nume ale bucuriei

O carte de o superbă şi adâncă profunzime, de o înţelepciune iluminată, care nu are nimic teoretic. Este o înţelepciune intrinsecă, nestudiată, care irumpe din poveştile simple de viaţă. ...

Workshopuri relevante

Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente
Lucrul cu stările extinse ale Conștiinței este pentru viața de fiecare zi. A fi conștient este a percepe mai profund și mai rafinat realitatea vieții. Un nou grad de Conștiență permite o noi moduri de ...

Articole pe aceeași temă

Dorințele Ego-ului sau nevoia autentică a Sufletului? Dorințele Ego-ului sau nevoia autentică a Sufletului?
Super Luna Plină

Am avut parte de o Super Lună Plină aseară și încă suntem, pentru următoarele câteva zile, îmbăiați în energia ei! Astrologii au numit-o „Super Lună” pentru că este ...

Oamenii nu se întâlnesc întâmplător Oamenii nu se întâlnesc întâmplător

Pe parcursul magicei călătorii care este viața, dăm peste tot soiul de oameni, din diferite culturi, medii de proveniență și de diverse tipologii. Toți oamenii pe care îi întâlnim are un ...

Strălucește-ți Adevărul Strălucește-ți Adevărul
aducându-ți aminte că magia este în tine

Cum mă subestimez? În ce fel, în ce contexte, în ce relații și situații, mă subestimez?De ce mă mulțumesc cu puțin? De ce mă complac într-o situație sau relație care nu mă (mai) ...

Acele vechi obiceiuri ale Copilului din mine Acele vechi obiceiuri ale Copilului din mine
Și transformarea lor în Autenticitate

Suntem adulți, de multe ori când ne privim în oglindă asta ne spunem. Suntem adulți. Și asta deoarece suntem foarte atașați de forme, nu ne-am antrenat acea privire ageră care pătrunde dincolo ...

ACUM. Eternitatea libertății noastre ACUM. Eternitatea libertății noastre

Ce suprafaţă are oare teritoriul libertăţii noastre? Câtă libertate respirăm în propriile noastre vieți? Câtă libertate experimentăm în propria noastră casă, în propriul ...

ARC 2017: Ochi de gheață (I) ARC 2017: Ochi de gheață (I)
Comunicare. Armonie. Alegeri. Vindecare. Un Nou Început.

Mă privește direct în ochi, cu sufletu-i deschis în fața mea. Privirea sa e generoasă, blândă, curioasă. Am de ales: îl privesc la fel, cu inima deschisă, lăsând să vadă toate ...

Balsam tămăduitor Balsam tămăduitor

Acum, la mijloc de septembrie, e timpul potrivit să ne întoarce puțin mai mult la noi, permițându-i energiei ce ne îmbrățișează viața să curgă. Să lăsăm. Să dăm drumul. Viața este ...

Colinele Revelației Colinele Revelației

Prima dată când am pășit pe dealurile Luncanilor în această viață a fost acum mulți ani. Jos ploua. Am urcat prin noroaie din care colții de stâncă ieșeau ca niște relicve de dinozauri. ...

ARC 2017: Sfera de foc (III) ARC 2017: Sfera de foc (III)
Respirație Holotropică

O Sferă de foc s-a concretizat în prima chakră. Densă. M-a surprins, n-am mai simțit asta până acum. Sfera a început a se agita o perioadă în partea inferioară a corpului ...

Adevărul înaintea Iubirii Adevărul înaintea Iubirii

Mulți dintre noi nu stăm prea bine, în această perioadă, cu răbdarea în fața a ceea ce considerăm a fi subiectiv, superficial sau foarte sensibil. Și asta pentru că nu ne acceptăm propria subiectivitate, ...