Călăuza rubrica Iubește-ți mintea așa cum e ea. Apoi îmblânzește-o

Publicat la 03.07.2017 Comentarii

Ioan Manole

(…) - Vino să te joci cu mine! o pofti micul prinţ. Sunt atât de trist…
 - Nu pot să mă joc cu tine! zise vulpea. Nu sunt îmblânzită.
(…)- Ce înseamnă „a îmblânzi”?
(…)- E un lucru care prea e dat uitării! zise vulpea. Înseamnă „a-ţi crea legături”…(…) Viaţa mea e veşnic aceeaşi. Aşa că mă cam plictisesc. Dar dacă tu mă îmblânzeşti, viaţa mi se va însenina. (…) Te rog… îmblânzeşte-mă! zise apoi.
 - Bucuros aş vrea! răspunse micul prinţ - numai că nu prea am timp. Am de căutat prieteni şi o mulţime de lucruri de cunoscut.
 - Nu cunoaştem decât ceea ce îmblânzim! zise vulpea. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Ei cumpără lucruri de gata, de la neguţători. Cum însă nu există neguţători de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Dacă vrei să ai un prieten, îmblânzeşte-mă!

 - Ce trebuie să fac? zise micul prinţ.
 - Trebuie să ai foarte multă răbdare! răspunse vulpea. La început, te vei aşeza ceva mai departe de mine, uite-aşa, în iarbă. Eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei rosti nici un cuvânt. Graiul este izvor de neînţelegeri. Însă vei putea, pe zi ce trece, să te aşezi din ce în ce mai aproape de mine.
A doua zi, micul prinţ veni din nou.
 - Mult mai frumos era, dacă veneai şi astăzi la aceeaşi oră… zise vulpea. (…)  Dar dacă vii la voia întâmplării, eu niciodată nu voi şti la care ceas să-mi împodobesc sufletul. Ne trebuie rituri.
(…)

-Te du cu bine! zise vulpea. Iată care-i taina mea: limpede nu vezi decât cu inima. Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor.  Numai timpul cheltuit cu floarea ta face ca floarea ta să fie atât de preţioasă.  Devii răspunzător de-a pururi pentru ceea ce ai îmblânzit. Tu eşti răspunzător pentru floarea ta.

(Antoine de Saint-Exupery - MICUL PRINŢ)

Cu aceeași minte creăm suferință sau bucurie

Cuvântul apa scris pe hârtie nu va potoli iluzia setei mistuitoare. Mintea mea neîmblânzită poate așterne  romane raționale despre apă, amplificându-mi angoasele până la limita senzației de dezmembrare, scindare; nu va înțelege ceea ce îi cer câtă vreme nici eu nu știu ceea ce vreau, câtă vreme băltesc în neîncredere, surd la rugile ei după rituri de îmblânzire. Mi-am lăsat gândirea (mintea, inteligența, etc) rațională să zburde sălbatic fără noimă, adâncindu-se în compulsiunile ei ca un lup ce ucide întreaga turmă de oi neînțelegându-si propriile nevoi și orb față de nevoile Întregului, neconștient de ecologie.

Puteam avea de la începuturi un prieten dar am ales inconștient să creez cel mai diavolesc dușman cu dorința supremă de a-mi deveni prieten.

Într-o frază aș spune că …am fost în iad; explorându-i catacombele și agitându-mă în iluzia unor scurtături care se dovedeau mereu scări de adâncire; până la capăt, senzația de dezintegrare încununând o încăpățânare a cărei energie folosită invers putea naște planete.

E vinovată mintea mea? Eram vinovat eu, la nivelul percepției de sine de atunci? Există vină în Realitatea care se schimbă cu viteze luminice între nimic și absolut, între Zero și Unu, după un plan care te strigă să i te alături, singura condiție fiind de ”a lăsa”, de a pune paloșul jos, de a renunța la luptă?

Dacă vrei să ai un prieten, îmblânzeşte-ţi mintea. Devii răspunzător de-a pururi pentru ceea ce ai îmblânzit. Tu eşti răspunzător pentru Mintea  ta!

Câteva indicii al mintii discursiv-compulsive:

# Vânează atentie măruntă, complimente formale sau nu, totul e despre "mine", un ”mine” egoist, autosuficient, inghetat si chitros.

M-am surprins deseori urmărind atent cuvintele interlocutorului pentru a surprinde cea mai mica aluzie la mine, orice dar sa fie despre mine.

Inclusiv dupa o calatorie magnifica sub degetele tămăduitoare prin care Amma Ra imi invita mintea la lepădare si fiinta la irumpere, pentru ca gasisesm o solutie tehnica in cautarea cainilor magici Santa si Osho, ma asteptam seara la foc ca măcar cineva din cerc sa imi cânte meritele, pregatindu-mă intr-o atitudine de modestie cultivata.

Mereu dezamăgirea urmeaza cu tenacitate această atitudine de așteptare a izvoarelor din care se alimentează cu avariție egoul, grandomania care precede depresia.

Asteptand un "bravo" semnifica o nevoie nascuta din povesti despre mine, o pofta pantagruelica , automistuitoare, imposibil de satisfacut.

# Are tendința naivă de a se ascunde, a amâna, a evita să-și asume responsabilitatea, de a evita o previzibilă pedeapsa imediata, sperand ca mai tarziu va putea pune vina pe o altă persoană sau poate pe un eveniment fortuit sau macar pedeapsa va fi alterata de trecerea timpului; Rusine si frica de pedeapsa, tendinta arzatoare de a devia responsabilitatea, de a evita asumarea imediata, de a amâna un eveniment neplacut, niste vorbe grele sau chiar o corecție fizica.

Nu poate înțelege că DOBANDA neasumării conduce la adevarate FALIMENTE. Plata amanata inseamna dobanda, nicio banca nu are dobanzi si penalitati atat de mari in timp ca Fiinta fara de TIMP, locuitoare a tărâmului unde nu exista conceptul de ștergere a datoriilor. E ca si cum te-ai împrumuta de la cămătari. Dobanzile amânarii sunt copleșitoare.

# Folosește riturile, dar exact pe dos, pentru a se adânci în labirinturi, nu pentru a le desființa. Simte instinctiv forța ritualurilor însă e dominată de compulsiuni, merge înainte ridicând zidurile labirintului căreia îi spune viață, considerând cu emfază că va găsi oricând drumul înapoi, deoarece a presărat firimituri pe unde a trecut. Astfel s-au născut miturile și poveștile, Hansel și Gretel constituie un arhetip al rațiunii care scrie pe nisip cu pană de vânt.

# Se opune Realității prin forța gândurilor  supraestimată copilărește, prin ”puterea voinței”. A crea Realitatea înseamnă să ne lăsăm în curgere, să permitem gândurilor să izvorască din Prezență. Creăm atunci când ne dăm acordul tacit, șoptit, integral, autentic nu doar formal  rostit, pentru tot ceea ce s-a întâmplat, pentru tot ceea ce se întâmplă. Așa apare vindecarea trecutului, pacea, iertarea, compasiunea, recunoștința…jumătatea îngerească a demonilor priviți până atunci doar dintr-o parte.

Când intru în sincronicitate cu Existența ”voința” mea ca individ și ”ceea ce este” devin una, și nimeni, nici Divinul nu mai poate decela între ceea ce am creat eu și ceea ce se întâmplă ACUM. Un individ, o moleculă de apă Prezentă se alătură oceanului vieții, contribuind practic cu Zero, cu un procent infinitezimal la Voia Divină, și în același timp fuzionând cu întreaga Voință Divină, devenind Întregul. ”Facă-se Voia Ta”, din curgerea silită, în suferință, se transformă în co-creație, pupitrul de comandă al Vieții se lărgește pentru a mai primi o voință individuală care s-a dizolvat în întreg, un Zero Prezent la egalitate cu Unul.

# Este managerul îndoielii, al fabricii de frică. Mintea este maestrul siguranței, al asigurărilor, al planificărilor, al agendei umplute cu vârf, în care sarcinile bifate devin surogat al bucuriei.

# Selectează părțile dorite din fiecare experiență, încercând disperată să elimine părțile gândite ca neplăcute, frustrată că sentimentul de întregire nu apare după această ciuntire a realității. Are preferințe, dorește se deschidă dimensiunile rafinate cu condiția să rămână ferecate porțile dimensiunilor întunecate.

# Mintea nu are curaj. Nu înțelege curajul ca acțiune imediată, decisivă în direcția în care arată cu degetul cele mai mari temeri.

# Mintea născocește dușmani pentru a-și crea motive să conceapă compulsiv strategii de apărare. Cum spunea un îndrumător al pașilor pe cărarea vieții: ”Creăm războaie doar pentru că suntem soldați; și nu mai știm să facem altceva.”

# Mintea trăiește prin cuvinte, se auto-regenerează din cuvinte, construiește reguli de viață, valori și convingeri din vorbe și filtrează experiențele, însăși viața prin ele. Dar … Graiul este izvor de neînţelegeri. Cuvintele rup adevărul în bucăți, creează roluri, drame, lupte, suferință. Acolo unde este suferință, acolo sunt cuvinte. Acolo este mintea discursivă.

# Egoismul este prenumele ei, conceptul ”Împreună” nu o atinge, creează legături superficiale și temporare cu scop strict sau din plictiseală, energia sa nu se împletește cu altele într-o îngemănare explozivă, crede că orice atingere se soldează cu acaparare sau pierdere de energie, așa că evită conexiunea sau tinde să o manipuleze.

# Mintea compară fără încetare. Selectează, așa cum știe ea, doar elementele de comparație favorabile, care îi conferă un aparent sentiment de fericire, prin evidențierea avantajelor față de cei mai săraci, mai slabi, mai nefericiți, etc.

Ceea ce uită mereu este că nu se poate limita la comparația cu cei mai nefericiți. Urmează inevitabil ca apusul după răsărit comparația cu cei mai bogați, mai respectabili, mai frumoși, mai sănătoși… Comparația este invenția fundamentală a minții discursive, simbolul dualității, emblema suferinței.

Cum o îmblânzesc?

Îi fac loc în sufletul meu, conținând-o, îmbrățișându-mi mintea, lărgindu-mă, extinzându-mă pentru a-i crea spațiu, lăsându-i percepția că este iubită, acceptată, parte a Întregului.

Ioan




"Calea Maestrului Interior este calea regală a percepției integrale a Realității. Este calea Conștienței, care schimbă complet raportul cu noi înșine și cu întreaga experiență numită Realitate."

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Fără Granițe Fără Granițe

Este una dintre cele mai strălucite cărți apărute vreodată sub semnul Maestrului Interior. Ken Wilber este cel mai important gânditor și teoretician al conștiinței american, dar rădăcinile cunoașterii ...

CĂLĂU ŞI VICTIMĂ CĂLĂU ŞI VICTIMĂ

Cine a cercetat mai adânc profunzimile sufletului ştie că nu ura ci teama este opusul iubirii. Teama, ca închidere în sine, ca zid ridicat în jurul unui eu mic, limitat, neputincios, ...

Revoluția Conștiinței Revoluția Conștiinței

Suntem martorii unor timpuri istorice. Planeta trece prin schimbări fundamentale, noi toţi simţim puternic aceste transformări dar orice schimbare – şi cu atât mai mult una de conştiinţă ...

Spirala vieții Spirala vieții

Psihologia şi psihoterapia secolului XXI nu mai pot ignora ideea reîncarnării şi a vieţilor anterioare, care şi-a făcut loc în ultimii 50 de ani în modelul extins pe care îl avem ...

Trupul meu, Pământul meu Trupul meu, Pământul meu

Mii de ani de spiritualitate descarnată, de căutare a Spiritului în afara Corpului au făcut umanitatea să ignore complet uriaşul potenţial terapeutic şi ontologic al corporalităţii. Ca şi cum ...

Workshopuri relevante

Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente
Lucrul cu stările extinse ale Conștiinței este pentru viața de fiecare zi. A fi conștient este a percepe mai profund și mai rafinat realitatea vieții. Un nou grad de Conștiență permite o noi moduri de ...

Articole pe aceeași temă

ARC 2017: Ochi de gheață (I) ARC 2017: Ochi de gheață (I)
Comunicare. Armonie. Alegeri. Vindecare. Un Nou Început.

Mă privește direct în ochi, cu sufletu-i deschis în fața mea. Privirea sa e generoasă, blândă, curioasă. Am de ales: îl privesc la fel, cu inima deschisă, lăsând să vadă toate ...

E timpul să aleg Prezența E timpul să aleg Prezența

Mă trezeam uitându-mă în jur și minunându-mă cât de frumoasă este viața. (...) În momentele acelea mi-am dat seama că tot ce îmi stătuse în cale până atunci, ...

Aleg Viața! Tu? Aleg Viața! Tu?

Iată-ne ajunși deja la mijlocul lunii septembrie! Și dacă ne luăm doar după aceste prime două săptămâni, noi, HEFT, simțim că este cea mai puternică lună din acest an. Energia cu care se defășoară ...

Magicianul în mijlocul Realității sale Magicianul în mijlocul Realității sale

Umanitatea căzută în iluzie a căutat mereu o scurtătură pentru a ieși din propria nefericire. Simțindu-se separată de realitate a visat la puterile magice, la bagheta fermecată, la o formulă secretă, ...

Iubirea există! Iubirea există!
Doar frica ne desparte

Există nenumărate momente în trecutul nostru în care ne-am simțit răniți, abandonați, nevăzuți, ignorați, nedreptățiți, agresați, tocmai de aceia de la care așteptam totul. Poate părinții ...

De nepătruns?... De nepătruns?...

Am simțit dintotdeauna că există ceva dincolo de realitatea liniară în care ne construim viețile. Ceva adânc, misterios, fascinant, cumva de pătruns... Cel puțin nu prin mijloacele obișnuite, ...

Miza cea mare Miza cea mare
Pacea cu mine însămi

Nu există un preț al păcii, pentru că singura pace posibilă este aceea cu Sine, și tot așa, nu există un preț al iubirii, pentru că singura Iubire posibilă este aceea cu Sine. De aceea, mă desemnez emisar ...

Cheile Maturității – Angajamentul și Responsabilitatea Cheile Maturității – Angajamentul și Responsabilitatea

Ținând cont de tot ce trăim în aceste vremuri, habar nu am la ce vârsta anume ar trebui să facem, cu adevărat, tranziția către etapa maturității. Unele cărți de psihologie spun că în ...

Dimensiunea Colectivă a Conștiinței. Invitație la Trezire Dimensiunea Colectivă a Conștiinței. Invitație la Trezire

Încearcă, în vreme ce citești aceste rânduri, să nu mai inspiri. Să nu mai primești aerul care te înconjoară din toate părțile, în corp. Nu poți. Vei ceda în cele din ...

Evadare din Flatland Evadare din Flatland

Privește un moment în viața ta, oricum ar fi ea. Privește la felul în care platitudinea se naște rapid în relațiile cele mai fierbinți, în proiectele cele mai pasionante, la felul în ...