Aurora Monica Oprișe

Cauze și consecințe spirituale ale consumului de alcool

Să aruncăm pentru început o scurtă privire asupra etimologiei acestui cuvânt – alcool.

Cuvântul „alcool” provine din limba arabă: „al-kuhl” și înseamnă „spirit care consumă corpul”. Din acest cuvânt a derivat în limba engleză substantivul „ghoul” care se traduce în românește „vampir”. Cunoaștem cu toții ce este un vampir – un demon care se hrănește cu sângele oamenilor.

Indo-americanii utilizau expresia „apa de foc” pentru a numi alcoolul, făcut cunoscut lor de către invadatorii europeni. Metaforele de „spirit” sau „apa vieții” erau asociate cu un lichid distilat provenit din explorările magice ale alchimiei Orientului Mijlociu. În prezent cuvântul „spirits” este utilizat în limba engleză pentru a denumi băuturile alcoolice de concentrație ridicată (whisky, gin, vodka, coniac, rom etc.). În alchimie, alcoolul este utilizat pentru a extrage esența sufletului unei entități. De aici și utilizarea sa în extragerea esențelor pentru uleiuri, precum și la sterilizarea instrumentelor medicale.

Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române (DEX) cuvântul alcool este definit în felul următor: „ALCOOL – lichid incolor, inflamabil, cu miros și gust specific, obținut prin fermentarea zaharurilor din cereale, fructe etc. sau pe cale sintetică și folosit la prepararea băuturilor spirtoase, ca dezinfectant, combustibil, dizolvant etc.”

Sunt cunoscute efectele consumului de alcool în exces asupra sănătății noastre fizice. Cu toate că alcoolul este produs în cantități uriașe, este promovat în masă în mod legal și este consumat de mulți oameni, puțini se gândesc însă la cauzele și la consecințele spirituale ale consumului de alcool.

Într-un material care mi-a inspirat acest articol, am găsit și următoarea explicație despre efectele alcoolului asupra noastră: acționând ca un catalizator (precum în alchimie), alcoolul produce un fel de separare în straturile ființei noastre, între cele subtile și cele dense. Astfel, straturile subtile stau să se desprindă, spre a se integra în energia universală, părăsind trupul, iar cele dense se accentuează, manifestându-se și preluând controlul asupra corpului fizic. Ca și cum esența noastră divină s-ar îndepărta, spre a se desprinde de corp, lăsând loc altor entități, de joasă vibrație, să interfereze cu straturile dense ale ființei noastre, și determinând aspectele pe care le ținem sub control, ascunse, să iasă la iveală într-o formă violentă, favorizată de receptivitatea la influența entităților low-vibraționale. Așa s-ar explica de ce multe persoane, după o beție cruntă, nu-și mai amintesc ce s-a întâmplat. Conștiința lor a fost „departe” de propriul corp, poate chiar absentă.

Ați observat, desigur, unele persoane care, după ce au consumat alcool în exces, parcă se transformă, parcă devin altcineva. Am lucrat pe parcursul vieții mele în mai multe unități de alimentație publică unde se consuma alcool. Toate bune și frumoase, în sensul că toate ne sunt permise dar nu toate ne sunt de folos. Însă acea schimbare pe care o puteam citi pe fețele celor care băuseră alcool peste măsură, nu puteam să nu o remarc. Pe fețe și, mai ales, în privire. Parcă deveneau altcineva...

O separare între straturile ființei, o ruptură. O ruptură interioară cu consecințe nefaste.

Oameni buni, faini, colegi, prieteni, cunoscuți, apropiați sau membri ai familiei. Cu toții cunoaștem pe cineva care are o problemă cu alcoolul. Dificil este și pentru cei din imediata lor apropiere care sunt nevoiți să suporte consecințele consumului excesiv de alcool și efectele acestuia asupra comportamentului uman.

Ca orice alt fel de drog, alcoolul inițial poate scoate la iveală ceva ce zace ascuns în ființa ta, ceva ce poate nu îți recunoști ție însuți/însăți. Sau poate ceva ce încerci din răsputeri să ascunzi.

Îmi amintesc că mama mea spunea despre tatăl meu (care nu era alcoolic, dar căruia îi plăcea să tragă câte o beție din când în când) că bea ca să prindă curaj. Am experimentat de vreo câteva ori și am observat că și asupra mea alcoolul pare a avea un efect similar. Fiind de felul meu ceea ce se numește o fire reținută, calculată, serioasă etc., după un pahar-două mă comportam cu totul diferit. Nu mai exista acea reținere, acea considerație pentru cei din jur și deveneam de o franchețe și un tupeu deseori șocante. Abia atunci am înțeles de ce nu este bine (și nici legal în România) să conduci după ce ai consumat alcool, oricât de puțin. Exact așa cum scrie în cartea de instructaj pe care am studiat-o pentru examenul de obținere a permisului de șofer: starea aceea de degajare ne face mai puțin apți de a controla și conduce în siguranță un vehicul, o mașină.

Toate ca toate, mai un party, mai o voie-bună, poate chiar un strop de coniac într-o seară friguroasă de iarnă, însă atunci când consumul de alcool devine dependență, lucrurile capătă o cu totul altă dimensiune.

Ruptura interioară este accentuată de consumul de alcool în exces, iar un obicei transformat în dependență este menit a ne atrage atenția asupra acestei rupturi, asupra golului creat în ființa noastră.

Christina Grof descrie senzațiile provocate de ruptura interioară în volumul Setea de Întregire: „Aveam senzaţia de gol în stomac, mă durea inima şi întreaga mea fiinţă aspira către un lucru pe care nu‑l puteam identifica. Pe măsură ce înaintam în vârstă, durerea din suflet a pătruns tot mai mult în toate aspectele vieţii mele. M‑am simţit cuprinsă de un dor nespus pentru ceva nedefinit, pentru o entitate, un loc sau o experienţă nenumite. Nimic din ceea ce făceam nu părea să‑mi aline tânjirea.”. „Într‑un efort nebunesc de a umple golul, unii oameni consumă cantităţi enorme de alcool, fumează tot mai multe ţigări, înghit sau îşi injectează droguri într‑o varietate largă de combinaţii” scrie în aceeași carte, care tratează chestiunea dependențelor în mod amănunțit, prin prisma experienței directe.

„Această tânjire intensă şi, uneori dureroasă este o sete profundă de întregire, de a ne găsi identitatea spirituală, izvorul de divinitate, setea de Dumnezeu.” (Christina Grof, Setea de Întregire)

SETEA DE ÎNTREGIRE – Vindecarea spirituală a dependențelor vine în sprijinul tuturor acelora care s-au confruntat sau se confruntă cu tot soiul de dependențe, concentrându-se nu doar asupra consecințelor acestor dependențe cât, mai ales, asupra cauzelor care le-au provocat și asupra necesității vindecării spirituale a acestora.

„Aşa cum, pentru a ne păstra sănătatea, trebuie să fim receptivi atunci când corpul nostru ne spune că avem nevoie de apă sau de hrană, tot astfel trebuie să reacţionăm la setea interioară, care, atunci când este potolită, ne aduce bunăstarea spirituală şi ne pune în legătură cu potenţialul nostru nelimitat.” (Christina Grof – Setea de întregire).

Aurora