Călăuza rubrica Despre granițe și Libertate

Publicat la 11.07.2017 Comentarii

Bogdan Grigoraș

De multe ori ai crezut că nu poți depăși o limită. De exemplu care este toleranța ta la durere? Cât de relaxat(ă) poți rămâne atunci când durerea fizică este prezentă în viața ta? Care este relația cu mâncarea, de câte calorii ai nevoie în fiecare zi, pentru a putea să-ți duci la final activitățile uzuale? De câte ore de somn ai nevoie pe noapte? Cum alternează stările tale într-o zi, ce te nemulțumește la ceilalți, ce anume te face să plângi, ce te scoate din sărite? Cât de mult te ating inechitatea socială, indolența politicienilor, sistemul de educație din România?

Ce sunt limitele de fapt? Ken Wilber – Fără granițe a fost prima carte dintre Cărțile Maestrului Interior pe care am pus mâna. Acolo găsești explicații exhaustive legate de felul în care ne construim realitatea trasându-ne limitele. Limitele sunt făcute din gândire. Limitele sunt idei despre lume, situații, oameni, despre puterea personală, de fapt despre sfera de percepția a fiecăruia. Până unde pot percepe realitatea? Granița pielii este cea mai ușor acceptată convenție: pot simți până acolo unde se termină corpul meu. Să fie oare adevărat?

Am creat în cadrul Călătoriei Inimii – latura sa experiențială numită Școala Maestrului Interior – direcția Eliberarea de Dependențe și Atașamente. Idea acestei direcții de lucru cu propria noastră conștiență a survenit într-un mod foarte simplu, observând detaliile din viața mea, detalii pe care le ignorasem cu desăvârșire ani la rând. Acestea erau tabu-urile despre care nu vorbeam niciodată. Este vorba de tipare de comportament atât de înrădăcinate încât nici nu-mi trecea prin cap că le-aș putea schimba vreodată. Este vorba de acele răspunsuri automate, predefinite, un set clar de convingeri pe care am renunțat de mult să le chestionez, să văd dacă sunt adevărate sau nu.

Nu pot să alerg mai mult de doi kilometri, am nevoie de minim șapte ore de somn pentru a fi în formă a doua zi, nu pot să supăr pe nimeni cu problemele mele mărunte, nu sunt suficient de bun la asta sau la cealaltă. Afară plouă, deci nu mai ies la plimbarea pe care mi-o doresc din inimă, pot răci sau mai rău, copilul meu poate să răcească. Am nevoie să trăiesc ceva extraordinar, iești din comun, miraculos pentru a mă ilumina, pentru a atinge un nivel de conștiență superior e nevoie de o urgență spirituală, nu pot obține rezultate cu pași mărunți. Nu mă pot organiza eficient la birou, am nevoie să mă organizeze altcineva... și multe alte credințe pe care le validez fără ezitare. Iar cel mai adânc tabu, cel pe care nu-l recunosc niciodată față de mine este acela care are legătură cu atitudinea mea fundamentală.

Atitudinea este setarea de bază, este filtrul primordial prin care văd lumea: e greu, e ușor; e alb, e negru. Asta este bună, cealaltă este rea. Întunericul este periculos, nu ies afară din casă decât pe zi. Îmi place să vorbesc despre lucrurile frumoase, evit să abordez urâțenia acestei lumi – de fapt îmi este rușine să văd urâțenia din mine. Dar ce este de fapt urâțenia, dacă nu o idee. Eu și doar eu am stabilit criteriile absolute ale evaluărilor pe care le emit în permanență, eu am decis în forul meu interior ce este urât și ce este frumos. Atitudinea mea este cea care configurează realitatea, și deci experiența mea de viață.

Cu cât atitudinea mea este mai relaxată, cu atât viața mea devine mai frumoasă. Ceea ce vreau să spun este că devenim dependenți nu doar de alcool, droguri, tutun. O altfel de dependență, mai profundă, mai perfidă – căci este mult mai subtilă și greu de sesizat – este dependența de propriile idei. Ceea ce cred eu despre mine sau despre ceilalți pare un datum, o perspectivă fixă, inflexibilă, bătută în cuie. După ce dobândesc treptat capacitatea de a lăsa deoparte convingerile mele absolute devin mai puțin atașat de universul meu mental și implicit de rezultate – spre exemplu un “eșec” în relația de cuplu sau în business nu mai este un capăt de țară, este doar o etapă în procesul meu de transformare.

Realitatea exterioară se ajustează în permanență la cea interioară. Contextul care este acum în viața mea este pentru că eu l-am creat prin felul meu de a gândi. Această afirmație pare că aparține mai degrabă unui scenariu de film SF decât experienței de fiecare zi. Și asta deoarece nu am stat aproape niciodată să ne cercetăm propriile gânduri și mecanismele prin care acestea se transformă în realitate fizică. Preferăm să căutăm în permanență acel ceva care să ne împlinească, să ne umple golul interior, să potolească setea naturală de întregire. Căutăm încă o dată salvarea în exterior, la fel cum umanitatea a făcut-o dintotdeauna.

Setarea primordială, atitudinea fundamentală configurează și profunzimea experienței de viață. Cât de abundentă este viața ta acum depinde de gradul tău de deschidere. Și mă refer nu doar la abundență de bani, ci la toate aspectele vieții: sănătate, relații, iubire, proiecte personale, călătorii, timp liber...

Atitudinea se referă la gradul de deschidere în raport cu restul. Cât de mult sunt dispus să primesc de la existență și cât de mult dăruiesc din ceea ce sunt? Cât de mult critic realitatea, cât de mult am încredere în dansul cosmic al conștiinței? Cât de mult am încredere să deleg, să mă bizui pe cei apropiați? Cât de mult sau cât de puțin împărtășesc cu cei apropiați propriile dileme, propriile frământări? Câte secrete port cu mine peste tot pe unde mă poartă pașii? Cât de proaspătă este privirea mea atunci când îți întâlnesc privirea, îmi plec ochii în pământ sau te privesc de dincolo de ceea ce cred despre tine?

Întrebări retorice, la care doar tu poți răspunde. Gradul în care răspunsul tău este sincer denotă gradul în care schimbarea are deja loc în viața ta. Orice om de pe planetă își dorește în ultimă instanță o viață trăită cât mai conștient. Iar pentru asta e nevoie să treacă fiecare prin propriul proces de transformare, de depășire a propriilor granițe și dependențe.

Vei descoperi relativ repede, chiar din primele etape ale transformării tale, mecanismele creatoare de dependențe și felul în care acestea pot fi scurtcircuitate prin prezență. În general gândirea repetitivă creează dependență de anumite stări, catalogate drept dezirabile. Starea de prezență reprezintă astfel un respiro, un moment de tăcere – gândirea se oprește din perorație – iar tu devii conștient de nenumărate alte instrumente de a percepe realitatea, prin intermediul simțurilor. Gândirea nu este anihilată, ci devine mai relaxată, mai deschisă către a primi mai mult din realitate, mai dispusă de a lăsa deoparte propriile convingeri restrictive, inflexibile. În același timp devii mai creativ, descoperi că poți, începi să-ți forțezi limitele și accesezi mai mult din potențialul tău creator.

O mare parte din energia blocată în teama de existență, de situații, de relații devine disponibilă. Frica este transformată, înveți să gestionezi emoțiile care în trecut erau distructive deoarece blocau accesul la potențialul creator, înveți să transformi poziționări vechi, obiceiuri repetitive, dependențe... în energie vie.

Ne e frică să trăim viața la maxim și parcă ne e teamă să investigăm motivul, sursa acestei frici. Abia când găsim curajul și începem să privim în ochi această teamă, care îmbracă câteodată nuanțe iraționale, abia atunci începem să trăim adevărul despre noi înșine: suntem ființe fără granițe, care ne-am asumat identități temporare! Suntem Creatori ai nemărginirii, ființe iluminate care au ales scena lumii pentru a trăi din nou reunificarea cu Întregul. Această sete de nemărginire ne-a adus împreună pe acest Pământ, în aceste vremuri ale Revelației.

Acum este momentul în care ne dăm jos măștile, actorii se recunosc între ei ca actori. Rolurile pe care le jucăm în relații nu sunt identitatea noastră ultimă, ci doar identități trecătoare, alese pe sprânceană pentru a ne servi în proces. Acum este momentul în care ne deschidem aripile și zburăm eliberați de constrângere. Acum este momentul când ne simțim esența, căci mult mai multe sunt lucrurile care ne unesc decât cele care ne separă. Acum!




"Respirația Conștientă este cel mai natural, cel mai simplu și cel mai profund lucru pe care îl putem face pentru noi înșine și pentru întreaga Umanitate. Este primul pas către starea de Prezență care deschide toate porțile percepției și deci ale Cunoașterii prin trăire directă."

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Bebeluși Deștepți Bebeluși Deștepți

Felul cum sunt trataţi copiii în primii lor ani de existenţă are o influenţă decisivă şi de durată. Fiecare transformare personală prin Conștiență schimbă Conștiența întregii lumi. ...

Iubește ceea ce este Iubește ceea ce este

De-a lungul crizei de transformare Byron Katie a căzut adânc în întunericul depresiei, străbătând calea amară a disperării, pentru ca Revelația să survină brusc, într-o dimineață ...

Tao Te Ching Tao Te Ching

Tao Te Ching, celebra scriere al lui Lao Tzu, face parte din patrimoniul umanităţii. Unii cred că este o scriere mistică, alţii o consideră o capodoperă ermetică, alţii expresia înţelepciunii ultime ...

Dragoste şi trezire Dragoste şi trezire

Transformarea profundă de conştiinţă prin care trece omenirea ajunge la punctul său cel mai dureros. Crize de toate felurile izbucnesc la nivel planetar, dar toate sunt expresia crizei interioare de transformare ...

Cele o mie de nume ale bucuriei Cele o mie de nume ale bucuriei

O carte de o superbă şi adâncă profunzime, de o înţelepciune iluminată, care nu are nimic teoretic. Este o înţelepciune intrinsecă, nestudiată, care irumpe din poveştile simple de viaţă. ...

Workshopuri relevante

Respirația Inimii Respirația Inimii
Respirația Inimii este o aplicație dinamică a lucrului cu starea de Prezență, o meditație în mișcare care conduce foarte rapid la expansiunea conștienței și permite conectarea voluntară cu orice ...

Articole pe aceeași temă

Să fim mai buni și mai blânzi cu noi înșine Să fim mai buni și mai blânzi cu noi înșine

Un timp al fricii și al furiei într-o spirală a tensiunii. A alege în mod conștient un alt drum interior, o alegere cu consecințe enorme în plan personal și colectiv. A avea dreptate sau a ...

Prezența Prezența

Pentru cea mai mare parte dintre oameni, dimensiunea spirituală a existenței nu are nici o legătură cu viața de fiecare zi, cu lumea în care trăim, cu corpul nostru, relațiile și situațiile vieții ...

Paradoxul alegerii și Maestrul Paradoxul alegerii și Maestrul

Nimeni nu este profet în țara lui, se spune. Este desigur vorba despre cineva autentic, care chiar are ceva de spus! Esență, nu formă goală împachetată în ambalaj corporatist. Cineva care ...

Amintește-ți, Amintește-ți,
când te vei rătăci din nou

Totul se petrece în propria ta Inimă, întreaga realitate, întreaga experiență a vieții. Este un adevăr care nu poate fi gândit, ci doar simțit, oricât de riscant pare acest lucru. ...

Ce vrem, de fapt? Ce vrem, de fapt?

În această dimineața cu soare, aici la București, m-am pornit într-o aventură alături de trei ființe dragi inimii mele. Ne-am bucurat de soare – deși era cam rece afară – și de a ...

Trăiește cum vrei! Trăiește cum vrei!
Dar... cum vrei?

Sunt nu numai centrul unor explorări în care lărgim baza de percepție a realității, ci și martorul unor uluitoare procese de transformare a unor vieți. Particip cu minunare și susțin cu recunoștință ...

Acele vechi obiceiuri ale Copilului din mine Acele vechi obiceiuri ale Copilului din mine
Și transformarea lor în Autenticitate

Suntem adulți, de multe ori când ne privim în oglindă asta ne spunem. Suntem adulți. Și asta deoarece suntem foarte atașați de forme, nu ne-am antrenat acea privire ageră care pătrunde dincolo ...

Aur Aur
A crede vs a avea Încredere

Poți citi oricâte cărți despre natura profundă a propriei tale ființe și a existenței. Este doar o informație pe care o primești din exterior. Altcineva a trăit experiența. Tu doar afli despre ea. ...

Instrumentele transformării interioare: Criteriul Bucuriei Instrumentele transformării interioare: Criteriul Bucuriei

Transformarea interioară a conștiinței umanității capătă viteza și forța unei cascade care curge dinlăuntru înspre înafară. Căile de a funcționa în această lume se schimbă. Există ...

Viața ca Inițiere Viața ca Inițiere
O abordare pragmatică a crizelor din viețile noastre

Crizele din viețile noastre sunt momente fundamentale de transformare. Ne pun față în față cu alegerile noastre mai vechi, cu moduri de gândire, emoție, atitudine și relaționare. Ele ajung la ...