Experienta LabirintuluiPublicat la 23.07.2017 Comentarii
Am intrat în Labirint dintr-un impuls. Sunt curioasă. Ce poate să fie aşa de greu şi să nu mă descurc? O joacă şi o provocare în acelaşi timp. Am păşit în întuneric grăbită să-mi fac treaba : “am făcut-o şi pe asta!” Uşor, ritmul paşilor a încetinit şi mersul a devenit nesigur. Dacă am greşit drumul? Nu am hartă, nu am busolă, singura regulă este să rămân pe drumul meu, să merg până găsesc ieşirea.
Mă uit în jur, nu văd pe nimeni. Nu e nimeni pe strada mea. Întuneric. Oare ăsta e sigur drumul? Da, ăsta e! pe măsură ce înaintez cărarea e mai aridă, îmi simt tălpile reci, mi se face frig, mă strâng uşor. Continui să merg şi să privesc în jur : văd alţi oameni pe cărări diferite, unii merg cu ochii închişi, unii par zâmbitori, alţii se îmbrăţişează, unii plâng, alţii par desfiguraţi de suferinţă. De undeva din depărtare se aude o voce cunoscută, care strigă, care îndrumă, care ispiteşte, nu desluşesc. Aşa că mai bine mă întorc la mine, la calea mea. Pe măsură ce cresc sau merg, nu ştiu exact, neîncrederea îşi face loc în piept. Neîncrederea în mine şi în lume : în părinţi, familie, şcolă, prieteni. Un scurt moment de panică scăpat de sub controlul mental irumpe cu putere şi mă opreşte. Stop! Vreau să fug, să scap de drumul ăsta! Vreau un altul! Sunt tentată să alunec pe alt drum, mă uit în jur şi văd cărări mai frumoase decât a mea : unele mai liniştite, altele cu flori, cu vedere la munte sau la mare. Invidia, ura, neputinţa, toate dau năvală infiorandu-mi corpul. Aşa că o iau din loc. Repede! Grăbită! Să nu mai văd nimic, de fapt, ca să nu mai simt nimic. Mă văd nevoită să încetinesc pasul la o cotitură, aşa că îmi îngădui o mică pauză. Respir adânc, aerul proaspăt mă scutură uşor de poveri. Nu am încotro, continui. În mod misterios de firesc atenţia urmează respiraţia. Cu fiecare respiraţie umerii se trag în jos, moi, pasul este mai amplu şi simt în tălpi iarba rece. Zăresc oameni care, asemenea mie au ales să păşească în Labirint. Drumurile noastre se întâlnesc, se intersectează. Suspiciunea iniţială lasă loc unui sentiment de respect. Cu fiecare cot pasul îmi încetineşte, simt efervescenţă şi nerăbdare în acelaşi timp. Presimt Sursa. În loc să mă apropii, mă îndepărtez de fapt de Ea. Alte momente de panică, de neîncredere în mine şi în alegerile mele. Poate că am luat o cale greşită, o să rămân pe veci blocată aici fără să găsesc ieşirea. Pare că mă învârt în cerc. Pur şi simplu nu am de ales, merg mai departe, purtând că o povară acest “nu am de ales”. Respiraţia, mişcarea corpului, vocile din jur mă ţin pe linia de plutire în a mea derivă. Pas cu pas, vremuri după vremuri.
Şi din nou căldură, linişte. Presimt. Încetinesc. Da! Sursa! Nu mai am nimic de aflat, nimic de căutat. E înlăuntrul meu. Şi aşa a fost dintotdeauna. Doar că o căutam cu naivitate în afara mea, în ceruri, în stele, în nemurire. Este aici şi acum cu mine, nu m-a abandonat niciodată, ba mai mult mi-a dat putere şi curaj să merg mai departe. Iartă-mă Inima mea, că te-am ignorat şi desconsiderat! Că n-am auzit şoaptele, durerea şi plânsetele tale, blândeţea şi iubirea, simplitatea şi măreţia ta! Iartă-mă că te-am închis!
Îmi (re)amintesc ce sunt!
Păşesc mai departe cu Inima plină, deschisă. Pământul e cald. Drumul se deschide în faţa mea. Firele de iarbă se aşează în bătaia vântului dezvăluind prin senzaţii înţelesuri, amintiri străvechi. În zidurile de piatră se aprind lumini. Mă las surprinsă că un copil: “O inimă desc hisă poate lumina calea, o poate face lină şi plăcută!!!”
DA, POT !
POT să mă unduiesc pe a mea cale, pot chiar îndrăzni să dansez. Şi o fac. POT să cânt, să mă joc şi să râd. Şi o fac. Chiar acum ! Nu ştiu cât mai am până la ieşire, dar nu contează, căci mă bucur cu fiecare pas pe care-l fac. Interacţionez cu cei din jur fără teamă, fără dorinţa de a le (mai) face pe plac. Nu mai tânjesc după Sursă. E aici cu mine. O simt în fiecare răsuflare. Totul se petrece în Inima mea!
Mă pregătesc să ies din Labirint. Mă simt mai înaltă faţă de cum am intrat şi mai dreaptă. Păşesc în lume!
O văd cu alţi ochi, cu privirea limpede şi clară. Văd lumea nouă care se naşte cu oameni care-şi trăiesc viaţa conştienţi de ce gândesc, de emoţii, de energia cu care hrănesc rolurile, atenţi la propriul corp. Văd chinul şi suferinţa celor rătăciţi în hăţişul mental. Simt durerea tăcută a Mamei Pământ. Mă simt parte din întreg. Respiraţia mea contează! Aleg să hrănesc lumea nouă, să curăţ filtrul mental, să-l menţin curat de (auto)judecată şi (auto)critică. Mă hrănesc prin rădăcini cu seva Mamei Pământ, simt vibraţia înţelepciunii feminine ancestrale . Recunoştinţă pentru blândeţea, conţinerea, iubirea pe care le primesc! Astfel pot la rândul meu să eman darurile cu care am ales să mă nasc.
Mă las purtată pe valurile vieţii în ritmul pulsului care izvorăşte din adâncul Inimii. Sursa !
Adriana Laura Stogrea
Fie să conștientizăm, cât mai mulți dintre noi, că există o conexiune foarte puternică între experiența lăuntrică și ceea ce numim acum o criză a climei.
Fie să conștientizăm dimensiunea interioară a acestei crize globale. Doar așa putem începe să relaționăm altfel între noi și, mai ales, cu Mama Pământ, cu Mama Natură. Într-un fel mult mai conștient, cu mai multă liniște și ascultare, cu mai multă prezență și mai mult respect, și fără ...
Aproape ajunsesem să cred că această minunăție de pădure este un parc. Credeam că este intangibilă, că există un fel de acord tacit între autorități pentru a fi protejată. Mii de oameni vin aici să se plimbe, să alerge, să respire aer curat. Sunt mereu crosuri, maratoane, evenimente, aici se fac filmări pentru că este singura pădure din București. Este cea mai mare sursă de aer pentru marele oraș cu pretenții europene. Iar acum... a intrat în exploatare! Astăzi 5 ianuarie ...
În ziua de azi, majoritatea oamenilor mănâncă mâncare procesată care conține foarte multă grăsime omega-6. Iar consumul de pește de captură care este bogat în omega-3 este foarte scăzut. Poate mai scăzut ca niciodată. Acest dezechilibru între acizii grași este, spun oamenii de știință și mulți medici și cercetători în ale sănătății, cel mai dăunător aspect în dieta culturii noastre occidentale. ...
Dacă am înțelege că – o bună parte din timpul nostru - suntem tributari rutinei și obiceiurilor, asta ne-ar putea ajuta să ne deschidem în fața permanentelor oportunități și noilor posibilități. Bineînțeles, deschiderea este posibilă doar dacă vrem, cu adevărat, o transformare autentică și nu doar ceva superficial. ...
Traversăm o perioadă care cere imperativ Transformări Interioare, de alegem a ne întoarce privirea înlăuntrul nostru, măcar atunci sau cu atât mai mult atunci când evenimente exterioare ne impactează cu putere ființa. Ceea ce materializăm prin fapte și cuvinte după astfel de evenimente, cum este cel de la Notre-Dame, ne oglindește cu claritate cât de mult suntem cu atenția în exterior și cât preț punem, încă, pe imaginea exterioară, fără să ...
Către noi și, aparent, necunoscute mișcări ale corpului te poate conduce Meditația Activă – Shaking – dacă ai curajul să-ți dai voie. Dacă alegi să ai încredere în corpul tău. În fiecare luni dimineață, ne lăsăm mereu surprinși să descoperim o nouă Lume interioară, recunoscându-i însă vibrația străveche. O vibrație pe care doar am uitat-o, pierduți fiind în frica de a supraviețui și uitând să trăim total. ...
Cărţile scrise de Katie Byron sunt printre cele mai dragi inimii mele. Întâlnirea cu cărţile sale m-a facut să-mi conştientizez propria rătăcire în gândirea compulsivă şi de aici întreg ansamblul de stări, emoţii, atitudini şi roluri asociate cu acestea. Cartea ,,Cele 1000 de nume ale bucuriei’’ îmi oferă tot atâtea prilejuri de A Fi Prezentă în viaţa mea şi de a fi dispusă să văd Frumuseţea şi Perfecţiunea în Realitate.
Asta ...
Nu știu cum e la tine, mărturisesc că pentru mine mult timp a asculta muzică se rezuma la ce îmi ajungea la ureche prin radio sau TV. Mai filtram de acolo. De cântat îmi dădeam voie foarte rar, de Sărbători când ne mai întâlneam cu prietenii și mai tentam o colindă. Rar, dar de fiecare dată când cântam era ceva ce mă lăsa mai limpede, mai luminoasă, mai bucuroasă. Doar că treceam repede peste asta, fără a reflecta prea mult, oricum cu credința ...
Să fii conectat cu copilul înseamnă să-l asculți, să-l simți dincolo de cuvinte, dincolo de gesturi, pentru a fi alături de el indiferent de stările prin care trece. Întotdeauna copiii au nevoie să fie susținuți, conținuți, acceptați fără judecată.
De multe ori, cuvintele lor nu pot exprima propria stare interioară, de multe ori starea lor interioară este în fapt o oglindire a ceea ce trăiesc adulții importanți din jurul lor.
De exemplu, starea de anxietate. ...
Toți copiii au un potențial enorm, pe care însă societatea, școala îl ignoră de multe ori. In loc să stimuleze capacitatea lor creativă, școala o limitează. Copiii sunt etichetați în funcție de anumite șabloane, sunt descurajați când încearcă să iasă din tipare, să exprime ceea ce simt, să creeze liber. ...
"Ne temem că renunțând la puținul care credem că suntem, devenim nimic. În Realitate, devenim totul. Cel care se teme de disoluție este ego. Cel care renaște este Maestrul Interior."
Dezvoltare Personală Integrală Spiritualitate, experiență spirituală Psihologie Transpersonală Transformare interioară Stări de Conștiință extinsă Măiestrie interioară Practica Prezenței Respirația Inimii Respirație Holotropică Dansul Inimii Practica Puterii Feminine Atingerea Inimii Arta Respirației Conștiente Briza / Parenting Călătorii Inițiatice Astrologie arhetipală Șamanism, plante sacre Cuplu și spiritualitate Știință și spiritualitate Conștiință și cunoaștere Vindecare interioară Meditație, Zen Luppia Mundi Tehnologii ale sacrului Divinație Shaking Arta Ascultării Atente Cercul Călătoria Inimii
Practica Puterii Feminine
Dacă ai nevoie de susținere, de conținere, de un loc în care să te simți auzită și ascultată, un spațiu în care să-ți dai voie să devii femeia care ești menită să fii, te invit să aduci ...
Luppia Mundi
În orice vremuri, cea mai mare putere este Conștiența
Realitatea este o oglindă a lumilor noastre interioare, conjugate. A schimba realitatea pe care o trăiești, este a schimba lumea interioară.
A ...
Practica Prezenței
Experiența
Experiența Prezenței este fundamentul întregului parcurs în Școala Maestrului Interior și baza întregului lucru cu stările extinse ale Conștiinței în scopuri de cunoaștere, ...
Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente
Lucrul cu stările extinse ale Conștiinței este pentru viața de fiecare zi. A fi conștient este a percepe mai profund și mai rafinat realitatea vieții. Un nou grad de Conștiență permite o noi moduri de ...
Cartea 44
ANTICANCER
Călătoria ultimă
Zâmbește fricii
EVANGHELIA DUPĂ ISUS CRISTOS
