Punct rubrica Totul în jurul nostru ne amintește de noi înșine

Publicat la 26.07.2017 Comentarii

Bogdan Grigoraș

Chiar aici aproape de noi, în România, există numeroase locuri unde poți simți conexiunea profundă cu natura. Poți simți Pământul, viu, fremătând, poți simți muntele și marea, te poți lăsa îmbăiat de triluri de păsări și de șuier de vânt. Avem splendori inimaginabile pentru cineva care trăiește în țări de unde a dispărut pădurea, unde animalele sălbatice nu mai pășesc libere pe câmpuri. Avem comori pe care nu prea știm să le prețuim, natura ne-a oferit atâtea daruri, tot atâtea posibilități de a ne reconecta cu noi înșine, însă alegerea noastră este de a ne îndepărta și mai mult.

Ați observat gunoaiele pe care le întâlnim în fiecare parcare de pe marginea unui drum național? Traversăm peisaje de vis, splendori care țin mintea pe loc, uităm să respirăm de atâta frumusețe, iar pe marginea drumului tronează creație omului, muntele de gunoaie. Nu este o critică la adresa umanității, este un semnal de alarmă pentru a ne reaminti că orice formă de poluare ne afectează fără să ne dăm seama, căci orice intervenție asupra mediului este o intervenție asupra sufletului nostru. Ceea ce facem naturii ne facem nouă.

Suntem într-o permanentă căutare, o permanentă agitație, o căutare neîntreruptă a ceva. Problema este că majoritatea nu știm ce căutăm de fapt. De multe ori obiectul căutării este învăluit în ceață, ascuns, vag. Iar frenezia cu care ne creionăm viața ne poartă tot mai în adâncul mlaștinilor creației noastre inconștiente. Fuga de sine, de a lua contact cu tăcerea din noi ne face să nu putem suporta momentele de liniște. Pornim muzica sau televizorul, ne îndesăm căștile în urechi, încercăm să acoperim liniștea cu orice preț.

Parcă ne-ar fi teamă de noi înșine. Astfel ia naștere dualitatea. Sintagma pe care am auzit-o de atâtea ori – mă caut pe mine însumi – conține în ea rădăcina dualității. Cine sunt eu, cel care caută, și cine/ce este obiectul căutării mele? Ce este acel mine, care este înafara lui eu, separat, rupt de întreg? Refuzăm cu îndârjire să vedem în exterior propria noastră reflexie, oglindită în milioane de chipuri pentru a ne recunoaște mai ușor, și de asemenea ne temem enorm să privim înăuntru pentru a ne simți profunzimile. În felul acesta reușim performanța rară de a trăi pe o fâșie, o falie spațio-temporală, un micro-univers plat, închis, reglementat prin granițe bine definite și auto-impuse.

Totul dinafara noastră, din natură, ne amintește de armonie, de echilibru, de rotunjime. Formele pe care le creează natura sunt rotunde, încântă ochiul, desfată spiritul. Nu există moment de prezență pe care să-l trăim și care să nu ne amintească de acest adevăr simplu: întreaga existență conspiră pentru a crea în viața noastră exact ceea ce ne dorim. Această creație însă are nevoie de un Centru, de un creator conștient, care generează realitate după propria sa voie.

Totul în jurul nostru ne amintește de noi înșine. Profunzimea mării ne amintește de adâncimile inexorabile ale ființei – imposibil de pătruns de la nivelul gândirii noastre. Am petrecut câteva zile la malul mării, am înotat în apa de turcoaz și am respirat suflul mării, marea mamă în care s-au născut primele ființe pe această planetă. Am contemplat valurile și nemărginirea, amintindu-mi că sunt ființă fără granițe. Iau cu mine oriunde mă duc Practica stării de prezență, care a devenit modul meu de a trăi și este totodată atitudinea prin care noi cei din Călătoria Inimii am ales să schimbăm lumea, schimbându-ne pe noi înșine.

Această practică a prezenței îmi permite să-mi dau seama mult mai ușor atunci când alunec în identificarea cu anumite căi vechi, bătătorite, în tipare de a fi și de a relaționa cu ceilalți. Dar îmi dă și ocazia de a observa numeroase aspecte ce țin de psihologie, de rolurile pe care le jucăm unii față de alții. Și pentru că urmează la Luncani tabăra BRIZA, evoc un moment inedit, demn de un manual de psihologie, la care am fost martor timp de câteva ore. Un obicei extrem de întâlnit în multe familii cu copii mici este acela de a scăpa de grija copilului cu ajutorul unui device electronic care îl ține pe acesta ocupat. Poate fi vorba desigur de un televizor, telefon, tabletă, consolă etc. Pui copilul în fața unei tablete și gata, ești liber. Dar liber să ce? Ei aici apare problema, căci nu prea știi ce să faci cu această libertate, așa că repede te arunci cu atenția în telefonul tău.

Timp de câteva ore, pe drumul de întoarcere de la mare, am asistat la un teatru al absurdului, în care actori erau doi părinți de până în patruzeci de ani, alături de cei doi copii ai lor, un băiat de aproximativ cinci ani și o fetiță ce nu împlinise un an. Băiatului i s-a repartizat telefonul său personal, astfel încât interacțiunea părinților cu acesta să fie minimă, iar fetița, care avea mai multă energie și nu putea fi liniștită prea ușor, făcea ture de la mama la tata. Pe rând, atât tatăl cât și mama, îi puneau desene animate, pe telefonul personal al fiecăruia, astfel că fetița naviga de la unul la celălalt cerând mai multe și mai multe desene. M-a surprins precizia cu care, la vârsta ei fragedă, manevra touch-screen-ul telefonului. Iar când aveau un moment de răgaz, spre exemplu atunci când copilul se pierdea în telefonul mamei, tatăl răsufla ușurat și intra într-un soi de agitație pe care reușea să o stingă în momentul în care își accesa, de data asta doar pentru el, telefonul.

Scena aceasta se petrecea într-un tren ce se întorcea de la mare. La un moment dat am ridicat privirea și am dat un tur de orizont prin vagonul deschis. Am avut un șoc: toată lumea era cu ochii în telefoane sau tablete. Am simțit la nivel visceral această ruptură, ilustrată la modul grotesc de realitatea din jurul meu, această lipsă dureroasă de conexiune cu noi înșine, cu profunzimile, și cu ceilalți. Încă o dată percepeam deconectare de sursă, de ceea ce suntem în adâncul nostru, și bula de realitate închisă pe care o creăm inconștient: eu și telefonul meu. Această sintagmă – eu și telefonul meu – definește foarte bine falia spațio-temporală de care vorbeam. Viața trăită astfel, cu relații superficiale, o viața plată, închisă nu este nici pe departe ceea ce ne dorim. Lipsește bucuria.

Ceea ce știu cu siguranță este că nimeni nu vrea să trăiască în felul acesta. Și că nimeni nu a creat această realitate într-un mod conștient! Am văzut deja prea mulți oameni care recunosc că nu știu cum să facă altfel, că nu pot schimba realitatea pe care și-au creat-o, că nu pot ieși din propria închisoare. Chiar și această realitate, așa cum este ea – închisă și limitată – este sinceră, fiind rezultatul unui mod de viață inconștient, adică creatorul nu percepe că el creează întregul context al vieții sale. Criteriile sale de evaluare a realităților sale sunt limitate la ceea ce cunoaște, la ceea ce crede că este bine/acceptat/frumos, are o serie de principii de viață clare, bătute în cuie, niște reguli generale de la care nu se abate.

Astfel că acest creator ajunge în contexte dezirabile – cum ar fi o vacanța la mare – însă nu poate să se bucure pe de-a întregul de alegerea sa. Ceva din modul său automat și mecanic de a funcționa în această lume rulează în permanență, omul a devenit sclavul propriilor sale dependențe, propriilor sale obiceiuri reactive. Momentele de relaxare completă sunt extrem de rare, și mă refer la acele momente în care îmi opresc mintea pentru a asculta valurile sau vântul, sunt momente în care simțim că am făcut pace cu totul, că am lăsat deoparte orice grijă, orice opinie, orice dorință de a avea dreptate sau de a satisface o nevoie a minții.

Bucuria plenară, sinceră, nedisimulată vine o dată cu Conștiența.  Cum ar fi să trăiești o zi din viața ta fără să ai pretenția să numești obiectele din jurul tău, fără a pune nume, fără a căuta explicații pentru mersul lucrurilor, fără a descrie în cuvinte un răsărit de soare. Cum crezi că ar fi să trăiești această dimensiune non-descriptivă a vieții tale? Dincolo de cuvinte, de gânduri, de idei, de realizări sau eșecuri... sau dacă nu o zi măcar o oră, la malul mării sau în platoul pleșuv din inima muntelui? Sau, de ce nu, în mijlocul aglomerației urbane din orașul în care trăiești? Crezi că este posibil să renunți măcar pentru câteva clipe la gândurile tale și să simți vastitatea Creației din care faci parte și la care contribui cu fiecare respirație?

Creatorul conștient percepe dinamica permanentă a creației sale. Cu fiecare respirație creează, cu fiecare alegere îmbogățește marea Creație, cea colectivă, sau o poluează cu negativitatea sa, cu propriile sale gunoaie, iar cu fiecare acțiune concretă îi dă formă, o materializează. Bucuria este inerentă Creației conștiente, iar aceasta este lipsită de efort. A te cufunda din când în când în profunzimile tăcute ale ființei tale este un moment de creație fabulos, care aduce reîmprospătare, vitalitate, lejeritate. A te întoarce din când în când la sursă este o nevoie a sufletului tău, o pauză de la a face / a gândi este cea mai directă cale către Întregire. Ceea ce am căutat înafara noastră atâta amar de vreme găsim înăuntru într-o fracțiune de secundă. Acesta este marele dar al Prezenței, reconectarea la esența noastră.




"Ne temem că renunțând la puținul care credem că suntem, devenim nimic. În Realitate, devenim totul. Cel care se teme de disoluție este ego. Cel care renaște este Maestrul Interior."

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Călătoria Inimii Călătoria Inimii

Un Maestru a spus: “Adevărul vă va face liberi”. Şi un altul: “Adevărul vine înaintea Iubirii”. Această carte este despre Adevăr, Libertate şi Iubire. Un triunghi magic şi ...

Spirala vieții Spirala vieții

Psihologia şi psihoterapia secolului XXI nu mai pot ignora ideea reîncarnării şi a vieţilor anterioare, care şi-a făcut loc în ultimii 50 de ani în modelul extins pe care îl avem ...

ELIBERAREA DIN FRICĂ ELIBERAREA DIN FRICĂ

  Cine a cercetat mai adânc profunzimile sufletului ştie că nu ura ci frica este opusul iubirii. Frica, ca închidere în sine, ca zid ridicat în jurul unui eu mic, limitat, neputincios, ...

Fluturele Negru Fluturele Negru

Prin această carte, doctorul Richard Moss ne lansează, pentru fiecare dintre noi, o invitație către SCHIMBARE, consacrându-ne viața Vitalității Radicale prin Întregirea Ființei care suntem.Transformarea ...

Grație și Forță Grație și Forță

Grație și forță este una dintre cele mai tulburătoare cărți pe care le-am citit vreodată, povestea adevărată a unei iubiri care transcende viața și moartea, lumina și întunericul, binele și răul, ...

Workshopuri relevante

Practica Prezenței Practica Prezenței
Practica Prezenței Experiența Prezenței este fundamentul întregului parcurs în Școala Maestrului Interior și baza întregului lucru cu stările extinse ale Conștiinței în scopuri de ...

Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente
Lucrul cu stările extinse ale Conștiinței este pentru viața de fiecare zi. A fi conștient este a percepe mai profund și mai rafinat realitatea vieții. Un nou grad de Conștiență permite o noi moduri de ...

Respirația Inimii Respirația Inimii
Respirația Inimii este o aplicație dinamică a lucrului cu starea de Prezență, o meditație în mișcare care conduce foarte rapid la expansiunea conștienței și permite conectarea voluntară cu orice ...

Articole pe aceeași temă

Încredere în fața transformării Încredere în fața transformării

Ca și ființe umane avem un potențial infinit. Este, de fapt, cea mai mare și mai bogată resursă naturală a noastră. Dar pe care, din păcate, nu o folosim căci ne limităm, de cele mai multe ori, în ...

Aur Aur
A crede vs a avea Încredere

Poți citi oricâte cărți despre natura profundă a propriei tale ființe și a existenței. Este doar o informație pe care o primești din exterior. Altcineva a trăit experiența. Tu doar afli despre ea. ...

2017 – Creație Conștientă de Realitate 2017 – Creație Conștientă de Realitate

Este momentul unui uriaș salt de calitate a Conștienței și vieții. Criza se sfârșește în momentul alegerii unei perspective noi și, mai ales a întrupării acesteia. Noile alegeri devin ...

Claritate. Autenticitate. Viață. Iubire Claritate. Autenticitate. Viață. Iubire
Noi începuturi

Un barometru care ne arată întotdeauna cu mare precizie starea sufletului este mișcarea. Iar ea, mișcarea, nu minte niciodată. Abia când începem să ne mișcăm ne dăm seama cât de mult ...

Acele vechi obiceiuri ale Copilului din mine Acele vechi obiceiuri ale Copilului din mine
Și transformarea lor în Autenticitate

Suntem adulți, de multe ori când ne privim în oglindă asta ne spunem. Suntem adulți. Și asta deoarece suntem foarte atașați de forme, nu ne-am antrenat acea privire ageră care pătrunde dincolo ...

Creatorul visând, sau neasemuita poveste a cărbunelui devenind diamant Creatorul visând, sau neasemuita poveste a cărbunelui devenind diamant

Corpul nostru este energie condensată, senzațiile noastre sunt mișcări ale energiei. Emoțiile noastre sunt energie și gândurile noastre sunt energie. Ceea ce suntem este un nor de energii de diferite ...

Școala Maestrului Interior Școala Maestrului Interior
Calea, Adevărul și Viața

Am crezut mult timp…Că viața vrea doar să mă pună la încercare, aruncându-mă în cele mai dureroase bătălii.Că în orice clipă pot rămâne singură, astfel că trebuie ...

30 de zile de Vindecare și Transformare 30 de zile de Vindecare și Transformare

Dacă simți în tine acum nevoia de a deschide mai larg porțile percepției și ale creației conștiente de realitate... Dacă simți în tine acum nevoia de a-ți re-crea viața aducând în ...

Arta Ascultării Atente Arta Ascultării Atente
Liniște. Pace. SHANTI

Un program de transformare interioară creat și condus de AmmaRa. 30 de zile de practică în Arta Ascultării Atente, care conduc către deschiderea spațiului lăuntric al liniștii din care se naște o ...

Oriunde, oricine ai fi Oriunde, oricine ai fi
Nu ai fost niciodată singur

    A gândi și a face au devenit natura noastră. Am fost educați în acest fel. Ignorăm părți masive din ceea ce suntem și asta distorsionează relația noastră cu noi înșine ...